Tag Archives: Kook

Ca un mănunchi de trestii – Oameni de sacrificiu, partea 2

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 6

Oameni de sacrificiu

SCRIEREA DE PE ZID

Şi totuşi, pe la începutul secolului 20, evreii s-au îndepărtat atât de mult de vocaţia ce le-a fost destinată încât, în majoritatea lor, ei au devenit fie preocupaţi exclusiv de observarea meticuloasă a comandamnetelor practice, uitând sau respingând semnificaţia spirituală a acestora, fie s-au adâncit total în dorinţe lumeşti, materiale, uitând sau respingând vocaţia lor irevocabilă. În acele timpuri, în care egoismul atinsese niveluri care ameninţau pacea mondială, nici una dintre cele două căi nu erau de dorit şi unii dintre cei mai mari lideri spirituali ai naţiunii au început să atragă atenţia asupra faptului că timpul era esenţial, că trebuie să ne asumăm misiunea şi să o ducem la îndeplinire, mai înainte de izbucnirea unor calamităţi.

Marele învăţat umanist şi cabalist, Rav Avraham Iţac HaCohen Kook, a încercat, cu disperare, să alerteze evreii asupra ant-semitismului în creştere. El i-a avertizat ca nici o ţară nu este sigură pentru ei, Israelul fiind singura opţiune valabilă. Privind în retrospectivă, conţinutul acestei premoniţii este alarmant, oferindu-ne o idee despre adâncimea viziunii unor asemenea oameni.

Tratatul în care îi îndemna pe evrei să vină în Israel era intitulat, ”Marea chemare către Țara Israelului”. Să observăm nu doar pledoaria lui ci şi avertizările cu privire la posibilul viitor al evreilor în tările lor de baştină: ”Veniţi în ţara Israelului, fraţi încântători, veniţi în ţara Israelului. Salvaţi-vă sufletele, sufletele generaţiei voastre şi sufletul întregii noastre naţiuni. Salvaţi-l de dezolare şi uitare; salvaţi-l de decădere şi degradare; salvaţi-l de toată necurăţenia şi răutatea, de orice necaz şi suferinţă care ar putea cădea asupra lui, în toate ţările naţiunilor, fără nici o excepţie.

”Veniţi în ţara Israelului!” Vom striga cu o voce teribil de puternică, cu sunetul tunetului şi cu o voce imensă, care stârneşte furtună şi cutremură cerul şi pământul, o voce care spulberă orice zid din inimă. Daţi fuga şi salvaţi-vă vieţile, venind în ţara lui Israel. Vocea Domnului ne cheamă, mâna Sa este întinsă către noi, spiritul Lui este în inimile noastre şi El ne adună, ne încurajează şi ne impune să strigăm cu voce teribilă şi puternică: ”Fraţii noştri, copii ai Israelului, dragi, mult-iubiţi fraţi, veniţi în ţara lui Israel. Adunaţi-vă unul câte unul, nu aşteptaţi ordine sau cuvinte oficiale; nu aşteptaţi permisiunea celor importanţi. Faceţi tot ce puteţi, fugiţi, adunaţi-vă şi veniţi în ţara lui Israel. Pavaţi calea în faţa naţiunii noastre prea-iubite şi atât de oprimate. Arătaţi că drumul este deja pavat, stă întins în faţa ei. Nu trebuie să pregetaţi; nu aveţi nimic de socotit, căci nu există prea multe căi şi drumuri. În faţa naţiunii stă o singură cale şi pe aceasta trebuie să păşească; pe aceasta este necesar să mărşăluiască şi anume către ţara Israelului.”148

Îngrijorarea lui Rav Kook nu era singulară. În Polonia, un tânăr dayan (judecător ortodox) sclipitor, din Varşovia – în acel moment, cel mai mare şi mai proeminent centru al comunităţii evreieşti europene – Rav Iehuda Aşlag, care a devenit ulterior, un comentator renumit al Cărţii Zoharului, nu s-a mulţumit doar să anunţe public pe toţi evreii, că trebuie să părăsească Europa. El a aranjat cumpararea a 300 de căsuţe de lemn din Suedia şi plasarea lor în Țara lui Israel (numită atunci, Palestina).

Din păcate, planul lui a fost împiedicat de opoziţia liderilor congregaţiei evreieşti din Polonia. Consecinţa tragică a eşecului lui Aşlag de a-şi lua cu el concetăţenii evrei, a fost aceea că dintre toţi aceia care au plănuit iniţial să-l însoţească, doar Aşlag şi familia sa a emigrat în final. Restul familiilor au rămas în Polonia, pierind în Holocaust.149

Atât Rav Kook, cât şi Rav Aşlag (Baal HaSulam) au exprimat în scris percepţia lor despre ridicarea nazismului la putere şi în mod special, a lui Hitler. Să nu uităm că Rav Kook a murit în 1935, cu patru ani înainte  de declanşarea celui de-al doilea război mondial. Mai jos sunt cuvintele lui Rav Kook editate, pentru a fi mai uşor de citit, textul de bază fiind mult prea lung şi având un stil anacronic, urmate apoi de cuvintele lui Baal HaSulam.

Profetul a prezis un măreţ Şofar al salvării. (Şofarul este un corn de berbec sălbatic, folosit în festivităţi, dar mai este şi o goarnă.) Ne rugăm în mod special pentru suflarea unui Şofar măreţ. Există mai multe niveluri într-un Şofar al salvării – un Şofar măreţ, unul mediu şi un Şofar  mic. Şofarul lui Mesia este considerat Şofarul de Roş Haşana (ajunul anului nou evreiesc). Halacha (legea evreiască) distinge trei niveluri în Şofarul de Roş Haşana: 1) Un Şofar de Roş Haşana care este făcut din cornul unui berbec sălbatic; 2) Privind în urmă, toate Şofarele sunt cuşer; 3) Un Şofar provenind de la un animal impur, ca şi Şofarul de la animalele idolatrilor din rândul ne-evreilor ne-cuşer. Dar chiar şi atunci când cineva a suflat într-un astfel de Şofar, el şi-a făcut datoria.

Este permis să se sufle prin orice fel de Şofar, cuşer sau nu, atâta timp cât nu se rosteşte binecuvântarea asupra lui iar nivelurile explicate în legea Şofarului de Roş Haşana coincid cu nivelurile Şofarului salvării.

Şi totuşi, ce este Şofarul salvării? Prin termenul ”Şofarul lui Mesia”, înţelegem deşteptarea şi imboldul care provoacă resuscitarea şi salvarea poporului lui Israel. Este acea deşteptare care-i adună pe cei pierduţi şi pe cei alungaţi şi îi aduce pe toţi la muntele sfânt din Ierusalim.

De-a lungul generaţiilor, au existat oameni în Israel, care au simţit deşteptarea care izvorăşte din dorinţa de a îndeplini voia Domnului (de a aduce tot Israelul la nivelul calităţii de dăruire), aceasta fiind completa mântuire a Israelului. Această dorinţă a poporului, de a fi salvat, este cel mai măreţ şi mai curat Şofar.

Uneori dorinţa slăbeşte iar zelul pentru noţiunile sublime ale sfinţeniei nu este suficient de fervent. Natura umană sănătoasă rămâne însă şi îşi impune dorinţa simplă, în interiorul naţiunii, ca aceasta să-şi impună regulile ei, în ţara ei. Dorinţa naturală este Şofarul mediu, obişnuit, care este prezent peste tot. Chiar şi acesta este un Şofar cuşer.

Mai există însă şi un al treilea nivel al Şofarului lui Mesia, care este şi el comparabil cu Şofarul de Roş Haşana: este Şofarul cel mai mic, ne-cuşer, care este suflat doar atunci când nu se poate găsi un Şofar cuşer.

Astfel, dacă zelul pentru sfinţenie şi aspiraţia pentru salvare, care derivă din acesta, s-au evaporat; dacă până şi dorinţa naturală pentru o viaţă naţională s-a diminuat şi nu se mai găseşte nici un Şofar cuşer prin care să se sufle, duşmanii Israelului sunt cei care vin şi suflă în urechil, pentru salvarea noastră. Ei ne forţează să luăm aminte la vocea Şofarului; ei ne avertizează şi fac mare zgomot în urechile noastre, fără să ne dea răgaz în exil.

(Această parte este citată integral) ”Atunci Şofarul unui animal fals devine Şofarul lui Mesia. Amalek, Petlura (liderul ucrainian suspectat că ar fi fost anti-semit), Hitler şi alţii, se trezesc în scopul salvării. Acela care nu a auzit vocea celui dintâi Şofar, sau pe a celui de-al doilea … căci urechile sale au fost astupate, va auzi vocea Şofarului impur, cel fals (ne-cuşer). El va auzi împotriva voinţei sale. … Deşi există mântuire şi în acel bici, în suferinţa evreilor, nu trebuie rostită binecuvântarea asupra unui asemenea Şofar”.150

Baal HaSulam, a făcut şi el mai multe referinţe la nazism, inclusiv la modul în care ar putea fi răsturnat. Cu cuvintele sale, ”Este imposibil de doborât nazismul, altfel decât printr-o religie a altruismului.”151 Observaţi că, atunci când Baal HaSulam vorbeşte despre o ”religie a altruismului”, el nu se referă la faptul că ar trebui să îndeplinim anumite ritualuri sau să urmăm anumite comportamente particulare. Printr-o ”religie a altruismului” el înţelege mai degrabă, faptul că omul îşi schimbă propria natură, într-una altruistă. În acelaşi timp, oamenii pot alege dacă doresc, sau nu, să rămână în cadrul religiilor lor formale, indiferent de această transformare.

Baal HaSulam pune în discuţie şi noţiunea că nazismul german ar fi un eveniment unic, în istorie. Poate că a fost primul, dar el a fost încredinţat că nu va fi şi ultimul, dacă noi nu vom face ceea ce trebuie făcut. Cu cuvintele sale, ”Prin urmare oamenii consideră în mod greşit,că nazismul este doar un produs al Germaniei … în această privinţă toate naţiunile sunt egale şi speranţa că nazismul va pieri, o dată cu victoria Aliaţilor, este absolut inutilă, căci mâine chiar, anglo-saxonii vor îmbrăţişa nazismul…”152

În lumina ascensiunii anti-semitismului peste tot în lume, ar fi o dovadă de înţelepciune să privim cu toată seriozitatea cuvintele acestor oameni înţelepţi. De fapt este clar ca lumina zilei, că anti-semitismul nu a dispărut, nici nazismul şi nici chemarea la desfiinţarea evreilor.

148 – Rav Yitzhak HaCohen Kook (the Raiah),Eseele lui Raaiah, vol. 2, “Marea chemare pentru pământul Israel,” 323.

149 – Aaron Soresky, “ADMOR, Rabbi Yehuda Leib Ashlag ZATZUKAL—Baal HaSulam:  A 30-cea aniversare a plecării lui,” Hamodia, 9, Tishrey, TASHMAV (24 Septembrie, 1985).

150 – Rav Avraham Yitzchak HaCohen Kook (Raaiah), Eseele lui Raaiah, vol. 1, pp 268-269.

151 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Scrierile ultimei generații” (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 853.

152 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Scrierile ultimei generații” (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 841.