Tag Archives: Iacov

Esau şi Iacov: un război pentru supremaţie

Întrebare: Tora spune că Iacov a urmat sfaturile mamei sale şi a pretins că era fratele său Esau. Prin asta, în mod viclean, a primit binecuvântarea lui Isaac. Ce este această povestire?

Răspuns: Isaac reprezintă linia stângă. Esau şi Iacov reprezintă două linii care derivă din el. Nici unul nu poate exista fără celălalt.

Iacov a fost acela care era menit să primească binecuvântarea deoarece el a fost ales pentru a defini şi executa întregul proces de corectare. El este cel care a oferit totul pentru a realiza starea corectată la finalul procesului.

Totuşi, Isaac a dat naştere lui Esau, deoarece este absolut imposibil să avansezi fără linia sa. În esenţă, linia lui Esau este linia dorinţei, golul, o nevoie şi o cerere de împlinit. Cu alte cuvinte, Esau reprezintă o senzaţie de gol, de suferinţă, preocupare.

Acesta este motivul pentru care Esau a mers la câmp (domeniu, câmpul vieţii) care reprezintă fundamentul existenţei umane în calitatea sa de persoană relativ liberă. Fără această bază, viaţa umană nu ar avea sens. Fără calitatea numită Esau, nu putem trece la o stare numită Adam (om) şi astfel, rămânem la nivelul animal. Asta explică de ce Esau a fost primul născut al lui Isaac căruia trebuia să-i transfere tot ce avea.

În schimb, pentru soţia lui Isaac, Rivkah, nu a fost aşa, deoarece programul creaţiei a fost iniţial inerent în Iacov, nu în Esau. În esenţă, Iacov nu este descendentul lui Isaac, ci mai degrabă al lui Avraam. El este fiul lui Isaac, dar nu primul născut.

Acest aranjament demonstrează modul clar că programul creaţiei este un factor auxiliar, în timp ce substanţa creaţiei este chestiunea de bază. Acelaşi lucru se aplică în natură. Chiar şi Israel (”un cap pentru mine” – לי ראש) este capul omenirii, umanitatea este încă materialul de bază al voinţei care trebuie să conducă la unitate, la adeziunea cu Creatorul.

Întrebare: Putem spune că Esau (o dorinţă goală care necesită umplere) reprezintă lumea contemporană?

Răspuns: Forţele cele mai întunecate şi puternice trebuie să fie transformate în cele mai uşoare. Poporul evreu are obligaţia să conducă masele să fuzioneze cu Creatorul. Creatorul este în aşteptarea lui Esau, în timp ce Iacov este destinat să-şi împlinească rolul său.

Aceasta este o bătălie pentru supremaţie, pentru care dintre ei este mai importantă. Este vorba despre separarea funcţiilor şi identificarea cărui tip de conexiune cu Creatorul poartă fiecare dintre ei. Lupta continuă până la ultima stare, moment în care competiţia dintre ei se transformă în conexiune şi completare reciprocă. Egoismul nu poate realiza acest lucru pe cont propriu.

De fapt, Iacov nu a înţeles niciodată de ce a fost implicat în această dispută. El a fost fiul mamei; nu a avut dorinţe imense, nici nevoi fără sfârşit aşa cum a fost Esau. Pe de altă parte, Esau este enorm, puternic şi măreţ dar, în acelaşi timp, nefericit şi gol. Trebuie să înţelegem rolul său care nu este de invidiat. Dacă privim la tristeţea, nefericirea, suferinţa omenirii care câştigă miliarde de dolari fără cea mai mică idee despre ce să facă cu ele, este greu să-i invidiez. Esau reprezintă masele generale care trebuie să fie aduse la comandă.

Esau cere un răspuns de la Iacov. Unul din cei mai importanţi antisemiţi, cum ar fi Henry Ford, a înţeles acest fapt şi a scris despre asta. Totuşi, evreii doresc încă să scape în America şi să fie asimilaţi. Ei fac tot posibilul să nu fie identificaţi ca evrei.

Întrebare: Iacov a făcut, de asemenea, mici eforturi pentru a rezista misiunii sale, dar mama sa l-a forţat să continue. De fapt, cine este ”mama”? Cine împinge poporul evreu să acţioneze ca Iacov?

Răspuns: Mama este proprietatea Bina. Este o calitate de dăruire şi iubire care realizează în mod clar că altfel nu se va aplica niciodată pe scara întregii omenirii.

Această mamă specială are doi copii, ambii s-au născut din dragostea numită Bina. Ei sunt împărţiţi în scopul de a arăta omenirii modul de a uni proprietăţile Esau şi calităţile Iacov şi a demonstra omenirii cum se conduc corect aceste calităţi. Proprietatea numită Iacov trebuie să acopere calitatea Esau cu intenţie. Dacă asta se întâmplă, totul va funcţiona corect.

În general, nici unul din fraţi nu poate fi învinuit de ceva. Doar dobândind o reală libertate de voinţă putem implementa asta în viaţă. Aş spune că astăzi ne îndreptăm spre asta. Deşi nu este un curent în sine, mai degrabă a început de la Ari, în secolul al 16-lea.

Totuşi, suntem în întârziere. Priviţi ceea ce se întâmplă în lume! Trebuie să îndeplinim misiunea lui Iacov cât mai repede posibil. Altfel, Esau ne va presa tot mai puternic. Lucrul cel mai important este să realizăm că noi declanşăm presiunea nefăcând nimic.

Din kab.tv, ”Porţiunea săptămânală Tora”, 14.11.2014

De ce Iacov se teme de Esau

Întrebare: Jacob se teme de Esau, de ce îi este frică?

Răspuns: Să spunem că am venit să te vizitez. Înainte de a veni am mâncat o cină bună şi chiar dacă tu îmi oferi diferite feluri de mâncare, mie nu mi-e foame, de aceea, dorinţa mea de a primi plăcere, nu este deloc mare. Îţi spun: „Ştii, eu nu vreau nimic, dar pentru tine (de dragul de a dărui) eu sunt dispus să accept un tratament mic, de exemplu, ceai şi prăjituri.” Primesc  trataţia şi nu simt nicio ruşine ; Am făcut-o cu intenţia de a încânta  gazda, iar acest lucru ne face pe amândoi egali,  pentru că atunci când nu primesc de dragul meu, este menţionat că îţi dăruiesc ţie, iar acest lucru mă face să fiu plin de respect de sine.

Stăm la masă, avem o conversaţie, timpul trece  şi începe să îmi fie foame. Tu spui: „Deci, poate că ai vrea ceva?” Dar acum, îmi este cu adevărat foame! Am mirosit mâncarea; mă „atacă”! Deci, ce să fac? Mi-e teamă să rămân în această dorinţă mare. Mă confrunt cu o dorinţă mare, voi fi capabil să rezist acestei plăceri mari, în timp ce am această dorinţă mare  şi pot să fac aceeaşi acţiune de a încânta gazda?

Dacă acţionez de dragul de a dărui, am descoperit  Creatorul, iar dacă nu obţin acest lucru, am aterizat în aşa-numitul „iad ‘”; Am căzut în starea numită  Esau, care mă conduce.

Asta se numeşte „îi este frică lui Iacov”. El nu ştie dacă el va fi capabil să depăşească egoismul său, dorinţa de a primi plăcere, pentru că Esau este în ea, el începe să ceară, se apropie de Iacov şi spune: „Noi suntem fraţi! Să fim împreună „. Dorinţa noastră egoistă ne spune:” Vrei spiritualitate? Eu sunt cu tine! Vrei să ajungi la Lumina? Îmi place Lumina! Dă-mi-o! ”

Trebuie să-l împinge departe, să-l facem să devină confuz , să-l păcălim, să-i spunem, „Bine, ne vedem mâine”, şi să alergăm cât de repede putem şi în măsura în care putem. Tora ne învaţă cum sa lucrăm cu egoismul nostru, luând  treptat  piese din el pentru corectare până când vom corecta întreg egoismul.

Din porţiunea săptămânală 11/18/2010,  Zohar

Tată și fiu

Este spus că Avraam a adus pe Isaac și Isaac pe Iacov. În lumea noastră, un fiu continuă afacerea tatălui său, deci este considerat superior tatălui său.

În schimb, în lumea spirituală, precedentul este mai mare. Fiul este rezultatul acțiunilor tatălui său, dar într-o stare mai rea, într-o dorință mai aspră. Astfel, Isaac este o stare inferioară lui Avraam și Iacov este mai mic decât Isaac.

Pe de altă parte, cu cât dorința este mai profundă și mai puternică, cu atât este mai mare șansa să fie corectată în similaritate cu Creatorul. Prin urmare, din punct de vedere al dezvoltării generațiilor, fiecare nouă generație este mai rea decât precedenta. Totuși, din punct de vedere al utilizării nivelului dorinței, fiecare generație următoare urcă mai sus, adică atinge o Lumină mai mare.

Deci, ceva imposibil de făcut pentru Avraam datorită profunzimii superficiale a dorinței sale, se manifestă la Isaac, în linia sa stângă egoistă. Această muncă nu aparține lui Avraam. El doar trebuie să ”lege”, să limiteze dorința sa egoistă care se trezește. În timp ce Iacov se conectează cu cele două forțe și începe să se realizeze. Prin urmare, un suflet începe dezvoltarea sa și este constituit din două proprietăți.

Amprenta Torei

Întrebare: De ce totul în Tora pare să existe separat: Esau este separat, Iacov este separat, Iacov se teme de Esau.

Răspuns: A fost o vreme când am studiat muzica. Ce vedeți atunci când priviți o partitură? Vedeți ce trebuie să reproduceți. Vedeți semne: măsuri, note, pauze, fortepiano. Totul este conceput pentru persoana care va interpreta aceasta.

Deschid Tora. În ea este scris: Iacov, Esau, Sihmen, Benjamin, Dina. La ce fac referire toate aceste nume? Sunt note pe care trebuie să le interpretez. Aceste note sunt proprietățile mele și forțele mele interioare; ele există în mine și sunt numite îngeri. Îngerii sunt forțele ale naturii pe care Creatorul mi le-a dat pentru ca să fiu capabil să mă organizez cu ajutorul lor și să devin egal cu El. De ce am nevoie să fac asta? Pentru că datorită lor, devin independent; dobândesc cu adevărat statului Creatorului.

De aceea, Tora este numită atât Lumină, cât și învățătură. Citesc aceste instrucțiuni și muncesc conform lor: Iacov, Esau, Dina, Sihmen, măgar, sunt forțe ale sufletului meu și Tora îmi dezvăluie ce trebuie să fac cu ele. Îmi descrie exact aceste procese pe care am nevoie să le efectuez; interacțiunea dintre personajele sale este corelarea proprietăților noastre interne, a dorințelor noastre. Atunci când citesc, simt pur și simplu cum aceste proprietăți se împletesc în mine, trec prin diferite schimbări, cum muncesc cu ele, cum trebuie să le conectez și cum trebuie toate acestea trebuie să se finalizeze.

Privesc textul în același mod în care privesc o partitură astfel încât o puteți interpreta chiar și acum, fără instrument, folosind numai corzile voastre interioare. Este sigura modalitate pentru noi de a percepe Tora și este singurul motiv pentru care a fost dată.

Din Porțiunea săptămânală Tora, 18.11.2010

Conform sfaturilor lui Avraam, Isaac şi Iacov

“Introducere în Cartea Zohar”, articolul “Tora şi rugăciunea”, punctul 183: Prin urmare, nu trebuie să intre în casa adunării dacă nu i-a consultat pe Avraam, Isaac şi Iacov, deoarece toată rugăciunea noastră este de a completa ceea ce încă lipseşte în Divinitate după corecţiile ce au fost făcute aici, până acum. Astfel, trebuie întâi să cunoaştem şi să extindem toate corecţiile care au fost deja corectate în Sfânta Divinitate şi apoi, vom cunoaşte ceea ce trebuie încă, să le fie adăugat.

În general, întrebarea se pune: Care este diferenţa dintre Malchut de Atzilut, Malchut de Ein Sof şi Malchut al corectării finale, care este numită Schechina? În principiu, nu există nicio diferenţă între aceşti termeni. Integrarea mutuală a sufletelor, unul în altul, se transformă în realitate într-un tot unic şi se găseşte tête-à-tête cu Creatorul, este aceeaşi creatură spirituală care este numită Schechina, Malchut. Dacă vorbim de conexiune, de corectare, atunci totul se rezumă într-un singur concept.

Cum trebuie să “iau sfatul cu Avraam, Isaac şi Iacov”? Dacă nu mă aranjez conform “celor trei linii”, atunci eu nu sunt pregătit să ridic rugăciunea mea sau să primesc un răspuns. Avraam, Isaac şi Iacov sunt “linia dreaptă”, “linia stângă” şi “linia mediană” pe care trebuie să le organizez în mine. Asta înseamnă că “fac faţă stâlpului”.

Există o regulă generală conform căreia este necesar să te rogi în faţa stâlpului. Desigur, asta nu înseamnă o coloană de marmură. “Un stâlp” simbolizează linia mediană. Trebuie să ne aşezăm în această stare deoarece fără asta, nu există nimic de făcut. Altfel, nu putem să dăruim sistemului superior, deoarece nu suntem în aceeaşi frecvenţă cu el, adică, nu suntem orientaţi în direcţia în care este posibil să dăruieşti.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.01.2014, Zohar