Tag Archives: Lectie

Cel care ne cunduce Sus la Creator

Viața grupului este întâi de toate studiul. Dar de ce trebuie să studiem atât de mult? De ce studiem atât de mulți ani? Problema este că nu este un studiu obișnuit, pentru acumulare de cunoștințe. Oamenii nu vin la lecții pentru a ști mai mult, ci pentru a primi o porție de Lumină, influența Luminii Superioare ce vine prin profesor.

O scară făcută din 125 de trepte coboară în lumea noastră din Lumea Infinitului. Noi suntem în această lume și profesorul este deasupra fiindcă altfel, nu ar fi profesor. Un profesor este un conducător spiritual care ne conduce în sus, la Creator. El nu trebuie să fie în Lumea Infinitului, dar trebuie să aibă înțelegerea și pătrundere spirituală, obținând cel puțin primele grade ale căii și fiind pe o oarece înălțime spirituală.

Atunci, el ne poate arăta cum să urcăm. În lumea noastră, pot găsi drumul singur. Dar în Lumea Spirituală nu este nicio cale în fața mea și nu am nicio idee ce să fac, unde să pășesc și pe ce drum să merg.

Mai mult, în Lumea Spirituală, nu numai că nu știu cum să fac un pas mai departe, dar n-am nici putere să o fac. Până la urmă, această avansare este în dăruire, în influență și cum să avansez în dăruire, dacă nu am deloc această calitate și tot ce am este forța primirii?

Pentru a dărui, eu trebuie să primesc întâi de Sus forța dăruirii și să avansez. Pot primi această forță de Sus numai prin profesorul, care este canalul prin care Lumina de Sus, din Lumea Infinitului, curge în mine, în această lume, dacă eu sunt conectat la profesor. În acest caz, primesc de la el puterea, cunoașterea, calea adevărată și susținerea și, pot avansa.

Trebuie să avansez cu prietenii, angajându-mă în studiu și diseminare, dar acest lucru nu funcționează fără profesor. De aceea, lecția zilnică la care stăm toți împreună și studiem, nu este pentru a studia încă o parte din TES sau din „Introducere în Înțelepciunea Cabalei” sau Zohar sau a articolelor și scrierilor lui Baal HaSulam, ci pentru a ne conecta și a primi forță prin profesor, cel care devine treptat forța de avansare pentru studenți.

Dacă nu participi la lecția zilnică, cel puțin o oră în fiecare zi, nu avansezi. Nu poți face asta la o altă oră, după timpul și zona țării în care trăiești, ci trebuie să fie tocmai atunci, în ziua când are loc lecția. Dacă nu ai timp să vezi întreaga lecție, fă-o măcar pentru o oră. Fără asta, ia-ți adio de la avansarea în Spiritualitate.

Dacă nu-ți poți dedica o oră pe zi pentru Înțelepciunea Cabalei, nu are niciun rost să te apuci de ea, fiindcă vei avea speranțe false că avansezi treptat când, de fapt, tu nu avansezi. Trebuie să asculți lecția zilnică cel puțin o oră pe zi, indiferent de cât de mult înțelegi.

Nu trebuie să treacă o zi în care tu să pierzi o lecție. Este ca și cum o zi întreagă nu ai fi mâncat. Este clar că este foarte dificil și că omul nu va rezista mult în acest fel.

De la Convenția din Franța „Unul pentru toți și toți pentru unul”, prima zi, Lecția 1 din 9/05/2014

 

Nu lăsa ca dezamăgirea să fie rezultatul eforturilor tale

Întrebare: Cum se poate anula o persoană?

Răspuns: Cineva face acest lucru din disperare sau deznădejde. Acest lucru are loc cu condiția ca persoana să nu fugă. Dacă vine la clasă de două ori pe săptămână în loc de șapte ori, și nu se include în grup prelungește timpul. Desigur, nimic nu se pierde, și chiar cel mai mic efort contează mereu. Dar întrebarea rămâne, care este contribuția ei?

Stabilește un calendar clar, precum munca în grup și diseminarea, și apoi începi să implementezi fără nici o dorință. Inima este în locul unde sunt acțiunile. Este modul în care existălumea noastră și este un lucru bun că a fost concepută astfel. La urma urmei, putem trezi inimile noastre cu ajutorul acțiunilor.

Oamenii adoptă copilul altcuiva, fa eforturi și încep să iubească acest copil. La început nu au pentru el iubire naturală dar mai târziu, acest copil devine un copil mai iubit pentru ei decât un copil biologic. Acest lucru necesită mult efort. Am pus mult efort în dezvoltarea nostră spirituală. Dar trebuie încă să fie analizat pentru a ști ce ne-a dat. Cădem în disperare și asta este foarte bine! Disperarea nu trebuie să ne arunce înapoi acasă, în locul unde copiii lui Israel au suspinat datorită muncii grele.

Un om este obligat să se îmbarce pe următorul nivel al muncii, dar îi scapă asta deoarece, la urma urmei, este dezamăgit. O persoană crede că rezultatul este evident și nu poate înțelege că de fapt dezamăgirea este acest rezultat. Acesta ar trebui să fie rezultatul corect la nivelul actual al unei persoane.

Dacă o persoană se gândește că nici un rezultat nu a fost vreodată realizat și nu a existat nici un succes, ea acuză grupul, profesorul, și decide să îl părăsească. Singurul lucru de învinuit este lipsa de înțelegere a dezvăluirii unei persoane, că nu are puterea să se apropie de Creator. Ce ar putea să fie mai bine decât o astfel de stare?

Nu ar trebui să fie momente mai fericite în viață decât atunci când toate tentativele unei persoane eșuează. Vedem că prietenii care erau cu noi de mulți ani nu au înțeles asta și au plecat. Fiecare dintre noi poate să fie în locul lor, așa cum este spus: ”Nu crede în tine până în ziua în care vei muri”, până la moartea egoismului și corectarea completă a dorinței tale.

În această stare, este necesar să te tragi la lecție prin forță și încearcă să te trezești, să te angajezi cu grupul și să primești forța grupului. Aceasta este munca. Nu este nimic deosebit să te bucuri cânt te trezești și să te simți inspirat de la început. Dar dacă te trezești cu efort și tragi de tine cu forța și începi să te trezești și să te forțezi să muncești, atunci faci cu adevărat munca. Trebuie să iubești această muncă prin care te trezești din starea de inconștiență.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 04.12.2014, Scrierile lui Rabash

Lucrul principal este viața după operație

Întrebare: Cum putem să ne obișnuim cu urcările și coborârile care iau forme diferite de fiecare dată, pentru ca noi să putem rezista la ”orice, dar nu părăsi calea”?

Răspuns: Dacă o persoană vine la lecții în fiecare zi, ia parte la diseminare și este conectată cu prietenii, atunci singurul lucru de care are nevoie este persistența.

Există stări în care o persoană este total detașată, ea pare să fie la lecție fizic, dar cu adevărat, ea nu este acolo. Chiar la muncă, ea merge într-un mod absent. Un obicei este foarte important: trebuie să investiți în diferite moduri pentru a reuși. Pentru o persoană care vrea cu adevărat să progreseze, este nevoie să se căsătorească cu cineva care împarte același interes cu privire la scop, care întărește legăturile sale cu grupul. Toate acestea îl întăresc, îl obligă și nu lasă animalul său să scape.

Lucrul principal este de a continua. Lumina Superioară ne organizează diferite stări și trebuie să fim răbdători și să așteptăm până ce toate aceste stări trec, accelerându-le cât de mult putem. Accelerarea acestor stări schimbă atitudinea noastră cu privire la ele, ceea ce înseamnă că eu văd deja stările pe care le traversez într-o lumină diferită, și mă apropii de ele ca fiind stări de dorit.

Îmi amintesc cum o dată, am alergat în sala de operație și m-am întins pe masa de operație pentru ca să fiu operat cât mai curând posibil, deoarece mă simțeam foarte rău după un accident de mașină în care am fost implicat. De obicei, pacientul este adus pe o targă și transportat pe masa de operație, dar eu m-am grăbit. Eram atât de nerăbdător să am această operație, deoarece aveam dificultăți de respirație, pentru că plămânii mei erau plini de sânge.

Noi trebuie să simțim dorința de a fugi spre siritualitate, atunci nu vom mai acorda atenție la ceea ce se întâmplă, pentru că viața după asta este mult mai importantă. Apoi, devenim spectatori privind criza prin care trecem dintr-o parte. Înțelegem coborârea în care suntem, o măsurăm, o studiem, o examinăm. Puțin câte puțin, vom începe să ne raportăm la dorința noastră de primire ca un loc de muncă, deoarece vom decide ce să facem cu el.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala din 09.04.2014, Shamati 54

O intenție încarnată în acțiune

Întrebare: Ce este mai important în garanția reciprocă, obligația fizică (de a trezi prietenii, a le telefona, etc) sau o intenție relativ la grup, în gânduri și intenții?

Răspuns: Intenția relativ la grup în gânduri și intenții nu este numai importantă, ci și necesară. Dar, oamenii care cred că asta este suficient se amăgesc, deoarece teoria fără acțiune concretă nu are valoare.

Deci, dacă puteți, practic, să consolidați și să creșteți participarea voastră la adunarea grupului, atunci este vorba despre o acțiune completă și definitivă. O acțiune nu poate fi efectuată numai cu intenție. Este posibil să se verifice numai când inserați intenția în acțiune.

Un malaxor de ciment

Fundamentul grupului este lecţia zilnică de dimineaţă. Cel care nu ni se alătură cel puţin câteva ore care-i convin lui, pur şi simplu nu se poate conecta la mine. Şi, lecţia în sine trebuie să devină o operaţiune curentă de „amestecare” a noi toţi împreună pentru a ne vedea ca un tot şi a aştepta Lumina care se va deschide între noi.

Lecţia trebuie să fie foarte dificilă, ca un malaxor de ciment în care trebuie să întoarceţi toată această masă prin care nisipul, cimentul şi apa sunt amestecate până ce sunt complet conectate. Astfel trebuie să resimţim lecţia, cu multă dificultate şi cu mult efort. Dacă o persoană nu simte această dificultate, nici opoziţie, atunci ea nu construieşte Kli, nu atrage lumina. Acest efort trebuie să fie resimţit tot timpul, cu tensiune şi presiune.

A adera la Rav, la Elyon (Superior), nu indică adeziunea la o persoană în mod special. Superiorul nu este o persoană, ci este un concept deoarece, în această persoană conexiunea este atrasă spre ceea ce este mai mare. Prin urmare, trebuie să clarific:

  • De ce a fost ales pentru a fi superior cu privire la mine?
  • Ce înseamnă exact acest termen „superior” la care eu trebuie să ader?
  • Şi, cum prin această formă exterioară de adeziune prin care au ader la superior, voi obţine aderarea internă la El?

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.02.2014, subiectul: „Profesorul”

Indicaţie pentru egoism: nu-l folosi

Înainte ca noi toţi să venim la lecţie, fiecare dintre noi trebuie să se pregătească. Mă pregătesc pentru a mă pune sub influneţa mediului. Sunt puteri foarte mari, în prietenii mei, puterile Creatorului, şi vreau ca eu să fiu sub influenţa lor. Numai asta mă poate schimba.

Mediul înconjurător este ca un reactor, un mecanism mare,o secţiune teroeutică sau un întreg spital. Se schimba, vindecă şi mă formează conform primului grad spiritual. Trebuie sa il tratez ca oe un ajutor de urgenţă de care am în permanenţă nevoie.

Vin din nou şi din nou pentru a primi şedinţe de terapie, şi treptat mă însănătoşesc, Aud tot mai mult, sunt de acord cu tot mai multe şi simt tot mai mult. Văd cum fundaţii anterior inexistente sunt descoperite, şi devin tot mai sensibil faţă demediul înconjurător ca întreg.

Treptat, asta îmi intră în senzaţie şi apoi în minte. Impresii noi îmi devini imprimate în senzaţiile mele şi schimbări în ele îmi aduc gânduri noi ce se conectează şi se acumulează în înţelegere. Astfel stabilesc o conexiune din ce în ce mai strânsă cu forţa superioară ce îmi este revelată.

De aceea trebuie să construim atitudinea corectă către mediul înconjurător în special în timpul studiilor. Acesta este cel mai important lucru pentru o persoană deoarece este ca şi cum ar veni la singurul proces de vindecare, face singura acţiune pentru corectare ce poate fi realizată de el şi asta îl ajută să cucerească lumile spirituale. O persoană le cucereşte prin propia schimbare. De aceea este scris: ”un erou este cel ce îşi cucereşte înclinaţiile rele”, adică le schimbă în acord cu dorinţele spirituale.

Nu este în puterea noastră să transcedem fără schimbări interioare. Asta merge numai în lumea nostră, deşi mai târziu ne dăm seama că asta nu aduce nici un beneficiu real, permanent. Se întâmplă de fiecare dată şi apoi se întoarce ca un bumerang  cu încă o greşală pentru ca noi să învăţăm regula simplă: orice folosire a egoismului nostru este spre detrimentul nostru.

Din prima parte a lecţiei zilnice de cabala din 2/28/2011, Scrierile lui Rabash

Slabiciunea nu e un viciu

Intrebare: Cateodata in timpul lectiei punem intrebari care ne arata slabiciunea, si ca nu avansam si avem succes asa cum ne-am fi asteptat. Vad ca nu respingeti acest gen de intrebari, ci mai degraba incercati sa raspundeti de fiecare data.

Raspuns: Invatam ca cu cat mai mult o persoana avanseaza, cu atat mai mult se simte inutil, lipsit de putere, marunt. Nu te simti rusinat pentru ca noi nu ne masuram cu cocosii din cotet ci cu Creatorul.

Daca sunt o gaina in cotet, atunci cu siguranta ma simt ca un zero. Dar daca Creatorul mi se reveleaza, este normal sa ma supun. Nu este nici o rusine in asta. Nici eu nu judec astfel de lucruri si nu ignor o persoana daca imi spune sa este slaba. Sunt familiarizat cu astfel de stari. Slabiciunea nu este o problema in acest punct. Dimpotriva, slabiciunea este atingerea sinelui in forma sa autentica, pe fundalul Lumini Superioare.

Dar apare intrebarea: I-a mai ramas persoanei  dorinta de a a atinge scopul in momentul in care si-a pierdut credinta in puterea sa, si isi mai doreste sa o obtina? In acest fel el cere corect ajutor.

Evident, fiecare trebuie sa experimenteze asta singur, si la fel sa explice tuturor prietenilor din intreaga lume ca atingerea personala a umilintei si constientizarea valorii scopului, ambele conditii sunt obligatorii pentru a putea trece prin Machsom (bariera care ne separa de spiritualitate).

From the Talk on Spiritual Work 12/17/2010