Baal HaSulam, Scrisoarea 10: Faraonul a supt toată Lumina care a început să cobore pentru Israel (aceia care aspiră la Creator) şi aşa este spus că „nu exista niciun sclav capabil să scape din Egipt”.

Avansarea noastră pare a fi „negativă” deoarece noi depunem pentru ea mult efort şi credem că avansăm şi că obţinem un succes cert pe această cale când, brusc, totul dispare. Faraonul suge „toată Lumina” pentru el însuşi şi totul dispare în ego nelăsând nimic pentru eforturile noastre.

Acesta este un proces cumulativ şi toate frustrările noastre continuă să se acumuleze şi să crească până când omul începe să simtă că nu mai poate lucra de acum încolo pentru egoismul lui care îşi absoarbe toate realizările pentru el însuşi. Azi primeşte puţină inspiraţie, trezindu-se, conectându-se cu prietenii şi dorind să meargă pe această cale şi să se înalţe peste toată această neînţelegere, peste această viaţă în zadar, iar mâine nu simte niciun progres. Unde s-a dus totul?

Iar dimineaţa când mă scol, de ce trebuie să încep iar de la zero sau chiar mai de jos? De ce trebuie să mă caţăr de la nivelul de animal, abia putând să înţeleg unde sunt, să mă trezesc  fizic şi emoţional şi să încep din nou să lucrez la importanţa scopului, că poate aşa am să înţeleg unde am ajuns, de ce şi ce se întâmplă aici? Asta se întâmplă în robia Faraonului.

Nimic nu este întâmplător în spiritualitate, nici nu sunt câteva „acţiuni oarbe” ale naturii. Natura este o combinaţie de forţe ale Creatorului ori de pe partea Feţei Lui, ori din partea opusă, din spatele Lui, înţelegând, Creatorul şi Faraonul. Dar de fapt sunt una şi aceeaşi forţă fiindcă: „Nu-i nimic în afară de El”, iar noi suntem în permanenţă prezenţi între aceste aceste două influenţe. Nimic nu este accidental sau fără sens în ceea ce ni se întâmplă. Este pur şi simplu o schimbare în balansul dintre aceste două forţe pentru a ne da şansa să depunem efort.

Creatorul l-a făcut intenţionat în felul acesta pe Faraon ca sa ne înrobească, să ne anuleze toate eforturile, şi să ne fie arătată natura noastră josnică şi total neajutorată în atingerea vreodată a scopului. Iar apoi, mulţumită Faraonului, vom începe să avem nevoie de Creator.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/20/2011 Baal HaSulam „Scrisoarea 10”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Toate intentiile noastre merg direct in gura Faraonului, hranindu-l?

Raspuns: Totul depinde de felul in care sunt aceste intentii. Faraonul este o forta speciala, egoul care se arata impotriva Luminii. Este o rezerva de egoism, de dorinta de a primi, cu care trebuie sa lucram.

In intelepciunea Kabbalah, nu exista „Faraon” fara „Israel”, insemnand dorinta din interior spre Creator cu care lucram pentru a ne uni cu ceilalti si sa ajungem la daruire. Astfel, in functie de gradul aspiratiei sale pentru daruire, o persoana construieste Faraonul, ii cultiva dorinta (Kelim) din interior, de la care mai tarziu fuge si pe care o corecteza, primind astfel si recompensa.

Intreaga munca din Egipt consta in aranjarea Faraonului si facandu-l mare, puternic si bogat, insemnand cresterea egoului nostru de la un punct mic de egoism natural pana la rangul Creatorului. Pentru ca de fapt, ce ne da acest intreg egoism? Ne da dorinta pentru mancare, sex, bani, faima, cunoastere, un mic ego pentru lumea noastra, un ego fizic, care nu are nimic de-a face cu spiritualitatea. Acest ego timpuriu nici macar nu cere corectie.

Incepand sa lucram in unirea noastra, descoperim resentimente, deteriorare, indiferenta fata de unitatea noastra. In mod esential, aceasta este revelatia raului, dar numai daca persoana il vede in felul asta. Pentru ca el poate spune ca nu se poate uni cu ceilalti si asta nu functioneaza pentru el, inainta ca macar sa inceapa. Cativa incep, dar obosesc, cad si „mor in Egipt”.

Dar mai sunt si cei care se lupta cu el, intelegand ca nu este alta sansa. Tin la el in continuare, cu toate ca vad ca pierd incontinuu. Si incearca sa se uneasca cu prietenii, sa intareasca grupul, si cu tot efortul depus nimic nu functioneaza. Si inca odata, castiga egoismul.

Astfel, in timp, tot ce a castigat persoana pana acum, toate eforturile sale sunt consumate de egoul sau, Faraonul, care creste si se bucura. Persoana insasi construieste aceste proprietati in interiorul sau, dar prin efortul sau. Dupa aceea, el ajunge la stadiul in care nu-si mai accepta egoul. Si atunci primeste de la Faraon toate vasele (Kelim), dorintele.

Cu alte cuvinte, exilul din Egipt incepe doar cu munca persoanei fata de unirea cu prietenii. De fapt, care este meritul Israelului dupa ce au parasit Egiptul, cand Creatorul i-a eliberat? Ei merita unirea la Muntele Sinai (muntele urii), ca „un singur om cu o singura inima”, chiar daca doar pentru o clipa, pana cand sculpteaza „vitelul de aur” si cad din nou. Dar aceste caderi sunt de naturi diferite acum, din aurul pe care l-au adus din Egipt, vasele Egiptene pe care le-au luat cu ei, pentru a-i slava si reforma.

Si totusi, ce au vrut in timpul acestor ani de exil? Au dorit sa creeze unitatea intre ei si pe care au obtinut-o in sfarsit la Muntele Sinai. Si fara aceste eforturi din fiecare clipa pentru a-i rezista Muntelui Sinai, cei „4oo de exil in Egipt” nu ar fi reusit pentru tine.
Din partea a 2a a  Lectiei zilnice de Cabala 4/21/2011, The Book of Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Doresc sa ma unesc, dar inca mai vad beneficii personale in acest lucru. Ce ar trebui sa fac?

Raspuns: Adevarat, inca traiesti in Egipt si nu poti face o calculatie diferita. Te gindesti doar la unitatea care te va face tot timpul sa te simti bine.

Intrebare: Dar se presupune ca ar trebui sa ma auto anulez.

Raspuns: Lumina Superioara va face acest lucru pentru tine. Tu esti incapabil de asta. Chiar ai ceva care sa te faca intr-adevar sa iti cobori capul in fata celorlalti si sa-i iubesti? Chiar esti interesat de acest lucru?

In final, realizam ca nu avem nimic bun in noi. Sintem absolut incapabili sa facem bine. Fiecare este un mincinos si un hot; fiecare este un criminal deoarece toti sintem condusi inca, de Faraon. Si Faraonul este patronul tuturor mincinosilor, este regele hotilor si  nasul tuturor dorintelor stricate si egoiste din lume. Imi conduce inima si mintea si el trage toate sforile.

Citeodata, cind ma gindesc la viata mea anterioara, sint surprins: „De ce am facut asta? Ce m-a determinat sa fac asta?” Acesta este jugul Faraonului, care m-a controlat astfel incit nu am putut face nimic bun. Daca o persoana si-ar fi privit viata din punctul de vedere al Luminii superioare, nu ar gasi nici macar o singura clipa iluminata. Totul ar parea absolut oribil.

Ce sa facem atunci? In ciuda acestor lucruri, trebuie sa nazuim sa ne unim intre noi. Exercitind efort in timp ce ne aflam in legatura egoista, eu evoc Lumina ce Reformeaza si atunci incep sa simt ca Creatorul poate corecta situatia mea.

Dar eu nu pot. Cind este vorba de mine, nu doresc sa construiesc o conexiune cu altii, sa ma unesc cu ei, si sa uit de toate. Nu am nici o conexiune adevarata care sa lege inimile impreuna. Totusi, daca Lumina Superioara coboara asupra mea, imi aduce aceasta dorinta si ma inzestreaza cu capacitatea pentru unitate.

Lasa Lumina sa lucreze asupra ta, exercita propriile tale eforturi, multumita carora Lumina te va influenta si te vei schimba: toate gindurile tale vor incepe sa se indrepte catre unificare.
Din a 4-a parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 4/18/2011,  Baal HaSulam-Scrisoarea 10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ne aflăm în pragul unei mari uniri a eforturilor noastre. Oportunităţile se dezvăluie în faţa noastră, în conformitate cu programul spiritual, aşa că haideţi să le realizăm. Suntem capabili să executăm o serie de atacuri şi să le trimitem, asemenea gloanţelor, în centrul ţintei, până când vom obţine rezultatul.

Văd înaintea noastră oportunităţi perfect reale. Nu trebuie să ne gândim că încă nu suntem gata, că încă ne lipseşte ceva sau că încă nu înţelegem nimic. Nimic nu este clar în Egipt; doar am alunecat în întuneric şi ne bălăcim acolo. Cu cât punem mai multe la un loc, cu atâta totul devine mai amestecat de următoare  confuzie.

Este important să nu disperăm din cauza acestei harababuri. Judecând după acţiunea următoarea care se află în faţa noastră, eu văd că suntem capabili să facem ceva acum. Cum putem fi capabil să facem ceva? aţi putea întreba. Este adevărat, dar atunci când vom descoperi cu adevărat că nu suntem capabil, brusc eliberearea/mântuirea va veni.

Nu am nicio îndoială că suntem în prezent într-o stare bună, minunată. Suntem invitaţi în lumea spirituală. Sărbătoarea de Paşte vine ca un mijloc de a ne ajuta.

Şi, în afară de asta, trebuie să simţim responsabilitate pentru întreaga lume, care, din contra, a ajuns în necaz. Daca nu obţinem o trecere spirituală, ne aşteaptă mari nenorociri. Se apropie colapsuri enorme, în diferite ţări. Situaţia devine din ce în ce mai complicată şi noi trebuie să restabilim echilibrul – dar nu cel vechi ci cel spiritual.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 4/14/2011, Broşura de Paşte

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt principalele semne care arată că o persoană a ajuns aproape de a ieşi din Egipt?

Răspuns: O dorinţă mare de a se uni cu ceilalţi este un semn că este aproape de a scăpa din Egipt, pentru că o persoană înţelege că numai prin unirea cu ceilalţi poate fi salvată. În acelaşi timp, vede că este incapabilă să o facă pentru că nu există sclipiri de dăruire în ea.

Simte de asemenea existenţa forţei superioare: Nu este nimeni în afară de El. Această forţă îi dă cele două stări menţionate mai sus şi este gata să se ridice cu această forţă în afara stării sale pentru a obţine conexiunea.

Conexiunea mea cu ceilalţi este numită ieşirea din Egipt. Asta înseamnă că fug de antagonismul meu cu ceilalţi şi de propriul meu rău, către libertate şi bine. Aceasta este liberatea faţă de îngerul morţii, separarea, pe care o percep ca moarte. Şi obţin conexiunea cu ceilalţi, care pentru mine reprezintă viaţă.

Când mă acordez la reţeaua unde toată lumea este conectată, asta se numeşte intrarea într-un nou pământ, o nouă dorinţă stăpânită de Creator, forţa dăruirii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/14/2011, Shamati 90

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Scrierile lui Rabash, Prima Innoire: toate înnoirile încep numai după ce o persoană a ieşit din iubirea de sine. De aceea, Tora nu poate fi ţinută de idolatori. Atunci când o persoană este în Egipt, nu poate fi Evreu pentru că este înrobit de Faraon, regele Egiptului. Şi atâta timp cât este scalvul Faraonului nu poate fi şi sclavul Creatorului.

Este scris în această privinţă: Copiii Israelului sunt pentru Mine, ei sunt sclavii Mei şi nu sclavii sclavilor. Când o persoană se serveşte ea însăşi, nu poate fi şi sclavul Creatorului pentru că este imposibil să serveşti la doi regi în acelaşi timp. Numai după ce o persoană iese din Egipt, adică din egoism, poate fi servitorul Creatorului. Şi după aceea poate primi Tora. Înseamnă că prima înnoire este ieşirea din Egipt.

O persoană care este înăuntrul dorinţei egoiste este numită ne-evreu. O persoană care se ridică deuspra dorinţei egoiste, adică care iese din Egipt, se numeşte evreu (Yehudi), pentru că el obţine unitatea (Ihud) cu Lumina, cu Creatorul.

Este posibil să se studieze Tora, adică căile dăruiri, numai prin urcare, prin ieşire din Egipt. De aceea este scris că Tora nu poate fi ţinută de idolatri, unde nu poate înseamnă este imposibil. Asta pentru că atâta timp cât rămâi în dorinţa egoistă, nu înţelegi nimic despre spiritualitate şi nu ai nici cea mai mică şansă să o atingi. În dorinţele şi gândurile tale nu poţi prinde şi ţine sfârşitul niciunui fir care se extinde din lumea spirituală.

Ai nevoie de mijloace auxiliare şi numai prin corectarea lor folosire vei obţine ce doreşti. De aceea, toate înnoirile şi schimbările spirituale sunt posibile numai după ieşirea din Egipt, adică din egoism. Până atunci, este imposibil să înţelegi ceva. Până atunci suntem în întuneric total şi putem avansa numai cu ochii închişi, conform cu sfaturile Cabaliştilor.

Asta este tot ce ne-a rămas – să înţelegem cât de opusă este lumea noastră lumii spirituale. Pentru a ieşi din întuneric către Lumină, nu ne ajută să ne întoarcem la 180 de grade. Asta pentru că întunericul nostru este întunericul Egiptului, care nu are o direcţie către Lumină. Numai în mod gradual, prin executarea de acţiuni corecte, atingem dorinţa corectă. Chiar dacă este şi ea egoistă, totuşi, prin virtutea influenţei Luminii, putem ieşi din Egipt într-o intenţie altruistă Lishma.

Este vorba despre stări care sunt divizate una de alta. O persoană care este în lumea inferioară, adică în starea egoistă, în intenţia de dragul primirii, este incapabilă să înţeleagă planurile şi acţiunile celor care sunt mişcaţi de dăruiri. Unul nu are niciun contact cu celălalt. Sunt programaţi în moduri diferite, care nu se intersectează.

În comparaţie cu lumea spirituală, lumea noastră nu există. Este exprimată numai în imaginaţia unei persoane, ca o realitatea imaginară, preliminară, care este necesară pentru intrarea în realitatea spirituală, care este singura care există. Tot ceea ce vedem aici este similar unei viziuni pe care o are o persoană care zace inconştientă.

De aceea, toatea înnoirile, realizările şi calculele adevărate, încep cu ieşirea din Egipt.

Din partea a patra a  Lecţiei zilnice de Cabala 4/12/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este sensul poruncii, „Amintiţi-vă de ziua când am ieşit din Egipt”, pentru munca interioara a unei persoane?

Răspuns: Se spune în Zohar, la punctul 121 din capitolul „Bo”, ca Torah va mentiona exodul din Egipt de 50 de ori. Pe lângă aceasta este scris că în fiecare zi o persoană trebuie să se vada ca iesind din Egipt, şi asta pentru că toată munca noastră se întâmplă numai în legătură cu Egiptul.

Munca spirituala a unei persoane pentru corectarea naturii sale egoiste, începe de la stadiul de „Avraam” – temelia calitatii daruirii. Dar cum putem dezvolta aceasta calitate?

De aceea intrebarea lui „Avraam” catre Creator apare într-o persoană: „Cum vor moşteni urmaşii mei un pamant mare?” (Capitolul “Lech-Lecha“).. Aceasta înseamnă: Cum pot dezvolta in interiorul meu (pentru că urmasii mei sunt viitoarele mele stadii), o mare dorinta de daruire si dragoste pentru a primi Lumina Intreaga ta de la Tine?

Aceasta primeşte următorul răspuns (de la Creator catre Avraam), „Să ştii că urmaşii tăi vor fi în exil pentru 400 de ani,” unde 400 ani sunt toate cele patru nivele de egoism. Astfel, Creatorul spune unei persoane ca va deveni în întregime cufundata în egoism şi va dobândi astfel o dorinţă egală cu Lumina Infinitului.

Mai întâi, vei fi pătruns de această dorinţă de a absorbi tot si apoi vei descoperi că este greşită şi vei dori să iesi din ea. Odată ce ieşi din ea, vei începe să o corectezi de la o dorinta egoista la daruire. Aceasta înseamnă sa parasesti Egiptul şi sa intri în Ţara Sfântă.

În acest fel, prin corectarea treptata a egoismului noi dobândim, urcăm cele 125 de trepte până la corecţia completă (Gmar Tikkun). Astfel, intreaga noastra cale spirituală se împarte în trei faze:

1. Din punctul iniţial (Abraham, aspiraţia de a descoperi Creatorul) pana la intrarea in Egipt.
2. În interiorul Egiptului, unde vom dezvolta aspiraţia catre Creator, care duce la dezvoltarea egoismului, realizarea că este rău, şi ieşirea din acesta.
3. Corecţia dorinţei noastre egoiste până la corectarea sa totala.

Totul se invarte in jurul „Egiptului”: O parte din drumul nostru este „înaintea lui” şi o parte, „după el”, dar Egiptul este punctul central. Acesta este motivul pentru care o persoană trebuie să simtă că ea vine din Egipt în fiecare zi, ceea ce înseamnă că în fiecare zi ia o parte a dorinţei egoiste si o corecteaza, şi primeşte o nouă lumină în interiorul acesteia. Aceasta se numeşte „o nouă zi.” Şi aceasta continuă la toate nivelurile.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 4/13/11, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce îi lipseşte grupului ca să poată ieşi din Egipt (sclavia egoismului)?

Răspuns: Ne lipseşte grija unul pentru altul, un sentiment că nu vom putea ieşi decât dacă o facem împreună.

Vă amintiţi condiţiile în care Faraonul a fost de acord să-l lase pe Moise să plece? La început le-a permis lui Moise şi câtorva altor persoane. Apoi a fost de acord să elibereze doar un trib al lui Israel. După aceea a spus că numai bărbaţii pot pleca, lăsând femeile şi copii în urmă. Dar Moise nu a fost de acord cu asta. Apoi Faraonul a spus că pot pleca dar fără vite. Moise nu a fost de acord nici cu asta.

Moise şi Faraonul au continuat să negocieze până când poporul Israel a fugit din Egipt luând cu ei toate posesiile lor, chiar şi ce aparţinea egiptenilor. Traversăm un întreg proces înainte să ne pregătim să ieşim din Egipt.

Ne lipseşte încă îngrijorarea reciprocă că dacă nu ne îngrijim unul de celălalt, nu vom scăpa din Egipt. Fiecăruia trebuie să-i pese de toată lumea, şi dorinţa mea determină cât de puternică îngrijorarea mea va fi. Aprind inimile celorlalţi cu inima mea. Trebuie să mă îngrijesc ca fiecare dintre noi să se ridice deasupra propiului ego şi să se conecteze deasupra lui cu punctele din inimă. Hai să avem cu toţii o dorinţă mare; altfel, el va face o gaură în barca noastră comună.
Din partea întâi a lecţiei zilnice de Cabala 4/10/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie sa fim concentrati  pe un singur gand: unirea dintre noi. Noi invatam totul de la natura din moment ce nu exista nimic artificial in Kabbalah. Cabalistii  cauta fizica lumii superioare. Ei reveleaza legile ei si ne explica ce se intampla cu noi.

Ei dezvaluie aceea ca, in lumea spirituala noi suntem toti conectati, nu prin corpul fizic ci prin legaturile interioare. In aceasta lume materiala fiecare dintre noi are o scanteie a acestei conexiuni, o mica dorinta pentru spiritualitate.

Dorinta pentru spiritualitate a fiecarei persoane este plasata in egoul ei, si din acest motiv este numita “ punctul din inima.” Acest punct este inconjurat de intunecata inima egoista, si de aceea eu nu simt ca scanteia mea vrea sa se conecteze cu oricare alte scantei.

Daca am fi putut vedea in lumea spirituala, gradele spirituale, noi am fi descoperit ca toate scanteile noastre sunt conectate impreuna si devin un Kli general sau o dorinta. La un nivel spiritual chiar mai inalt, aceste scantei sunt chiar mai mult conectate, iar in locul  Luminii Nefesh, sufletul este umplut cu Lumina Ruach. Iar la un grad  mai superior, sunt conectati si mai puternic, si din acest motiv ating Lumina Neshama, si tot asa..

Nu exista nimic decat conexiunea acestor scantei care deja exista in noi! De aceea  intelepciunea Kabbalei se adreseaza lor in particular. Gandurile noastre ar trebui sa fie centralizate doar la felul cum putem conecta dorintele noastre pentru spiritualitate. Daca reusim fie chiar si intr-o masura mica, vom atinge revelatia Creatorului asupra creaturilor Sale.

Trebuie sa intelegeti ca aceia care au scapat din Egipt nu au fost mai buni decat noi. Aceasta este o evadare din egoism, de sub Faraon, in intuneric si indoiala, impreuna cu femei, copii, cei in varsta, si sclavi. Aceasta este exact starea noastra si nu exista o asemenea persoana care nu este potrivita pentru aceasta. Este cu putiinta sa se obtina aceasta.

Totul depinde doar de eforturile noastre. La urma urmei, singura actiune libera pe care o putem intreprinde este  sa fim inspirati de mediul inconjurator.

Eu sunt responsabil de mediul meu inconjurator. Doar eu il pot compune, nu Creatorul. Daca dezvoltam o dorinta de a ne conecta cu totii si de a primi influenta mediului, asta ar face treaba sa mearga! “ Vom face si vom auzi” !

Din Lectia 1, Conventia mondiala de Kabbalah 11/09/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Mental, fiecare crede ca este gata si ca doreste sa se uneasca cu ceilalti, dar cand vine vremea sa isi indeplineasca dorinta, esueaza.

Raspuns: Esuam doar dintr-un anumit punct de vedere. Fiecare din noi separat suntem gata pentru asta, dar impreuna nu suntem. Exilul in Egipt este diferit de celelalte. De ce au intrat in Egipt cu ajutorul lui Joseph? A fost Joseph (din cuvantul ebraic „Osef” „a cuprinde”) pentru ca el este suma tuturor fortelor si bazelor.

Raul este imposibil de dezvaluit, chiar daca toata lumea doreste asta. Pentru a obtine asta, trebuie sa fie indeplinita o conditie: trebuie sa exise dorinta de unitate. Fratii lui Joseph au fost virtuosi, si fiecare din ei a dorit sa il serveasca pe Creator, dar nu si-au dorit sa se uneasca. Nu au fost de acord sa se alature lui Joseph care este baza.

Dar cand au fost obligati sa intre in Egipt cu ajutorul lui Joseph, au inceput sa vada cat de mult au urat si respins ideea de unitate. Exilul insusi a fost revelarea urii fata de unitate. Doar cand aceasta ura a ajuns la forta maxima si cineva incepe sa-i  simta puterea asupra lui (insemnand pe de-o parte ca este subordonat Faraonului, dar pe de alta parte, sufera cu adevarat pentru ca nu poate implini nimic), trecerea apare.

Dar toate acestea se intampla datorita efortului de a ne uni, sa ne ridicam dorintei proprii de a face asta. Astfel, exilul este depasit. La fel si noi, stam la granita Egiptului, asteptand. Dorinta de a fi unul se manifesta in grija comuna, cand fiecare se gandeste si isi face griji in legatura cu unificarea interioara.

Ca rezultat, simtim ca este ceva intre noi care ne uneste, si vom deveni o inima. In acest punct, suntem o inima spirituala, o dorinta spirituala, suntem conectati cu Creatorul si avem nevoie de Lumina care ne uneste, astfel incat prin dorinta noastra comuna vom putea face acte de daruire fata de Creator.

 Din Discutii despre Munca spirituala  12/17/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→