Citat din cuvantarea de la al 3-lea Forum Spiritual al Lumii „Spre constiinta integrala” din Arosa (Elvetia), 23 Ianuarie 2006:

Daca celula unui organism viu incepe sa se poarte egoist fata de celelalte celule, devine canceroasa, omoara intreg corpul si, ca urmare pe ea insasi. O celula canceroasa se divizeaza continuu. Devoreaza totul in jur, neavand nici un fel de obligatie fata de ele si nici o reactie fata de comenzile organismului.

De fapt, aceasta este cheia pentru toate problemele, nu doar spre cancer. Egoismul nostru dezvolta astfel de caracteristici, cu toate ca balanta unde totul traieste conform principiului echilibrului, armoniei si care tanjeste spre comfort este insuflata in natura la toate nivelele, fie ca este vegetativ sau animat. Intr-un fel sau altul, totul exista doar pentru a  mentine echilibrul si a evolua spre el.

Totusi, nu intelegem corect problema, si punctul nostru de vedere asupra dezechilibrului de forte este gresit de asemenea. Lipsa echilibrului in natura este necesar pentru a-l putea aduce la o armonie si mai mare. Intotdeauna avansam pe calea a doua stari: echilibru si dezechilibru.

Initial am existat intr-un echilibru perfect intre minus si plus. Toate sistemele organismului nostru au avut o activitate buna. Apoi, natura a creat in noi o stare de dezechilibru, si negativul s-a aratat din pozitiv.

De ce s-a intamplat asta? Pentru ca noi sa ne aducem la o stare mai buna. Cum am putea sa ne aducem singuri la o stare mai buna in echilibru? Negativul ne-a fost dat de Sus, de natura, in timp ce noi trebuie sa il echilibram cu o forta pozitiva, egala cu el. Aceasta actiune este produsa doar de noi.

Deci, natura ne forteaza sa ne egalizam singuri, creand intentionat dezechilibrul. De indata ce am ajuns la o stare echilibrata, se creaza din nou un minus suplimentar, de Sus, si singuri trebuie sa-l aducem din minus la plus, la o stare de echilibru.

Astfel, avansam daca intelegem corect ca in felul acesta Natura doreste sa ne ridice de la un grad la urmatorul. La inceput, egoismul nostru a fost evaluat la zero. Apoi a ajuns la minus unu. Apoi, a obtinut o valoare pozitiva altruista de plus unu, si iar minus doua grade egoiste, apoi plus doua grade egoiste si asa mai departe. In acest fel natura ne ajuta sa crestem.

Daca intelegem acest principiu, vom trece prin starile de „minus” ale coborarii cu usurinta, putand apoi sa iesim la gradul de ascensiune. Toti cei care merg pe calea spirituala simt asta.

„Ieri ma simteam atat de bine. Stiam si intelegeam totul, experimentand senzatiile subtile.  Totul imi era placut si usor de inteles, dar astazi simt ca m-am blocat. Nimic nu este clar, nu simt nimic si urasc totul. Totul este o prostie. Ce fac de fapt? Toti acesti asa-zis prieteni…”

Pentru noi, in acest moment este exact asa. De aceea ar trebui sa inregistram aceste stari. Va clarifica cum suntem si cum trecem peste ele. Mai tarziu vom incepe sa realizam treptat ca coborarile ne sunt date ca sa le putem compensa cu urcarile. Trecand prin astfel de actiuni pas-cu-pas, avansam, dar doar daca intelegem ce trebuie facut.

Din pacate, oamenii in general fac exact opusul. In loc sa intareasca plusul, vor sa anihileze minusul. Aici Cabala ne avertizeaza: „Nu o face!”

Minusul este toata energia noastra, toata intelegerea noastra, toata starea noastra de constienta. Cu cat mai mare este dorinta une persoane, cu atat mai sus se afla. Poate mai mult, bun sau rau, nu conteaza. Cheia este o dorinta mare. Nu o distruge sau cobori la nivelul vegetativ.

De fapt, egoismul este vehicolul nostru, instrumentul nostru, care ne ajuta sa mergem mai departe. Nu trebuie sa il eliminam, de fapt nu putem oricum. Crestem constant egoist si ajungem la o criza egoista astazi, cu siguranta pentru a incepe sa o  folosim si sa o realizam corect.
Din  Lectia a 2a de la Conventia din Berlin 1/28/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Extras din convorbirile de la cea de al treilea Forum International al Inteleptilor „Cooperarea in campul constiintei” de la Arosa, Elvetia, in 23 ianuarie 2006:

Toate fortele naturii, exceptand ego-ul uman, sunt in balanta. Toate formeaza un singur sistem de forte ale naturii si numai omul deranjeaza aceasta armonie. Totul in natura este interconectat si aspira catre echilibru in interiorul propriu si cu realitatea inconjuratoare. Violarea acestei similitudini conduce la violarea echilibrului, dincolo de limitele in care organismul incepe sa se dezintegreze. Posibilitatea restaurarii echilibrului este conditia vietii.

Astazi, mass media vorbeste mult despre asta. Totul este bazat pe balansul de forte. Asta ne este clar, dar inca ne lipseste intelegerea completa a importantei participarii noastre in acest proces. Toata natura, la toate nivelele ei de dezvoltare, este intr-un balans foarte fragil. Omul trebuie sa realizeze ca el incalca acest echilibru. Instabilitatea naturala din jurul nostru depinde in totalitate de noi si noi suntem singurul element in creatie care este in afara balantei.

Omul se afla in mijlocul balantei naturale iar fluctuatiile lui se reflecta in intreaga natura. Totul este automat si instinctiv balansat in nivelele mineral, vegetal si viu; in acest fel functioneaza intreaga natura. Sinur omul ridica semn de intrebare. Lui i-a fost data alegerea libera si, regretabil, ea este exercitata egoist; si din pacate noi „inclinam” constant spre negativ.

Aceste greseli, acumulate de-a lungul a mii de ani au dus la scoaterea treptata a naturii din echilibru. Fiecare vorbeste despre asta astazi. Am depasit punctul de la care ne puteam intoarce si de acum incolo nu mai putem face nimic legat de ecologie, de contaminarea oacenelor lumii, efectul de sera, etc. Pe scurt vorbind, „relaxati-va, nu mai aveti nicio sansa”.

In realitate insa, nu asa stau lucrurile. Din contra, Cabala spune ca da, este in puterea noastra. Actuala inclinare a fost cauzata de om. Acest lucru trebuie sa-l intelegem. Chiar si astazi mai sunt unii „intelectuali” care spun ca: „nu are nicio importanta, toate sunt ciclice, procesle in natura se repeta.”

Desigur ca noi nu suntem la o conferinta ecologica si nu luptam pentru protectia mediului. Noi trebuie doar sa intelegem toate aceste actiuni intr-o forma diferita. In acest fel specific ne invata natura sa depasim dezechilibrul si sa intoarcem tendinta in directia opusa.

Pentru ce? Sa existam intr-o lume mai curata? Sa fim in familiile noastre impreuna cu copiii? Sa avem o viata lunga si linistita? Absolut, nu! Noi trebuie sa facem schimbarea pentru cu totul alte motive. Urmeaza sa incepem autocontrolul, influenta noastra asupra naturii, si astfel sa dobandim perceptia exterioara a acesteia sa ne inaltam peste lumea omului catre lumea spirituala, perfecta si eterna.

Din Lectia a doua de la Conventia de la Berlin 1/28/2011

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→