Tag Archives: HaVaYaH

Un spațiu vital

Trebuie să ne imaginăm lumea spirituală ca un spațiu vid. Pe de o parte a acestui spațiu gol este persoana și pe altă parte este Creatorul și, în acest vid care ne separă, vom începe să construim tot soiul de conexiuni, secțiuni și forme care ne conectează cu Creatorul.

Vom umple acest spațiu cu gândurile noastre, dorințele și intențiile cu privire la Creator, cu tot felul de observații ale forței dorinței: Shoresh (0), Aleph (1), Bet (2), Gimel (3), Dalet (4). Asta înseamnă că vom construi diferite secțiuni în acest spațiu, forme mai aproapiate de Creator, ca o spirală internă, cuburi, piramide și tot soiul de forme geormetrice. Toate aceste forme sunt construite plecând de la gând, avem intenția de a ajunge la Creator în tot felul de moduri deoarece, în toate fenomenele se găsesc cele patru faze, toate restricțiile.

În același timp, nu suntem pregătiți să ne ridicăm deasupra pentru a crea forma HaVaYaH. Totuși, după ce vom ajunge la finalul corecției, toate aceste forme distincte dispar, ele sunt unite într-o formă integrală care umple acest spațiu cu o conexiune infinită cu Creatorul, care nu mai este în forme distincte diverse, ci fuzionează într-un întreg.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala, 16.03.2014, Zohar

Programul de dezvoltare codat „HaVaYaH”

HaVaYaH (Yod-Key-Vav-Key) este singurul model pe care Creatorul l-a imprimat în dorinţa creată de El „din nimic”. Întreaga creaţie este inclusă în aceste patru faze care se extind şi se desfăşoară continuu în lumi.

Noi încă nu am părăsit Malhut al Lumii de Infinit, care a început să se dezvolte în interiorul ei înşişi şi la ele noi ne referim ca fiind lumile de Adam Kadmon şi Aţilut, spargerea, lumile de Bria, Yeţira, Asia, această lume şi noi în această lume. Toate acestea, rămân în interiorul aceleiaşi Malhut de Infinit.

Toate aceste lumi apar în legătura acelora care obţin proprietăţile lui Malhut cu locul în care sunt ei. Astfel li se dezvăluie lor Malhut. Şi de aceea noi spunem că suntem „în această lume”. Dar ce este „această lume”? Este aceeaşi Malhut de Infint, care este însă atât de întunecată, atât de autorestricţionată, încât noi o simţim ca fiind „această lume” în locul lumii Luminii infinite.

Când noi începem să muncim şi să atragem aici Lumina, aliniindu-ne noi înşine Luminii, noi vom începe să simţim în locul acestei lumi, lumile de Asia, Yeţira; Bria, etc. la un grad din ce în ce mai înalt, până când ni se va dezvălui Malhut în întregime.

După ce a fost creată, această Malhut a fost în starea primordială (1), acum noi suntem în procesul de corectare (2), şi, la sfârşit vom ajunge la starea corectării finale (3). Dar, este aceeaşi creaţie, Malhut a Lumii Infinitului.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 5/30/2011 „Talmud Eser Sfirot”

Răul şi umbra sfânta

În munca noastră sunt patru stadii ale HaVaYaH, exact ca în tot altceva. La început o persoană vrea să profite de Creator, chiar dacă nu are nici o idee despre ce este El, şi se foloseşte de grupul egoist, în tot felul de moduri.

Mai târziu, începe să-şi dorească puţină dăruire. Acest tip de dorinţă atrage Lumina superioară şi o influenţează în mod constant, conducând-o prin cele patru stadii de evoluţie, de-a lungul paşilor de simţire şi înţelegere. Chiar dacă încă nu revelează starea în care este faţă de Lumină, senzaţiile pe care le simte continuă să se schimbe.

Astfel ajunge la un punct când începe să ceară corecţii. Evident, este încă o stare egoistă deoarece îşi doreşte să se simtă bine şi crede că va obţine toate beneficiile din a fi capabil să dăruiască. Cu alte cuvinte, în continuare, totul este despre „mine, mine mine şi mine” dar umbra ce îl ascunde pe Creator este modificată în profunzime şi calitate.

Anterior, a crezut că această umbră îl acoperea doar pe Creator. Acum, ajunge la concluzia că este un fel de joc precum un adult cu un copil, unde primul îi permite celui de-al doilea să facă ceva singur astfel încât să poată creşte. După aceea,  omului începe să-i placă ascunderea.

Nu înseamnă că vrea să rămână în aceasta; dimpotivă, este dispus să o folosească corect. O vede ca pe o expresie a iubirii pe care Lumina, Creatorul, natura, o simte pentru el. Astfel, îşi măreşte participarea conştientă în grup şi începe să dea atenţie fiecărui moment.

Începe să vadă că tot acest sistem „respiră” tot timpul. Într-o clipă îl trage într-o parte, în alta, îl apropie, funcţie de „atitudinea”  Luminii superioare, o mai mare sau mai mică ascundere. O persoană se implică în tot felul de interacţiuni cu aceasta, lucrând cu aceste ascunderi, cu Lumina superioară, cu dorinţa, tot felul de evenimente „accidentale,” în care devine subiect. Începe să lege totul de o singură rădăcină: „nu este nimeni în afară de El.”

Umbra care ascundea Lumina şi care se simţea ca o umbră a forţelor impure se transformă într-o umbră sfântă. Acum el vrea să folosească această umbră ca să nu dispară, ci să rămână o umbră ce îi acoperă voinţa de a primi plăcere. Cât despre persoană, ea doreşte să lucreze deasupra ei.

Această umbră devine vitală pentru şi se transformă într-un ecran antiegoistic care îi reţine dorinţele egoiste. Acum o persoană controlează acestă umbră autonom şi o foloseşte numai pentru a dărui.

Aici este un alt stadiu de dezvoltare, un complet HaVaYaH: a dărui pentru a dărui urmat de a primi pentru a dărui. Şi din toate stadiile precedente prin care a trecut deja, a învăţa de la Lumina superioară: i s-a revelat cine este, atitudinea sa către Lumină precum şi cei nouă Sefirot ai luminii directe (de la Creator până jos la el) aşa încât să ajungă să descopere cei nouă Sefirot ai luminii reflectate (de la el până sus la Creator).

Invers, învaţă de la aceste ascunderi cum să-şi limiteze, dorinţa sa egoistă, aspră, şi să o schimbe în una care dăruieşte şi este umplută cu lumină! Astfel o persoană ascende treptat întreaga ascundere în el, transformând-o din acoperirea dorinţei sale egoiste în ecran şi Lumină Reflectată, în intenţia de a dărui. Transformă întreaga profunzime a dorinţei ce era ascunsă în forţa de a dărui, puterea de a-i iubi pe alţii.

De aceea, a început să simtă că nu sunt alţii. În mod miraculos, începând să vadă în Lumina Reflectată ce se extinde din el, că ceilalţi care i se păreau străini şi groaznici, sunt exact opusul: cineva drag şi iubit.

O persoană acumulează toate aceste transformări trecând prin nivelurile de ascundere (ale lumilor) şi construieşte din ele relaţii noi de dragoste şi dăruire. Astfel, umbrele cele impure ale dorinţei egoiste se transformă în cele sfinte, iar toate ascunderile devin o revelaţie a iubirii..

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala din 5/16/2011, Shamati #8