Tag Archives: frica

A vedea două lumi

Întrebare: Există oameni care nu se tem de moarte?

Răspuns: Frica de non-existenţă, de sfârşitul vieţii, toate acestea sunt sentimente naturale.

Şi dacă nu mă opresc aici, ci devin separat de ceva foarte mic, murdar şi dezgustător, ca şi cum mă mut la o altă slujbă, sau călătoresc altundeva în vacanţă, sau doar îmi schimb viaţa pentru ceva mai confortabil, nu simt că pierd ceva şi nu îmi este frică că mă separ de aceasta.

Din contra, văd ambele lumi. Iar tranziţia de la o lume la alta este fără durere, fără nicio dificultate, deoarece simţim lumea superioară mult mai strălucitoare şi mult mai tangibilă decât lumea noastră, şi trăim simultan în două lumi. Aşa cum este spus, „Vei vedea lumea ta în viaţa ta” (Berachot 17a)

Bunătatea în lumină opusă

Tora, Leviticul, 26:14 – 26:17: Dar dacă voi nu mă ascultați și nu îndepliniți toate aceste porunci (Mițvot) și dacă veți disprețui rânduielile Mele și veți respinge Legile Mele și nu veți îndeplini poruncile Mele rupând astfel Legământul Meu, atunci și Eu voi face la fel cu voi. Voi trimite asupra voastră groaza, tuberculoza, frigurile și bolile și vă vor face mult timp fără speranță și în deznădejde. Veți semăna semințele în zadar și dușmanii voștri le vor mânca. Îmi voi întoarce fața împotriva voastră și veți fi învinși de dușmanii voștri. Dușmanii voștri vă vor conduce și veți fugi când nimeni nu vă va alunga.

Tot ceea ce citim aici este în interiorul omului. Este frica de propria noastră umbră fiindcă, dacă nu suntem gata pentru urcarea spirituală, fața Creatorului ne pare un întuneric teribil. Cele mai mari frici, temeri și orori pe care un om le poate trăi, apar atunci când el întâlnește calitatea dăruirii la care el este complet opus.

Totul se bazează pe faptul că trebuie să ne pregătim pentru revelarea Creatorului. Altfel, El își întoarce fața de la noi dar, evident că noi suntem în opziție cu ea, așa că, noi schimbăm imaginea și o percepem ca fiind partea opusă, fiindcă nu suntem gata pentru ea. Atunci, dăruirea ni se pare a fi cea mai cumplită pedeapsă când, de fapt, noi suntem cei care creăm întunericul, prin imaginea noastră interioară incorectă.

Toate necazurile și nenorocirile care ne par a fi trimise de Creator sunt percepute ca suferințe, fiindcă omul percepe incorect stările bune prin care Creatorul ni se revelează actunci când a venit vremea pentru aceste revelații. În loc să simtă că acestea sunt bune, sunt sursa vieții și a milei, omul le simte ca fiind … groaza, tuberculoza, frigurile și bolile…

Fiindcă nu suntem pregătiți să percepem corect Lumina, simțim Lumina ca fiind întuneric. Creatorul nu ascunde nimic de noi. Din contră, El ne dezvăluie permanent lucruri dar, fiindcă noi îi suntem complet opuși, dezvăluirea este dureroasă. Nu există o oroare mai mare pentru noi decît revelarea calității dăruirii și a iubirii adevărate, fiindcă acest sentiment este pentru egoul nostru mai rău decât moartea. Este așa fiindcă noi nu putem să percepem această calitate, să o asimilăm și să o topim în interiorul nostru.

De aceea ni se spune: Dar dacă voi nu mă ascultați și nu îndepliniți toate aceste porunci (Mițvot) și dacă veți disprețui rânduielile Mele și veți respinge Legile Mele și nu veți îndeplini poruncile Mele rupând astfel Legământul Meu, atunci și Eu voi face la fel cu voi. Voi trimite asupra voastră groaza, tuberculoza, frigurile și bolile și vă vor face mult timp fără speranță și în deznădejde.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” din 12/11/2014

 

Anicipând remediul pentru o boală

Întrebare: Este adevărat că o persoană este deschisă mai mult la o influenţă negativă decât la una pozitivă? Cât de uşor este să intri în panică şi să îţi faci griji, decât să fii relaxat?

Răspuns: Pur şi simplu nu am fost învăţaţi să ne opunem panici datorită înclinaţiei rele, egoului, care este cel care întotdeauna ne motivează: o sete pentru control, respect şi faimă, invidie, etc.

Dar dacă întoarcem aceste caracteristici într-o direcţie pozitivă, ele ne vor influenţă în aceaşi măsură ca şi în direcţia negativă, poate chiar mai mult.

În fiecare situaţie, noi facem un fel de calcul. Îmi aduc aminte că atunci când fiul meu a fost student, a avut oportunitatea să călătorească în Europa. Iar eu l-am lăsat. Nu a fost acasă două luni. Cu siguranţă am fost îngrijorat. Asta a fost acum mai mult de 20 de ani, nu existau telefoane mobile pe atunci.

Mai târziu, a călătorit în Estul îndepărtat, în locuri chiar mai periculoase, în America de Sud. Cum puteam să nu îl las? M-am pus în locul lui. Cum altfel ar fi putut descoperi viaţa la o vârstă atât de tânără? A trebuit să îl las, chiar daca am fost îngrijorat.

Întrebare: Dar sunt sigur că alţi oameni care ar permite aceleaşi lucruri pentru copiii lor nu ar putea să doarmă de griji.

Răspuns. Asta se numeşte sensibilitate dureroasă. Este foarte dificil să o depăşeşti singur. Este cu siguranţă posibil să te programezi pentru un alt comportament. De exemplu, pune-te sub influenţa mediului.

Întrebare: Să ne imaginăm o anumită stare de panică. Noaptea trecută, fiica mea a întârziat să vină. Am sunat un prieten al iei, după care am sunat la poliţie, spital, şi nu am primit niciun răspuns. Nu mai ştiam unde să merg. Am sunat-o pe soţia mea şi doar m-am supărat, pentru că ea a primit informaţia într-o manieră absolut relaxată. Eu eram panicat. Aşadar, influenţează-mă cumva ca sa nu mai fiu aşa de panicat.

Răspuns: Este necesar să părăseşti acea stare complet şi să o consideri complet neutră, fără să atingi punctul problemei. Porneşte ceva muzică, serveşte-te cu o prăjitură şi cafea. Din acest moment ne comportăm ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca şi cum pur şi simplul stăm într-o cafenea şi vorbim de viaţa de zi cu zi.

Şi aşa, gradual, ne mutăm la subiectul care provoacă frică şi griji, în condiţiile în care la început am vorbit despre atitudinea noastră pozitivă în situaţii similare. În alte cuvinte, remediul trebuie să anticipeze boala. După asta este necesar să vorbim despre cât de bine este să fii încrezător şi calm. Încercăm să ne relaxăm, de exemplu imaginează-ţi că eşti pe o plajă.

Iar după asta începem să ne gândim cum să rămânem în această stare de calm şi în viaţa obişnuită.

De fapt, copiii au propria lor viaţă. Şi ce va fi peste încă cinci sau şase ani, când fiica ta va merge la armată? Va deveni mai matura şi mai deşteaptă sau eu voi înceta să îmi mai fac griji pentru ea? Trebuie să înţeleg că toate grijile mele nu aduc niciun beneficiu.

Întrebare: Şi dacă văd că cineva se referă cu dispreţ la situaţia dată?

Răspuns: Asta nu este important pentru că „Oricine condamnă, o face prin propriile defecte” (Kiduşin 70a). Dacă încep să compar iresponsabilitatea lui cu înclinaţia mea către o îngrijorare exagerată, voi rămâne fără nimic. ŞI chiar dacă cineva nu ştie cum să se comporte frumos, în orice caz, sunt inclus în starea lui.

Întrebare: Dar nu vreau să plonjez în altă extremă…

Răspuns: Nu îţi face griji. Înainte să atingi un echilibru, va fi necesar pentru tine să te „arunci” în direcţia opusă. În final, totul va reveni la normal.

Din emisiunea Kab TV „O nouă viaţă” 21.10.2012

Nu-ti fie teama de frica ta

Intrebare: Care este atitudinea corecta fata de frica pe care o am acum cand merg sa vorbesc oamenilor despre Cabala?

Raspuns: Aceasta frica nu dispare pana la adevaratul sfarsit al corectiei. Daca citesti Psalmii, o sa fii uimit sa descoperi ca pana si regele David, care era la cel mai inalt nivel, a simtit frica.  Desigur, nu este acelasi tip de frica pe care o simti tu, frica daca o sa poti sau nu sa daruiesti, daca o sa poti sau nu sa actionezi corect. Omul are permanent dubii in ceea ce il priveste.

Fiecare grad spiritual incepe cu aceste temeri si dubii. Si acelasi lucru este valabil si pentru noi: totul incepe cu frica, repulsie, aversiune si neliniste. Aceasta este Malchut, care dezvaluie totala lipsa din interiorul ei. Acesta este gradul de intrare al starii de a darui de dragul daruirii, Bina, Hafetz Hesed.

Starea de a darui de dragul daruirii nu este starea unui erou neinfricat. Pentru moment, este doar o ridicare peste egoul lui, peste toate temerile, si el poate doar sa daruiasca de dragul daruirii. Si este posibil sa te inalti la acest nivel de daruire numai din teama si neliniste, sentimentul ca tu nu ai nimic – nicio putere sau intelegere, dar nu conteaza!

Cel mai important este sa te ridici peste toate aceste temeri si sa fii in adeziune cu superiorul, peste toate aceste senzatii neplacute si, astfel, sa atingi cea mai mica adeziunea initiala numita starea de “embrion”, la trei zile dupa absorbtia seminala.

Aceasata este o stare de criza, de separatie, de slabiciune, care este de fapt, mai rea decat moartea. Pana la urma, moartea poate oferi o scapare, dar aici nu exista nicio scapare. Tot ceea ce poti sa faci este sa faci un salt in sus! Aceasta nu este o stare simpla.

Din partea a cincea a Lectiei zilnice de Cabala din 8/16 2011 “Natiunea”

Frica primordiala

Prima porunca ce ni s-a dat este porunca fricii. Asta inseamna sa am temeri daca avansez pe calea spirituala, daca obtin lumea spirituala, daca inteleg corect ceea ce citesc si daca, intr-adevar, activez in grup.

Pe scurt: Voi reusi? Trebuie sa ma macin cu aceasta grija tot timpul. Daca ma relaxez, imediat pierd urma ce ma conduce spre scop.

In lumea noastra, psihologia enumera peste 800 de tipuri de frica. Castig destul? Sunt sanatos? Mi se va intampla ceva rau?

Oricum, in Cabala, nu vorbim despre temeri diversificate, ci despre teama primordiala: Ma indrept spre scop? Voi fi capabil sa influentez? Asta deja este o ingrijorare pentru ceva ce nu imi lipseste nici un pic.

Voi simti aceasta nevoie? Imi va fi suficienta ca sa depun eforturi si sa ma indrept spre scop? Trebuie sa derulez un proces intreg: de la cea mai marunta grija, care nici nu este limpede inca, la frica maxima, atintita direct spre scop, ca un varf de sageata, care imi aduce intelegerea,”Ofer destul Creatorului? Devenim egali in acest fel? Nu ma aflu intr-o pozitie umila, ca un oaspete care primeste festinul gazdei fara sa-i fie rusine?”

Aceasta teama este prima porunca. Insa este ceva ce trebuie sa obtinem. Nu o avem de la inceput. Scopul este invizibil si nu-mi pasa de calitatea de influenta. Chiar trebuie sa-mi iubesc aproapele? Insa trebuie sa ajung sa am nevoie de asta intr-o asemenea masura incat sa simt frica,”Daca nu o obtin?”

Asta este, pur si simplu, o jignire grava din perspectiva egoismului. Este complet nenatural.

Oricum, prin mijlocirea mediului si a Luminii care reformeaza, putem obtine asta. Frica ne ajuta sa ajungem la ingrijorarea: Voi primi Lumina, ca sa ma transforme intr-o persoana care isi face griji pentru influenta?”

De aceea,  trebuie sa trecem printr-un proces vast de construire a conditiilor necesare. Oricum, in realitate este posibil sa fie descris simplu. In privinta asta, totul depinde se marimea eforturilor pe care le facem.

In primul rand, trebuie sa ma tem cu adevarat pentru calea mea spirituala.”Avansez corect spre scop?” In al doilea rand, din moentul in care obtin frica, calitatea iubirii vine la mine, pentru ca nu exista iubire fara teama.

Din partea apatra a Lectiei zilnice de Cabala din 04.03.2011, Iubire

Depaseste-ti temerile, conectand totul la Creator

Am primit doua intrebari legate de frica si cum o putem depasi:

Intrebare: Eu caut o cale pentru a depasi temerile si ingrijorarile. Am gasit, doar recent, raspunsul tau privind depasirea temerilor, prin intermediul navigarii in site.

Doresc sa ma refer la postarea ta din 6 august 2008, care raspunde la subiectul depasirea fricii. In aceasta postare ai declarat: “Ar trebui sa conectezi tot ceea ce se intampla, cu Creatorul, cu tine insuti, si cu intreaga lume, astfel incat toate acestea se vor uni intr-un intreg unitar si nu va fi nici o diferenta intre ele. Toate indoielile si temerile ar trebui sa dispara in cadrul acestei uniuni. Si daca nu – atunci este chiar mai bine! Atunci vei putea adresa intrebarea Creatorului, cerandu-I sa te ajute”.

Poti, te rog sa dai amanunte cu privire la modul de a face conexiuni (cu Creatorul, cu tine insuti si cu intreaga lume), pe care le-ai mentionat in raspunsul tau, cu privire la teama? As aprecia intr-adevar sa invat cum se poate realiza ceea ce ai subliniat.

Raspunsul meu: Ar trebui sa ne imaginam tot ceea ce a fost inainte de spargerea sufletului comun, si sa aspiram la aceasta stare.

Intrebare: Ti-am scris pe blog, acum, deoarece lucrurile care se intampla apar acum chiar si in timpul lectiilor de Kabbalah, pe care le urmaresc. Am incercat sa raman realista, la fel de mult cum vreau sa iubesc pe aproapele meu, continuand sa fiu prinsa – in aproape orice nivel (fizic, emotional, energetic) – sub influenţa si controlul intentiilor externe si foarte negative.

In cele din urma acestea anunta apropiata moarte a mea, facand totul pentru a-mi anihila sinele si sa ma sperie. Sunt o femeie singura, am 54 de ani si am imigrat din Romania. Am cateva boli dar nici una nu este terminala.

Eu doar observ faptul ca aceasta stare este intolerabila si niciodată nu am auzit de asta, nicaieri. Ei (kabalistii) sunt oameni reali cu capacitati ireale. E ca si cum as fi in permanenta conectata la persoane foarte importante, prin ganduri. Este acest lucru cunoscut in Kabbalah?

Raspunsul meu: Acestea ti se intampla pentru ca ti se pare ca, prin transformarea egoismului tau – esti pierdut, iti pierzi sinele, in loc de a dobandi un organism vesnic, viguros, si fericit. Gandeste la asta si vei incepe sa ai senzatia de bucurie!

Creatorul foloseste frica pentru a ne impinge catre El

Doua intrebari pe care le-am primit despre frica:

Intrebare: Am citit ca exista trei tipuri de frica, dar numai una este cea reala; frica pentru Creator. Deci, daca sunt confruntat cu o situatie care imi provoaca frica – de exemplu, atunci cand sunt in avion, iar acesta se clatina, acesta e genul gresit de frica, deoarece, in mod egoist, mi-e frica sa nu mor. Si atunci incerc sa transform aceasta frica mare, dar gresita, intr-o frica pentru Creator. Trebuie sa simt frica de faptul ca as putea sa-mi pierd legatura cu El. Este aproape imposibil, dar incerc cat de mult pot. Oare imi pierd vremea?

Raspunsul meu: Uite ce ar trebui sa faci – sa intelegi ca totul vine de la El!

Intrebare: Oriunde as merge, sunt plin de frica. Sunt ingrijorat, ce gandesc oamenii despre mine. De ce imi pasa si cum pot sa depasesc asta?

Raspunsul meu: Egoismul tau te face sa te ingrijorezi despre ce ar putea sa gandeasca altii despre tine. Incepe sa te gandesti la Lumea Spirituala si la calitatile ei. Atunci, te vei elibera de aceasta lume imaginara si vei ajunge sa iti dai seama ca Creatorul te impinge catre el, cu aceasta frica.