Tag Archives: Libera alegere

Pe cine putem sa numim Creatura?

Intrebare: Ce este creatura, despre care vorbeste tot timpul Kabbalah? Suntem noi parti ale creatiei sau nu? Ce anume face ca o persoana sa fie creatura, este o dorinta speciala, sau o stare? De exemplu, o vaca, un caine, o pisica sunt creaturi sau nu? Ele par sa existe, si totusi nu au liber arbitru, deci poate cineva care nu are liber arbitru sa fie numita parte creata? Daca da, atunci inseamna ca si metalul poate de asemenea fi numit parte a creatiei. Daca o creatura este ceva care poseda liber arbitru, atunci, putem fi numiti creaturi? Poate creatura este doar aceea care stie ca, Creatorul, comunica cu el, si ii daruieste reciproc  Lui? Cu alte cuvinte, este creatura (partea a creatiei) in masura sa fie similara cu Creatorul?

Raspuns: Creatorul si creatia exista impreuna, intr-o singura dorinta. Creatura daruieste Creatorului, si Creatorul creaturii. Atat Creatorul cat si creatura iau decizii. Creatura exista daca percepe Creatorul; este o creatura in masura mai mare sau mai mica, in functie de masura in care simte pe Creator, adica este similara cu El. O creatura nu este un simplu robot controlabil, sub totala conducere a Creatorului.

Din acest motiv, creatura incepe cu unirea intre Malchut si Bina, adica, atunci cand Malchut se ridica la Bina si o forteaza sa se deschida ori sa se inchida. Asta indica faptul ca, altcineva de langa Creator face aceste actiuni.

Prin urmare o creatura independenta fiind opusa Creatorului este nascuta, ca urmare a unei intregi secvente de evenimente. Nu sunt atat de simplu de acceptat fortele iubirii si daruirii din Bina, sau obtinere fortei de a renunta la propriul egoism. Si este la fel de greu sa ne ridicam la Bina, sa o restrictionam, si sa spunem: Nu imi da nimic, sunt incapabil sa primesc dezinteresat.

Vreau sa primesc; cu toate acestea nu pot, pentru ca acest lucru ma va duce la moarte spirituala. Daca primesc, voi inceta sa fiu independent, adica voi muri ca si creatie. Cel Superior are tot ce imi doresc, dar ii cer Lui sa nu se reveleze, sa nu imi dea nimic. Il restrictionez pe El de mine in asa fel incat sa nu imi dea nimic.

Doar dupa ce il restrictionez pe Cel Superior incep treptat sa imi descopar sinele in raport cu El. Reglez eu insumi Lumina, care vine de Sus si determin modul, masura, si conditiile prin care o primesc. Si prin dobandirea multiplei impliniri, eu dobandesc forma creaturii, aceea, care este similara cu Creatorul.

Nu pot face acest lucru singur. Trebuie sa acumulez dorinta, care vine de la grup, si forta, care vine de la Lumina care Reformeaza, si Lumina ne permite sa devenim similari cu Creatorul.

Din partea 2 Lectia zilnica de Kabbalah 09.06.10, Prefata la Comentariul Sulam

Unde sa faci Marea Schimbare

Baal HaSulam scrie in Introducere in Studiul celor Zece Sfirot ca, daca o persoana este angajata in Torah (si Kabbalah) de dragul de a-si satisface egoismul, atunci este ca slujnica, mosteneste stapana. Ce inseamna asta?

Este o oportunitate de a atrage Lumina Inconjuratoare asupra sinelui, prin angajarea in Tora. Dar acest impact ar putea fi dublu, in functie de intentia mea. In loc de corectare, ma poate face mai rau –  slujnica mosteneste stapana. In loc sa se ridice si sa devina similar cu Creatorul, calitatea de a darui, ma scufund tot mai adanc in egoismul si iubirea pentru mine.

De ce ne sunt date aceste oportunitati? Nu este destul sa studiem, pur si simplu doar Kabbalah sau Tora? Simplul studiu nu este suficient, intentia defineste ceea ce devine o persoana. Si este cea mai importanta. Aici este locul in care sta liberul arbitru – unde anume, sa ma schimb sub influenta Fortei Superioare: in jos, spre primire, catre egoismul meu, sau in sus, catre daruire, catre Creator?

Tora in sine (Lumina Superioara ) este neutra – poate fi elixirul vietii sau potiunea mortii (o persoana nu isi percepe moartea spirituala). Cum decizi si alegi – asa este!

Totul depinde de atitudinea mea fata de Forta Superioara – ca de exemplu, forta electricitatii: ea poate incalzi si poate raci. Alegerea este a mea. Poti studia Kabbalah (Tora, in general), doar daca, de la inceput stabilesti ca obiectiv atingerea daruirii (LiShma). Altfel, nici nu trebuie sa deschizi cartea. Fireste, toti incep sa studieze in mod egoist (Lo LiShma), dar nu avem alta varianta; ne-am nascut in acest egoism. Si totusi, trebuie sa ne fie clar, ca dorim sa atingem daruirea. Torah ne este data doar cu acest scop: Eu am creat inclinatia rea si am oferit Tora spre corectia acesteia.

Asta este primul lucru pe care trebuie sa il invatam. Asta este prima instructiune in cresterea unei persoane: la gradinita, scoala si societate. Persoana trebuie sa inteleaga ca cresterea are loc prin unirea cu toti ceilalti, ca egali ai sai, in absoluta daruire mutuala. Si cand, treptat, dorintele sale devin vizibile, el trebuie sa inceapa sa studieze Kabbalah, pentru a invata cum sa isi corecteze intentiile egoiste, in cele altruiste. Aceasta se cheama a veni de la Lo LiShma la LiShma.

Acest lucru nedumereste adultii si copiii deopotriva. In primul rand, trebuie sa explicam unei persoane, ca, atat Kabbalah cat si Torah ne sunt date doar, pentru a ne schimba natura. Nu exista alt scop!

Altminteri, va creste egoismul persoanei prin propria alimentare, pentru ca vrea sa primeasca aceasta lume si cea viitoare numai pentru sine.

Din partea 3 Lectia Zilnica de Kabbalah 03.06.10, Introducere in Studiul celor Zece Sfirot

Ce semnifica Porunca, in Spiritualitate

Intrebare: Capitolul pe care il citim in Cartea  Zohar este numit Porunca(Tetzaveh). Ce inseamna in spiritualitate porunca?

Raspuns: Se refera la porunca data noua. Pentru a ne alatura muncii Creatorului, noi trebuie mai intai sa incercam sa recunoastem dorintele noastre si scopul pentru care am fost creati. Trebuie sa simtim starea noastra ca fiind opusa Creatorului, pentru a deveni creaturi.

Totusi, acest lucru nu este suficient. Este doar prima recunoastere a naturii cuiva. Dupa aceasta, o persoana trebuie sa incerce sa devina similara cu Creatorul. Apoi, va descoperi ca nu este capabil sa faca asta. Atunci cand, insa se forteaza, inainte, si se straduieste sa ajunga la urmatorul nivel al propriei recunoasteri, el descopera ca el nu are dorinta sa devina similar cu Creatorul. In afara de faptul ca este opus Creatorului si incapabil sa devina similar Lui, el nici nu doreste asta.

Si totusi, in timpul acestui proces,  de fiecare data cand o persoana creste importanta Creatorului, importanta scopului, si isi vede propria stare ca fiind inferioara si nesemnificativa, el continua sa caute pana cand, in final realizeaza ca exista un sistem care conecteaza sufletele, si prin el poate primi putere in plus. Atunci, el va dori intr-adevar si va fi capabil sa reveleze toate aceste stari opuse fata de Creator, lipsa de dorinta, si oportunitatea de a deveni similar cu El. Impreuna cu aceasta, el va simti o nevoie stringenta de corectare, pentru a atinge daruirea pentru Creator, ceea cei-ar lua mai mult timp, dacat ii ia, pentru a ajunge singur acolo.

Apoi, echipat cu aceasta munitie grea, pe care a obtinut-o prin forta grupului care are calitatea Arvut- Garantia mutuala, (in care Creatorul exista ca si garant si sustine tot sistemul), persoana vine si cere de la El. Persoana are acum acel ceva pe care sa-l ceara. Inainte, el nu putea face o cerere corecta.

Aceasta este calea prin care o persoana castiga influenta Luminii care Reformeaza.

El a realizat propriul liberul arbitru si a ajuns la starea la care Creatorul ii garanteaza puterea. Apoi, in aceasta Lumina, el incepe sa vada ce anume trebuie sa corecteze, dupa cum este scris, In Lumina ta vom vedea Lumina. Persoana incepe sa vada porunca Creatorului: sa corecteze toate cele 613 proprietati necorectate, una cate una.

Acum individul poate intelege care dintre proprietati, forte, si dorinte este corupta, cum pot fi corectate, ce castiga prin corectarea acestora, si cum influenteaza sistemul comun. Prin sistemul comun, Creatorul este revelat. Astfel, treptat, persoana trece prin intregul proces al Torei si poruncilor. El isi corecteaza toate dorintele prin intentia de a darui de dragul daruirii si chiar prin intentia de a primi de dragul daruirii, care nu este pentru propria placere, ci mai degraba, pentru placerea Celui Superior.

Din Lectia Zohar, de seara, 31.05.10

Folosind binoclul pe calea catre Scop

Intrebare: Cum ma pot directiona corect catre scop?

Raspuns: Creatorul mi-a dat un binoclu prin care pot vedea destinatia de la distanta si astfel sa ma indrept catre ea. Acest binoclu este de fapt o mana de suflete, la care ma alatur si prin care recunosc scopul. Incep sa ma misc catre scop cu ajutorul lor.

Din toate sufletele, Creatorul a ales pentru mine un anumit grup de suflete. Acest grup de suflete este un organ al sufletului colectiv, organ caruia ii apartin si eu. Creatorul, nu numai ca a selectat grupul de suflete, El m-a condus de asemenea sa ma conectez cu ei, astfel incat grupul de suflete sa devina unitatea de suflete care imi era destinata mie. Aceasta unitate de suflete ma ajuta in avansare. O obtin prin conectarea la grup, iar prin el, obtin sistemul general al sufletului unic.

Eu inca nu sunt conectat cu aceste suflete si nu le recunosc. Intreaga conexiune se percepe ca si cum ar fi in apa. Deasupra apei, observ corpuri fizice ca si al meu, deoarece Creatorul m-a adus in cadrul unui grup fizic. Creatorul mi-a oferit oportunitatea de a intra in reteaua interioara de suflete prin propria mea organizare a conexiunii fizice cu prietenii, prin asumarea de diferite responsabilitati, activitati, obligatii si a statutului grupului.

In starea de unitate intrinseca cu ei, scufundati in apa, descopar ca acest grup este deja pe deplin corectat in timp ce eu nu sunt. Vad ca prin intermediul grupului, mi se ofera oportunitatea de a ma alatura sistemului corectat. Prin grup, mi se da sansa de a intra intr-o parte a intregului sistem al lui Adam, al Malchut de Infinit.

Trebuie sa ajung la atitudinea iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti, fata de prietenii mei, in timp ce atitudinea mea fata de toti ceilalti oameni din lume ar trebui sa fie de a ierta fiecare om. A iubi pe ceilalti inseamna a ma uni cu opiniile si cu vointa acestui grup catre care m-a condus Creatorul.

Eu pot, fie sa accept grupul pe care L-a adus la mine Creatorul, fie sa raman in continuare aparent liber (dar care in realitate este exact conform ordinelor Sale). In asta consta liberul meu arbitru: sa evoluez constient impreuna cu grupul sau fortat (aparent liber) ca toti ceilalti.

Din Lectia zilnica de Kabbalah 28.05.10, Baal HaSulam, Scrisoarea 1 – 1920

Aceasta lume este doar un punct de pornire

Creatorul nu a creat lumea noastra materiala. Ea exista doar in imaginatia noastra ,pentru ca noi ne aflam intre granitele egoismului nostru. Momentul in care facem tranzitia spre altruism si incepem sa obtinem dorinte de daruire, realitatea Superioara (in care, de fapt, existam sin e dezvoltam) ni se va dezvalui.

Stratul de jos al acestei lumi va continua sa existe pentru ca trebuie sa ne ofere, in mod constant, libertatea de a alege, pentru atingerea spiritualitatii. In aceasta lume,meregem lamunca sau la cumparaturi, cu toate acestea stim ca avem un loc permanent de rezidenta, caminul si familia noastra. Acelasi lucru se aplica in spiritualitate. Exista un loc in care existam permanent. Facem pasi spirituali in sus sau in jos,insa nivelul cel mai de jos al existentei (lumea noastra) ne este mereu garantat.

Aceasta lume este iluzorie si nu exista in alta parte decat in imaginatia noastra, este un punct de baza care ne permite sa actionam  noi insine de dragul daruirii. Creatorul ne arata tuturor acelasi film, astfel fiindu-ne permis sa existam toti in aceasi realitate. Din acest motiv ,cei mai avansati Kabalisti si persoanele cele mai slabe de minte, mai proaste, percep aceeasi lume materiala.

Asta fara sa spunem ca o persoana inteligenta vede lumea noastra un pic diferit si intelege mai mult,dar in general, toti vedem aceeasi imagine. Nu conteaza daca o persoana poseda anumite proprietati, pentru ca asta nu are nimic de-a face cu spiritualitatea.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 25.05.10, Zohar

Sa alegem norocul in grup

Intrebare: Cum pot sa ma anulez in fata mediului, daca nu am nicio dorinta ca sa fac asta?

Raspuns: Intelegi ca nu este alta alternativa, te izbesti de un zid. Exista un grup, anuleaza-te in fata lui si vei primi de la acesta importanta scopului. Este ca si cand faci plinul la benzinarie. Te realimentezi de la mediu si asa, poti sa mai coduci cateva mile. Daca, din nou, te realimentezi, poti conduce ceva mai mult, si tot asa. Spui, Nu vreau niciun combustibil, este greu pentru mine sa conduc pana la benzinarie, ce ar trebui sa fac? Nu ai de ales, aici actioneaza legi stricte.

Cere-le prietenilor sa te ajute, asa cum este spus, Ajuta un tovaras. Insa, dupa ce lamuresti toate conditiile, nu mai ramane nimic de intrebat. Trebuie sa actionezi. Nu te astepta sa gasesti o usa prin spate spre spiritualitate, caci nu exista asa ceva!

Exista doar singur principiu, Ne aflam sub influenta mediului pe care l-am ales. Creatorul a creat asta, in acest mod, pentru ca noi suntem parti ale unui singur suflet si toti depindem unul de altul. Aceasta dependenta ramane, chiar si dupa spargerea vaselor. Este, fie o influenta buna, fie o influenta rea dar, in orice caz, o persoana este dependenta complet de mediu.

Ti s-a oferit oportunitatea de a intra intr-o societate care aspira spre spiritualitate. Oricum, acum tu decizi cum te integrezi in ea. Creatorul iti pune in brate noroc si spune Ia-l! Acum totul depinde de tine, daca il iei sau nu. El nu te poate ajuta cu nimic altceva, caci, altfel, ti-ar rapi libera alegere. Daca face El munca in locul tau, individualitatea va inceta sa existe.

Dar, daca o persoana vrea sa ramana pe vechile carari, adica sa se comporte in concordanta cu natura sa, cum face animalul din el, asta este alegerea sa. Cum poate sa devina uman? Trebuie sa se ridice deasupra animalului din sine si sa inteleaga ca ar trebui sa se autodepaseasca si sa se anuleze inaintea grupului. Chiar din primul moment, orice act consta doar prin simtirea importantei celorlalti si unirea cu ei. Nu vei fi in stare sa faci nimic singur.

Doar impreuna ne putem transforma si putem obtine ceva. Daca nu suntem impreuna, tot ceea ce faci va fi degeaba. Nu te vei transforma intr-o fiinta umana si vei ramane un animal. Uman este cel ce s-a nascut, prin anularea sinelui, in fata unui mediu special. Suna paradoxal, dar asa este.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 30.05.10, Articolul “In legatura cu ce este explicat privind Iubeste-ti prietenul

Munca interioara a unui Kabalist: Iubirea Prietenilor

Din articolul lui Rabash, Iubirea Prietenilor: Si un om l-a gasit, si iata, el ratacea prin tara. Si omul l-a intrebat, zicand: Ce cauti? Si el a zis: Caut pe fratii mei. Spune-mi te rog unde isi pasc turma (Geneza, 37).

O persoana care si-a pierdut calea in domeniul vietii nu poate trai astfel mult timp. El cauta sfaturi si oameni care sunt asemenea lui, fratii sai. El simte ca trebuie sa gaseasca alt drum, dar nu in dimensiunea corporala, unde se afla, ca un animal: mai degraba, acest drum ar trebui sa il ajute in viata sa si sa devina uman.

De aceea el ii cauta pe aceia care isi pasc turma, adica isi controleaza animalul din ei. El vrea sa se alature lor si sa le devina frate, astfel incat ei sa il invete cum sa devina un pastor si cum sa se ridice deasupra animalului din el.

El simte ca si-a pierdut drumul prin tara, ca el este acel animal, magarul ratacitor (magar-Hamor, in ebraica, este derivat din cuvantul Homer-materie). O persoana vrea sa ridice umanul din el prin eliberarea sa de regula animalului. Pentru aceasta el cauta oameni care controleaza animalul din ei, care il pot ajuta sa se intareasca pe calea sa. Ei sunt fratii sai, si el ii cauta!

Un barbat ratacind prin tara (Tara-Eretz; radacina lui Eretz vine din Ratzon-dorinta) se refera la un loc in care rodul pamantului (rezultatele vietii) … va rasari. Animalele(oameni fara un scop inalt) ratacesc prin tara pentru a se mentine aici si acum. Dar cum gasesc calea care ma transforma pe mine in uman si sa obtin…rodul (puterea spirituala si cunoasterea) domeniului care sa sustina lumea (sa aduca viata spirituala)?

Si muncile campului sunt aratul, semanatul si secerisul. Aceasta este munca unui om prin care el se simte implinit. Se spune despre asta: Ei, care, in lacrimi au semanat, vor culege in bucurie Este evident ca pentru munca grea pe care o facem cu lacrimi in ochi, primim rezultate bune numai la sfarsit. Trebuie sa avansam, in ciuda lacrimilor si a tuturor greutatilor, si deci avem nevoie de sprijinul puternic al mediului…si acesta poarta denumirea de Tara pe care Domnul a binecuvantat-o.

O persoana deplange animalul din el, de care trebuie sa scape pentru a se ridica la nivel spiritual. Pentru aceasta are nevoie de sprijin puternic care sa ii permita sa se pastreze, mai curand in spiritualitate, decat in lumea materiala care il trage in jos. Aceasta este binecuvantarea Creatorului de la care capatam puterea de a avansa.

Persoana care rataceste prin tara este o persoana care a pierdut directionarea spre scop. El nu stie ce sa faca mai departe. El simte in mod clar, ca nu vrea sa traiasca dupa criteriul animal al binelui si raului, de vreme ce o asemenea viata nu este insufletita, intre granitele aceleiasi tari-dorinta.

Cu toate acestea, cum ma pot ridica de la nivelul de magar (materie) la cel de om? Nu am cunostinta de calea reala care ma duce acolo. Trebuie sa gasesc o forta exterioara care ma va impinge in afara nivelului insufletit, la fel ca o samanta care are nevoie de un sol fertil ca sa germineze. Sunt incapabil sa fac asta singur. Sunt sub controlul total al animalului din mine si oricum nu am sansa sa ma eliberez de viata mea de animal. Daca o forta externa nu ma trage din asta, in sus, catre o noua dimensiune, imi voi termina zilele ca un animal.

De aceea imi voi exercita liberul arbitru si voi intra intr-un grup de Kabbalah definit prin iubirea fata de prieteni. Eu inteleg ca fara ei, nu pot avansa. Iubirea se manifesta atunci cand fiecare simte ca grupul este mai important pentru el decat magarul sau. Grupul este nivelul sau uman. Cu ajutorul lui el va atinge adeziunea cu Creatorul si va deveni similar cu El. Totusi, aceasta este conditionata de implicarea persoanei in grup, pentru a primi forta de la el si de a se ridica deasupra magarului din el, la nivelul de om.

Lumina care vine prin grup creeaza in mine omul. Grupul se dizolva in corpul meu, in timp ce Lumina care il umple devine Lumina vietii mele. Singura cale pentru a atinge aceasta stare este iubirea pentru prieteni, prin care ii iubesc mai mult decat pe mine. Ei sunt parti ale sufletului meu, in timp ce eu sunt doar magarul meu, materia. Prin suportul mutual reciproc, ne putem ajuta sa devenim umani.

Fortele care va impiedica sa va conectati cu prietenii sunt numite exil. Noi simtim exilul atunci cand ne arde dorinta de a ne conecta cu grupul, si nu putem. Faraonul sta in noi si conduce neamul Israel din mine.

Totusi, aspirand la iubirea prietenilor, noi devenim demni de a iesi din exilul Egiptean si de a primi Torah, forta care ne uneste. Povestea neamului Israel in Egipt si ratacirea lui in desert este povestea corectarii unui prim punct spiritual pentru a atinge pamantul, Tara Israel, dorinta numita Israel (Iashar-El- direct la Creator).

Din Part. 4 Lectia Zilnica de Kabalah 24.05.10, Articolul Iubirea Prietenilor

Alegerea mea: O dimensiune mai inalta

O persoana este condusa de Sus intr-un loc al liberului sau arbitru. Liberul nostru arbitru nu consta in alegerea intre placere si suferinta. Asta este ceea ce ne-a adus pe noi in acest loc, in aceasta stare. Acum, alegerea noastra sta in altceva, deasupra placerii si suferintei, ceva aflat intr-o dimensiune mai inalta.

Exista un asemenea plan al acestei lumi prin care am fost condusi, adusi dintr-un loc rau in alt loc care pare bun, mai bun decat cel anterior pentru ca suferinta din el era mai mica. Si dupa un anumit timp, acest loc, de asemenea, pare rau si este vremea sa ne mutam. Dar, vedem ca oriunde am merge, va fi mai rau (un mai mare rau va aparea) .

De aceea, in granitele acestei lumi, ramanem in acelasi loc. Ce trebuie sa fac este sa ies din el, in sus, in alta dimensiune. Trebuie sa aleg valori complet diferite pentru ceea ce numesc bine si rau– sa le masor fata de primire si daruire si adevar si minciuna – in loc sa aleg sa masor binele si raul contra placere si suferinta, asa cum fac in mod curent. Placerea si suferinta pe care le experimentam in corpul nostru animal; adevarul si minciuna sunt eperimentate de omul din mine.

In alte cuvinte, alegerea mea este in dezvoltarea genei spirituale care mi-a fost data, la nivelul uman real. In asta consta liberul meu arbitru: sa aleg noi referinte, un scop nou si o complet noua dimensiune.

Atunci voi percepe tot ce a ramas jos, in aceasta lume, numai ca ceva care este necesar si aleg sa ma angajez in omul din mine. Am un punct in inima, prima gena spirituala (Reshimo), de la care incep sa dezvolt omul din mine. Cum fac asta? O fac alegand mediul inconjurator, cartile de Kabbalah si profesorul.

Libera alegere si diseminarea

Intrebare: Te superi, uneori, pe cate cineva si, mai tarziu, privind inapoi, regreti, pentru ca iti amintesti de la Cine a venit asta?

Raspuns: Nu ma supar, atat timp cat asta nu tine de libera alegere a cuiva.  Daca asta ar tine de capacitatea de libera alegere a cuiva, as putea sa devin cu adevarat furios. Prin libera alegere inteleg ca se preocupa de raspandirea intelepciunii Kabbalah. In acest caz, ia aminte: Asta nu are nimic de-a face cu Creatorul. Asta este conectata direct la simtul de raspundere a persoanei. Aici sunt neiertator.

Intrebare: Dar, totul vine de la Creator?

Raspuns: Nu, asta nu. Raspandirea eficienta, in mod corect si bine a Kabalei tine de liberul arbitru al cuiva, este datoria fiecaruia si trebuie sa vada de ea. Altfel, de ce studiem Kabbalah? Pentru ce avem nevoie de ea? Ramanem doar ca animalele. Noi suntem umani, doar in masura in care folosim intelepciunea corectarii, care ne-a fost acordata. Este datoria noastra sa coboram Lumina, pentru corectia noastra. Cand o persoana nu isi indeplineste partea sa, sau o face insuficient, mai ales cand i se ofera o oportunitate, nu pot sa trec peste asta.

Este singurul lucru care ma infurie si altceva, nimic. In toate celelalte domenii, nici macar nu am puterea sa fortez o persoana sa faca, sau nu, ceva. Ma refer, in mod special, la libera alegere si la faptul ca i-a fost data persoanei ca s-o foloseasca.

Intrebare: Libera alegere implica si studiul, nu doar diseminarea?

Raspuns: Implica studiile, atitudinea fata de grup, cartile de Kabbalah, profesor si Creator: tot ce are legatura cu partea individuala si avansarea  generala spre  scop.

Uneori o persoana trebuie sa treaca prin stari proaste. Trebuie sa le experimenteze. Liberul sau arbitru devine mai puternic, atunci cand persoana trece singura prin suferinte. Nu pot interveni. Altfel, as actiona ca si Creatorul, din exterior, de Sus, insa nu este corect si nu imi este permis.

Intrebare: Deci, exista doua tipuri de libera alegere: una cu adeziune (diseminare) si alta fara (starile dureroase)?

Raspuns: Nu. Este una si aceeasi, caci ambele demonstreaza atitudinea cuiva fata de cresterea sa spirituala. Sunt complet conectate.

Cum sa eviti suferinta

In timp ce analizam dorintele noastre, trebuie sa penetram adanc in ele, pentru a intelege ca acestea, impreuna cu intentia egoista, vin de la Creator. Trebuie sa ajungem la cea mai cumplita adancime a recunoasterii dorintei si, de la radacina sa realizam de unde vine aceasta dorinta.

Cand descoperim ca dorinta insasi si intentia ei egoista ne sunt trimise de Creator, vom intelege ca nu avem nicio sansa. Nu avem altceva cu ce sa o schimbam, un motiv de a o corecta, decat Creatorul. Altfel, o persoana nu are nevoie de Torah daca nu striga sau cheama in ajutor pe Creator. Nu se percepe inca, ca o creatura guvernata de Forta Superioara, la care poate cere ajutor.

Originea noastra egoista este acelasi inger care ne poate duce pe noi mai aproape de Creator.  Receptionam lovituri si, in consecinta, invatam ca ele au un scop si ca ele ne sunt trimise de cineva mai mare decat noi. Putem ajunge la aceasta concluzie prin suferinta si putem, de asemenea, ajunge la ea, prin studii, mediul inconjurator si dezvoltare spirituala.

Un intelept vede viitorul; vede excitarea unei stari inainte de a o dobandi si are abilitatea de a o schimba. Suferinta fizica din aceasta lume se transforma in suferinta a iubirii, cand atrag putin din Lumina Superioara si simt starea mea in relatie cu ea. Atunci incep sa sufar pentru ca nu am iubire pentru seaman sau iubire pentru Creator. Aici se afla punctul liberului nostru arbitru.

Este esential sa prindem radacina suferintei si sa intelegem ca ne este trimisa intentionat de Sus. Daca intelegem ca nu exista nicio sansa si incepem sa strigam catre Creator, inseamna ca am ajuns la cea mai mare adancime. Totusi, daca inca atribuim suferinta noastra diferitelor motive din aceasta lume si noua insine, nu am ajuns inca la adancul adevarat.

Ma scufund din ce in ce mai adanc in suferinta, prin gradele ei Aleph, Bet si Gimel (inanimat, vegetal si animal) si ma gandesc ca primesc lovituri de la natura. Totusi, cand ating ultima sa stare,  Bhina Dalet, descopar ca este o sursa deasupra naturii, ca este in Creator si este ca si cum Creatorul arata cu degetul. Atunci strig catre El.

Este posibil sa acceleram acest proces? Da, este. Din acest motiv ne-a fost data Tora, pentru a avansa printr-o cale simpla si rapida, conform liberului nostru arbitru, mai degraba decat pe calea suferintei. Pot sa organizez un grup in jurul meu si sa atrag Lumina de Sus prin studii (studiind Zohar-ul, de exemplu) si voi obtine acealasi rezultat, mult mai repede. Aceasta este numita calea Torei. Diferenta dintre cele doua cai reprezinta mii de ani de suferinta.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 17.05.10, Ce este pregatirea pentru Primirea Torei?

Pagina 5 din 7« Prima...34567