Intrebare: Toate intentiile noastre merg direct in gura Faraonului, hranindu-l?

Raspuns: Totul depinde de felul in care sunt aceste intentii. Faraonul este o forta speciala, egoul care se arata impotriva Luminii. Este o rezerva de egoism, de dorinta de a primi, cu care trebuie sa lucram.

In intelepciunea Kabbalah, nu exista „Faraon” fara „Israel”, insemnand dorinta din interior spre Creator cu care lucram pentru a ne uni cu ceilalti si sa ajungem la daruire. Astfel, in functie de gradul aspiratiei sale pentru daruire, o persoana construieste Faraonul, ii cultiva dorinta (Kelim) din interior, de la care mai tarziu fuge si pe care o corecteza, primind astfel si recompensa.

Intreaga munca din Egipt consta in aranjarea Faraonului si facandu-l mare, puternic si bogat, insemnand cresterea egoului nostru de la un punct mic de egoism natural pana la rangul Creatorului. Pentru ca de fapt, ce ne da acest intreg egoism? Ne da dorinta pentru mancare, sex, bani, faima, cunoastere, un mic ego pentru lumea noastra, un ego fizic, care nu are nimic de-a face cu spiritualitatea. Acest ego timpuriu nici macar nu cere corectie.

Incepand sa lucram in unirea noastra, descoperim resentimente, deteriorare, indiferenta fata de unitatea noastra. In mod esential, aceasta este revelatia raului, dar numai daca persoana il vede in felul asta. Pentru ca el poate spune ca nu se poate uni cu ceilalti si asta nu functioneaza pentru el, inainta ca macar sa inceapa. Cativa incep, dar obosesc, cad si „mor in Egipt”.

Dar mai sunt si cei care se lupta cu el, intelegand ca nu este alta sansa. Tin la el in continuare, cu toate ca vad ca pierd incontinuu. Si incearca sa se uneasca cu prietenii, sa intareasca grupul, si cu tot efortul depus nimic nu functioneaza. Si inca odata, castiga egoismul.

Astfel, in timp, tot ce a castigat persoana pana acum, toate eforturile sale sunt consumate de egoul sau, Faraonul, care creste si se bucura. Persoana insasi construieste aceste proprietati in interiorul sau, dar prin efortul sau. Dupa aceea, el ajunge la stadiul in care nu-si mai accepta egoul. Si atunci primeste de la Faraon toate vasele (Kelim), dorintele.

Cu alte cuvinte, exilul din Egipt incepe doar cu munca persoanei fata de unirea cu prietenii. De fapt, care este meritul Israelului dupa ce au parasit Egiptul, cand Creatorul i-a eliberat? Ei merita unirea la Muntele Sinai (muntele urii), ca „un singur om cu o singura inima”, chiar daca doar pentru o clipa, pana cand sculpteaza „vitelul de aur” si cad din nou. Dar aceste caderi sunt de naturi diferite acum, din aurul pe care l-au adus din Egipt, vasele Egiptene pe care le-au luat cu ei, pentru a-i slava si reforma.

Si totusi, ce au vrut in timpul acestor ani de exil? Au dorit sa creeze unitatea intre ei si pe care au obtinut-o in sfarsit la Muntele Sinai. Si fara aceste eforturi din fiecare clipa pentru a-i rezista Muntelui Sinai, cei „4oo de exil in Egipt” nu ar fi reusit pentru tine.
Din partea a 2a a  Lectiei zilnice de Cabala 4/21/2011, The Book of Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Doresc sa ma unesc, dar inca mai vad beneficii personale in acest lucru. Ce ar trebui sa fac?

Raspuns: Adevarat, inca traiesti in Egipt si nu poti face o calculatie diferita. Te gindesti doar la unitatea care te va face tot timpul sa te simti bine.

Intrebare: Dar se presupune ca ar trebui sa ma auto anulez.

Raspuns: Lumina Superioara va face acest lucru pentru tine. Tu esti incapabil de asta. Chiar ai ceva care sa te faca intr-adevar sa iti cobori capul in fata celorlalti si sa-i iubesti? Chiar esti interesat de acest lucru?

In final, realizam ca nu avem nimic bun in noi. Sintem absolut incapabili sa facem bine. Fiecare este un mincinos si un hot; fiecare este un criminal deoarece toti sintem condusi inca, de Faraon. Si Faraonul este patronul tuturor mincinosilor, este regele hotilor si  nasul tuturor dorintelor stricate si egoiste din lume. Imi conduce inima si mintea si el trage toate sforile.

Citeodata, cind ma gindesc la viata mea anterioara, sint surprins: „De ce am facut asta? Ce m-a determinat sa fac asta?” Acesta este jugul Faraonului, care m-a controlat astfel incit nu am putut face nimic bun. Daca o persoana si-ar fi privit viata din punctul de vedere al Luminii superioare, nu ar gasi nici macar o singura clipa iluminata. Totul ar parea absolut oribil.

Ce sa facem atunci? In ciuda acestor lucruri, trebuie sa nazuim sa ne unim intre noi. Exercitind efort in timp ce ne aflam in legatura egoista, eu evoc Lumina ce Reformeaza si atunci incep sa simt ca Creatorul poate corecta situatia mea.

Dar eu nu pot. Cind este vorba de mine, nu doresc sa construiesc o conexiune cu altii, sa ma unesc cu ei, si sa uit de toate. Nu am nici o conexiune adevarata care sa lege inimile impreuna. Totusi, daca Lumina Superioara coboara asupra mea, imi aduce aceasta dorinta si ma inzestreaza cu capacitatea pentru unitate.

Lasa Lumina sa lucreze asupra ta, exercita propriile tale eforturi, multumita carora Lumina te va influenta si te vei schimba: toate gindurile tale vor incepe sa se indrepte catre unificare.
Din a 4-a parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 4/18/2011,  Baal HaSulam-Scrisoarea 10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Aceasta este pentru Judah”: “Acest an – aici… anul viitor – liberi.” Este scris mai sus ca indreptindu-ne catre aceasta Mitzva (precept), putem evoca eliberarea garantata care ne este destinata, ca in Mitzva a strabunilor nostri care in Egipt mincau Matza.

De aceea, ne demonstram increderea ca vom iesi cu siguranta catre libertate. Vom iesi din sclavia in care ne tine puterea straina a egoului nostru care ne oprima intentionat. Cind devenim nerabdatori sa ne scuturam de sclavie si dorim sa ne ridicam deasupra egoismului, atunci ne vom elibera de sub influenta lui.

Faraonul ne ingreuneaza inimile, ca si cum ar adauga greutati suplimentare, celor cu care persoana se antreneaza. Cu fiecare nou grad, trebuie sa ridicam greutati din ce in ce mai mari si mai frecvente, cu scopul de a atinge un anumit rezultat. Faraonul este privit ca „ajutor impotriva Lui”. Creatorul potriveste intentionat tirantul, Faraonul, impotriva noastra, astfel incit sa fim fortati sa ne unim impotriva lui.

Totusi, sintem incapabili sa ne unim, in ciuda incercarilor repetate de a face asta. Cu cit mai mult efort depunem, cu atit mai puternic devine Paraonul, incarcindu-ne cu poveri aditionale. Pare ca si cum aceasta cale ne slabeste si energia noastra se diminueaza, dar nu este asa. Din contra, devenim mai puternici, in timp ce munca noastra devine din ce in ce mai grea in calitate si cantitate.

Daca nu parasim ci continuam aceasta cale, atunci treptat, construim un mediu inconjurator pentru noi si sintem pregatiti sa iesim din Egipt. Totul depinde de pregatirea noastra. Puterea noastra trebuie sa creasca pina la un asemenea grad, incit Faraonul sa ruleze si mai multe greutati cu care sa ne impovareze. In acel punct, ne vom elibera din Egipt.

Nu stim dinainte cind va veni acest stadiu, cind puterea unitatii si aspiratiei noastre pentru asta, va creste astfel incit sa depaseasca mina grea a Faraonului si acestuia nu-i vamai ramine nimic cu care sa ne ingreuneze. Din contra, cu cit mai mult avansam, cu atit mai dens devine intunericul. Incepem sa construim „orase ale saraciei”, care nu ne aduc nici o satisfactie si care gem sub povara muncii grele.

Cu alte cuvinte, vom trece prin stari dificile. In final, vom trece chiar si prin  cele „zece plagi” si prin intunericul negru al Egiptului care este in fruntea tuturor celorlalte probleme pe care trebuie sa le depasim, prin stabilirea interconexiunii dintre noi. Indiferent de cit de greu este si cit de multa ura simtim intre noi, daca ramine uniti, ne vom elibera de natura noastra.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 4/18/2011, “Aceasta este pentru Judah”

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Încercările de a fi în credinţă deasupra raţiunii, constituie pregătirea pentru Machsom. Trebuie să ne dorim această stare, chiar dacă nu suntem încă gata să o obţinem. Câteodată ni se dă şansa să simţim credinţa deasupra raţiunii, dar cu cât ne apropiem de Machom (bariera care ne separă de spiritualitate) noi vrem să rămânem în credinţă deasupra raţiunii, să avem măcar un fel de contact cu aceasta şi să nu cădem numai într-un singur punct: ura (ego) sau iubirea (dăruire).

Trebuie să trăim cu această frică tot timpul. Într-adevăr, dacă privesc realitatea numai dintr-un singur punct de vedere, nu sunt altceva decât o bestie, un animal. Dacă vreau să fiu om, să stau deasupra măgarului meu (dorinţa mea egoistă), trebuie să includ aceste două puncte opuse înăuntrul meu.

Primul punct este critica şi dezacordul meu faţă de ceilalţi. Al doilea punct este eul meu, care este în dezacord cu critica mea asupra celorlalţi. (Să fie clar, nu vorbim de munca de diseminare, ci de munca interioară din grup, îndreptată către unitate, atunci când  îmi critic un prieten, calităţile lui care nu sunt legate de muncă). Şi cu toate că înţeleg faptul că critica mea este adevărată, doresc totuşi să descopăr Creatorul dintre noi. El este cel care joacă rolul Faraonului, transformând iubirea mea în ură, unitatea şi conexiunea în rezistenţă, critică şi dezacord.

El joacă acest rol,  pentru ca eu să vreau să mă conectez cu prietenul deasupra Faraonului, în ciuda inimii mele care îl respinge şi îl urăşte, nedorind să se unească cu el. Am o grămadă de plângeri împotriva lui dar, cu toate acestea, noi totuşi construim o relaţie de iubire, armonie şi unitate totală. În prietenul meu îmi doresc să îl văd pe Creator.

Nu alerg spre punctul exaltat în care totul este bine; mai degrabă menţin tot timpul aceste două puncte opuse în mine şi continui să avansez între ele. În acel moment am deja începutul vasului spiritual, Malchut şi Keter, două puncte opuse. Iar eu sunt în mijloc, menţinând condiţia restricţei dintre ele.

Şi după aceea, distanţa dintre ele continuă să crească  până când formează un anumit obiect spiritual. Toată această muncă este dusă practic în grup şi numai în relaţia cu prietenii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala  4/13/2011, Shamati 59

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabalistii ne sfatuiesc nu sa filozofam ( deoarece mintea noastra este egoista si nu face decat sa ne abata ) ci mai degraba sa facem mai multe eforturi practice. In mod clar, gandurile mele si dorintele ma vor pastra doar in egoismul meu, dar prin actiunile mele pot darui. Si este in regula ca ar fi posibil sa daruiesc pentru ca intentionez sa primesc ceva pentru mine pentru ca, altfel, nu as darui nimic oricum ar fi.

Dar daca  efectuez actiunile recomandate mie de Cabalisti, deja se afla un element spiritual acolo. La acest punct, nu este doar despre beneficiul meu personal, ci este posibil sa imi dea un rezultat spiritual la care nu ma pot gandi direct. In acest fel functioneaza.

Cu alte cuvinte, noi avansam indirect. Si cu fiecare actiune pe care o efectuam, noi construim orase minunate pentru egoismul nostru, care se transforma in orase sarace pentru Israel (  “ Yashar Kel, “ aceia care aspira “ direct la Creator. “ )

Iar aici se ascunde inca un obstacol aditional. Daca as  lucra pentru Faraon construind orase pentru el in acelasi timp pot  vedea  paralel acesteia, ca un produs secundar al muncii mele egoiste,ca  eu obtin proprietatea daruirii, credintei, iubirii, unitatii si adeziunii, apoi va fi grozav si clar! Voi stii ca sperand la o recompensa egoista, gradual voi obtine dorintele de daruire.

Dar nu asa functioneaza! Nu doar ca nu obtin dorinte de daruire, dar deasemenea realizez ca pierd de doua ori mai mult! In egoul meu vad ca am castigat pe deplin mari orase; nu le-am vrut dar nu am avut nici o alegere in asta. Dar pentru Israel care este in mine am pierdut de doua ori mai mult : in loc sa fi avansat, eu am primit orase sarace.

Daca dincolo de orasele frumoase pentru Faraon ar fi rasarit de asemenea orase magnifice pentru Israel, daca o “afacere” spirituala de succes ar fi inflorit acolo, ar fi fost minunat. Dar nu este nimic acolo! Observ ca egoul meu, Faraonul meu, a castigat cu toate ca  nazuinta mea pentru Creator s-a pierdut si doar m-a indepartat de EL.

Apoi devin confuz si incep sa ma ingrijorez : La urma urmei, ce este de fapt aceasta cale? Ce ma va aduce mai aproape de daruire? Si in aceasta se afla obstacolul care impiedica o persoana pe aceasta cale, deoarece din acest punct inainte, o persoana trebuie sa inainteze sprijinindu-se pe rugaminte, pe suspinul interior,  personal, catre Creator. El va realiza ca pe cont propriu, nu poate lupta cu Faraonul pentru a se trece pe sine dincolo de granita sclaviei si de aceea trebuie sa fie o a treia forta.

Pana acum, el nu a simtit nevoia pentru Creator si de aceea, el obisnuia sa uite de EL. El a crezut ca era vreun fel de companion, forta aditionala care devine revelata chiar la sfarsitul drumului. El nu l-a vazut ca pe ceva necesar. Deasemenea privind la povestea cu Moise, observam ca este Creatorul acela care ii spune:  “ Haide sa mergem la Faraon”; Creatorul Insusi apare in fata lui Moise precum un tufis in flacari.

Aceasta inseamna ca omul inca intampina mari obstacole care il impiedica sa devina conectat cu Creatorul si apeleaza la EL pentru a lucra impreuna, ca parteneri, impotriva Faraonului.

Din prima parte a Lectiei Zilnice de Cabala 4/12/2011, Shamati Nr.86

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Scrierile lui Rabash, Prima Innoire: toate înnoirile încep numai după ce o persoană a ieşit din iubirea de sine. De aceea, Tora nu poate fi ţinută de idolatori. Atunci când o persoană este în Egipt, nu poate fi Evreu pentru că este înrobit de Faraon, regele Egiptului. Şi atâta timp cât este scalvul Faraonului nu poate fi şi sclavul Creatorului.

Este scris în această privinţă: Copiii Israelului sunt pentru Mine, ei sunt sclavii Mei şi nu sclavii sclavilor. Când o persoană se serveşte ea însăşi, nu poate fi şi sclavul Creatorului pentru că este imposibil să serveşti la doi regi în acelaşi timp. Numai după ce o persoană iese din Egipt, adică din egoism, poate fi servitorul Creatorului. Şi după aceea poate primi Tora. Înseamnă că prima înnoire este ieşirea din Egipt.

O persoană care este înăuntrul dorinţei egoiste este numită ne-evreu. O persoană care se ridică deuspra dorinţei egoiste, adică care iese din Egipt, se numeşte evreu (Yehudi), pentru că el obţine unitatea (Ihud) cu Lumina, cu Creatorul.

Este posibil să se studieze Tora, adică căile dăruiri, numai prin urcare, prin ieşire din Egipt. De aceea este scris că Tora nu poate fi ţinută de idolatri, unde nu poate înseamnă este imposibil. Asta pentru că atâta timp cât rămâi în dorinţa egoistă, nu înţelegi nimic despre spiritualitate şi nu ai nici cea mai mică şansă să o atingi. În dorinţele şi gândurile tale nu poţi prinde şi ţine sfârşitul niciunui fir care se extinde din lumea spirituală.

Ai nevoie de mijloace auxiliare şi numai prin corectarea lor folosire vei obţine ce doreşti. De aceea, toate înnoirile şi schimbările spirituale sunt posibile numai după ieşirea din Egipt, adică din egoism. Până atunci, este imposibil să înţelegi ceva. Până atunci suntem în întuneric total şi putem avansa numai cu ochii închişi, conform cu sfaturile Cabaliştilor.

Asta este tot ce ne-a rămas – să înţelegem cât de opusă este lumea noastră lumii spirituale. Pentru a ieşi din întuneric către Lumină, nu ne ajută să ne întoarcem la 180 de grade. Asta pentru că întunericul nostru este întunericul Egiptului, care nu are o direcţie către Lumină. Numai în mod gradual, prin executarea de acţiuni corecte, atingem dorinţa corectă. Chiar dacă este şi ea egoistă, totuşi, prin virtutea influenţei Luminii, putem ieşi din Egipt într-o intenţie altruistă Lishma.

Este vorba despre stări care sunt divizate una de alta. O persoană care este în lumea inferioară, adică în starea egoistă, în intenţia de dragul primirii, este incapabilă să înţeleagă planurile şi acţiunile celor care sunt mişcaţi de dăruiri. Unul nu are niciun contact cu celălalt. Sunt programaţi în moduri diferite, care nu se intersectează.

În comparaţie cu lumea spirituală, lumea noastră nu există. Este exprimată numai în imaginaţia unei persoane, ca o realitatea imaginară, preliminară, care este necesară pentru intrarea în realitatea spirituală, care este singura care există. Tot ceea ce vedem aici este similar unei viziuni pe care o are o persoană care zace inconştientă.

De aceea, toatea înnoirile, realizările şi calculele adevărate, încep cu ieşirea din Egipt.

Din partea a patra a  Lecţiei zilnice de Cabala 4/12/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem ridica deasupra tuturor certurilor din grup, înainte de convenţie?

Răspuns: Cand ne pregătim pentru convenţie, trebuie să vedem cum toate aceste conflicte ne sunt date ca „ajutor împotriva Lui,” cum Faraonul se ridica şi întreabă, „Cine este acest Creator pentru mine ca să ascult glasul Lui?”

Creatorul vă spune să va uniti cu prietenii, în timp ce Faraonul vă spune să va separati! Creatorul spune: „Daruieste!” În timp ce Faraonul spune, „Nu, trebuie să conduci asupra lor cu o mână de fier!” Creatorul spune, „Munceste cu bucurie”, în timp ce Faraonul spune, „Nu, vei lucra abătut şi înrobit mie.”

Aceste două forţe discuta într-o persoană atunci când aceasta ajunge la „cele zece urgii egiptene”, pentru ca ea sa discearna care dintre ele este corecta. Trebuie să înţeleg că eu determin care dintre ele va pune mana şi va conduce-Creatorul sau Faraonul! Totul depinde de mine.

Acesta este punctul cel mai decisiv şi eu ma situez în mijloc între aceste două părţi ale realităţii: pozitiva şi aparent negativa, care au fost pregătite pentru mine în aceasta forma în scopul de a-mi da libertatea de alegere. Trebuie sa decid că vreau ca forţa daruirii, iubirii, eliberarii de egoism şi a ridicarii deasupra acestuia să-si asume puterea.

Sunt gata să accept loviturile care cad asupra Faraonului şi egoistului Egipt  şi sunt fericit pentru asta. Să cada loviturile asupra mea, pentru că este lovit egoismul meu, ajutându-mă să fiu eliberat de el, să ma înalţ deasupra lui şi nu mai fiu în interiorul acestuia. După aceste lovituri, am iesit deja din Egipt şi nu mai sunt inrobit lui!

Cu toate acestea, o persoană nu ar trebui să lucreze singura, ci în raport cu mediul, cu grupul. Ea nu ar trebui să corecteze niste calitati in el, ci atitudinea lui fata de altii. Cel mai important lucru aici este sa nu dezorientez şi sa nu schimb direcţia eforturilor cuiva.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 3/22/11, Pregătirea pentru Conventia WE!

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Există întotdeauna deranjamente interioare prezente în noi, Faraonul care ne face să uităm de Creator. Cum putem lupta cu ele?

Răspuns: Trebuie să iubim deranjamentele! Asta este, trebuie să le urâm dar cu iubire! Este ca şi cum descoperi o bolă şi, pe de o parte te bucuri că ai descoperit-o în timp ce pe de alta o urăşti.

Orice deranjament este un mesager al Creatorului, pentru a te direcţiona, a te modela, a te pune în mişacre şi a-ţi da o formă specifică. Totul vine de la Cel care este Bun şi Face Bine. De aceea, dacă acum primesc orice fel de reacţie sau răspuns rău, sau o îngreunarea a inimii, atunci chiar dacă nu le iubesc, ar trebui cel puţin să le întâmpin cu bucurie.

Totuşi, ar trebui de asemenea să ne adâncim înăuntrul tuturor acestor deranjamente, dar să ascedem deasupra lor. Trebuie să le acceptăm pe toate ca pe un ajutor.

Cum altfel am putea acţiona? Imaginează-ţi că eşti un atlet şi că lângă tine stă antrenorul şi îţi spune că trebuie să sari de zece ori. Dar tu începi să obiectezi şi să spui că nu vrei să sari.

Atunci antrenorul îţi dă mai multe exerciţi şi tu din nou refuzi să le face. Crezi că un astfel de atlet va obţine vreodată rezultate? Dar exact aşa ne comportăm

Din Lecţia despre Scrisoarea lui Baal HaSulam 12/10/10

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Întrebare: După Convenţie, mă simt blocat; nu mă pot uni cu ceilalţi şi nu pot avansa. Aşa se manifestă revelaţia Creatorului şi, acest rău, este reversul Său?

Răspuns: Da, Faraonul este partea reversă a Creatorului, care este privit ca ajutor împotriva lui. Aceasta este modalitatea lui de a te ajuta şi tu nu trebuie să uiţi asta.

Atunci când te simţi somnoros, depresiv şi impasibil, trebuie să îţi aminteşti că toate problemele care apar sunt intenţionate şi destinate să te propulseze către scop. Trebuie doar să strângi din dinţi şi să mergi împotriva lor. Creatorul este cel care te însoţeşte. Este scris, Vino la Faraon pentru că i-am împietrit inima.

El însuşi i-a împietrit inima Faraonului şi, cu fiecare plagă, îl face şi mai plin de antipatie. Mergi la Faraon la fel ca Moise, ţinându-te de mâna Creatorului şi privind din afară cum ei se ceartă. Ce poţi face când aceşti doi giganţi, binele şi răul se ciocnesc, în timp ce tu eşti între cele două forţe ale naturii, lina stâgnă şi cea dreaptă?

Totuşi, la sfârşitul fiecări plăgi, Faraonul cedează şi este de acord să îţi dea drumul din robie (exil) în libertate. În acest fel, calea către lumea spirituală îţi este acum deschisă. Vrei să pleci dar eşti martor cum Faraonul pretinde iarăşi să te aibă în robie, opunând de această dată o mai mare rezistenţă în a-ţi da drumul şi provocându-ţi greutăţi care îţi fac munca mai grea şi mai dificilă.

În acest punct, noi uităm cum se desfăşoară acest proces. Nu merită să luptăm cu Faraonul şi să ne certăm cu prietenii. Întoarce-te către Creator. De fapt, El admite că El este cel care îngreunează inima Faraonului. El a creat iniţial egoismul şi Tora ca mirodenie, un mijloc pentru corecţie. Dacă doreşti să îl corectezi, întoarce-te către Creator şi El îţi va da o armă să te lupţi în această bătălie.

Până când nu îl învingi pe Faraon, nu poţi părăsi Egiptul şi asta este exact ceea ce multe grupuri uită, atunci când încep să se certe şi să se tocmească între ei. Astfel, Faraonul loveşte între noi, pentru ca astfel să ne ridicăm deasupra acestui egoism, descoperit în relaţiile dintre noi.

La început, când se formează grupul, totul pare minunat şi eşti pur şi simplu încântat, la fel cum eşti când priveşti un nou născut. Totuşi, copilul începe să crească şi să-şi arate propria voinţă.

Totuşi, noi trebuie să înţelegem că toate acestea sunt corecte. În acest fel ni se arată propria natură şi vor apărea probleme uriaşe împreună cu lovituri grele. Asta înseamnă revelarea Faraonului.

Totuşi, cu cât ne unim mai puternic pentru a sta împotriva lui, împotriva egoismului colectiv, cu atât mai mare va fi succesul nostru. Pentru asta, trebuie să folosim toate mijloacele pe care le avem: Creatorul, grupul şi studiile. Este singura cale pe care putem avansa.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 11/19/10, “Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Inrebare: Ce rau mare trebuie sa dezvaluim pentru ca Lumina sa ne ilumineze?

Raspuns: Trebuie sa vedem ca natura noastra ereditara este Faraonul (egoul) care nu ne lasa sa ne ridicam deasupra noastra. Trebuie sa il uram cate putin, dar totusi il iubim.; inca ne bucuram sa traim in el. Cand, conform situatiei grele ale prezentului incepem sa primim lovituri, devenim dezamagiti in natura noastra si intelegem ca nu atingem spiritualitatea.

Deci, pentru prima data, trebuie sa vedem natura noastra ca aplecarea inspre rau, ca si rivalul nostru opus Creatorului, spiritualitatii. Aceasta priveste prima plaga a Faraonului nostru.

Dupa celelalte noua plagi, nu cred ca vom avea nevoie de alte noua asemenea conventii. Vom putea sa le facem sa sufere prin conectarea noastra din timpul lectiilor zilnice. Vom putea trece prin ele repede pentru ca cheia fiecarui stadiu spiritual este primul sau grad.

Mai tarziu, totul va fi doar o rutina pana cand un anumit stadiu este complet. De exemplu, chiar acum, suntem  pe cale sa devenim constienti de propriul nostru rau, si am inceput deja acest proces. Data viitoare, va fi eliberarea de Faraon, exodul din Egipt, iar asta se numeste nastere spirituala.
Din Lectia Portia saptamanala de Torah 11/12/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Torah - Niciun comentariu→