Tag Archives: Fizica

Înțelepciunea Cabalei – baza tuturor științelor

Întrebare: Faimosul om de știință american Feynman a vorbit despre fizica cuantică ca despre o știință pe care nimeni nu o înțelege, deși mulți o folosesc în mod corect. Este o situație similară cu înțelepciunea Cabalei?

Asta înseamnă că, deși elevii de multe ori se plâng că nu înțeleg TES, ei o pot folosi într-un fel?

Răspuns: Nu, nu pot folosi acest studiu dacă nu urca nivelurile spirituale și nu sunt peste înțelegerea normală a corpului fizic.

În timp ce citesc Talmud Eser Sfirot, elevii mei nu înțeleg ceea ce este scris acolo. Acesta este doar un studiu al tehnicilor de dezvoltare a unor noi sensuri în oameni.

Când cineva citește și studiază în același timp dorind să înțeleagă ceea ce este scris, impulsul intern al dorinței de a crește dezvăluie atribute care nu au fost încă descoperite, iar acela începe treptat să înțeleagă și să simtă despre ce este vorba.

În general, este similar cu modul în care oamenii avansează în această lume. Când ne naștem, nu înțelegem nimic. Suntem conduși de curiozitate, ură, și un sens al concurenței. Acesta este modul în care ne vom dezvolta fără a avea nici o idee unde ne îndreptăm.

Un copil repetă în mod automat ceea ce spun adulții fără a înțelege sensul cuvintelor și copie inconștient mișcările pe care adulții le fac. Așa este și cu Cabala.

Întrebare: De fapt, după cum spune profesorul Feynman, fizicienii nu înțeleg rădăcinile legilor fizice, dar le folosesc doar. Pot Cabaliștii să-i învețe pe fizicieni, baza pe care se află fizica?

Răspuns: Cele mai simple lucruri, si în același timp, cele mai complexe, sunt la baza întregii creații.

Eu cred că, în viitor, va fi restabilită legătura între Cabala și toate celelalte științe, metode, și teorii pe care omenirea le utilizează. Cabala, ca știința percepției generale a universului, a creației, poate fi baza pentru toate celelalte științe.

Dar eu nu pot spune când acest lucru se va întâmpla, pentru că nu știu cum să intru în contact cu oamenii de stiință pentru a determina cadrul general între înțelepciunea Cabalei și știință. Ar trebui să încercăm să ne înțelegem unii pe alții.

Din KabTV „Cabala și Stiință” 10/7/15

 

Suflet şi minte

Întrebare: Abraham a definit realitatea noastră ca o combinație de trei factori: „Spațiu, timp, și conștiință” care, în limbaj contemporan înseamnă lume, an, și suflet. Este constiința asemenea sufletului?

Răspuns: Lumea, anul, și sufletul (Olam, Shana, și Nefesh) sunt cei trei parametri în interiorul cărora există oamenii. Noi nu ne putem imagina pe noi înșine fără unul dintre ei.

Lumea este tot ceea ce percepem în jurul nostru; de aceea se schimbă în mod constant. Deoarece lumea se schimbă, noi simțim dinamica schimbărilor sale ca „an” (timp). Organul cu care percepem lumea este sufletul.

Toate acestea sunt subiective. În cunoaștere nu este nimic obiectiv, așa că stiința este complet subiectivă. Dacă cineva declară că există ceva, nimeni nu poate argumenta de partea lui. Oricine poate să acționeze după dorință conform gradului său de credință. Aceasta se aplică numai la procesul pământesc de cunoaștere a unei persoane corporale în limitele, proprietăților și instrumentelor pe care le are.

Comentariu: Abraham știa despre legătura dintre spațiu, timp, și constiință. Astăzi, fizica cuantică tocmai a început să se apropie de acest lucru. Cu alte cuvinte, Avraam a știut lucruri pe care omenirea le-a descoperit în decursul mileniilor.

Răspuns: Din vremea lui Avraam și până astăzi, omenirea a continuat lărgirea celor cinci senzori egoiști. De atunci, nici lumea, nici timpul nu s-a schimbat.

Acum suntem pe punctul de a trece la nivelul următor deoarece știința a ajuns la stadiul final.

Cabaliștii se referă la aceste aspecte cu totul diferit. Ei au dezvoltat super-cunoașterea lor pentru a schimba percepția realității și pentru a atinge nivelul la care s-ar putea ridica deasupra lor înșiși.

„Ridicându-se mai sus” înseamnă a merge dincolo de natura și egoismul cuiva. Aceasta se poate face prin relocarea, ieșirea din sine și fuziunea cu ceilalți.

Cabala ne învață cum să dezvoltăm calități care sunt dincolo de corpul nostru animal. Dacă vom reuși, percepția noastră asupra realității va fi total diferită și nu vom fi supuși legilor materiale.

Atunci vom forma o abordare diferită privind percepția și studiul universului construit pe capacitatea noastră de a ieși în afara noastră și a ne continua creșterea. De aceea, „lumea, anul și sufletul”, vor fi înlocuite de noi cu alte trei componente care aparțin unui nivel diferit, mai mare.

Sufletul și mintea sunt echivalente. Sufletul este partea interioară a percepției unei ființe umane, a „eu-lui”. El ne permite să discernem înainte și să efectuăm în acord cu ceea ce percepem. Acest lucru este foarte important.

Cred că ne apropiem de acest nivel. Chestiunea este că există o legătură între acest nivel de cunoaștere pământească și un nivel mai mare decât planul nostrul material. Aceasta se numește legătura dintre radacină și ramură. Prin urmare, suntem în măsură să trasăm paralele între ceea ce percepem la nivelul nostru și următorul, nivelul superior și vice versa.

Cu tot avansul științelor secolului 20 nu s-a găsit o explicație complet logică la multe fenomene, acestea rămânând nerezolvate și neclare. Vom găsi răspunsuri la toate aceste întrebări numai odată cu trecerea la nivelul superior.

Nu știu cum este posibil să se conecteze timpul, spațiul, și percepția lumii materiale. Aceste trei noțiuni nu sunt compatibile. Dependența lor reciprocă rămâne neclară pentru noi.

Din punct de vedere al Cabalei, conștiința în lumea noastră este posibilă datorită senzațiilor avute în dorința noastră egoistă. Acestea sunt închise în noi, astfel încât toată lumea este în interiorul percepției noastre egoiste.

Comentariu: Aceasta este concluzia trasată de fizicienii ce au făcut experiente cu fantă dublă. Ei de fapt au înțeles că ceea ce definește rezultatul oricărui experiment este cunoașterea observatorului

Răspuns: Fizica, psihiatrie, psihologie, și orice alte stiințe materiale vor fi în cele din urmă de acord că lumea există doar în mintea noastră, și numai acolo existăm.

Dar atunci va trebui să facem pasul următor: să extindem conștiința umană și să o gestionăm. Acest lucru ne va oferi posibilitatea de a controla universul, pentru că totul se afla în mințile noastre.

 

Din KabTVs „Cabala si Stiința” 10/7/15

„Explicarea unor observații: 5 Experimente Quantice faimoase”

În Ştiri (theoryandpractice.ru) „Nimeni din aceasta lume nu înțelege mecanica cuantică, adică care este principalul lucru pe care trebuie să-l ştim despre ea. Fizicienii au învăţat să folosească legile şi chiar sa anticipeze fenomene, bazate pe calcule cuantice. Dar până acum, nu este clar de ce prezenţa unui observator determina soarta  sistemului şi îl provoacă să facă o alegere în favoarea unui singure stări…”

Pisica lui Schrödinger
Există multe interpretări ale mecanicii cuantice, cea mai populara dintre ele este versiunea de la Copenhaga. Prevederile sale principale au fost formulate de către Niels Bohr şi Werner Heisenberg în 1920. Un termen central al interpretării de la Copenhaga este – o funcţie matematică, care conţine informaţii despre toate stările posibile ale unui sistem cuantic în care există simultan.

În conformitate cu interpretarea de la Copenhaga, numai  supravegherea exterioara defineşte starea sistemului şi o distinge de alte sisteme (funcţia de undă numai ajută pentru a calcula matematic probabilitatea de a găsi sistemul într-o anumita stare. Putem spune că după ce a fost observat, sistemul cuantic devine unul clasic: el încetează imediat sa co-existe în mai multe stari în acelaşi timp, în favoarea uneia dintre ele).”

Această abordare a avut întotdeauna o mulţime de adversari …, dar precizia calculelor şi a predictiilor a prevalat. Cu toate acestea, în ultimii ani, suporterii  interpretarii de la Copenhaga au devenit din ce în ce mai puţini şi nu in ultimul rând datorită celui mai misterios colaps instantaneu al functiei de unda in timpul masuratorilor.

Faimosul experiment făcut de Erwin Schrödinger – cu pisica, a fost doar cu scopul de a arăta absurditatea acestui fenomen.

Să vă reamintesc esenţa experimentului: Într-o cutie neagră este plasată o pisica vie, o fiolă de otravă şi un mecanism care poate pune aleator otrava în acţiune.
Să zicem, un atom radioactiv poate rupe fiola. Timpul exact de dezintegrare radioactivă este necunoscut. Tot ce ştim este perioada de  înjumătăţire, adică timpul în care dezintegrarea radioactivă va fi încheiat cu probabilitate de 50%.

Deci, pentru observatorul extern există pisica din interiorul cutiei în două stari simultane: inca în viaţă, dacă totul merge bine, sau moarta, în cazul în care mecanismul s-a declansat şi fiola este rupta.

Ambele stari sunt descrise printr-o funcţie de undă (funcţia psi) a pisicii care se schimbă cu timpul: cu cât se scurge mai mult timp, cu atât este mai mare probabilitatea ca descompunerea radioactivă sa aiba loc. Cu toate acestea, de îndată ce cutia este deschisa, funcţia de undă dispare şi vedem rezultatul acestui experiment crud.

Deci, înainte ca observatorul sa deschida cutia, pisica va echilibra mereu punctul  între viaţă şi  moarte. Numai acţiunea observatorului poate determina rezultatul. Aceasta este absurditate pe care a arătat-o Schrödinger.

Difracţia Electronului
Există o sursă care emite un flux de electroni care se indreapta spre un ecran, o placă fotografică. În calea electronilor este plasată o barieră, o placă de cupru cu două fante.

La ce fel de imagine ne putem aştepta pe ecran, dacă vom vizualiza electronii ca fiind doar niste bile încărcate? Două benzi luminoase opuse fantelor.

De fapt, ecranul afiseaza un model mult mai complex de linii alb-negru alternative. Fapt este că electronii trec prin fante, ei încep să se comporte nu ca particule, ci ca unde (similar cu fotonii, particulele de lumina, ei pot fi simultan particule şi unde)

Atunci undele interacţionează în spaţiu unele cu altele. Uneori, ele se întăresc reciproc, alteori se slăbesc reciproc. Ca urmare, apare pe ecran o imagine complicata de lumina, care alternează cu linii întunecate.

Cu toate acestea, rezultatul experimentului nu se schimbă. Dacă electronii trec prin acea fantă câte unul, nu ca un flux solid, atunci fiecare particulă separată  există simultan în ambele stări – particulă şi undă.

Chiar şi un singur electron la un moment dat poate trece prin ambele fante (iar aceasta este o descoperire importantă a experimentului de la Copenhaga legată de mecanica cuantica: obiectele pot să îşi demonstreze simultan proprietatile lor materiale „obişnuite „şi proprietăţile de undă „neobisnuite”.

„Ce are a face cu asta un observator?” În timpul experimentelor similare, atunci când fizicienii au încercat să stabilească cu ajutorul unor instrumente prin care fanta trece electronul, imaginea de pe ecran s-a schimbat dramatic şi a dobândit o formă  „clasica”: două benzi luminoase s-au format in spatele fantelor, în locul de contact, şi nu benzi alternative .

Se pare ca electronii nu au dorit să demonstreze natura lor de undă sub privirea atentă a unui observator, ca şi cum ar decide să se adapteze la dorinţa observatorului de a vedea o imagine simplă şi clară. Este ceva mistic?

Fulerena încălzita
Experimente în domeniul difracţiei de particule au avut loc nu numai cu electroni, ci şi cu obiecte mult mai mari: fulerene – molecule mari închise, care constau din zeci de atomi de carbon (de exemplu, Fulerena de 60 de atomi de carbon într-o formă  asemănătoare unei mingi de fotbal: o sferă goala alcătuită din pentagoane şi hexagoane).

Recent, un grup de la Universitatea din Viena, condus de profesorul Zeilinger, a încercat să adauge prezenţa unui observator ca o componentă a unui experiment ştiinţific. Pentru asta, ei au iradiat cu o rază laser molecule de fulerenă aflate în mişcare.
După ce au fost încălzite cu o sursă externă, moleculele au devenit strălucitoare; astfel încât erau inevitabil vizibile pentru un observator.

După ce această inovaţie a fost implementata şi utilizata în mai multe experimente, moleculele si-au schimbat comportamentul. Înainte ele erau complet vizibile pentru  observator. Au evitat cu succes obstacole (adică au arătat calităţi ale undelor), similar cu electronii de la ultimul nostru exemplu: cei care au lovit un ecran opac.

Mai târziu, atunci când un observator a intervenit, fulerena s-a „calmat „şi a început să se comporte in totalitate „ascultand de legea” particulelor materiale.

Dimensiunea de răcire
Una dintre cele mai renumite legi din lumea cuantica este principiul  incertitudinii al lui Heisenberg: „Este imposibil să localizezi in acelasi timp locul şi viteza unui obiect cuantic”.

„Cu cât măsurăm mai precis impulsul unei particule, cu atât mai puţin precis se poate calcula poziţia ei. Legile cuantice folosite la nivelul de particulelor  minuscule sunt, de regulă, de neobservat în lumea noastră, a obiectelor mari (macro-obiecte).

Acesta este motivul pentru care sunt valoroase experimentele recente ale grupului condus de profesorul Schwab din SUA. În timpul experimentelor sale, efectele cuantice au fost demonstrate nu la nivel de electroni sau molecule fulerene (diametrul lor caracteristic este de aproximativ 1 nm), ci la un obiect puţin mai concret -o mica bandă de aluminiu.

O bandă a fost fixat pe ambele părţi, astfel încât mijlocul a ramas suspendat şi a putut vibra sub influenţa externă. În plus, alături de banda a fost fixat un dispozitiv capabil să detecteze cu precizie poziţia scesteia.

Ca rezultat, experimentatorii au aflat două lucruri interesante. Mai întâi de toate, orice măsurare a poziţiei obiectului sau monitorizare a sa a fost de nedescris. După fiecare măsurătoare poziţia benzii s-a schimbat.

În linii mari, cercetatorii au definit cu mare precizie coordonatele benzii de aluminiu, astfel conform principiului incertitudinii al lui Heisenberg, au schimbat viteza şi, ca rezultat, locaţia ulterioară.

În al doilea rând, (total neaşteptat), unele măsurători au cauzat cumva răcirea benzii. Deci, observatorul, prin simplul fapt al participării sale la experiment, a schimbat caracteristicile fizice ale obiectului.

Starea Particulelor
După cum se ştie, particulele radioactive instabile se descompun în această lume, nu numai de dragul experimentelor cu pisici, ci mai ales pe cont propriu. Fiecare particulă are o medie de viaţă în timp care poate, se pare, să fie extinsa sub ochiul atent al unui observator.

Acest efect cuantic a fost prezis pentru prima dată în 1960, iar confirmarea sa experimentată genial a venit în articolul publicat în 2006 de către un grup condus de laureatul Premiului Nobel in fizica Wolfgang Ketterle de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT).

In munca lor, grupul a studiat dezintegrarea unui atom non-stabil de rubidiu excitat (atomii de rubidiu se descompun în starea primară și în fotoni). Imediat după pregătirea sistemului şi după ce atomii au fost excitati, am putut vedea un  fascicul laser stralucitor.

Monitorizarea a fost efectuată în două regimuri: constant (când impulsurile mici de lumină au fost trimise în mod constant la sistem)  şi pulsatoriu (caz în care sistemul a fost expus din timp în timp la impulsuri mai puternice)„

Dimensiunea efectului pentru ambele regimuri studiate de oamenii de stiinta coincide, de asemenea, cu previziunile. Viaţă maximă a unui atom non-stabil de rubidiu stimulat, a fost prelungita de 30 de ori.

Mecanica cuantică şi conştiinţa
Electronii şi fulerenele au încetat să își demonstreze proprietăţile lor de undă; banda de aluminiu s-a răcit; particule non-stabile au înghețat după în timp ce se descompuneau. Sub un ochi puternic al unui observator lumea se schimbă. Nu este o dovadă a implicării noastre intelectuale în lumea din jurul nostru?

Atunci, poate Carl Jung şi Wolfgang Pauli (fizicieni austrieci, laureati ai premiului Nobel, unii dintre pionierii fizicii cuantice) au avut dreptate când au spus că legile fizicii şi conștiința trebuie să fie considerate ca fiind complementare, influențându-se reciproc?

Dar acesta este doar un pas pentru a ajunge la a realiza că întreaga lume din jurul nostru este, în esenţă, un produs iluzoriu al minţii. Inspaimantator? Atunci să ne referim din nou la fizicieni.

Chestia e că, în toate experimentele descrise mai sus, observatorii au influenţat în mod inevitabil sistemul. Ei l-au iluminat cu o raza laser, utilizând instrumente de măsurare…

Există un principiu general şi foarte important: este imposibil să mă uit la un sistem şi să-i masor parametrii, fără să interacţionez cu acesta. Totuși, în cazul în care există o interacțiune, intervine o modificare a proprietăţilor.

Și este mult mai evident atunci când obiectele cuantice mari interacţionează cu un sistem cuantic mic. Această situaţie este descrisă de termenul ”decoerență cuantică”-un proces ireversibil de denaturare a proprietăţilor cuantice într-un sistem‚ din punct de vedere  termodinamic, atunci când se coreleaza cu o altă structură mare.

In timpul unei astfel de interacţiuni, sistemul cuantic pierde caracteristicile sale originale şi devine „clasic „, adică, „se supune” unei structuri mai mare. Aceasta explică paradoxul cu pisica lui Schrodinger: pisica este un astfel de sistem mare, încât pur şi simplu nu poate fi izolat de lume. Parametrii acestui experiment gândit nu sunt chiar corecți.

În orice caz,  comparat cu  realitatea creaţiei cu un act de conștiență, decoerența sună mult mai liniștitor. La urma urmei, cu această abordare, întreaga lume clasică devine un mare efect de decoerență.

Ca autor al uneia dintre cele mai importante cărţi din acest domeniu, această abordare generează o declaraţie logica, cum ar fi : „nu există particule în lume „sau” nu există timp la un nivel fundamental.”

Este vorba despre o observare constructivă, sau o decoerență omnipotentă? Trebuie să alegem între două rele. Amintiţi-vă: în acest moment, oamenii de știință sunt din ce în ce mai convinşi că există efecte cuantice care stau chiar la baza proceselor noastre de gândire. Deci, fiecare dintre noi trebuie să aleagă unde se termină „supravegherea” și unde începe realitatea. ”

Comentariul meu: Știința, în această lume, este capabilă să identifice unele efecte care provin „din afara acestei lumi”, pe care nu suntem în starea să le înțelegem prin mintea și proprietățile noastre. Înțelepciunea Cabala nici nu încearcă să le explice oamenilor din această lume, deoarece, în principiu, aceasta este imposibil din cauza faptului că ne lipsesc proprietățile respective.

Înţelepciunea Cabalei dă unei persoane, care este interesata în atingerea lumii superioare, o şansă de a obţine proprietăţile realităţii superioare, astfel, în măsura în care  poseda aceste proprietăţi,  poate deveni un „rezident” al unei  lumi superioare şi o poate explora in interior, aşa cum explorăm noi această lume materială.

O cutie de instrumente de Lumină

Înțelepciunea Cabala, contrar celorlalte înțelepciuni, studiază materia internă cea mai înaltă, dorința care se află la nivel uman.

Dorințele la nivelurile mineral, vegetal și animat ne apar în această lume. Putem să le studiem, să le înțelegem și să le folosim. Pe baza investigației lor, noi creăm o știință. Dar, nu există știința care studiază dorința pe plan uman. Psihologia încearcă să realizeze asta, mereu fără succes. De ce? Pentru că cercetătorul trebuie să fie la un nivel mai ridicat decât obiectul, subiectul care este studiat. Fiind o persoană în această lume, pot explora materia minerală (fizica, chimia, etc), vegetală (botanica) și animală (biologia, zoologia, etc). La urma urmei, stau la un nivel mai ridicat.

Totuși, problema nivelului uman, lumea noastră interioară, nu poate să fie studiată plecând de la nivelul nostru. Și, de aici, psihologia și psihiatria sunt lipsite de o bază reală, solidă, științifică.

Dar, cu ajutorul științei Cabala, putem crea această bază și, grație ei, putem cu adevărat să examinăm mai mult și obiectiv restul stratului inferior pentru nivelurile mineral, vegetal și animat. Pentru moment, avem posibilitatea de a ține seama de greșelile și erorile studiilor cu privire la natura acestor niveluri inferioare, unde producem distorsiuni generate de propria noastră natură umană.

Astfel, înțelepciunea Cabala este, în mod specific, o știință în adevăratul sens al cuvântului și este mult mai exactă decât alte științe. Deoarece cu ea, studiem substanța creației, dorința de primire pe nivelurile mineral, vegetal, animal și vorbitor și folosim un dispozitiv unic numit Lumina Superioară.

Atunci când fizicienii studiază materia într-un accelerator de particule, induc coliziuni și le observă rezultatele. Pentru noi este același lucru: Lumina vine și produce o coliziune, ceea ce înseamnă că ea efectuează un Zivug de Hakaa (cuplare prin lovire). La început, coliziunea se produce și apoi, cuplarea. Grație acestei experiențe, examinăm și învățăm mai mult despre ceea ce se întâmplă în timpul întâlnirii dintre dorința de a primi și dorința de a dărui, între Creator și creație.

Din Congresul de la Los Angeles, Lecția 3, 02.11.2014

Congresul din St Petersburg: a face o alianță

Noi facem o alianță la congres pentru că, fără alianță, nu putem realiza voința comună unde revelăm Creatorul. Nu este un capriciu, ci o condiție esențială necesară pentru munca spirituală.

Conform legii echivalenței de formă, un vas (Kli) care descoperă un anumit atribut, trebuie să semene acelui atribut în lumea noastră. Luați fizica, chimia, fiziologia sau ceea ce doriți de exemplu, este același lucru la toate nivelurile.

Astfel, ar trebui să realizăm atributul pentru a fi asemenea și a deveni egali Creatorului și se realizează în uniunea dintre noi, când ne ridicăm deasupra ego-ului. La aceasta ar trebui să aspirăm. Această acceptare a drumului, intenția și realizarea acestei stări este numită o alianță. Deși nu am realizat-o încă, ne angajăm în asta.

Putem vorbi despre asta oamenilor în avans. Nu ascundem nimic, și este motivul pentru care ținem congresul care trebuie să ne aducă la uniune maximă și la unitate și chiar, să sperăm, la primul nivel de a fi asemenea și a fi egali Creatorului, adică la revelarea Lui.

Din congresul de la Soci, 25.08.2014, Lecția 4

Înlocuitorul corect

Baal HaSulam, “A vorbi ascuns”: Se explică prin faptul că, secretele Torei nu se dezvăluie decât dacă se tem de Domnul şi Îl respectă din tot sufletul şi în fiecare moment şi că, în niciun moment nu Îl hulim. Este al treilea punct din ascunderea Cabala.

Este punctul cel mai important, numeroşi sunt cei care s-au folosit de dezvăluirea Cabala în scopuri personale şi, de acolo, au apărut tot soiul de şarlatani care au profeţit, au dat poţiuni şi au ademenit oamenii, prezicându-le capacităţi fizice sau altele, care a făcut ca lumea să aibă mult de suferit şi suferă încă.

Înţelepciunea Cabala diferă de toate ştiinţele lumii. Orice altă ştiinţă este accesibilă tuturor, cel puţin într-o anumită măsură şi, dacă nu înţelegeţi astăzi, atunci veţi înţelege mâine. Nu este important cine sunteţi prin natură, nu trebuie să schimbaţi caracterul. De exemplu, un fizician poate fi un nazist şi un mizantrop, sau invers, să radieze de bunătate şi generozitate. Pe scurt, în toate domeniile cunoaşterii, o persoană poate avansa fără să se schimbe.

Pe de altă parte, ştiinţa Cabala nu este realizată decât în vasele corectate, adică dorinţele în proprietăţile corectate. Prin urmare, oamenii care trăiesc doar în această lume nu o înţeleg. Cum trebuie să mă schimb ? Ce trebuie să schimb în mine ? De fapt, studiile periodice nu contribuie la Cabala şi experienţele de laborator şi părţile practice dobândesc un caracter foarte diferit aici. În această ştiinţă, acţiunile sunt efectuate nu pe plan fizic şi analiza nu este realizată de mintea noastră.

Prin urmare, oamenii nu înţeleg ce este ştiinţa Cabala. Ea este, cu adevărat, ascunsă de ei. Persoana nu mai ştie ce trebuie să facă pentru a depăşi acest prag. În primul rând, cabaliştii au ascuns cărţile lor, dorind să salveze oamenii de la confuzie. De fapt, numeroşi sunt cei care studiază textele cabalistice într-o tentativă zadarnică de a ajunge la adevăr. “Poate este necesar a citi la un anumit moment al zilei ? Sau poate memora ? “ Pentru a evita asta, cabaliştii au ascuns ştiinţa lor de umanitate, ca şi cum nu a existat niciodată şi au reuşit să o facă un anumit timp, deşi problemele s-au produs atunci când încă, o anumită cunoaştere a pătruns aici sau colo.

Deci, înţelepciunea Cabala nu este înţeleasă de omenire sau de filozofi şi este de neînţeles pentru oamenii de ştiinţă. La urma urmei, înainte de a revela lumea superioară, o persoană trebuie să se schimbe. Dar, oamenii străini de această acordare, au decis că era suficient a citi cărţile cabalistice.

Acelaşi lucru s-a produs cu Tora, pe care toată lumea a rearanjat-o în maniera sa, crearea religiilor şi credinţele pe gustul său, transformând astfel “elixirul vieţii” în “poţiunea morţii”. De fapt, cu această abordare, am ajuns să ne distrugem, scufundându-ne într-un mai mare egosim. În loc să atragem Lumina, oamenii preferă să folosească “tradiţional” sursele primare în speranţa că asta va satisface amorul lor propriu. În timp ce, Tora este dată doar pentru corectarea inimii în care înclinaţia rea guvernează.

În plus, există o altă problemă; Baal HaSulam scrie că mulţi, inclusiv oamenii de ştiinţă, încă mai cred că, simpla citire a unui text cabalistic face ca ei să înţeleagă ceea ce este scris. Oamenii nu văd necesitatea obţinerii unui nou spirit, de a se îmbiba cu o nouă minte, o nouă senzaţie şi o nouă atitudine; a schimba mentalitatea lor, perspectivele şi a schimba lumea lor interioară. Fără să se schimbe interior, ei se consideră experţi, scriu teze şi, în general, vorbesc “în cunoaşterea” Cabalei.

Este un păcat dacă o persoană se poticneşte în această abordare externă superficială a problemei. La urma urmei, cineva care poate întâi să corecteze propriile proprietăţi, poate înţelege cărţile cabalistice. Ştiinţa Cabala a fost deschisă pentru studii tuturor în zilele noastre, doar pentru corectarea internă cu ajutorul Luminii care Reformează. Prin urmare, cel care nu studiază pentru a atrage această Lumină pentru auto-corectare, nu ştie mereu ce este Tora şi partea sa internă, ştiinţa Cabala.

Dacă o persoană nu se îndreaptă în această direcţie, “elixirul vieţii” se transformă în “poţiunea morţii” pentru ea.

Astfel, nu doar numeroşi “filozofi” reflectă la ştiinţa Cabala, dar se îndepărtează de adevăr şi îi amăgesc şi pe alţii. Este un păcat, deoarece este lucrul pe care cabaliştii au dorit să-l evite. Evident, lumea are nevoie de un drum lung de corectare înainte ca noi să fim în măsură să ne debarasăm de acest defect teribil.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 16.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Umanitatea Pe Cale De Disparitie

Parere: Nick Bostrom(Profesor, la Facultatea de Filozfie, Universitatea Oxford) Riscuri Existentiale: Datorita accelerarii progresului tehnologic, umanitatea se poate apropia de faza critica a carierei sale.

Facem astazi ceva ce nu am mai facut pana acum pe Pamant. Daca factorii naturali nu au fost capabili sa distruga rasa umana pe parcursul a mii de ani, acesti factori ne vor nimici in secolul care se apropie.

Paradoxul situatiei sta in faptul ca fara tehnologie, sansele noastre de a evita riscurile globale vor fi egale cu zero, in timp ce avand aceasta tehnologie, avem o mai mare sansa de a scapa de exterminare, desi tehnologiile sunt cele care sunt cauza acestor riscuri. Factorul major al cauzei cresterii riscurilor este discrepanta dintre maturitatea omului in termeni de etica si morala, si cresterea puterii tehnologiilor create de el.

Pentru a minimaliza riscurile dezastrului, trebuie sa facem urmatoarele:

  • Prezentarea problemelor legate de riscurile existentiale,
  • Crearea unei structuri de actiuni internationale de cooperare,
  • Reglarea ritmului progresului tehnologic,
  • Conceperea unor programe menite sa minimizeze riscurile specific existentiale.

Comentariul meu: Tehnologiile pe care le concepem sunt in proportie directa cu atitudinea noastra egoista fata de societatea si natura care ne inconjoara. Doar echilibrul nostru cu natura ne poate aduce la folosirea cu intelepciune a tehnologiilor. Insa pentru a ajunge la asta, este necesar mai intai sa transformam natura omului. Si acest lucru poate fi facut doar de catre forta care ne-a creat: „ Am creat inclinatia rea si metoda pentru corectia sa”.

Fizica unei lumi mai largi

Întrebare: Este posibil să dobândim sufletul, sa dezvăluim lumea spirituală şi Creatorul, fără ințelepciunea Cabalei?

Răspuns: O persoană începe să exploreze natura şi descoperă în ea o anumită lege, o legătură specială între fenomene. De exemplu, arunc un obiect pe podea, calculez accelerarea căderii sale şi descopăr o lege din acest experiment. În același timp, alte persoane nu studiază fenomenele naturale, dar învață despre ele într-o formă pregătită.

Există oameni care au descoperit legile naturii, şi sunt cei care le învață şi astfel fac o revelație, întotdeauna personala, individuala.

Fenomenele care sunt descoperite de oamenii de știința, au existat înainte în natură. Nu au căzut merele din pom înainte ca Newton sa descopere legea gravitației? În acest fel, nu este nimic nou; descoperim ceea ce există deja, ceea ce se întâmplă. Cu toate acestea, există pionieri și cei care învață de la ei şi încearcă să utilizeze cunostințele dobândite în mod corect.

Același lucru poate fi aplicat la ințelepciunea Cabalei, fizica unei lumi mai largi, neperceputa de către organele noastre de simţ. Pentru a simți aceasta, trebuie sa dezvoltam un organ de simț suplimentar numit „proprietatea de a darui”, în care vom descoperi fenomenele spirituale: Sefirot, lumile, Partzufim. Cu toate acestea, continuam să lucram ca oameni de stiinta.

Se spune: „Prin acțiunile Tale,Te vom cunoaște.” Este clar că totul decurge dintr-o acțiune, din cercetare. „O persoană judecă numai prin ceea ce ochii ei pot vedea.” „Credința” este forţa de a darui pe care o obtii. Tu nu închizi ochii pentru a accepta orbește opinia altcuiva ca o certitudine, acest lucru nu există în nicio știința, inclusiv în ştiinţa Cabalei. Dimpotrivă, se spune: „Cunoaşte Creatorul şi serveste-L.” Cunoaşterea, analiza, revelația sunt fundamentul a toate.

Există oameni care au făcut deja această descoperire şi-au văzut anumite tipare, ei iti transmit cunoştinţele despre aceste legi, metoda de cercetare pentru a uşura drumul tau. Aceste legi se aplică pentru toată lumea pentru că suntem într-o singura lume.

Deci, nu te uita la Cabala ca la un animal necunoscut. Este rădăcina tuturor celorlalte ştiinţe ale lumii noastre, deoarece dezvăluie rădăcinile creaţiei şi ar trebui să fie tratată ca o ştiinţă. Cabala nu este legată de religie. Când am căzut de la gradul de iubire a prietenilor la iubirea de sine şi ura reciprocă, am pierdut Cabala şi am incetat sa mai percepem lumea superioara, spirituală. După asta, s-a născut religia.

Astfel, „religia” este ştiinţa Cabalei rămasa în exil, în separarea de Creator, în izolare fata de lumea superioara, separată de obiectul de studiu. Izolată de percepţia reala, fără cunoştinţe şi înţelegere, interpretarea acțiunilor spirituale şi relaţia cu adevărata realitate, cu forţa superioară, s-au transformat în Iudaism. Acesta există în perioada cuprinsă între distrugerea Templului şi mântuire, după care ne întoarcem la intelepciunea Cabalei. De aceea se spune: „. Toata lumea ma vor cunoaste, de la cel mai mic la cel mai mare”

Desigur, noi nu ar trebui să dispreţuim nimic. Avansam cu ajutorul mijloacelor disponibile, dar fiecare dintre ele are aplicabilitatea sa proprie.
Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/27/2011, „Libertatea”
Meirot uMasbirot „