Tag Archives: Egoism

“Un tratament pentru anxietatea economică provocată de pandemia de Coronavirus” (Times Of Israel)

Jurnalul “Times of Israel “ a publicat noul meu articol “Un tratament pentu anxietatea economică provocată de pandemia cu Coronavirus

Pe măsură ce pandemia de coronavirus avansează la nivel global, este corect să ne gândim că nimeni din lume nu va fi scutit de impactul său economic.

Pe cât de incertă este dezvoltarea capacității globale de a opri pandemia de coronavirus, la fel este și prognoza economică, dar se estimează că efectul COVID-19 asupra economiei mondiale va depăși o pierdere de 1 trilion de dolari în 2020.

Dintr-o dată, teama de daunele economice teribile devine mai puternică decât anxietatea pentru deteriorarea sănătății. Pierderile de locuri de muncă paralizează multe persoane, iar amenințarea ia zilnic noi forme.

Fără îndoială, cetățenii obișnuiți, care depind de un venit mediu lunar, care trebuie să pună pe masă mâncare pentru un număr de membri ai familiei, și ai căror parteneri sunt, de asemenea, obligați să rămână acasă pentru a avea grijă de copii, se confruntă cu o nouă realitate înspăimântătoare. Cozile lungi pentru aprovizionarea cu articole precum hârtie igienică, chiar dacă directivele  îi atenționează să rămână departe de aglomerări de persoane, îi determină să se teamă pentru viața lor, să mediteze asupra destinului lor și a incertitudinii paralizante dată de necunoscut.

Proprietarii de afaceri, mari și mici, sunt în pericol serios. Dintr-o dată, conturile lor se încadrează la deficit iar obisnuinţele lor sunt spulberate. Clienţii, furnizorii și comenzile au încetat și nimeni nu știe când, dacă, și în ce măsură vor reveni. Nimeni nu datorează nimic proprietarilor de afaceri. Cine va avea grijă de ei? Cine ne poate asigura că virusul va fi şters de pe pământ mâine și că viața va reveni la normalitate?.

Societatea umană se dezintegrează și se scurge din mâinile noastre igienizate.

Ani de zile ne-am dus traiul unul pe socoteala celuilalt și, dintr-o dată, dintr-o singură adiere, totul a înghețat și a paralizat. Amenințarea provocată de coronavirus acoperă toate sferele economice, dar cel mai puternic impact a fost în sectorul turistic. Nu există zboruri, nici hoteluri, nici restaurante deschise – o condamnare la moarte a industriei turismului.

Prin urmare, sunt de înțeles strigătele de nenorocire și disperare care apar cu fiecare nouă limitare și cu un nou nivel de severitate, care decurge din pandemie. Cu toate acestea, putem găsi, totuşi, mângâiere în faptul că umanitatea se privește în oglindă, descoperind că a creat o societate disfuncțională, încarcată de o auto-importanță exagerată. Acum, cu o economie paralizată, avem gustul acru al fructelor stricate ale comportamentului nostru indelungat egoist, și trebuie să decidem modul în care ne vedem situația.

Astfel, acesta este un moment binecuvântat pentru căutarea sufletului național și global. Este timpul să ne întrebăm ce dorește natura de la noi. De ce ni s-a dat viață? A fost doar cumva să găsim o cale de a supraviețui pe această planetă? Ce am realizat? În primii treizeci de ani din viața noastră, am trecut prin nivelul nostru de învățământ primar, secundar și terțiar. Am călătorit in lume și am petrecut încă un deceniu construindu-ne o familie, ne-am ocupat de cursa sisifică de a cumpăra o casă, o mașină și de a crește copii.

Ce urmează? Am fost aruncați într-o piscină, din care este dificil să ieşim. Suntem într-o formă modernă de sclavie, blocați în cuști aurii și închişi în rețelele de socializare. Acum, dintr-o dată, izolați de tot, de coronavirus, avem ocazia să facem o schimbare. Trebuie doar să ne dăm seama cum am ajuns în această dificultate globală, ca să știm ce să luăm ce este mai bun din ea.

Acesta este aspectul pozitiv al coronavirusului.

Ajută la elucidarea sistemului cuprinzător în care trăim, sistemul naturii, care se referă la interdependență, în care fiecare parte o susține pe alta. Excepție face ființa umană, care știm că este gata să distrugă totul pentru a depăși și a cuceri, atât timp cât se simte bine. Omul nu vrea să se integreze în legile naturii interconectate și interdependente.

Prin urmare, vine coronavirusul și descompune edificiul anti-integrativ pe care l-am creat în societatea umană. Va forța o nouă examinare a ordinii vieții și înțelegerea faptului că, dacă vom continua să acționăm în mod sălbatic, ca nişte egoiști, cu minte îngustă, și nu ne vom comporta în conformitate cu nevoile corpului nostru – la fel ca orice alt animal sau plantă din natură – ne vom dăuna nouă înşine și mediului nostru. Această „excepție” umană este cea pe care trebuie să o echilibrăm astăzi, pentru a ne conecta la sistemul integrativ al naturii, astfel încât să putem fi fericiți și mulțumiți de viața noastră.

Natura programată ne aduce la această ajustare critică. Să anticipăm atunci un antidot împotriva virusului, să deschidem urechile la mesajele înțelepților și la ceea ce este scris în cărți: că trăim într-o lume care este bună și că noi, ființele umane, în relațiile noastre egoiste, interesate, suntem cei care o scot din echilibru.

Tratându-l bine pe celălalt, cu responsabilitate și considerație reciprocă, începem să descoperim natura completă și eternă în care trăim; o viață fără frică, fără presiune, o viață lungă, sănătoasă și frumoasă pe pământ.

Introspectie:Cât de mult vrei să trăiești?

Umanitatea este complet panicată din cauza coronavirusului,

care ne obligă să oprim toată producția, tot comerțul, paralizează și blochează țări întregi.

Dar omul simplu se gândește în primul rând la familia sa, la copii și la hrana de mâine. El este preocupat în primul rând de cum va supraviețui. Și acesta este motivul pentru care lumea este de acord, că trebuie să înghețe totul: „Acum avem grijă de viață, apoi vom reporni industria și producția”.

De ce anume depinde soarta mea?

Cum să o influențez, cum să îmi garantez un viitor bun? Dacă aș cunoaște răspunsurile la aceste întrebări, atunci aș fi mai calm?

Toată lumea își pune aceasta întrebare, pentru că în primul rând suntem animale. În natură, există doar trei niveluri: neînsuflețit (mineral), vegetal și animal. Oamenii fac parte din regnul animal, fiind doar niște animale mai dezvoltate. De aceea, în primul rând, avem nevoie de mâncare, la fel ca animalele. Se spune că dacă „nu există pâine, nu există Tora”. Mâncarea este esențială pentru viață.

Dar în situația creată de Coronavirus, natura vrea să ne învețe și pune întrebarea invers: „Pentru ce vrei să trăiești? Doar din instinctul de autoconservare, ca toate animalele? Ei bine, acest lucru nu este suficient!”
Animalele pot trăi astfel, fără să-și mai facă griji pentru altceva, dar noi, oamenii, ar trebui să începem să ne întrebăm #pentru ce trăim? Și aceasta este deja o problemă.

Și astfel, vine Coronavirusul, ca un medicament amar și te întreabă: „Pentru ce trăiești? Nu te grăbi să răspunzi, gândește-te! Te voi ajuta: voi anula toate ocupațiile inutile pe care ți le-ai născocit și care acoperă 90% din totalul muncii tale.

Tot pământul a devenit un depozit pentru deșeuri.

Am construit un sistem care produce lucruri bune de aruncat, astfel încât să avem cu ce ne ocupa timpul. Nu putem exista dacă nu ne ocupăm astfel timpul. Dar brusc apare Coronavirusul și ne oprește, astfel încât nu mai putem alerga, vinde sau cumpăra.

Pare să ne întrebe: „Și cu ce te vei ocupa acum? Gândește-te de ce ai făcut toate acele lucruri și observă că nu au niciun folos! Ar trebui să te gândești deja altfel la viață, la sensul ei. Pentru ce trăiești?

Nu puteți construi un astfel de sistem de bandă rulantă, unde toți produc, produc și iar produc iar ultimul aruncă, astfel încât sistemul să înceapă din nou să producă și la capătul final să se arunce totul. Nu este nevoie de o astfel de muncă. Întrebarea este: Pentru ce trăiește omul? Până când vei găsi un răspuns, #stai acasă și meditează ”.

Uitați-vă că natura este iubitoare și atentă, ca o mamă, ca un tată, ca un părinte iubitor care vrea ca pruncul său să se gândească la sensul vieții, să învețe. Și dacă stai acum și îți faci griji doar pentru ceea ce vei mânca mâine, atunci hai să ne gândim la un nivel global. Nu ești singurul în această situație în care nu știi ce să faci și tocmai de acest lucru are nevoie acum umanitatea.

Prin urmare, nu ne temem de acest virus. Avem speranță! Dacă putem răspunde la întrebarea, pentru ce trăim, vom continua să existăm. Dacă nu putem găsi răspuns, nu vom continua să existăm.

Trebuie să ne dezvoltăm în continuare la nivel uman. Chestiunea aflării #sensului vieții este o trăsătură a omului. Și dacă trăiesc fără o asemenea întrebare, doar ca să exist, atunci întrebările mele sunt la nivel de animal.

 

Cabala – metoda de elevare a omului

Întrebare: Există o formulă în înțelepciunea Cabalei pentru relații de succes?

Răspuns: Înțelepciunea Cabalei ne ajută să ajungem la relații bune între noi, deoarece permite omului să se ridice deasupra egoismului său. Și, deși noi toți suntem egoiști și vedem că nu putem scăpa de ego, Cabala permite unei persoane să se ridice deasupra ei și să se conducă în mod corect.

Prin urmare, cu ajutorul înțelepciunea Cabalei, este posibil să se realizeze în familie relații reciproce corecte, cu copiii, într-un colectiv, într-o națiune, în societate, între țări, și în lume. Este un mare sistem de corecții, pe care trebuie să-l asimilăm și să ne adaptăm la el.

Odată ce este realizat, cel puțin parțial între noi, lumea va începe să îl vadă complet diferit. Chiar şi începerea realizării metodei de ridicare deasupra egoului va scăpa lumea de suferință, iar apoi omenirea se va ridica la gradul următor.

Înțelepciunea Cabalei nu este un antrenament, un sfat, sau o psihologie a relațiilor corecte dintre noi, este o metodă de ridicare a omului deasupra naturii sale bestial-egoistă, în scopul de a obține următorul grad al dezvoltării sale, gradul în care suntem deasupra limitei între viață și moarte, mai presus de tot ceea ce ne dă sentimente negative în viață.

Întrebare: Ce se va întâmpla cu cei care nu simt nevoia de schimbare?

Răspuns: Nu e important. Oamenii vin la înțelepciunea Cabalei cu diferite intenții. Unii doresc să câștige ceva în această viață; alții doresc să știe cum pot avea mai mult succes și cum pot fi mai fericiți. Există mulți oameni care cred că, prin ajutorul Cabalei pot extinde înțelegerea față de lumea lor, și în acest fel reușesc în știință, artă și cultură. Unii cred că-și pot extinde mintea și percepția lor, viziunea lor asupra lumii, și că îi va ajuta să scrie mai bine, să inventeze, și să compună. Și sunt oameni care vor cu adevărat un răspuns la întrebarea: „Pentru ce trăiesc ? Vor să descifreze sensul vieții, secretul existenței creației. Stelele, universul fără sfârșit, galaxiile-pentru ce sunt toate acestea și eu în interiorul lor? Nu poate fi adevărat ca toate acestea există degeaba.”

Odată,această întrebare atârna în aer. Îmi amintesc că ne-au învățat că universul în sine este fără sfârșit; astăzi, când vorbesc despre noi revelații, oamenii de stiință înțeleg că Universul nu este fără sfârșit. Deci vine întrebarea simplă: „În cazul în care a început la un moment dat, atunci ce va fi după ce se va termina? Are universul limite, atunci ce există dincolo de granițele sale?” Omenirea nu are răspunsuri la aceste întrebări. Dar dacă aceste întrebări sunt formate în noi, atunci este posibil să găsim răspunsurile.

 

Din Cabala Pentru Națiune

După noi, potopul

Opinie (Geologul Konstantin Ranks) „The World Wildlife Fund (WWF) a anunțat că 13 august 2015 este „Ziua Suparasolicitării Pământului”. Esența acestei zile este că, la această dată umanitatea a ajuns la risipa maximă a resurselor pe care Pământul este gata să le regenereze până la sfârșitul anului. În zilele rămase până la sfârșitul anului vom trăi în întregime pe socoteala rezervelor Pământului.

„Ne regăsim într-un impas, dezvoltarea economiei conduce la distrugerea Pământului, dar omenirea nu are nici dorința și nici capacitatea de a renunța la consumul larg.”

Comentariul meu: Tocmai de aceea trebuie diseminată metoda corectării naturii noastre, fiindcă este sarcina cea mai realistă și mai importantă. Numai recunoașterea unei alte posibilități, unui alt mod mai înalt de viață, fără limitări sau primiri, ci cu dăruire, ne va ridica la echivalența cu Creatorul și va opri nebunia noastră. Ne vom ridica la un nou nivel de dezvoltare ori pe calea suferinței, ori pe calea înțelegerii și recunoașterii acestei necesități.

A fi umplut cu iubire

Dorinţele egoiste conduc lumea. Încercăm să absorbim în noi cât de mult putem şi vedem că aceste dorinţe nu pot fi împlinite. Toate încercările de a le satisface ne conduc câtre moarte.

Oricât de mult ne-am umple cu tot felul de: mâncare, sex, descoperirii, bucurii familiale, cunoaştere, etc., tot ajungem la concluzia că nu rămâne nimic după ele. Din contra, apare o lipsă şi mai mare care duce la dezamăgire.

Credem că plăcerea pe care o vom primi este egală cu dorinţa necesară ei, dar atunci când plăcerea intră în dorinţă, aceasta creşte de două ori şi ne lasă de două ori mai goi. Asta pentru că Lumina şi dorinţa se anulează una pe alta lăsând un gol de două ori mai mare.

Aşa a fost viaţa noastră până în zilele noastre. Omul intră în lume gol şi lasă viaţă de două ori mai gol. Trecem printr-o mulţime de încarnări, până când începem să înţelegem că nu merită ă mai urmărim nimic; nu ajungem nicăieri.

Gradual, umanitatea devine conştientă de acest lucru şi începem să căutăm adevărul. Iar asta ne aduce la metoda cu ajutorul căreia este posibil cu adevărat să fim împliniţi. Dar această împlinire nu intră direct în dorinţa de a primi ci se realizează prin împlinirea celorlalţi. Aşadar, în acest caz iubirea pentru alţii este vitală şi astfel avem o posibilitate infinită de a ne bucura în timp ce ei se bucură, noi ne bucurăm împlinindu-i pe cei pe care îi iubim.

În lumea noastră există exemple de acest fel, la nivelul animal instinctiv al naturii, atunci când îi împlinim pe copii şi pe cei pe care îi iubim. Iar în lumea spirituală totul este mult mai puternic, pentru că acolo noi ne împlinim unul pe altul nu pentru că iubim pe cineva de la început, dar dăm naştere la iubire pentru nişte străini şi chiar pentru oameni care ne provoacă repulsie. Această iubire nu apare doar aşa, din neant, ea vine cu ajutorul Luminii Superioare. Atunci când o persoană se obligă să îi servească pe alţii, începe să dea naştere în ea la sentimentul de iubire pentru ei, pentru că ei îi devin dragi, ca un copil adoptat într-o familie, datorită investiţiilor făcute de ei în el, părinţi încep să îl iubească chiar mai mult decât copilul lor biologic.

Înţelepciunea Cabala ne învaţă cum să dăruim altora şi să ne împlinim prin asta. Dar noi nu vorbim de dăruire pentru a primi. Principalul lucru este primirea în scopul dăruirii. Atunci eu mă împlinesc şi simultan îi împlinesc şi pe alţii. Scopul meu este să îi împlinesc pe ei! Dar în final, împlinirea rămâne în mine. Aici apare „extinderea”, care ne este incomprehensibilă nouă astăzi, pe care o persoană începe să o obţină atunci când este implicată în înţelepciunea Cabala.

Din emisiunea de pe Kab TV „Conversaţii cu Michael Laitman” din 10.06.2015

Avraam este proprietatea de dăruire

Întrebare: Care a fost apelul făcut de Avraam către babilonieni?

Răspuns: Avraam este proprietatea dăruirii (Hesed), calitatea iubirii la un grad (nivel) mic. Avraam s-a adresat babilonienilor și le-a cerut să-și amintească cât de bine cooperau când egoul lor era mai mic. El i-a sfătuit să se ridice peste egoul care îi desparte și să trăiască în iubire și prietenie.

Totuși, această muncă a fost pentru ei imposibilă, fiindcă implica faptul că oamenii trebuie să se ajute reciproc și să atragă Lumina Reformatoare, cerându-i Creatorului să le-o acorde pentru a trăi după legea „iubește aproapele ca pe tine însuți”.

Se presupunea că fiecare dintre ei era câte un „obiect diferit” despărțit unul de celălalt prin egoism. Era posibil să se construiască un pod între ei? Este o misiune foarte grea.  Ea poate fi îndeplinită numai cu ajutorul calității „Avraam”, Hesed (milă/dăruire), atunci când, în ciuda egourilor noastre, încercăm totuși să ne corectăm pentru a obține o fază în care aproapele nostru ne este atât de important și de prețios pe cât ne suntem noi nouă. În acest fel este implementat în viață principiul iubirii aproapelui ca pe tine însuți.

Avraam și-a adunat susținătorii și i-a condus afară din Babilon, în țara Canaan. Azi este aproape imposibil de imaginat cum au putut să reziste la o astfel de traversare istovitoare prin deșert. Dar ea nu a fost o traversare fizică ci a însemnat că el și-a ridicat oamenii de la dorința egoistă numită „Babilon” la nivelul numit „țara Canaan”, azi pământul lui Israel.

Cu alte cuvinte, a fost o trecere interioară prin care oamenii au avansat treptat de la dorințale și calitățile lor anterioare, mai departe de Babilon și mai aproape de țara Canaan. Mergând mai departe, ei s-au înălțat.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 31/12/2014

Păzind Tabernaculul

Tora, Numerii 3.5 – 3.7: Atunci a grăit Domnul către Moise şi a zis: Ia tribul lui Levi şi prezintă-l lui Aaron preotul, ca să-l servească. Să fie de pază în locul lui şi în locul întregii comunităţii înaintea Cortulului Adunării, să facă slujbele de Mişkan.

Întrebare: De cine trebuie să păzească Leviţii, Tabernaculul (Mişkan)?

Răspuns: Să presupune că am o anumită proprietate care mă păzeşte de ceea ce nu ar trebui să spun. Similar, în munca spirituală nu putem munci cu dorinţele şi atributele care încă nu sunt corectate. Trebuie să înţelegem că linia stângă şi cea dreaptă trebuie să se sprijine reciproc, pentru că unei persoane i se pare că avansează şi că vrea să descopere atributul iubirii şi dăruirii, tânjind să ajungă mai aproape de Creator, dar, de fapt, trebuie să examinăm asta cu foarte mare grijă.

Pe de-a întregul, atributele liniei drepte care tânjesc să avanseze, au nevoie de linia stângă care le restrânge şi le bate, pentru a cerceta din nou lucrurile, şi mai adânc, pentru a le compara din nou, pentru a ne conecta cu alţii în mod corect şi a crea „un tampon de siguranţă”, un mediu special care să ne ajute.

Atunci când cineva se adaptează la noul nivel, tânjeşte după atributul dăruirii, dar, atunci când intră în acest atribut, îşi pierde capul şi îşi pierde auto-controlul, deoarece vede că este vorba de iubire absolută. Este imediat ars, la fel ca Nadav şi Avihu, sau păcătuieşte, ca Adam HaRişon.

Problema obţinerii atributelor spirituale este că atunci când atingi un anumit atribut, devii acel atribut şi totul se schimbă complet în mintea ta. Nu mai îţi controlezi vechiul eu şi, de aceea, trebuie să creezi dinainte o contramăsură faţă de starea în care vei ajunge, starea viitoare. Asta nu este uşor.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele Cărţii Eterne” din 31.12.2014

O casă curată și o inimă curată

Întrebare: De ce este obiceiul să se facă curățenie adevărată înainte de sărbătoarea de Pesah?

Răspuns: Gândurile și inima omului sunt numite casa lui. Casa este inima omului, ea trebuie să fie curățată de toate gândurile rele despre alți oameni. Asta se numește curățenia de Pesah.

Încearcă să te gândești la asta și să-ți imaginezi ce avem de făcut cu toate dorințele noastre referitoare la alți oameni, la societate, rude, vecini, soț și, în general, referitor la întreaga noastră viață. Cum putem să le corectăm sau măcar să le curățim de tot gunoiul?

Pesah înseamnă „trecere”, tranziție, pasaj de la starea egoistă de iubire numai pentru tine – la iubirea, fie și numai puțină, pentru aproape, pe care tu îl consideri a fi celălalt.

Întrebare: Și de ce e obiceiul să cureți tot cu înălbitor?

Răspuns: Din păcate nu există niciun alt agent de curățire care să te curețe înăuntru, în afară de Lumina Reformatoare. Dacă auzim, învățăm și vorbim despre corectarea pe care o avem de făcut în interiorul nostru, despre dorințele pe care trebuie să le curățăm, acest lucru, treptat, ne curăță.

Forța Luminii este singurul mijloc capabil să ne curețe. El funcționează însă numai în măsura în care dorim să ne corectăm. Iar pentru a dori asta, trebuie să citim despre ceea ce ne așteaptă după ce ne vom uni cu toții.

Atunci vom curăța toate nenorocirile și problemele și ne vom ridica la un nivel de dezvoltare în care nu este niciun fel de rău sau prejudiciu, ci numai bunătate fără margini.

În felul acesta simte un om care iese din Egipt. De aceea se numește această sărbătoare Pesah (tranziție), trecem Marea Roșie, traversând de la o natură la alta: de la natura primirii, la cea a dăruirii.

Acest lucru se aseamănă înlocuirii complete a unui program într-un computer. La fel, noi trebuie să înlocuim programul nostru interior cu unul care ne va schimba viziunea asupra lumii, paradigma întregii noastre vieți. Vom începe să privim lumea cu ochelari complet diferiți.

Acest lucru ne va permite să vedem cum conexiunea corectă dintre oameni ne aduce binele și, această revelare ne va schimba. Acesta este înțelesul ieșirii din Egipt.

Întrebare: Și unde suntem noi când ieșim din Egipt?

Răspuns: Ieșim într-o nouă relaționare, în unitate și dăruire. Unindu-ne și fiind împreună, suntem salvați de dușmanii noștri și ieșim din exil, la libertate.

Întrebare: Deci acum, inima mea e murdară fiindcă mă iubesc doar pe mine și am grijă numai de mine. Dar dacă o curăț și încep să mă îngrijesc de ceilalți, voi vedea în jurul meu o lume diferită?

Răspuns: Da, va fi o lume dincolo de granițele Egiptului. Va fi lumea pe care o vom vedea prin conexiunea noastră cu ceilalți, prin calitatea dăruirii sau prin ochelarii integrali. Prin acei ochelari începem să vedem rețeaua care ne conectează pe toți împreună.

Acea lume este numită Lumea Superioară (de Sus), fiindcă revelăm acea forță care ne influențează pe toți, rețeaua care ne controlează pe toți. Începem să ne înțelegem trecutul, prezentul și viitorul și, de fapt, ne ridicăm peste timp. Vom ști de asemenea și care va fi rezultatul tuturor acțiunilor noastre.

Întrebare: Cum ne afectează asta viața noastră de zi cu zi?

Răspuns: Omul știe ce se întâmplă cu el și ce i se va întâmpla dacă acționează într-un anume fel. Începe să vadă toate cauzele și consecințele și, acesta se numește deschiderea ochilor lui. De acum încolo el nu mai este în întuneric și incertitudine.

Întrebare: Și cum afectează asta relațiile dintre noi?

Răspuns: Aflăm propriile noastre intenții și intențiile altora astfel că, relațiile dintre noi devin absolut transparente, fără sentimente rele și neînțelegeri.

Din programul de radio 103FM Israel din 15/03/2015

Greşeala celor care nu cred

Umanitatea a ajuns la un capăt mor, care începe deja să se facă simţit. Trăim într-un oraş global modern şi descoperim  cu părere de rău că trebuie să ne contectăm, să începem să gândim şi să vorbim despre asta. Este timpul să ne luăm locul la nivelul uman în sistemul general.

Hazardul către sistem

Toată natura, nivelel minerl, vegetal şi animal, este globală, integrală şi contectată reciproc în toate părţile ei. Toate fiinţele create, de la cele mai mici la cei mai mari prădători, sunt imbinaţi într-un singur sistem şi, împreună, să suţină ordinea generală. Pe de o parte, noi nu suntem parte a acestei imaginii. Omul este cea mai adevărată şi cea mai dăunătoare parte din natură. Asta pentru că nu avem limite în satisfacerea nevoilor. Iar asta este tipic rasei umane în toate aspectele vieţii, care includ familia, locul de muncă, relaţiile sociale, etc.

Rata divorţului, de exemplu, creşte şi la fel creşte şi abisul dintre părinţi şi copii. Tinerii îşi găsesc cu greu un partener pentru o familie puternică. Aceste schimbări extreme au început în ultimii 50 de ani sau mai puţin. Au avut impact chiar şi asupra poporului evreu, care întotdeauna a avut grijă de tinerii să se căsătoreasacă şi să înceapă să aibă o casă.

Indivizi inseparabili

Motivul pentru toate acestea este ego-ul, care a ajuns în ultimă fază.

Egoismul se referă la faptul că nu mă pot identifca cu alţii. Îi simt pe alţii numai în măsura în care beneficiez de la ei. Ideal, aş vrea să storc tot ce se poate de la ceilalţi. Aceasta nu este o acuză, desigur, ci un fact psihologic legat de natura umană. Asta este natura noastră.

Totuşi, pe de altă parte, am închis întreaga lume în legături reciproce a unei singure reţele care nu pot fi sparte, în dezvoltarea economiei globale, financiare, sociale, de familie, politică. Problema este că această reţea este plină de ură, conflicte, confruntări, egoism şi mândrie.

Nu este treaba mea?

Întrebare: Majoritatea oamenilor trăiesc o viaţă obişnuită şi, cu toate că profită pe seama altora, nu îşi pun capcane speciale şi cu complotează împotriva celor din jurul lor. Atunci unde greşesc? Este greu să te vezi ca un egoist absolut, în grijile zilnice care curg continuu, în bătălia constantă pentru supravieţuire.

Răspuns: Este adevărat. Dar dacă te justifici în acest fel, tot suferi. Ar trebui să afli de ce. Asta cere o abordare ştiinţifică, chiar înainte de a ne referi la înţelepciunea Cabala, care însumează şi include întreaga lume.

O cercetare raţională indică faptul că suferim pentru că nu putem sta împreună, unul cu celălalt.

Nu putem întreba ce putem aştepta de la un om sărman care merge la muncă de dimineaţă şi ajunge acasă seara. Dar acest mizerabil om sărman, a creat o reţea de şapte miliarde de părţi căreia îi lipseşte conexiunea corectă dintre noduri. Acesta este motivul pentru care suntem cu toţi opuşi de la unitatea existentă în natură.

Ce este necesar să facem noi astăzi este unitatea corectă şi conexiunea. Nu vom termina acest război dacă nu vom înţelege problema.

Dar fiecare dintre noi se închide în colţul lui micuţ:

– Nu vreau nimic, ce vrei de la mine?

– Te simţi rău. Nu vrei să corectezi şi să schimbi lucrurile?

– Vreau, dar nu este vina mea; Îmi trăiesc viaţa în mod obişnuit.

Aceasta nu este calea de a rezolva problema. Ne adâncim gradual într-o situaţie periculoasă, iar rata evenimentelor creşte de la un an la altul. Câteva dintre aceste evenimente sunt deja în urma noastră şi ar trebui să învăţăm de la ele. Trebuie să realizăm în sfârşit ce se întâmplă, în loc să ne ascundem în bârlogul nostru, pretizând că nu mă priveşte pe mine, deoarece umanitate este alcătuită din astfel de oameni, care spun că ei nu au nimic de a face cu astfel de lucruri.

Din Programul radio Israel 103 FM din 15.02.2015

 

Deschide inima şi nu gura

Întrebare: Când prietenii noştri ies către publicul larg pentru a aranja  un workshop,  ce putem noi, cei care nu suntem cu ei, adăuga la intenţia lor, la mesajul lor?

Răspuns: Pe plan intern, trebuie să ne adunăm împreună şi să ne gândim la ei. Aceasta este ceea ce se numeşte rugă pentru succesul lor, deoarece, ca urmare a acestui succes, ei ne vor aduce „pradă”, cu alte cuvinte, dorinţele tuturor acelor persoane care doresc să se simtă un pic mai bine, un pic mai fericiţi şi să aibă mai mult succes în această viaţă. Nu este important ca aceste dorinţe sunt egoiste; le luăm.

Cu aceasta, noi le percepem. Vom începe să simţim nevoia de a oferi oamenilor tot ceea ce işi doresc: fericire, legătură între ei şi restul. Dorinţele lor să înceapă să lucreze în noi, iar acest lucru înseamnă că avem ceva pentru a ridica la Creator. În caz contrar, nu ne vom ridica la El.

După cum scrie Baal HaSulam in articolul „Nu este timp pentru a obţine ceea ce este dat,” nu putem cere pentru noi înşine în nici un fel. Chiar dacă vreau să întreb, „Dă-mi posibilitatea de a dărui pentru tine. Dă-mi posibilitatea de a îndeplini celelalte. Dă-mi posibilitatea de a …, „Eu nu pot spune” eu „, deoarece, în acest fel, m-am plasat opus întregului sistem, nu intru în el cum intru într-o treaptă de viteză.

Trebuie să spun, „Dă-le” sau ” dă-ne”, dar în niciun caz „mie.” Acest lucru înseamnă că, dacă mă rog pentru ceva, trebuie să mă rog pentru ceilalţi, astfel că va fi bine pentru ei. Apoi, eu particip în acest mod corect.

Deci, dacă noi acum ne gândim că prietenii noştri vor reuşi să în public şi se va conecta cu el, astfel încât publicul va simţi căldură de la ei, înseamnă că dorinţa lor interioară este revelată prietenilor (chiar dacă aceştia nu se simt acest lucru, evident), îi va aduce la noi, atunci ea va deveni o rugăciune către Creator.

Deci, am întrebat şi l-am rugat pe Creator spiritual, chiar dacă publicul cere ceva complet materialist. Lumina Superioară vine tocmai printr-o rugăciune de genul acesta.

Întrebare: Ce este de preferat:  a citi un segment,  a fi liniştit pentru 30 de secunde, sau poate să cântăm o melodie? Ce facem astfel încât fiecare dintre noi se gândească la ei pentru cel puţin o secundă? Ce înseamnă să te rogi?

Răspuns: Rugăciunea este dorinţa ta că prietenii vor reuşi în a face această acţiune, că acest lucru va da satisfacţie Creatorului. Aceasta este rugăciunea. Am deschis inima şi nu gura.

Nu înţeleg cum vă imaginaţi o rugăciune, ca o activitate spirituală. Este atunci când dispersezi norii cu mintea ta sau aprinzi lumânări sau cazi în genunchi?

O activitate spirituală este atunci când  dorim foarte mult ceva în comun cu ceilalţi, şi, în această activitate, în afară de tine şi grupul, participă Creatorul.

Din Congresul din Sochi “Ziua unu” 7/13/14, Lecţia 1