Tag Archives: Egoism

Exista Binele in Lume?

Intrebare: Nu vad doar raul ci si binele din lume. Trebuie sa gasesc raul din mine si sa il corectez. Si ce pot face cu binele?

Raspuns: De fapt, binele nu exista in lumea externa. Aceasta este o imagine a egoismului meu. Daca imi urmaresc corect scopul incep sa observ radacina buna in tot ce ma inconjoara pentru ca incep sa o vad ca manifestare a Luminii, a Creatorului. Si asta imi este revelat doar prin lupta mea catre atingerea scopului in aceasta lume.

Nu cred ca ar trebui sa acordati o atentie deosebita acestei lumi sau sa o analizati. Incepeti sa aspirati la obiectiv prin ea, si aceasta lume va trage in sus, isi va schimba forma.

Veti descoperi ca nu exista nimic bun daca nu va conectati intentia corecta la aceasta. Nu exista bine in si in afara sa. Exista doar o imensa dorinta corupta care se transforma in bine cu intentia de daruire, cu intentia de a munci pentru beneficiul altora.

Din lectia 7 a  Congresului de la Moscova 6/10/11

Declinul Dezvoltarii Egoiste

Suntem parte a primei generatii de oameni care s-au trezit pentru a descoperi scopul vietii si  care doresc sa inteleaga ce de traiesc. In generatiile anterioare, ne-am obisnuit sa traim asemeni animalelor. Am avut doar egoismul, dorinta de placere, care ne-a impins inainte, prin care am incercat sa ne umplem pe noi insine intr-o cursa fara sfarsit trecand de la o placere la alta. Insa, noi nu am fost niciodata mulumiti deoarece placerea este opusa dorintei unei persoane de a primi, asemeni polilor dintr-un circuit electric, opusi unul altuia.

De indata ce Lumina atinge vasul dorind sa patrunda in el, apare imediat anihilarea, un „scurt-circuit” , iar acestea se anuleaza intre ele. De fiecare data cand dorim sa ne bucuram de ceva, este suficient sa ajungem la placere, si aceasta dispare. Noi simtim gustul mancarii, insa acesta dispare rapid. Vedem ceva frumos, insa farmecul se risipeste. Sentimentele pozitive nu raman in noi, si nu suntem capabili sa le adunam zilnic in „pusculita”.

In final, vedem ca generatia noastra este disperata. Oamnii nu au cu ce sa se umple; ei nu simt aroma sau placerea. Pentru a scapa folosesc droguri si se calmeaza cu medicamete si antidepresive. De ce?

Dorinta noastra egoista care a crescut de-a lungul timpului s-a oprit din dezvoltare.Timp de mii de ani, a capatat puteresi ni se parea ca vom continua sa gasim placeri mai mari in dorinte noi. Sentimentul placerii este sentimentul vietii. Insa astazi, dorinta noastra de a primi a ajuns la satietate, iar noi am cazut din neputiinta in disperare, fara a vedea o cale de iesire.

Acesta este un timp special, o conditie speciala, si de aceea Baal HaSulam a scris ca este bucuros sa se fi nascut in era in care divulgarea sectretelor Calabei este posibila. De ce este posibila? „Cabala” inseamna primire in Ebraica. Ea ne invata cum sa obtinem intelepciunea, cum sa devenim umpluti de o infinita placere, fara a simti disparitia placerii si moarte ca urmare a disparitiei placerilor. Intelepciunea Cabalei ne conduce catre placerea infinita care inseamna viata vesnica.

Mai mult, Cabala ne aduce intr-un grad in care devenim stapanii vietii noastre. Odata cu dorinta  indestulata pana la refuz, de a primi, in persoana apare „punctul din inima”, care este o proprietate suplimentara, dorinta de a darui.

Plusul si minusul, dorinta de a darui si dorinta pentru placeri exista in aceeasi persoana, iar aceasta dobandeste liberul arbitru . Acum are doua forte, pe care dezvoltandu-le una impotriva alteia, incepe sa le controleze, adica, sa se controleze pe sine. El decide ce cale sa aleaga si ce masura a dorintei foloseste.

Astfel, el evolueaza pe trei linii: el creaza linia de mijloc din liniile de dreapta si de stanga. De fapt, acasta cale de mijloc este numita „umana” (Adam) pentru ca el a facut-o; el si-a format esenta interioara, iar ca rezultat, ii apartine. Inainte de asta, in reincarnarile precedente ne-am dezvoltat similar animalelor, impinsi de dorinta noastra egoista, primind astfel mai multa placere.

Astazi, deoarece avem un mic punct in inima, inca nu ne putem controla dorintele. Ne adunam si studiem intelepciunea Cabalei care ne explica, cum sa dezvoltam acest punct astfel incat sa avem doua mari dorinte. Atunci, nu vom mai fi condusi de Sus prin forta egoismului nostru; in schimb, vom avea la dispozitie doua forte in mainile noastre si vom fi capabili sa ne ridicam deasupra acestei vieti.
Din Lectia 1, Conventia din Spain, 6/3/2011

Urcand Gradele Lumilor Spirituale

Intrebare: Iubirea mamei pentru copilul sau si iubirea dintre sot si sotie sunt egoiste?

Raspuns: Aceasta iubire nu este considerata egoista. Toate dorintele noastre sunt impartite in niveluri: mineral, vegetal, animal si uman (1,2,3,4). Dorintele nivelului animal care apar in om sunt similare dorintelor animalelor, doar ca sunt mai dezvoltate. Acestea includ dorintele mamei in relatia cu copilul sau sau dorintele care apar intre soti.

Atitudinea instinctiva a mamei fata de copiii sai nu este egoista. Natura obliga o fiinta umana (mama) sa se comporte in acest fel pentru a satisface dorinta unei alte persoane (copilul). Pe de alta parte, ego-ul este dorinta de placere pe socoteala unei fiinte umane apropiate, adica, atunci cand doresc sa ma simt bine pe socoteala altuia. Chiar si faptul ca cineva se afla intr-o situatie rea imi poate crea placere.

Acest gen de placere poate fi impartita pe mai multe niveluri. De exemplu, pot obtine placere din transformarea altuia in scalvul meu. De asemenea, placerea exista in posibilitatea de a-i face rau acestuia, de a-l umili, de a-l face sa sufere. Placerile care rezultă din exploatarea celorlalti și nu dintr-o dorinta naturala care genereaza placere, sunt considerate egoiste.

Dorinta mea de a primi placere din mancarea gustoasa, din comunicarea cu copiii mei, sau din ceva anume din viata mea care nu dauneaza cuiva nu este considerata egoista. Actiunile egoiste sunt destinate sa foloseasca pe ceilalti in interes personal.

Ne revelam adevaratul nostru ego (spiritual) la nivel „uman” atnci cand venim in grup. Atunci incepem sa simtim o anume ostilitate unii fata de altii si cream bareiere intre noi.


Pe masura ce dorim sa devenim mai apropiati unii de altii, sa studiem impreuna, sa mancam impreuna si sa ne unim pentru a ajunge la proprietatea de a darui, in aceeasi masura simtim o ura tot mai mare unii fata de altii, aversiune, rezistenta la unire. In acest moment special se manifesta ego-ul nostru. El nu este prezent in oamenii obisnuiti; doar aceia care doresc sa se uneasca spre spiritualitate il au. Acesti oameni afla ca nu pot face nimic fara el. De ce? Pentru ca mai  mai tarziu se naste in ei nevoia pentru forta superioara.

De unde vine acesta forta? Ea este prezenta initial intr-un sistem perfect si dispare (devine ascunsa) dupa (ca rezultat) spargere. Aceasta forta exista, insa se ascunde in noi. Daca incerc sa ma unesc cu prietenii mei si nu voi putea face asta, nivelul egoismului meu mi se revela din ce in ce mai mult. El va fi primul meu grad spiritual, primul dintre cele 125 ale ascensiunii complete.


Lucrez asupra acestui aspect luni de zile, pana cand ajung la starea in care nu voi mai fi capabil sa ma stapanesc. Atunci, voi dezvolta nevoia pentru Lumina care ne umple si care acum este ascunsa in interior, si imi voi dori sa vina, sa devina revelata, si sa ne uneasca pe toti.

Aceasta cerere elibereaza pentru mine primul grad spiritual: eu, prietenul meu, si Lumina superioara dintre noi. Apoi scopul meu va fi de a ajunge la urmatorul grad, in care ego-ul va creste chiar mai mult si ura despre care nu stiam ca exista va rabufni.

Voi fi iritat si respins de lucruri marunte din prietenii mei. Impreuna, va trebui sa muncim din greu si astfel ne vom ridica la cel de-al doilea grad din cele 125, si tot asa pana la corectia finala.

Din  Lectia 1, Conventia din Spain, 6/3/2011

Programul Superior anticipează intrarea ta

Întrebare: Daca Creatorul are un anumit program al dezvoltarii noastre, de ce ar trebui să interferam cu el şi sa încercam sa mergem în jurul lui?

Răspuns: Există un program natural al evolutiei considerat ca fiind „natura.” Natura are un motor construit care se învârte şi deruleaza întreaga dezvoltare, pe care noi il urmăm cu supunere de sute de mii de ani şi astfel evoluam. Si asa a fost de-a lungul întregii istorii a umanităţii pe pământ.

Dar, în acelaşi timp, programul prevede că omul va ajunge treptat la o stare, când va începe el însuşi sa participe la aceasta munca. Forta care sta la baza naturii continua sa influenţeze şi sa dezvolte dorinta. Iar în interiorul dorintei, ea cultivă, de asemenea, punctul care provine de la rădăcina sufletului. La un moment dat, pe langa dorinta de a primi placere, vom începe sa auzim vocea acestui punct din inimă. Momentul vine când se face cunoscut şi cere omului să-l actualizeze.

Realizarea punctului apare deasupra dorintei. Prin urmare, omul se simte împărţit în două şi găseşte in fata unei alegeri: să urmeze ego-ul său, care este dorinţa lui corporală (cum ar fi hrana, sex, familie, avere, putere, şi cunoştinţe), sau sa menţina creşterea acestui punct spiritual şi să obţină răspunsuri la întrebările: Cine sunt eu? Unde am început? Ce este forţa superioară? Despre ce este vorba in această viaţă? Care este scopul existentei?

Punctul din inima incepe sa puna aceste întrebări şi il duce pe om in confuzie. Apoi el găseşte cumva intelepciunea Cabalei, care este de asemenea programata! Viaţa nu este întâmplătoare, tot ceea ce are loc în această lume, coboară la noi din lumea superioara. Fie ca vei alege a doua cale sau nu, ca vei profita de toate oportunităţile pe care le-ai avut, toate fac parte din acelaşi program al creaţiei.

Astăzi, ai venit să studiezi, nu din propria ta vointa. Exista doar forţe care au lucrat şi te-au făcut sa intelegi ca ar trebui să vii. Libertatea ta începe numai unde te afli în mod clar in fata unei alegeri: sa intri intr-un grup cabalist sau nu  şi chiar la un nivel mai profund în tine, eşti dispus să-ti sacrifici ego-ul, astfel încât să poti deveni parte vitală din el sau nu.

Alegerea se află doar între două dorinţe: una care te vizează pe tine şi alta îndreptata spre exterior. Aici este locul unde chiar trebuie să alegi. Dorinţa directionata spre sine este AHP (partea de jos a Partzuf). Dorinţa directionata in afara este Galgalta ve Eynaim, GE, partea superioară a Partzufului. Şi între ele se află o zonă considerată ca fiind „Klipat Noga„, unde trebuie sa faci această alegere.

Cu toate acestea, o nouă întrebare apare: Pe ce iti bazezi alegerea şi cum eşti manipulat de Sus pentru a face acest lucru şi nu sa iei alte decizii?

Acelaşi program ne impune nouă să raspandim Cabala peste tot în lume. Fără ea, nu vom ajunge la corecţie, deoarece urmează doar programul natural de dezvoltare, la fel ca toate celelalte niveluri ale naturii. Trebuie sa utilizam în mod corect aceste niveluri, ceea ce înseamnă că trebuie sa utilizam – în gândire, acţiune şi intenţie – restul omenirii, precum şi natura animala, vegetativa şi minerala, în scopul de a le adăuga in noi înşine şi, împreună, ca o singura creaţie, sa urcam de la nivelul aceastei lumi la lumea superioara.
Din a 3-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/27/2011, ” Introducere generala la Cartea “Panim Meirot uMasbirot”

Schimbarea nu este posibila fara Lumina

Baal HaSulam, “Pacea”: Gandul, rezistenta egoista dintre oameni care duce la deteriorarea relatiilor internationale, toate acestea nu vor disparea din lume prin nicio tactica omeneasca, oricare ar fi aceasta.

Sa nu credeti ca lumea este capabila sa se corecteze singura. Chiar daca oamenii inteleg ca egoismul este raul din lume, corectia este imposibila fara „condiment”, adica fara metoda Cabala. Trebuie sa dam lumii Lumina care Reformeaza, dar acest lucru poate fi facut doar prin studiul intelepciunii Cabalei, intr-o forma sau alta, conform cu variatele tipuri de dorinte, asta este, oamenii din lumea noastra.

In orice caz, trebuie sa le dam Lumina. Egoismul nu poate fi corectat in niciun alt fel. Nimic nu poate ajuta, nici psihologia, nici sociologia, nici minunatele eforturi sau problemele. Singurul lucru care ajuta este atragerea Luminii care Reformeaza. Nu avem nicio sansa fara ea.

Intr-adevar, Lumina include scopul si programul pentru obtinerea ei, toate stadiile prin care am trecut. Fara Lumina, suntem asemenea animalelor care nu pot face o singura miscare. Lumina trebuie sa vina si sa ne influenteze. Dupa aceea, ne vom pune in miscare.

Deci, de ce experimentam necazuri si tot felul de schimbari? De fapt, nu sunt schimbari, ci doar probleme care se vor intensifica pana cand noi, sau cel putin unii dintre noi, incep sa atraga Lumina, cel putin o parte din ea.

Dezvoltarea este dusa doar de Lumina. Ar trebui sa fim pe deplin constienti de asta. Nu este nicio sansa ca aceasta dorinta egoista, singura, sa gaseasca calea pentru dezvoltare. De-a lungul secolelor, aceasta oportunitate a fost descoperita cu ajutorul Luminii care a venit fara sa astepte sa fie chemata si continua sa ne impinga inainte.

Astazi, am trecut de limita dupa care trebuie sa precedam sosirea Luminii cu dorinta noastra adresata chiar Luminii. De acum inainte, totul incepe cu „initiativa noastra”, cu „o rugaciune si fapte bune”. Aceasta definitie inseamna ca noi insine trebuie sa vrem sa evoluam, nu in forma egoista cautand noi placeri, ci deasupra egoismului. Trezirea, ridicarea, trebuie sa vina din partea noastra.

Mai mult, nu vom putea evolua daca nu formam o cerere in interiorul nostru, asteptand ca in schimb, forta Luminii sa vina si sa ne influenteze, dandu-ne noi proprietatii de unitate si iubire,  astfel incat sa ne unim intr-un intreg, global, intergral. Doar aceasta Lumina contine starile noastre urmatoare. Nu stim ce sunt si nici cum sa le trecem, dar munca noastra, in esenta, este simpla: cautam forta care sa ne dezvolte.

Asta-i tot, nu avem nevoie de nicio intelepciune speciala. Nu stiu dinainte ce ma asteapta. Cateodata, vad ceva nou in mintea si sentimentele mele, descopar un nou strat subtire al intelegereii si senzatiei. Seamana putin cu efectul Luminii care ne trezeste si ne corecteaza dorintele. Nu ar trebui sa ne amestecam in munca sa, ci mai degraba sa ne grabim dezvoltarea cat de mult putem.

Lumina nu ne va influenta niciodata pana cand nu ii vom cere asta. Trebuie ca noi sa fim primi care cer. Asta asteapta Lumina de la noi. Aceasta cerere, aceasta necesitate initiaza o actiune spirituala asupra materiei dorintei. Datorita ei, descoperim cine suntem si cine este Creatorul.

La gradul nostru inferior, intelegem gradul superior putin mai bine, pentru ca a ne putea uni cu el. Nu-l intelegem complet, ci doar locul in suntem lipiti de el. Ca sa aderi la un punct in uterul mamei, trebuie sa devii egal in proprietati cu ea.

In felul acesta, fiintele create incep sa faca o munca mare, dorindu-si sa se uneasca cu cel superior printr-un mic segment de perceptie. Apoi, doresc ca cel superior sa le anuleze, sa le umple cu Lumina dezvoltarii. Similar unui embrion, cerem Lumina care aduce dezvoltarea, nu pe cea care aduce placerea. In acest fel, obtinem echivalenta cu Creatorul.

Din partea a 4a  Lectiei zilnice de Cabala 5/29/2011, “Pacea”

Gustul plăcerii

Tot ceea ce avem nevoie este să dezvoltăm dorinţa. Îmi amintesc pe vremea când aveam clinică, una din angajate obişnuia să aducă cu ea mâncare yemenită. La început nici nu puteam să mă apropii de ea fiindcă pur şi simplu nu ştiam ce este. Era complet diferită la gust de tot ceea ce eram eu obişnuit. Dar cu timpul, am început să devin familiar cu această mâncare şi să o gust şi încet, încet mi s-a dezvoltat gustul pentru ea.

Este asemenea unui bebeluş născut pe lume fără să aibă niciun gust încă. După o vreme, în funcţie de gustul şi de predilecţiile societăţii lui, el începe să devină obişnuit cu mâncarea şi să se deprindă cu gustul ei. Fără gust, fără dorinţa de a mânca precis o anume mâncare, nu suntem capabili să ne bucurăm de ea. Desigur, e posibil să mănânci ca să nu mori de foame, dar asta nu este tot una cu plăcerea. Tu poţi primi plăcerile acestei lumi ca pe o simplă necesitate, dar orice în afară de asta, este admis numai dacă ai dorinţă de plăcere – şi această plăcere trebuie să vină din dăruire.

Întrebare: Baal HaSulam scrie că aceasta necesită numai o schimbare psihologică. Adică cum?

Răspuns: Noi nu putem înţelege cum este posibil să te bucuri iubind şi umplându-l pe cel care îl iubeşti. „Cineva pe care îl iubeşti” nu este copilul meu, de care dacă am grijă am plăcere în mod natural. Însă noi vorbim de cineva necunoscut, care este un străin, distant şi opus şi pe care chiar îl urăsc. Este ca o mâncare ditr-o ţară străină care mă dezgustă. Şi atunci, în mod deliberat, încep să-mi dezvolt gustul pentru ea, caut să mă apropii pentru a mă deschide şi a înţelege. Încet, dorinţa corespunzătoare se naşte în mine şi dintr-o dată, încep să simt că-l iubesc pe omul respectiv.

Se ridică întrebarea: dacă îl iubesc, nu va fi dăruirea mea pentru el egoistă? Totuşi, mă bucur de ea.

Adevărat, dar iubirea mea nu a anulat ura pe care am simţit-o înainte. Ura rămâne cu mine constant, chiar creşte, exact aşa cum se întâmpla cu studenţii lui Rabi Şimon, cel care a scris Cartea Zohar, că la început, ei se urau unii pe alţii, dar apoi, atingeau iubirea. Noi avansăm continuu pe două linii, ridicând iubirea peste ură, după cum e scris, „Iubirea va acoperi toate păcatele”.

Precis, ura şi iubirea împreună crează gustul, „siropul”, forţa plăcerii. Ele sunt ca două regne. Dacă anulezi ura, atunci numai puţină mulţumire materială îţi va rămâne din întreaga înălţime a plăcerii, dar dacă te ridici peste ură, acoperind-o cu un ecran de iubire de fiecare dată, vei ajunge la sfârşit cu un vas uriaş care are o plăcere uriaşă în el.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/23/2011 „Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Până la ultima picătură de otrava

Întrebare: Rasa noastra egoista se transformă într-un bulgăre de zăpadă care se rostogoleşte în jos pe deal. Este clar că s-ar putea sparge la un moment dat, dar nimeni nu poate opri mişcarea.

Răspuns: Este adevărat. Egoismul este singura noastra natura. Dacă am avea inca o alta forţă, opusa acesteia, am putea să îl oprim. Cu toate acestea, nu avem nici o altă forţă.

Trebuie să devină extrem de clar: Suntem cu toţii egoisti notorii. Fortele iubirii de sine fara limite, forteaza oamenii sa bea paharul de otravă pana la capat, până la ultima picatura. Chiar şi în momentul înaintea morţii, oamenii nu vor fi în stare să se oprească.

Este imposibil sa convingi pe oricine despre orice: Toata lumea va fi lăsata cu gândurile sale şi nu va auzi avertismentele. Pot oferi un discurs în faţa întregii lumi, sa aduc toate datele, sa scriu toate faptele, să invit cei mai importanti oameni de ştiinţă şi cele mai prestigioase figuri publice, si impreuna vom striga: „Prietenilor! Fraţilor! Ne ducem la moarte !” Răspunsul lor va fi:” Serios? Ce tot spui!? ” Iar publicul va reveni la treaba lui.

Toată lumea este egoista, fiecare dintre noi este ca o maşină şi nu poate acţiona diferit. Cineva invarte; cineva sare, cineva se mişcă înainte şi înapoi. Suntem creati în acest mod şi nu suntem capabili de nimic altceva. Oamenii nu aud apelurile provenind de la un grad mai mare, care există deasupra naturii umane.

Numai prin unirea dintre noi ii vom putea ajuta să recunoască problema. Numai atunci, cand au inteles situatia si au simţit ameninţarea care îi înconjoară, oamenii vor fi gata să ne asculte, cel puţin un pic. Şi unindu-ne cu ei pe plan intern, noi le vom da Lumina care reformeaza.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/18/2011, Discurs despre problema suprapopularii in lume.

Nu plânge după laptele vărsat

Întrebare: Cum pot ororile Holocaustului să se combine cu principiile „Nu-i nimic în afară de El” şi „El e bun şi face bine”?

Răspuns: Nu este nimic în afară de Creator, El este în mod constant bun şi face bine, în timp ce noi îi suntem opuşi. De aceea, dacă nu ne corectăm pe noi înşine, provocăm dezvoltarea şi întărirea  forţelor negative. Dar, în procesul de explorare a lor, omul tinde să aducă în tablou propriile resentimente, dureri şi impresii, după cum şi griji, frici, împreună cu greutatea istoriei personale.

Când ne apropiem ceva cu propriile instrumente, trebuie să studiem fenomene naturale, mai mult decât factorii subiectivi care ne fac să plângem sau să râdem. Ca un adevărat om de ştiinţă, eu cercetez forţele naturii care în lumea noastră au generat o formă numită nazism. Cine putea să o prevină? De ce totul a decurs aşa cum a decurs?

Asta este ceea ce arată cercetarea: O forţă care este bună şi face bine, acţionează asupra noastră de Sus, şi nu este nimic în afară de ea. Lumina superioară rămâne în repaos absolut, este invariabilă şi legile ei sunt indiscutabile. Cineva poate să dea multe citate, şi toate dovedesc un singur lucru: Forţa Creatorului şi programul creaţiei nu se schimbă din cauza plânsului nostru. Sunt constante şi sunt mişcate de motorul care ne conduce până la sfârşitul corecţiei.

Cu cât corespundem mai mult acestui proces, cu atât sunt condiţiile noastre mai bune. Cu cât suntem mai puţin aliniaţi la ele, mai multe necazuri sunt aruncate peste noi şi noi ne simţim rau. Totul depinde de alegerea noastră.

Important e că, loviturile pe care le primim supraveghează corecţia noastră, şi prin ele noi avansăm pe calea greutăţilor şi a durerii, care ne vor aduce la destinaţie la timpul prevăzut. Dacă însă, studiem sistemul şi profităm de oportunitate şi ne adaptăm lui, putem să avansăm împreună cu sistemul, în acord cu el. Astfel, în loc să fim loviţi, putem evolua luând calea plăcută a grăbirii timpului.

Pe un drum sau altul, totul depinde de noi, de cât de integraţi suntem în mecanismul care ne împinge pe noi, şi pe întreaga umanitate mai departe. În plus, noi suntem singurii care o putem face, faţă de toate celelalte naţiuni. Înainte de toţi, Israel trebuie să devină un model a unei umanităţi noi, integrale şi globale, a unui „comunism altruist”, cum îl definea Baal HaSulam.

Pregătindu-ne pe noi înşine pentru asta, ne vom justifica existenţa. Am fost aleşi numai pentru asta. Numai printr-un grup mic de oameni poate metoda de corecţie să fie adusă în lume.

De aceea, nu există nicio altă obţiune. Ori vom îndeplini ceea ce avem de făcut, şi apoi întreaga lume va fi bine, sau, Doamne iartă, vom alege calea neplăcută cum s-a întâmplat mai înainte în istorie. Nu are niciun rost să stăm şi să plângem, trebuie să examinăm şi să evaluăm toţi factorii şi să fim foarte serioşi în privinţa lor. Asta caracterizează oamenii sensibili şi deştepţi, nu precum copiii mici care pot doar să plângă, şi asta este exact ce a făcut naţiunea până acum.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/2/2011 Ziua memorială a Holocaustului.

Trezirea iubirii

Scrisoarea lui Baal HaSulam Nr.19, p. 70: “ Cunoaste tu pe Dumnezeul tatalui tau si serveste- L.” Cunoaste, inseamna recunoastere pentru ca un suflet care nu cunoaste nu este bun. Aceasta inseamna ca daca o persoana nu isi cunoaste maestrul, chiar daca are un suflet si doreste arzator sa IL serveasca, nu este bine.

Chiar daca cineva are un suflet, el nu este pregatit sa IL cunoasca, “ Pana cand spiritul se va fi  pogorat asupra lui din inaltime.” Cu toate acestea, cineva trebuie sa isi aplece o ureche si sa asculte la vorbele inteleptilor si sa creada in ei cu toata inima.

A fost deja scris: “ Cu siguranta bunatatea si mila ma vor insoti toate zilele vietii mele.” Baal Shem Tov interpreteaza: “ Domnul este umbra ta.” Precum umbra care urmeaza miscarile cuiva, tendintele sale sunt inclinate in fiecare fel pe care persoana le face, si tot asa este si omul in acord cu Creatorul. Inseamna ca atunci cand dragostea pentru Creator se trezeste, respectivul trebuie sa vada ca Creatorul l-a trezit inspre EL cu dorinta aprinsa, etc.

Chiar daca punctul din inima se trezeste intr-o persoana, aceasta nu stie cum sa se trezeasca si nu o poate face de unul singur. Ea este trezita de Lumina superioara, de Creator, in timp ce o persoana, din toate aceste placute si neplacute  treziri, se presupune ca ar fi inteles si invatat cum Creatorul trateaza cu ea. Trebuie sa invete sa vorbeasca limba Creatorului pentru a comunica cu EL.

Noi avem nevoie sa ajungem la o dorinta, intensitate, nazuinta, care corespunde cu ce urmeaza, insemnand urmatorul grad spiritual care exista deasupra noastra, sau ultima treapta din scara care se intinde in jos la noi, de-a lungul careia sufletul nostru a descins din lumea Infinitului acum ceva timp. Aceasta a fost treapta in care noi am fost inca in legatura cu Creatorul si, de aceea, astazi, se presupune ca noi ar trebui sa atingem acelasi mod de determinare, intensitate, dorinta, care ne conecteaza pe noi acolo cu EL.

Noi venim la acest fel de dorinta arzatoare folosind exercitiile pe care Creatorul le-a furnizat pentru noi in timpul privita ca “ roti/cercuri” ( Ofanim ). El ne-a prezentat variate oportunitati ca  sa devenim conectati cu EL si noi nu stim de ce ar trebui sa fie in aceasta forma specifica si in acest fel de situatie. Brusc, EL ne aminteste ca exista si noi incepem sa simtim ca EL ne lipseste.

La acest punct, este necesar sa intelegm cine a provocat aceasta trezire. Oare m-am trezit eu pe cont propriu, sau a fost Creatorul cel care m-a trezit? Ce ar trebui sa fac eu cu asta? Ar trebui sa ii aduc multumiri pentru trezirea mea sau sa IL invinovatesc pentru ca nu m-a  trezit si pentru ca nu detin nimic propriu? Prin acea masura in care o persoana este constienta de tot acest proces si aspira constant sa primeasca o dorinta pentru unicitate, va ajunge la succes.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/1/2011, Scrisoarea 19 a lui Baal HaSulam

Tristetea va deveni o delectare …

Scrierile lui Baal HaSulam, Scrisoarea 19: O persoană nu este gata pentru adeziunea cu Creatorul dintr-o data, ci treptat, dupa cum este scris, „Bunătatea şi mila mă vor urma”.  De aceea el crează aspiraţiile, care sunt la începutul  aderenţei, dupa cum este scris, „un drept care suferă.” El suferă deoarece Creatorul nu doreste adeziunea cu el. Acesta este motivul pentru care persoana simte dorul şi tristeţea fără iubire, care este necesara pentru adeziune. Ea simte suferinta, care se va transforma în incantarea adeziunii.

Întrebare: Cum putem aspira la o conexiune cu Creatorul în starile de suferinta pe care El ni le trimite?

Răspuns: Creatorul nu ne trimite suferinta. Numai bunătatea vine de la El, dar în egoismul meu simt atitudinea Lui buna invers, însemnand că experimentez suferinţa. Dar aceasta este exact „trezirea”, care este necesara pentru atingerea scopului, pentru schimbarea egoismului meu in daruire. Apoi, suferinţa se transformă în plăcere.

Nu se schimbă nimic în afară de atitudinea mea în lume, după cum este scris, „Veţi mânca ceea ce este vechi.” Te-ai schimbat şi atitudinea ta la ceea ce se întâmplă. Te-ai ridicat deasupra dorintei tale de a te bucura, şi, prin urmare, în loc de suferinţă experimentezi placerea.

Obisnuiai sa nazuiesti la surse imaginare de împlinire, dar acum ai aspiraţia ta pentru Creator, durerea şi suferinţa se transforma în împlinire deoarece nu vrei nimic, doar acest lucru. Vrei doar să-l doresti pe El, iar acest lucru deja te împlineşte.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/1/11, Scrieri de Baal HaSulam