Tag Archives: Egosim

Un câine urmând o persoană

Întrebare: Ce este încrederea în viaţa mea?

Răspuns: Încrederea în viaţa mea este senzaţia pe care o am că sunt conectat cu grupul şi că în interiorul acestei unităţi îl revelez pe Creator. Eu însumi am obţinut această conexiune. Este înregistrată în contul meu şi de aceea ea nu dispare. Şi dacă chiar dispare pe neaştepate, este pentru ca eu să o refac la un nou nivel pentru a obţine o conexiune mai puternică. Şi am, de asemenea, încredere în asta – că în viitor voi fi întotdeauna capabil să păstrez această conexiune şi astfel să avansez.

Încrederea în viaţa mea este senzaţia că în virtutea propriilor mele eforturi am obţinut o conexiune cu Creatorul şi am fost umplut cu Lumina dăruirii, Hassadim. Numai Lumina Hassadim, dăruirea, ne ridică deasupra egoismului şi frica pentru noi înşine, dându-ne încredere, certitudine. Fie îţi faci griji pentru tine, fie pentru alţii – una din două.

Aici există numai o barieră psihologică şi dacă tu treci de această graniţă (barieră sau Machsom), iar în loc de tine vei începe să îi experimentezi pe ceilalţi, atunci vei primi senzaţia unei încrederi totale în viaţa ta. Iţi este dată numai de forţa Luminii. Normal, nu îţi poţi schimba propria ta natură. Şi atunci când asta se întâmplă, vei simţii că nu îţi lipseşte nimic şi nu ţi-a lipsit vreodată. Vei fi în Lumina Creatorului, în puterea Lui. Şi ce problemă ai putea avea, în palatul Regelui, care conţine tot ceea ce ţi-ai putea dori?

În acest moment îţi este frică să îţi pierzi această viaţă din interiorul corpului, pentru că nu ai altă viaţă! În momentul în care începi să trăieşti alta, viaţa spirituală şi te ridici la nivelul ei, acolo vei percepe acest nivel pământesc, acest corp, la fel ca un câine sau măgar care este în lângă tine.

În acest fel vei simţii viaţa pământească, ca ceva care doar te însoţeşte până când te părăseşte. Dar nu te vei simţii trist sau speriat de asta.

Nu vă fie frică, suntem pe cale să obţinem viaţa eternă pe care Cabala ne-o transmite!

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/3/11 despre Încredere

Nu-ti risipi rasuflarea

Intrebare: Cand incepem sa experimentam presiunea egoismului nostru, loviturile care se primesc, care este modul corect de a aborda grupul? Pe ce ar trebui sa ma concentrez?

Raspuns: Daca o persoana nu are  o cerere interioara pentru grup, ce poate el spune? Tot ceea ce facem, facem de buna voie. Daca o persoana nu vede ca ar trebui sa se intoarca catre grup, nu o va face.

Eu apelez la grup daca ma simt neajutorat, daca vad ca nu exista nimic care ma poate salva, ca sunt incapabil sa ma transform singur si sa obtin ceva, daca realizez ca toata inteligenta mea si potentialul meu nu au nici o solutie pentru mine.

Doar atunci sunt pregatit sa apelez la prieteni pentru ajutor. Cererea iese la suprafata in mine cand caut si doresc sa ma rup de aceasta oribila stare de a fi. Asta se intampla cand desopar ca ma pot intoarce doar catre grup.

Apelez la el extern sau intern. Prietenii pot ca nici macar sa nu simta, dar eu doresc sa primesc sprijin si putere de la ei.Apoi ma intorc inspre ei cu o cerere.

Altfel, oare chiar pot sa  ascult sfatul si sa intreb grupul pentru ajutor? Fatarnicia nu va ajuta aici,e doar o risipa de respiratie. Doar cand o dorinta adevarata s-a maturizat in mine, atunci ma intorc inspre prieteni. Nu conteaza daca ei simt asta sau nu. Este forta dorintei mele in cererea mea care o face adevarata.

Din prima parte a Leciti zilnice de Cabala 2/23/2011, Scrierile lui Rabash