Tag Archives: Gmar Tikkun

Gradele garanţiei mutuale

Tot ce ne trebuie este să îndeplinim condiţiile garanţiei reciproce dintre noi. În momentul în care vom începe să facem asta, vom începe să ne apropiem de scop.

Toate cele 125 de trepte ale scării spirituale, de la lumea Assya la lumea Infinitului, sunt nivelurile garanţiei noastre reciproce, a conexiunii noastre tot mai puternice cu ceilalţi.

Intrarea noastră în prima etapă, primul nivel spiritual, depinde în întregime de garanţia noastră reciprocă realizată la Muntele Sinai. Dăruirea Torei vine de sus şi garanţia reciprocă trebuie să vină de jos, de la noi. Apoi, au loc împreună “trezirea de sus” şi “trezirea de jos”, iar Creatorul şi creaţia încep să se apropie. Creatorul apropie creaţiile Sale şi creaţia se deplasează spre Creator până ce se contopesc într-un întreg numit starea corecţiei finale (Gmar Tikkun).

Prin urmare, sarcina noastră este de a realiza garanţia reciprocă. Dacă dorim Lumina care Reformează, adică să ne influenţeze Tora , trebuie să ştim că ea se manifestă doar în măsura garanţiei reciproce între noi.

Până ce nu începem să creăm o presiune internă pentru a deveni o parte din celălalt, să ne conectăm şi să accedem la garanţia mutuală, Lumina nu va începe să ne influenţeze sau să ne corecteze. Lumina nu modifică decât dorinţa noastră de a ne conecta şi a ajunge la starea garanţiei reciproce, în măsura în care noi dorim asta.

Tot ce avem nevoie este să încercăm să împingem (să urnim). Aceasta se numeşte “o rugăciune”, “o dorinţă”, o cerere, o cerere pentru a ajunge la o conexiune specială numită “garanţia reciprocă”. Cu cât dorim mai mult să fim mai aproape unii de alţii, cu atât mai mult vom simţi că suntem incapabili să realizăm unitatea.

Lumina ne influenţează prin partea sa opusă: ea ne dă o primă dorinţă, o şansă pe care o numim “pune mâna noastră pe soarta bună şi ne spune să o luăm”. Ea ne dă un profesor, cărţi şi ne împinge să ne conectăm. În acelaşi timp, Lumina ne îndepărtează unul de celălalt, realizând o tensiune între noi. Pe de o parte, ni se spune că trebuie să ne conectăm; chiar dacă nu este interesant pentru noi trebuie să ne jucăm ca şi cum am încerca să ne unim. Un grup poate progresa numai dacă înţelege acest principiu şi înţelege că această etapă este esenţială.

Este nevoie de timp. Uneori este nevoie de ani pentru a lua în considerare această condiţie ca o condiţie prealabilă foarte serioasă. Este condiţia cea mai dificilă, deoarece ea este opusă naturii noastre. Dacă avansăm în jurul noţiunii de „garanţie reciprocă” înseamnă că, în final, am prins capătul unui fir, punctul unui fascicul care se propagă din lumea Infinitului în această lume.

Începem să realizăm că, numai prin conexiunea noastră şi gradul garanţiei noastre reciproce putem extinde un vas spiritual în care vom descoperi, în cele din urmă, lumea superioară, eternitatea şi Creatorul. Toate aceste lucruri ne sunt revelate în această viaţă. aici şi acum.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 31.12.2013, Pregătire pentru Congres

“Şi, dacă aş mânca ceea ce este vechi”

Întrebare: Cum pot aprecia eforturile prietenului?

Răspuns: Singurul mod în care pot înţelege prietenul este în credinţă deasupra raţiunii. Deoarece eu nu văd prietenul în faţa mea, ci pe mine şi atributele mele. Este scris: “Judecăm prin propriile defecte”. Nu văd decât ceea ce vreau să văd în ego-ul meu, văd mereu că el este mai prost decât mine şi că altul este leneş, un altul este distrat şi un altul este preocupat de propriile gânduri şi nu ştie ce se întâmplă, etc.

Atunci când privesc prietenii, eu văd starea mea interioară. Noi nu vedem lumea, ci replica noastră interioară care se reflectă în ea. Deci, trebuie să accept faptul că, eu sunt în lumea de Ein Sof (Infinit), că totul este corectat şi că toată lumea este la finalul corectării (Gmar Tikkun). Toate corecţiile care rămân sunt cele pe care trebuie să le traversez, aşa cum este spus: “Şi, voi mânca ceea ce este vechi” şi voi vedea că lumea este în curs de schimbare, pentru că eu sunt, cu adevărat, în curs de schimbare.

Este acelaşi lucru atunci când este vorba despre prieteni şi grup. Nu este faptul că ei trebuie să se schimbe, ci eu. Este dificil să percepi acest lucru, dar este adevărul. Astfel, pentru a explica simplu, cabaliştii nu ne spun asta ca şi cum se întâmplă în interiorul unei persoane, ci că lumea obişnuieşte să spună, că lumea este în curs de schimbare, că este în criză şi că trece prin diferite stări şi procese.

Cabaliştii explică acest lucru artificial, chiar dacă nu se simt în largul lor făcând asta. Un cabalist preferă să vadă lucrurile aşa cum le vede în interior. El vede lumea Infinitului, pe el şi coruperea între ei. Este ceea ce numim ajutor împotriva lui, că ego-ul său este între el şi lume şi cauzat de el. El vede lumea Infinitului în forma acestei lumi sau sub forma unui anumit nivel spiritual temporar, care este unul din cele 125 de niveluri, unde este acum.

Dar, un cabalist nu poate să le explice astfel, altora, deoarece asta ar însemna că, ar vorbi constant despre el, despre coruperile sale şi ar discuta despre coruperi, în sistemele sale interne. Ar vorbi pe partea coruperii şi nu pe partea corectării şi nu face asta. Este preferabil să explice lucrurile aşa cum sunt acceptate în această lume, vorbind de faptul că lumea este coruptă şi că noi trebuie să ne conectăm pentru a ne corecta pe noi şi lumea. Este un stil special de a transmite un mesaj în care se mişcă de la interioritate, la exterioritate.

Nu este altă alegere. Altfel, explicaţiile nu vor fi înţelese. Dar, de fapt, când o persoană se gândeşte la asta, trebuie să se vadă în lumina Infinitului care umple întreaga realitate şi că, doar datorită vaselor sale corupte şi a atributelor sale vede nivelul ascunderii şi nivelul dezvăluirii şi aceasta este ceea ce determină înălţimea nivelului său.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2013, Scrierile lui Rabash