Tag Archives: guvern

Despre revolutii si creatie

Toate revoluţiile umanităţii au cerut egalitate, nu pentru un standard minim de trăi, nu pentru „colindătorii în deşert”, ci pentru a oferi oamenilor condiţii normale. Aşa încât taxele să nu fie la dispoziţia voită a câtorva care au ocupat puterea, sau în timpul nostru, al parlamentului.

Astăzi, toate vieţile noastre sunt denaturate esenţial: guvernele colectează banii de la cetăţenii lor şi apoi fac ce vor, fără să întrebe nimic. „Voi ne-aţi ales pe noi, acum lăsaţi-ne să facem ce credem noi că e corect.” Nimănui nu îi păsa de nevoile omului obişnuit. Oamenii lucrează şi plătesc taxe, iar guvernul le primeşte şi le cheltuie după cum i se pare lui potrivit.

Aşa se întâmplă peste tot în lume, în toate formele guvernamentale. De fapt, asta nu e o democraţie sau liberalism, ci o mare corupţie.

Întrebarea este: Cum este posibil să corectăm situaţia? Doar prin unirea între oameni. Dar, mulţi încearcă să folosească oamenii, dorind să ia controlul, să stea sus, la putere şi să împartă fonduri „buzunarelor” lor.

Și asta nu se va opri. Până la urmă, corupţia va ajunge la asemenea proporţii, că până nici firimituri nu vor rămâne pentru oameni. Toată lumea se confruntă cu această problemă.

Aici, doar un sistem general de educaţie, va ajută, prin care oamenii vor înţelege ce trebuie să facă, şi de ce fel de guvern au nevoie. Apoi, nu vor fi direcţionaţi greşit, şi nu vor mai pune în spatele lor un alt guvern corupt.

Până la urmă, ei vor vedea şi vor şti că în unirea dintre ei se află puterea divină a creaţiei, care permite nu numai abandonul lucrurilor care nu sunt necesare, ci şi construirea a ceea ce este dorit. Doar atunci, prin educarea oamenilor, ceva nou poate fi creat.

Nimic altceva nu va ajută. Astăzi, câţiva oameni deştepţi se contrazic şi discută despre politică, credite, taxe, bugeturi; dar asta este o mare minciună, şi în spatele ei se ascunde luptă pentru un scaun, pentru muncă uşoară. Și nu va fi niciun beneficiu din asta pentru nimeni, în afară de cel „norocos” care apucă scaunul.

De-a lungul istoriei umane, la timpurile formării, principală problemă era lipsă educaţiei oamenilor. A învaţă oamenii să citească şi să scrie, şi ceva ştiinţă, fără o conexiune adevărată şi unire, nu este o adevărată educaţie.

 Din a treia parte a Lectiei zilnice de Cabala, 20/03/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Faţă în faţă cu Creatorul

Individul şi grupul trebuie să se comporte ca şi cum ar fi într-un dialog constant cu Creatorul. Iar asta într-o aşa măsură încât orice dialog, cu orice persoană din lume, nu este important pentru mine, deoarece cu toţi sunt conduşi de o forţă superioară şi de fapt ei nu determină nimic.

Curăţ gradual lumea de influenţe iluzorii. Sunt într-o lume, într-un mediu natural şi cu oameni, o multitudine de forţe şi de factori diverşi care mă influenţează: guvernul, vecinii, familia, inamicii şi prietenii. Dar încep să mă gândesc: nu, este Creatorul care este deasupra şi aranjează totul.

 

El determină toate influenţele forţelor naturii asupra mea, pentru că văd că oamenii sunt incapabili să le stăpânească. Creatorul controlează totul: ploaia, soarele, cutremurele şi ţunami.

De fapt, atribui următorul cerc Creatorului: guvernarea. Înţeleg că guvernul de fapt nu decide nimic şi este condus de Creator. Pentru că Creatorul ne influenţează prin guvern, aşa cum este spus: „Inimile prinţilor şi regilor sunt în mâinile Creatorului”.

Apoi atribui Creatorului şi pe toţi colegii mei de muncă, toţi oamenii din oraşul meu, familia şi cum se comportă soţia şi copiii faţă de mine; pot spune că toate acestea vin de la Creator.

Iar după asta, mă mut şi la grup. Avansez gradual de sus în jos; obţin o astfel de stare în care întreaga lume (Olam) dispare. Toate ascunderile (alam) dispar şi eu îl văd pe Creator peste tot în lume.

Şi tot ce umple această lume, natura, guvernul, oamenii care sunt familiari şi care îmi sunt străini, familia şi prietenii, totul devine un singur vas în locul unde Creatorul este revelat, care se numeşte Divinitate. În loc de această lume eu văd Lumea Superioară care umple întreaga realitate.

Nu mai rămâne altceva. Văd doar Lumina care îmbracă lumea. Unde sunt prietenii mei, unde este familia mea, unde este guvernul, unde este toată natura? Nu este nimic! Totul dispare şi mă aflu faţă în faţă cu Creatorul.

Aşadar acesta este principiu cheie: în fiecare moment să stabilesc contacte numai cu Creatorul şi să clarific că totul vine de la El. El vrea ca eu mai întâi să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă este Creatorul care se întoarce către mine la un moment dat, pentru ca acum, în aceste circumstanţă, să ajung la adeziune. Şi există din ce în ce mai multă adeziune, până când ajung la o stare de întregime.

Din Congresul din Franţa, ziua a doua, 5/11/14, lecţia 4

 

În cădere liberă

Întrebare: Am vorbit despre starea societăţii noastre moderne şi despre ce ar trebui să fie. Dar, ce s-a întâmplat între aceste două stări? Ştim că tranziţia de la o stare socială la alta este precedată de circumstanţe dramatice pentru un individ, deoarece viaţa sa începe să se prăbuşească.

Răspuns: În cazul nostru, acest proces este mai dificil. Tranziţiile precedente au sărit de la un nivel la altul egoist, deoarece ego-ul a continuat să crească pentru mii de ani şi, în consecinţă, configuraţiile sociale s-au restructurat: sclavie, feudalism, capitalism, post-modernism şi altele, dar acum am atins un nivel în care totul începe să cadă.

Atunci când ne amintim trecutul, uneori spunem: Anii optzeci erau buni. În ce manieră erau buni? Că dezvoltarea egoistă a omenirii, mii de ani, a atins vârful de saturaţie? Şi acest vârf a căzut în timpul tinereţii noastre. Am simţit un fel de libertate atunci, nevoia de supravieţuire nu izbucnise în noi, inutilitatea existenţei noastre nu fusese încă descoperită.

La finalul anilor optzeci, totul a început să cadă şi retragerea treptată a început. La vremea lor, Vernadsky şi alţi filosofi au prevăzut asta, dar nimeni nu i-a ascultat. Astăzi, oameni nu vor să accepte, chiar dacă au înţeles de-a lungul timpului acest lucru. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu înţelepciunea Cabala, pentru moment ei nu vor să asculte, dar nu există nici o cale de a o respinge.

În trecut, aceste filozofii erau criticate, oamenii nu au acceptat înţelepciunea Cabala şi nu doreau să audă vorbindu-se despre asta. Dar astăzi, a devenit clar că totul a alunecat la un alt nivel, cauzând grave probleme personale şi sociale, dar nu există remediu pentru asta; un soi de revoluţie trebuie să aibă loc.

Dar nu o revoluţie fizică cum era în etapele precedente: războiul de o sută de ani, revoltele sclavilor, protestele proprietarilor de terenuri, sărăcirea ţăranilor şi aşa mai departe. Erau indicatori ai evoluţiei, dar evoluţiei egoiste! Ego-ul a crescut provocând o nevoie de a pune în mişcare formatul fizic: social, tehnologic, familial, personal, etc.

Acum, tranziţia între sistemul care s-a dezvoltat sub presiunea forţelor egoiste începe să alunece, adică forţele egoiste pierd teren. Începem să vedem că direcţia nu mai funcţionează, nu în uzine, nu în armată, nu în instituţiile guvernamentale nu în şcoli sau familie.

Ce constrângere poate controla un copil? Unde este soţul ce ascultă de soţia lui ? Unde este guvernul, Parlamentul, seful de stat? Unde sunt? Nu există. Autorităţile “ciripesc” la televizor, dar nimeni nu e atent la ciripitul lor. Mass-media încearcă să se joace cu ei printr-o imagine de mari şefi, dar, de fapt, nimeni nu îi aude.

Directorii uzinelor se plâng mereu că oamenii nu au motivaţie de a lucra, nu se pot forţa şi nu pot munci. Când ego-ul scade, ei nu văd perspective. Cum este posibil să obligi o maşină să muncească fără electricitate, energie, esenţă şi aşa mai departe? Nu este posibil!

Acum, suntem în cădere liberă şi între timp, nu vedem alte forţe care pot înlocui ego-ul ca forţă de dezvoltare pentru noi. Dar ego-ul expiră deja. Şi este tendinţa cea mai de jos. Progresiv, ego-ul devine mai mic şi pierde din farmecul său în ochii noştri. Cât de mult putem cumpăra şi alerga? Cât timp putem călători în jurul lumii? Cât timp puteţi petrece aşezaţi în bar şi în restaurant? Nu pentru că persoana este mulţumită, ci pentru că pierde dorinţa, a dispărut undeva.

Se presupune că este o lume imensă în faţa ta, dar tinerii sunt lipiţi de telefoanele lor, SMS, vorbe goale şi prosteşti. Unde sunt idealurile lor? Unde este arta? Unde este ştiinţa? Unde este cucerirea spaţiului? Unde sunt visele de a descoperi noi pământuri? Toate astea au dispărut.

Întrebare: Entuziasmul şi emoţia aceasta au predominat anii şaizeci.

Răspuns: Şi care a fost excitarea? Ego-ul a muncit în interesul nostru. Ne-a împins spre mari realizări. Dar astăzi, nu mai este cazul şi nu mai putem face nimic. Avem nevoie de o forţă absolut diferită pentru a ne face să avansăm.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 24.10.2013