Cand citim Cartea Zohar trebuie sa ne amintim ca existam in doua stari simultan:

1.  Starea adevarata, pe care nu o simtim, si
2. Lumea noastra imaginara, unde existam in niste poze imaginare, fara a avea nicio cunostinta de lumea adevarata.

In timp ce citim Cartea Zohar, depunem efort pentru a ridica influenta fortelor din starea perfecta. Aceste forte ne influenteaza in masura in care depunem efort sa devenim similari cu aceasta stare in relatia dintre noi.

De aceea, relatia pe care trebuie sa o cream in grup trebuie sa fie un om cu o singura inima, ca in starea perfecta. Asta este posibil numai prin atragerea acelorlasi forte.

Cand ne intoarcem din starea intetosata la una corectata, nu ne pierdem starea prezenta; contrastul dintre ele ne releveaza noua perfectiunea starii create de Creator de 620 ori mai mare decat unde eram situati acolo, inainte de a cobori in aceasta lume.

Ne intoarcem la aceasta stare a fiintei umane care este egala cu Creatorul. De aceea, trebuie sa simtim Lumea Infinitului din lumea noastra in particular, asa cum este scris: Vom manca ceea ce a fost demult stabilit pentru noi, si Intunericul va straluci ca Lumina.

Trebuie sa atingem corectia completa in aceasta lume pentru a dobandi un asemenea tip de relatie intre noi aici, la fel ca in Lumea Infinitului, care este plina de iubire. De aceea, trebuie sa facem exercitiile Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti, Ca un singur om cu o singura inima, in conexiunea dintre noi. Apoi, Lumina Infinitului, Creatorul, se vor releva in noi aici, asa cum este scris: Dorinta Lui este sa se reveleze in cei inferiori.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Kabbalah,  7.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Se spune in Cartea Zohar (in paragraful 370 al capitolului VaYetze) ca Niciun om nu ar trebui sa trateze superficial  o persoana in lume. Ce inseamna sa tratezi superficial pe cineva, sau sa nu-l pui la indoiala, in munca mea spirituala?

Raspuns: Sa nu-l pui la indoiala este lipsa sensibilitatii pentru o posibila conexiune. Inseamna ca, chiar acum sunt capabil sa gasesc conexiunea corecta intre linia stanga si dreapta, vointa de a ma bucura si intentia de dragul daruirii, dar nu fac efort pentru asta. Asta este superficialitate.

Nu acorzi atentie oportunitatilor care ti se dau in fiecare moment. Nu le pui la indoiala. Nu le simti sau intelegi ci crezi ca totul depinde de tine. Asta se numeste sa nu pui la indoiala ceva.

Existam in Lumea Infinitului. Toate nivelele, toate lumile, toate inaltimile, starile perfecte, sunt in noi. Reshimot se trezesc in noi in fiecare moment. In fiecare secunda Creatorul ne da oportunitatea sa avansam, sa ascedem la un nou nivel. Asta se numeste El ne reinvie.

Din nefericire, noi observam, in cel mai bun caz, cel mult 1/1000 din toate aceste oportunitati. Asta se numeste sa nu pui la indoiala lucrurile: este atunci cand nu punem la indoiala atitudinea Lui fata de noi.

Atitudinea Lui este aceeasi. El intotdeauna ne invata si ne face sa avansam, dar noi nu dorim asta. Intre timp, timpul trece… Este scris ca Creatorul inlocuieste un inger cu altul daca o persoana este incapabila sa stabileasca conexiunea corecta cu ceea ce ii este dat de Sus.

Este o problema, intr-adevar. Suntem incapabili sa interpretam corect starile normale prin care trecem constant. Asta depinde de sensibilitatea fiecaruia. Pot simti starea mea curenta ca o imensa tragedie, asa cum este scris: Virtuosul vede inclinatia rea a omului ca mare si puternica, ca un munte maret, in timp ce pacatosul o vede ca o mica amenintare. Totul depinde de sensibilitatea ta, de cat de mult acorzi atentie si nu iei toate detaliile de bune.

Aceasta este munca noastra: sa fim mai sensibili, sa ne trezim cu ajutorul grupului, care ne ajuta sa intelegem ca in orice moment al timpului avem oportunitatea de a avansa.

Asta nu inseamna ca ei imi tin cursuri de morala. Mai degraba, daca ei sunt toti intr-o stare de presiune constanta peste tot, atunci eu de asemenea primesc aceste vibratii de la ei si sunt coplesit de frica: Cum pot fi sigur ca nu pierd oportunitatea de a avansa cu ce imi este dat in fiecare moment?

Din partea a doua a  Lectiei zilnice de Kabbalah, 8.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Creatorul umple conexiunea dintre sufletele noastre cu El Insusi. A fi mai aproape de celelalte suflete inseamna a fi mai aproape de Creator si a avea o capacitate de a incepe sa Il percepem cum umple interconexiunile noastre ca Lumina, daruire si iubire. In loc sa fie trecatoare, aceasta dorinta de a ne uni cu celelalte suflete ar trebui sa fie constanta si sa creasca in permanenta. Daca se aprinde doar ocazional si apoi dispare imediat, nu este suficient. Trebuie sa ne straduim sa sustinem si sa acumulam astfel de stari continuu.

E clar ca o persoana nu poate sa realizeze asta prin propriile sale eforturi. Omul nu poate sa isi controleze propriile dorinte si de aceea i se da un grup. Dorintele se reiinoiesc intr-un om in doua moduri in acelasi timp: conform unui lant de inregistrari de informatie (Reshimot) si datorita influentei mediului. Persoana nu determina nimic de la sine.

Greseala noastra consta in faptul ca ne ascultam ego-ul, care ne tenteaza sa il influentam cu forta, impingandu-ne astfel in directia gresita. Directia corecta este sa ne influentam, dar numai prin intermediul grupului. Numai prin grup pot sa am impact asupra sufletului meu, in timp ce singur nu am niciun mijloc de a ajunge direct la el. Sufletul meu se afla in conexiunea mea cu ceilalti si numai prin aceasta conexiune, in acest mod indirect, pot sa ma influentez pe mine insumi.

Pot sa-mi afectez genele sau cromozomii si sa schimb ceva in mine insumi cu propriile mele maini? Sigur ca nu! Dar exista un instrument – grupul – cu ajutorul caruia pot sa fac acest lucru. Astfel ca manipulez acest instrument, prin parghia mea: aplic actiuni materiale simple si, ca urmare, imi influentez mediul. La randul sau, mediul poate sa ma influenteze la nivel spiritual. Esenta acestui miracol este o ocazie sa continuam sa ne transformam, pana ce devenim echivalenti cu Creatorul.

Prin actiunile mele fizice in aceasta lume, eu influentez celelalte corpuri. Altii, prin aceste corpuri, pot sa ma influenteze pe mine, proprietatile mele spirituale, adica sufletul meu. Eu nu pot sa am impact asupra sufletului meu, oricat de mult mi-ar placea. E un mecanism foarte simplu, al carui principiu este ca numai conexiunea dintre noi duce la revelarea Creatorului.

Din partea 1 la Lectia zilnica de Kabbalah 6.07.10, Articolul Si Domnul i-a aparut la stejarii lui Mamre

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Pot primi o constientizare a necesitatii de a-i iubi pe altii din grup fara o rugaciune si o criza interioara?

Raspunsul meu: Trebuie sa muncesti in grup; trebuie sa-l obligi sa te influenteze. Cum poti sa-l obligi? Cumpara-l! Asa cum este scris, Cumpara-ti un prieten.

Trebuie sa investesti in grup pentru a convinge un prieten sa aiba impact asupra ta. Trebuie sa-ti anulezi egoul, in raport cu el, pentru ca numai cel mic primeste de la cel mare.

Munca in grup:

1. Influenteaza prietenii tai. Daca tu esti mai mare decat ei, da-le lor tot ceea ce vor, pentru ca esti mai mare si esti capabil sa daruiesti (la fel cum cel mare daruieste celui mic).
2. In masura in care esti mic, trebuie sa primesti constientizarea Importantei Scopului Creatiei de la ei. Trebuie sa te anulezi si sa primesti de la ei.

Trebuie sa le spui prietenilor: Oricat si in orice cantitate iti doresti, iti voi darui, astfel incat eu sa primesc constientizarea importantei daruirii si iubirii pentru tine. Numai asta am nevoie de la tine. Am orice altceva, dar asta nu pot sa o iau decat de la grup.

Totusi, nu primesc iubire si daruire de la ei; de la ei simt senzatia lipsei acesteia si dorinta pentru ea. Mai tarziu, Lumina soseste si imi aduce iubirea si calitatea daruirii. Primesc dorinta pentru calitatea iubirii si daruirii, de la grup; Lumina care Reformeaza aduce corectia si inlocuieste senzatia de lipsa.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 23.06.10, Introducere la Studiul Celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Are importanta cum este ingropata o persoana?

Raspuns: In primul rand, prin Kabbalah este corectat doar sufletul. Cand o persoana vine intr-un grup Kabalist si incepe sa lucreze asupra sa, pentru a se uni cu prietenii si a ajunge la calitatea de garantie mutuala, el realizeaza ca ii uraste pe altii si este respins de acestia. Aceasta respingere a prietenilor, este de fapt, calitatea egoista de care are nevoie o persoana pentru a se corecta prin intoarcerea la iubirea fata de prieteni.

Acest lucru este posibil doar cu ajutorul Luminii care influenteaza o persoana in timp ce studiaza texte Kabaliste (in special cele scrise de Baal HaSulam si RABASH). O atitudine corectata fata de aproapele nostru, pana in punctul in care acesta este iubit, este ceea ce formeaza sufletul unei persoane, care devine umpluta de Lumina daruirii si iubirii: Creatorul.

In al doilea rand, corpul uman nu este sfant. Aceasta atitudine fata de corpul nostru animal vine din religii care sunt bazate, in special pe ascunderea Creatorului si pe faptul ca oamenii nu simt sufletul si atribuie in mod gresit atributele lui corpului animal. O persoana crede ca, corpul are ceva special sau unic, de vreme ce nu simte nimic cu exceptia corpului si percepe totul doar prin el.

In trecut, mancarea, ustensilele, si sclavii erau ingropati impreuna cu corpul stapanului mort, pentru a-l ajuta pe acesta in viata viitoare pe care ar petrece-o in acelasi corp. In acest scop, corpul era imbalsamat. Amerindienii (Nativii Americani) inca mai scot din morminte, oasele celor decedati, le spala, si le ingroapa apoi la loc, in semn de respect. Hindusii aleg un copil in scopul adorarii si il divinizeaza. Crestinatatea cunoaste, de asemenea o crestere a reevaluarii relicvelor, despre care discuta pana si in zilele noastre.

Funeraliile sunt insotite de o serie de ritualuri. Toate acestea sunt bazate pe ignoranta si adorarea trupului omenesc. Musulmanii cred ca placerile acestei lumi exista si in lumea viitoare. Pe parcursul anilor, pe masura ce iudaismul a coborat in exil (Galut) – din a simti lumea spirituala si Creatorul – a fost imbracat in diferite ritualuri externe. Oamenii au inceput sa onoreze mormintele si sa practice ghicitul si alte manipulari spirituale. Si, desi oamenii incearca sa reconstruiasca Templul, ei fac acest lucru doar pe cale externa, in conformitate cu starea exilului lor spiritual, si in acest fel va fi construit doar ceva obisnuit.

In concluzie: Nu exista sfintenie (eternitate, perfectiune, si divinitate) in lumea noastra (gandurile, sentimente, actiunile, obiectele si ritualurile noastre). Intreaga noastra lume consta in trei niveluri ale naturii: neanimat, plante si animal. Trebuie sa ajungem la nivelul uman (din lumea lui Adam, in sens de Dome-similar cu Creatorul) prin munca noastra in corectarea urii reciproce dintre noi, la iubirea reciproca. In acest fel vom deveni similari cu Creatorul si in acest fel vom simti eternitatea si perfectiunea indiferent de corpurile noastre animale.

Filed under: Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce este asa de dificil sa urmam conditia cumpara-ti un prieten? Nu ar trebui ca egoismul nostru sa primeasca placere din asta?

Raspuns: Iti cumperi prietenii coborandu-te tu inaintea lor si facand ceea ce ei vor. Asta se numeste plata. Decat sa mergi mandru printr-un magazin cu un teanc de bani si alegand pe cine sa cumperi, mai degraba cumperi un prieten facand ce este necesar pentru el; il servesti. Nu il cumperi de sus; il cumperi de jos. Esti dispus sa faci totul pentru el, chiar daca el nu are nevoie de tine.

In alte cuvinte, te inclini inaintea lui si il intrebi: Ce pot sa fac pentru tine astfel incat tu sa imi devii prieten? Sunt gata pentru orice, doar da-mi dorinta mea spirituala, sufletul meu, inapoi!

Nu poti sa ceri fortat sa-ti dea sufletul inapoi, pentru ca este in posesia lui. Daca acum vrei sa-ti primesti sufletul, trebuie sa te apropii de el din parti diferite, incercand sa gasesti calea care il va face sa-ti elibereze sufletul. Succesul tau depinde numai de atitudinea lui pozitiva fata de tine. Daca el nu doreste sa te trateze bine, atunci esti pierdut.

Ai incercat vreodata sa ai grija de cineva, incercand sa-i castigi dispozitia pozitiva fata de tine? Imagineaza-ti ca stai inaintea unui judecator care trebuie sa-ti anunte sentinta acum. Este strict contra ta si fierbe de furie. Cum poti tu sa incerci sa-i schimbi furia in mila?

O persoana si un grup este toata drama Kabalista.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 14.06.10, Articolul Sa-ti faci un Rav si sa-ti cumperi un prieten  – 2

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce i s-a dat omului prea multa inteligenta de Sus? Ca rezultat, rationamentul lui depaseste si respinge actiunile lui, oprindu-l de la oportunitatea de a avansa?

Raspuns: Oamenii primesc asa de multa inteligenta pentru a nu fi animale. Un animal are atata inteligenta cat ii trebuie pentru viata si el nu face greseli. Noua ne este dat un exces de inteligenta, astfel incat sa facem greseli, sa ne construim planuri pentru viitor, sa avem intentii egoiste, si impreuna cu ele, inteligenta de a aspira la un nivel mai inalt, sa ne dezvoltam, sa suferim. De fapt, suferinta ne impinge inainte.

O dorinta aditionala, punctul in inima, se trezeste intr-o persoana si ridica insatisfactia din el: Cine sunt? De ce traiesc? Ce este moartea? Un animal nu intreaba despre lucrurile astea. Nu te plangi ca ti-au fost date toate aceste intrebari, in loc sa traiesti in pace, asa cum fac animalele, nu-i asa?

Prea multa inteligenta nu este problema. Problema apare, daca individul permite mintii sale corporale sa-l controleze si sa-l opreasca sa actioneze. Daca o actiune nu este coordonata cu mintea, mintea invinge si opreste actiunea.

Trebuie sa ne acordam in grup, sa construim relatii bune acolo si sa ne cumparam un prieten. Aceasta se numeste o actiune, asa cum este scris, Vom face (apoi) si vom auzi. Asta inseamna ca vom atinge gradul Bina. De fapt, prin actiune, atragem Lumina corectarii din Bina. Ne influenteaza si ne da calitatea de daruire. Totusi, daca mintea opreste o persoana de la actiune, atunci persoana nu se poate schimba.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 14.06.10, Articolul, Sa-ti faci un Rav si sa-ti cumperi un prieten – 2

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit), Paragraful 51: …Reiese ca este ca o oglinda slefuita, care se ingrijeste nu de a-si arata propria forma, ci numai formele celorlalti, aceia care se uita la ea sau aceia care stau in fata ei. Ea seamana cu o oglinda si pentru ca intreaga calitate a sticlei oglinzii este culoarea intunecoasa din spatele ei. Reflecta razele luminii pentru ca, daca ar fi fost transparenta, nicio forma nu s-ar fi vazut in ea. Asa este si Nukva – toata puterea ei este in Masach-ul ei, care retine lumina de a straluci de la ea in jos. Fara acest Masach, nu ar fi fost lumina in ea deloc.

Citim Zohar-ul dar nu il intelegem; il citim dar nu simtim nimic. In final trebuie sa atingem o stare, in care intrebarea  Pentru ce toate astea? ne va duce la disperare, deziluzie, la o explozie interioara si la realizarea faptului ca nu avem alta sansa decat sa ne unim, si in aceasta unitate interioara, sa descoperim despre ce vorbeste Zohar-ul.

Nu este alta metoda, alta cale. Trebuie sa trecem aceasta bariera. Sunt multe obstacole in drumul nostru: lenevia, lipsa intelegerii si protestul mintii, din lipsa capacitatii de a intelege. Totusi, niciuna nu conteaza. Ne trebuie doar persistenta, care ne va duce intr-un stadiu de disperare si realizarea ca nu este alta varianta. Trebuie sa descoperim ce ne spune Cartea Zohar, chiar aici, in unitate. Ceea ce Zohar-ul descrie este revelat doar in unitatea dintre noi.

Din prima partea a Lectiei zilnice de  Kabbalah 13.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Zohar - Niciun comentariu→

Un grup Kabalist este AHP al Celui Superior, Malchut, care incorporeaza multe alte suflete in el. Eu sunt cel mai mic, si sarcina mea este sa imi conectez punctul din inima cu celelalte suflete, chiar daca ele imi sunt straine mie. Daca imi anulez punctul din inima comparativ cu Cel Superior, se transforma intr-un GE al meu (Galgalta veEinaim) si, in relatie cu Cel Superior, primeste o forma. Cel Superior ii da ceea ce are nevoie pentru ca sa creasca, ii asigura structura, in sensul asemanarii cu toate sufletele, cu intreaga Lume a Infinitatii, cu intregul vas al sufletului comun .

Daca vrei sa devii un obiect spiritual (Partzuf), adera la Cel  Superior, si AHP-ul acestui obiect va deveni noua ta lume dezvaluita. In masura in care tu te agati de AHP-ul Celui Superior, punctul tau din inima se extinde, multumita partilor lui AHP.

A adera inseamna sa accept dominatia lui asupra mea, asa cum scrie Baal HaSulam in articolul Libertatea. AHP al Celui de Sus este mediul meu. Prin agatarea de AHP, eu primesc de la acesta tot ce am nevoie la fel ca un embrion care primeste sange, oxigen, si nutrienti de la mama sa. Fac asta pentru ca punctul meu din inima sa creasca intr-un organism spiritual.

Acest organism, va semana cu tot ce am primit de la AHP al Celui Superior, grupul. Totusi, va fi manifestarea ei in punctul meu din inima, gena mea spirituala. Cu alte cuvinte, va fi impartasit de ambele, grupul si punctul meu din inima. Acest lucru este similar cu faptul ca un copil seamana putin cu mama sa si cu tatal sau, si totusi primeste esenta sa de la Creator.

Ma las in mainile Celui de Sus; imi introduc dorinta in aceasta, cererea mea de a deveni partea in care liniile de stanga si de dreapta se unesc si realizeaza actul daruirii. In masura in care realizez asta, care este, in masura in care samanta se anuleaza pe sine inaintea mamei si o obliga sa o dezvolte, mama incepe in schimb sa aiba grija de ea.

Din partea 2 Lectia zilnica de Kabalah 14.06.10, Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare:Cum pot imbina urmatoarea atitudine duala: Pe de o parte, trebuie sa il vad pe fiecare prieten mai mare ca mine, ca fiind cel mai mare din generatie. Dar pe de alta parte, trebuie sa ii vad la fel de mici ca mine, ca si cum au nevoie de grija mea constanta?

Raspuns: Pot foarte bine asocia aceasta cu felul in care procedez cu copilul meu: El este mult mai important decat mine de vreme ce dorintele sale determina actiunile mele. Daca el are nevoie de ceva, eu las totul si fac ceea ce el cere. Totusi atunci cand eu ii duc grija, ma raportez la el ca la cineva care este mai mic decat mine si nu poate fara mine. Rezulta ca putem avea simultan aceasta atitudine duala.

Este inteles ca dorinta comuna este mult mai importanta decat dorinta mea. Este modelul sufletului comun in miniatura si contine deja totul asemeni unei holograme.

Daca ma raportez la acest mic grup cu legea garantiei reciproce (sa spunem ca gruprul este format din zece membrii), acesti zece membrii sunt la fel ca zece milioane. Nu este nicio diferenta. Fireste, trebuie sa ies din egoismul meu, deci nu are importanta daca fac acest lucru fata de zece sau zece milioane de oameni. Daca in ei, eu revelez lumea spirituala, atunci cine este mai important, eu sau ei?

Prin mine insumi, eu nu pot revela nimic in afara acestei vieti pamantesti, corporale. In timp ce, in conexiunea corecta cu ceilalti, eu revelez  spiritualitatea. Fireste, respectand  scopul, grupul devine mult mai important decat mine insumi.

Trebuie sa accept dorinta lor, ca pe cea mai sacra dorinta a mea, ca pe o lege! Aceasta este ceea ce ne permite sa ne unim. Pe de alta parte, eu trebuie sa ii percep pe ei ca fiind mai mici decat mine, pentru a simti in acest fel ca ei au nevoie de ajutorul meu si sa le dau tot ce am.

Cand vorbim despre iubire si unitate, eu il pot privi pe celalalt si ca pe o persoana mica si ca pe o persoana mare. Nu este contradictie in acestea. Este asemanator mai mult cu raportul dintre copil si adult, in care copilul devine ma important decat oricine altcineva. Un copil mic este precum capul familiei de vreme ce intrega familie se invarte in jurul sau.

Din partea 4 Lectia Zilnica de Kabbalah 10.06.10, Articolul, Scopul societatii

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→