Fiecare persoana experimenteaza dorinta lui sau a ei pe care incearca sa o implineasca. Sunt oameni care li se opun si le rezista, dar si ei sunt guvernati de Sus, de Creator. Ne misca pe toti ca piesele pe tabla de sah.

Nu avem nici un liber arbitru, deci deci nu are rost sa etichetam o persoana ca fiind buna sau rea.  Si nu ar trebui sa astepte nici un raspuns in ceea ce priveste actiunile sale: nici rai nici iad, nimic altceva. Este scris in Cartea  Zohar: „suntem precum animalele”.

Intr-adevar, unde iti este liberul arbitru? Chiar daca iti faci iluzii in ceea ce priveste liberul arbitru, nu stii de fapt ce vrei. Creatorul intentionat te injecteaza cu astfel de instructiuni, astfel de semnale specifice care creaza iluzia actiunilor libere, dar nimic mai mult. De aceea, sa realizezi ca „nu este nimic in afara de El” este sa realizezi ca suntem pentru inceput roti dintate intr-un mecanism enorm.

Unde incepe omul? Omul incepe cu liberul arbitru. Dar ca sa il poti obtine, trebuie sa evoluezi. De aceea la inceput, de-a lungul mileniilor omul s-a dezvoltat in egoismul sau controlat de Sus de Creator, iar apoi incepe sa simta cum „punctul din inima” se arata. Cu alte cuvinte, o alta dorinta prinde viata: una suplimentara, opusa celorlalte. Sparge persoana in bucati, isi bate joc de ea, si o deformeaza.

Evident si aceasta dorinta vine de la Creator. Nu exista alt loc in care sa-si aiba originea intrucat nu a aparut din senin. Omul este o fiinta creata. De aceea, chiar formarea punctelor in inima nu ne face inca autonomi, independenti de Creator.

Ce altceva poate fi „eliberat”? Daca acolo este o singura forta care conduce totul de Sus, atunci libertatea mea poate consta in abilitatea mea de a o neutraliza.

Cum pot obtine asta? Mai mult, daca o neutralizez, ce-mi va mai ramane? Ce forte o sa am, ce minte o sa am? Cum voi alege? Ce ma va guverna? Este total neclar. Daca ar fi fost doua forte, as fi putut alege intre ele. Dar daca este numai una, atunci nu exista liber arbitru? Atunci de ce exista totul? Ca sa controleze aceste „insecte”?

Nu, exista un scop in toate. Fiinta creata, omul, trebuie sa conduca ambele forte opuse si manevrand intre ele, invata din exemplul Creatorului, Ii imita caracteristicile, si copiaza o mare cantitate de informatii de la Creator, iar ca rezultat se poate egaliza complet cu El.

In acest caz, in masura echivalentei cu Creatorul, persoana incepe singura sa se regleze, in acelasi fel in care ar face-o Creatorul, si chiar mai bine. Persoana descopera dorinta intentionat creata in ea: vrea sa fie opusa Creatorului. In schimb, omul invata programul, managementul tehnic de la Creator, si in ciuda egoismului incepe sa se conduca singura intr-o maniera corecta.

De aici tragem concluzia ca Creatorul a creat si omul rau. Asa este scris: „Am creat inclinatia spre rau. In acelasi timp, iti dau calea prin care poti schimba raul in bine. Apoi imi devii similar, poti lucra asupra ta singur”.

Tii in mainile tale doua fraie: dorinta egoista rea si dorinta altruista. Ma poti imita, copia, si sa aplici pentru tine. Apoi vei putea fi numit Adam, de la cuvantul „Domeh”, similar Creatorului.

Astfel, avem oportunitatea sa absolvim managementul superior, sa incetam sa mai fim papusi, sa incetam sa mai spunem „nu exista altcineva in afara de El”. Mai exista o alta forta in afara Lui, este forta acelui om care il copiaza pe Creator si face totul in locul Lui. Acolo este si locul in care este liberul arbitru, pentru ca atunci lucram cu cele doua proprietati opuse ale creaturii – egoismul si daruirea.

Din  Lectia a 4a de la Conventia din Berlin 1/28/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum poate o calitate care este in totala opozitie cu dorinta de a se bucura si care pare sa o anihileze, sa se dezvaluie in ea?

Raspuns: Daca au fost doua tipuri de materie, materia si antimateria, atunci ar fi imposibil sa le unesti, intr-adevar. Dar daca este materia si o intentie opusa ei, atunci este posibil. In afara de asta, mi se dezvaluie ca si conditie ca voi reusi sa le unesc in linia de mijloc.

De aceea, dorinta mea naturala de a ma bucura si intentia de a darui sunt in doua parti diferite: una in dorinta, una in intentie. Toate calculele si eforturile mele tind spre felul in care as putea sa le aduc impreuna.

Sa presupunem ca am dorinta de a ma bucura. In completare, primesc intentia de a darui, care poate fi sub dorinta de a ma bucura, la acelasi nivel, sau peste.

Acum trebuie cumva sa le conectez intre ele. Ramanand la intentie, o primesc doar pe calea Luminii care Reformeaza, Lumina Inconjuratoare. Am atras-o, in cazul in care in mine, „in punctul meu din inima” este o aspiratie pe care o cultiv facand parte din grup.

Toate astea constau in dorinta mea si ne uneste ca un intreg: eu, grupul si dorinta de a primi. Daca dorinta ramane jos, in gradul propriei importante, dar grupul si punctul din inima sunt deasupra, si din mijlocul lor eu doresc sa daruiesc, atunci fac o cerere (MAN). Ca raspuns, primesc Lumina Inconjuratoare care imi alimenteaza dorinta de a darui.

Acum, cand am primit intentia, am trei optiuni:

1. Sa o pun sub dorinta mea de a primi , sa o folosesc pentru dorinta mea de a primi, beneficiul personal, care este vazut ca impur (Klipa)
2. sa pun intentia pe acelasi nivel al dorintei si sa se le aduc impreuna, ceea ce este o stare ambivalenta, sau
3. sa pun intentia deasupra dorintei, ceea ce este „sfintenia”, daruirea

In asta consta munca mea: In care din cele trei stadii ma simt in stare sa fiu. Daca cineva incepe sa fie constient si sa simta ca asta se intampla in interiorul sau, va realiza ca in mod constant se confrunta cu o alegere, ca si cand ar fi intre cele doua cupe ale balantei. Pe de o parte, este receptia; pe de alta parte este daruirea. Si in mijloc, sunt eu, cu intrebarea: Ce ar trebuie sa aleg?
Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 1/21/2011, “Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: In trecut Kabbalah a fost transmisa prin intermediul unui lant de cabalisti, de la unul la celalalt, intre persoane selectate, suflete speciale. Astazi, conditiile s-au schimbat si Kabbalah trebuie sa fie facuta cunoscuta in toata omenirea. Cum realizam acest lucru?

Raspuns: Pe masura ce devenim mai distantati de primul “om”, Adam HaRishon, care a fost primul ce a dezvaluit lumea spirituala cu 5771 de ani in urma, devine necesar sa simplificam aceasta intelepciune chiar mai mult si sa o reducem pina la nivelul de intelegere al maselor. Sintem martorii asa numitei “coboriri a generatiilor” care devin mult mai “materiale”, adica dorintele lor egoiste devin si mai mari. Vedem cum egoismul creste de la generatie la generatie.

Din aceasta cauza, sufletele de astazi au un potential mai mare decit cele anterioare, ceea ce le permite sa primeasca, sa inteleaga si sa dobindeasca mai multe. Pe de alta parte, este mult mai dificil sa le atinga, adica, in final sa accepte si sa inteleaga.

De fapt, noi avem un asemenea ego enorm, incit acesta ne imbraca la fel ca si o armura contra gloantelor, o armura de o asprime extraordinara (Aviut). De aceea, incercam in mod constant sa simplificam si mai mult Kabbalah pentru mase. La nivelul la care creste egoul, ar trebui sa simplificam Kabbalah intr-atit incit sa o putem trece oricarei persoane, la orice nivel. Altfel, ea va ramine un mister pentru aceasta. Simplificind Kabbalah, nu privam persoana de liberul sau arbitru; ea tot va trebui sa depuna efort.

In final, daca o persoana arde de dorinta pentru placere, evaluata la „100 grame”, in timp ce alta o are de „500 grame”, atunci fiecare dintre ele are nevoie sa primeasca aceasta intelepciune, la acelasi calibru. Persoana va trebui sa depuna un efort care sa se potriveasca cu gradul in care poate patrunde o asemenea ascundere puternica. Nu o sa-i furam liberul sau arbitru.

Este datoria noastra sa aducem Kabbalah mai aproape de o persoana, sau altfel ea se va indeparta si mai mult. Egoul nostru ne indeparteaza de orice notiune despre spiritualitate si daruire. In trecut, era foarte simplu pentru oameni sa inteleaga, din moment ce era evident pentru ei ca acesta era adevarul ce se baza pe modelul sufletului lor. Astazi  totusi, ii este complet strain unui om din cauza egoismului sau; el este incapabil sa proceseze chiar si cea mai mica picatura de daruire, chiar intelectuala, ca sa nu mai mentionam pe cea emotionala.

De aceea, munca noastra consta in zona adaptarii Kabbalah, pentru a servi oamenilor. Dezvaluirea intelepciunii Kabbalah inseamna simplificarea ei intr-un asemenea grad si forma, astfel incit sa o faca asimilabila usor si liber de catre orice persoana, si sa vina cit de aproape este posibil de inima sa. De fapt, egoul nostru a crescut in asemenea proportii, astfel incit din ce in ce mai multe persoane au devenit surde la tot ce inseamna perceptia spiritualitatii.

Nu conteaza ca in trecut doar citiva alesi studiau, evitindu-i pe ceilalti, in timp ce astazi sint milioane. Egoismul in crestere egalizeaza toate conditiile. Astazi, putem cumpara carti de Kabbalah in orice magazin, putem invata despre ea din ziare si de la televiziune, dar oamenii tot esueaza in a auzi.

Din a 4-a parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 1/7/2011, “Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Unde este pina la urma, liberul nostru arbitru? Nu a fost vointa mea sa vin in aceasta lume si nici nu mi-am ales mediul de viata: familia, tara si etnia. Sint facut din genele parintilor mei care-mi definesc absolut toate calitatile mele. Am fost crescut intr-un mediu in care m-am aflat: casa mea, gradinita, scoala si nu am ales nici una din astea. Nimic din mine nu imi apartine!

In timp ce cresc, sint complet format, un produs finit, ca si o placinta scoasa de la cuptor. Dar asta nu este tot! De fapt, dupa cum ne invata intelepciunea Kabbalah, toti sintem interconectati ca niste roti dintate; sintem parti ale unui suflet integral, care a fost spart in bucati. Este ca si cum devenim un „puzzle” tiparit ca o imagine mare, din care se vor taia mici fragmente.

Deci, fiecaruia dintre noi ii este desemnat un loc specific in care sa ne potrivim toate proprietatile si atributele, cele 613 dorinte, care ne fac sa depindem de o persoana, de doua, de trei, pentru a ne conecta cu ele. Fiecare depinde de tot acest puzzle pentru a fi completat. Si nu este doar un puzzle uni dimensional din moment ce nu ne conectam dupa un contur anume. Fiecare dintre noi are „613” fete prin care este adiacent cu toti ceilalti. Imaginati-va un asemenea spatiu cu 613 dimensiuni.

Atunci care este libertatea despre care vorbim, daca eu nu sint decit o minuscula piesa in acest puzzle, fortata sa ma potrivesc in totalitate cu ceilalti, in proprietatile mele? De aceea, cind vorbim despre liberul arbitru, nu este vorba de o alegere personala independenta. Aceasta este o libertate impartasita cu toti; este determinata de noi toti impreuna!

Chiar daca o persoana poate face vreo miscare, nu are corespondent cu toate celelalte parti, cu toate celelalte suflete si cu proprietatile acestora. Daca ma deplasez in vreo directie, miscarea trebui sa aiba loc in intregul sistem. Acum trebuie sa aflam: Ce este liberul meu arbitru, pina la urma?

Din a 4-a parte Lectia zilnica de Cabala 1/7/2011, “Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Vrem sa dobindim o libertate de alegere, pentru a atinge Creatorul. Chiar acum urmam fara sa vrem ordinele naturii. Reshimot se trezesc in noi si ne dam seama de ele ca si cum ar fi propriile noastre dorinte, deoarece nu-L simtim pe Acela care ne obliga sa facem asta. Totusi, scopul creatiei este ca noi sa atingem Forta care ne obliga, cit si scopul si programul sau in relatie cu noi. Ar trebui sa luam de la aceasta, toate fortele si parametrii pentru cresterea noastra, cu scopul de a dori independent, de a intelege si de a realiza fazele dezvoltarii.

Acesta este motivul pentru care realizarea lor este actualizata dincolo de parametrii obisnuiti. Parametrii de la Creator, care se manifesta in vointa de a se bucura, sau in Reshimot corupte. Este scris despre asta: „Eu am creat inclinatia rea”. In ceea ce ne priveste, trebuie sa ne inarmam cu forta de corectie si toate mijloacele necesare, astfel incit in fiecare faza, cind revelam un alt parametru, sa gasim calea de a-l corecta si de a-l face similar cu Creatorul.

Prin virtutea acestei munci, vom atinge Creatorul si vom dobindi independenta.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/29/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Întrebare: Fiecare persoană vrea să fie unică şi să realizeze rădăcină unică a sufletului său. De aceea este înspăimântată de explicaţia că este doar o roată dinţată în mecanismul comun. Îi este frică să îşi piardă individualitatea în societate.

Răspuns: Dar de ce trebuie să te pierzi în societate? Din contra, poţi deveni un drept, unul care este privit ca sarea pământului: să îi influenţezi pe toţi  şi să tragi întreaga lume înainte. Cine te împiedică? Nu există restricţii în dăruire. Te rog, dăruieşte!

Te plângi că eşti împiedicat sau nu îţi este permis să îi foloseşti pe toţi ceilalţi. Normal, nimeni nu vrea să te lase să primeşti avantaje de la ei. Pe de altă parte, dacă tu devi mare nu în primire, ci în dăruire, nimeni nu îţi va sta în cale.

Cineva poate fi unic în sensul pozitiv al cuvântului, în dăruire. Se imaginează ca fiind un robot, un şurub, dar este un eveniment al realităţii, o pictură care nu există în Natură. În Natură, nimic nu poate fi rău sau bun; este pur si simplu un eveniment.

Poţi fi sau nu de acord cu el; nu va schimba realitatea. Vei evoca numai lovituri asupra ta, daca nu eşti de acord cu el. Poţi pretinde că nu eşti de acord cu legea gravitaţiei şi să îi negi existenţa. Dă-i drumul; vom vedea mai târziu cum vei cădea de pe acoperiş.

Acelaşi lucru este şi aici. Nu înţelegem cât de strict suntem conectaţi unul cu celălalt şi tot încercăm să facem cum dorim. Fiecare trage pătura asupra sa. Mai târziu, vom fi martori la cum toată lumea suferă, ceas după ceas, pentru mii de ani.

Acum, intrăm într-o asemenea stare în care egoul nostru a crescut la cel mai înalt nivel al tuturor dorinţelor noastre pământeşti şi ne leagă unul de celălalt peste tot pe glob. Cu toate astea, noi încă nu vrem să admitem şi tot încercăm să ne înşelăm unul pe altul. Totuşi, nu înţelegem că procedând astfel, fiecare aduce asupra sa aceaşi durere pe care o produce celorlalţi.

Nu vedem asta, dar dacă mi s-ar revela imediat o lovitură în acelaşi moment în care eu fac rău cuiva, aş acţiona ca un animal care nu are liber arbitru. Aş continua să ma balansez între lovituri şi plăcere, muncind ca o maşină, dacă legea unei conexiuni reciproce mă afectează deschis.

De aceea, legea este ascunsă, pentru a-mi da o oportunitate să îmi folosesc liberul arbitru. Legea există, cu toate că este ascunsă, şi mă pot aranja pentru ascundere eu însumi, dacă era revelată. De fapt, îmi doresc să lucreze în acest mod: Vreau ca dăruirea să fie enormă şii puternică, să prevaleze asupra primirii. Poate fi o lege scrisă în fiecare carte, dar eu doresc să devină revelată în practică. Aici se găseşte liberul meu arbitru.

Mi s-a dat un punct alb, ceea ce înseamnă că Creatorul este ascuns. Îl pot scoate din ascundere şi pot umple acest punct alb cu prezenţa Sa. Va fi propria mea prezenţă, deoarece voi fi exact ca El. Voi veni la locul unde se ascunde El şi îl voi înlocui. Va fi ca şi cum El şi cu mine suntem parteneri şi eu mă angajez că voi face munca Lui pentru că El este ascuns.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/26/10, “Pacea în lume”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce a pus Creatorul la cale o asemenea glumă crudă: Nu a fost nicio picătură de ploaie de foarte mult timp, ceea ce a dus la un incendiu oribil dar de îndată ce oamenii l-au stins, făcând eforturi profunde, în chiar ziua următoare a căzut o ploaie puternică , interferând cu programul agricol? Dacă Creatorul controlează totul, de ce nu a trimis El ploaia mai devreme?

Răspuns: Pe aceaşi temă, ai putea întreba: De ce a produs El incendiul? De fapt, care ar fi scopul producerii unui incendiu şi apoi trimiterii ploii pentru a-l opri imediat? Dacă iubesc pe cineva, nu îl voi bate ca apoi să fiu drăguţ cu el.

În mod clar, totul vine de la Creator. De îndată ce avioanele au stins incendiul, ploaia a început imediat şi asta s-a întâmplat în scopul de a ne învăţa ceva.

Creatorul a provocat incendiul şi tot El l-a stins, în timp ce noi trebuie să învăţăm din asta şi să tragem concluzii. Suntem în interiorul unui sistem guvernat de Lumina Superioară şi nimic nu poate ieşi din puterea ei, aşa cum este scris, Inimile ministers şi a regilor sunt complet în mâinile Creatorului.

Toată natură este Creatorul şi nu există nicio libertate de alegere acolo. Libertatea noastră stă numai în atitudinea faţă de ceea ce se întâmplă.

În loc să percepi Lumina Superioară care vine sub formă de cruzime (Gvurot), ca un incendiu devorator, o vei simţii ca iubire caldă. Asta depinde numai de atitudine: O iubeşti sau o urăşti?

Imaginează-ţi că persoana pe care o urăşti cel mai mult din lume, te îmbrăţişează acum. Te vei transforma în gheaţă, oripilat de această îmbrăţişare. Şi acum, gândeşte-te cât de diferit ar fi dacă îmbrăţişezi persoana iubită.

Singurul lucru care vine la noi de la Creator este iubire şi Lumină, dar noi nu o simţim şi nu o putem accepta. De sus există întodeauna Lumina care vine la noi, dorind să împlinească dorinţa comuncă a întregii lumi şi întregului univers. Lumina, metodic, face să avanseze această dorinţă către scop, la echivalenţa de formă cu ea însăşi.

Dacă creaţia de jos se organizează într-o manieră corespunzătoarea, atunci ea va simţii o atitudine bună de Sus. Şi dacă nu, atunci va simţii reversul.

Totul depinde numai de tine! Nimic nu se schimbă de Sus. Chiar şi atunci când spunem că putem schimba ceva cu o rugăciune, că putem ridica MAN şi primi un răspuns de Sus, MAD care ne aduce Lumina şi ne întoarce la Sursă şi ne schimbă, nimic din acestea nu afectează influenţa Luminii Superioare nici măcar un pic. Lumina vine constant către creaţie, conducând-o către scopul final.

Toate schimbările au loc numai relativ la senzaţia noastră. Nu contează ce, trenul se mişcă înainte şi nimic nu îl poate opri sau încetini.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/7/10, “A Handmaid that is Heir to Her Mistress”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Libera alegere, Suferinta - Niciun comentariu→

Intrebare: Am liberul arbitru sa intreb propriile mele intrebari, sau si asta este facuta de Guvernarea Superioara?

Raspuns: Liberul arbitru nu consta in a intreba una sau alta. Liberul arbitru inseamna sa stai inauntrul egoului tau si sa fii lovit. De fapt, afandandu-te in egoul tau, esti incapabil sa intelegi ceva pentru ca iti lipsesc unul sau multi factori care exista in afara.

Indentificandu-te cu ceva sau cineva din afara ta, vei putea sa te vezi din afara. O sa te invat sa recunosti doua conditii : Lumina si intunericul. Si apoi vei putea avansa mult mai rapid.

Dar daca nu intri in grup, sa traiesti in daruire cu el si sa fii afectat de el, nu avansezi. Si asta pentru ca avansarea spirituala consta in intelegerea procesului creatiei. Pentru a-l putea castiga, ai nevoie de doua puncte initiale : unul este inauntrul iar celalalt in afara ta. Deci grupul iti este dat ca sa poti gasi cel de.-al doilea punct.
Din partea a 3a a Lectiei zilnice de Cabala 12/1/10, Baal HaSulam, “Beit Shaar HaKavanot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este secretul vieţii?

Răspuns: Secretul este schimbarea direcţiei vieţii de la primire la dăruire, la iubire pentru seamăn sau măcar la principiul, Nu face altuia ceea ce tu urăşti.

De îndată ce începi să mergi în direcţia dăruirii, ieşi afară din lumea ta îngustă unde eşti închis şi folosit ca un robot, urmând legi specifice şi determinate care sunt setate dinainte. Nimic nu poaste scăpa din graniţele legii. Noi gândim în acest fel numai din cauza ascunderii şi lipsei de cunoaştere.

De exemplu, să presupunem că mă uit în jos de la etajul 10, la ceea ce se întâmplă şi văd o maşina care este gata să dea colţul clădirii, în timp ce o persoană care tocmai trece strada nu vede maşina şi este lovită de ea. Sau văd cum o persoană parchează maşina într-un loc ilegal şi văd cum un poliţist deja se îndreaptă spre ea pentru a-i da o amendă.

Văd toate aste de sus, dar oamenii nu se văd între ei. Dar această lipsă de cunoaştere îi face pe ei să spună că această întâmplare este o pură coincidenţă? Pentru mine nu este o coincidenţă, pentru că am vazut dinainte cum totul a fost inteconectat. Nu este doar o fantezie, ci o revelaţie adevărată.

Câteodată ne uităm la un bebeluş şi înţelegem că ceva trebuie să se întâmple, urmare a ceea ce face. O ştim deja, dinainte, dar el nu ştie pentru că îi lipseşte cunoştinţa de sine. De aceea, nu avem libertate de alegere; este numai lipsă de cunoaştere.

Cu cât revelăm mai adânc această lume, cu atât simţim mai mult cum suntem legaţi în lanţuri de oţel. Nu există libertate – nici în gând, nici în dorinţă, nici în acţiune. Singurul lucru pe care îl putem face este să schimbăm direcţia. Paradigma noastră curentă este aţintită în totalitate către primire pentru sine; este complet limitată şi este limitată de noi înşine sau de dorinţa noastră.

Totuşi, suntem capabili să o schimbăm în forma opusă, de la minus la plus! Începe să dăruieşti şi vei vedea ce poţi face prin asta! Ai deja rădăcina dorinţei altruiste viitoare, punctul în inimă. Trebuie doar să atragi forţa care o va dezvolta. Apoi nu vei mai fi limitat în această privinţă, deoarece vei ieşi din tine în afară!

După ce vom trece prin toată dezvoltarea noastră, vom revela în final faptul că corpul animal în care suntem puşi nu conţine nimic uman, în afară de un singur punct! Dacă te concetrezi pe corp, atunci eşti un animal, iar dacă te concetrezi la acest punct, atunci în el vei revela omul.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 11/30/10, “Corp si suflet”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Libertatea alegerii consta doar in a intari mediul in asa fel incat sa ii influenteze pe toti. Nu putem schimba nimic altceva in toata existenta noastra.

Ai intrat in holul Conventiei si ai simtit o tensiune puternica. Asta pentru ca dorinta comuna care a fost acolo te-a influentat. Toata lumea a ars de o dorinta enorma de a atinge ceea ce ne-ar putea indreptati sa facem o legatura, si asta te-a afectat si pe tine.

Deci, de ce nu poti sa iti organizezi mediul ca sa te influenteze in acelasi fel acum? Exista multe mii de participanti care sunt alaturi de noi la lectia zilnica, deci, de ce nu suntem in masura sa ne influentam unul pe celalalt?

Avem aceeasi conectare, si suntem pe acelasi teren. Conteaza atat de mult ca nu suntem in acelasi hol, in acelasi spatiu fizic?  Este singura problema? De ce ne lipseste bucuria si fericirea enorma?

Pur si simplu ne lipseste pregatirea. Cateva luni inainte de Conventie, toti am asteptat aceasta zi cu speranta, teama, trepidatii si griji. Am citit si am auzit despre ea, am memorat cantece speciale. Toti ne-am pregatit pentru acest eveniment.

Este nevoie de o enorma cantitate de bani, timp si efort fizic. Desigur, cand toate aceste sunt adunate intr-un singur loc si explodeaza in acelasi timp, conduce la un rezultat imprevizibil. Toti care au fost acolo la fel ca cei care au urmarit din spatele ecranului au primit aceasta impresie puternica. De ce nu putem continua in acelasi fel?

Am ajuns la acest grad, la acesta elevare a spiritului, prin munca noastra comuna de jos (Itaruta de Letata, trezirea de jos), iar acum este a noastra. Am cumparat-o. Atunci de ce nu putem sa o mentinem?

Trebuie sa ne amintim ca am pastrat aceasta legatura dupa Conventie pentru ca “el este elevat si nu coborat in spiritualitate”. Tot ce am obtinut este acum al meu, dar acum sunt incercat cu o noua, necorectata dorinta care impiedica orice s-a intamplat anterior pentru ca demonstreaza o noua inaltime spre care trebuie sa ma ridic. Trebuie sa vad acest nou munte ca un mijloc de a urca.

Deci haideti sa intelegem ce s-a intamplat. Nu am cazut, am intalnit o oportunitate de a urca. Apoi, vom vedea un scop clar in fata noastra, si iar noi va trebui doar sa ne unim puterile. De fapt, aceasta este singura actiune care ne ajuta sa urcam, doar prin uniunea noastra.

Ne unim chiar mai puternic in grup, si asta inseamna ca urcam. Lumina ma ridica, eu personal nu trebuie sa fac nimic. Trebuie doar sa ma conectez cu ceilalti mai puternic ca niciodata. Apoi, Lumina ma va ridica la o noua inaltime, la un nou grad.

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala  11/23/10, “Corp si suflet”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→