Tag Archives: Litera

Scrie o literă din inma ta

Dacă ne dorim unii altora „Un an nou fericit” şi „Să fii înscris în Cartea Vieţii”, cuvintele noastre conţin Forţa Superioară. Până la urmă, noi suntem legaţi unii de alţii prin pregătirea reciprocă, prin înregistrarea corectă, prin care am descris pe un fundal alb, toate proprietăţile noastre.

Fundalul alb pe care scriem este aceeaşi garanţie mutuală pe care o putem descrie ca „albul” grupului împotriva căruia eu examinez dorinţele mele, calităţile şi văd cât de opuse sunt ele grupului, cât de nepotrivite sunt pentru unitatea cu el. Cu toate acestea, eu completez acest scris şi nu mă predau. Continui din ce în ce mai mult să examinez contradicţiile.

Această muncă, cu o lună înainte de anul nou, este condiţionată de principiul „omul care aspiră la Creator (Israel), Lumina care Reformează (Tora), şi Forţa Superioară (Creatorul) sunt unul”. Israel este acela care vrea să se unească cu ceilalţi. Tora este Lumina care Reformează înclinaţia rea revelată numai în munca cu grupul. Numai în grup vom descoperi înclinaţia noastră rea, ca negru pe alb, dacă imaginez grupul ca fiind complet „alb”, corectat.

Şi, dacă vreau să ating acest alb general, să descopăr Creatorul în interiorul conexiunilor noastre, El este revelat, iar noi primim „semnătura” Lui.

Noi scriem toate aceste „înregistrări” în inimile noastre, fiecare în inima proprie. Inima omului este un total de „613” dorinţe necorectate în acest moment, înseamnă raul, corupţia şi inima sfărâmată. Corecţia ei este făcută prin conectarea inimilor noastre, împreună.

În viitoarea stare, toate inimile noastre, toate gândurile noastre vor fi conectate în aşa fel că mintea şi inima vor fuziona într-un tot, şi noi toţi vom fi ca unul. Din adâncul speranţei de a atinge această stare, fiecare din noi îşi scrie litera lui..

Şi dacă scriem în acest fel, noi nu scriem doar o literă. Scriem Cartea Tora în inimile noastre. Este aşa fiindcă întreaga Tora ne spune despre revelarea răului din noi şi corecţiile pe care noi le primim atunci de Sus, de la „albul” superior. De aceea, noi diferenţiem negrul de alb, pentru ca astfel să putem scrie cu el (negrul) la literă. Dar noi trebuie de asemenea să examinăm proprietăţile albului însuşi, al Luminii Înconjurătoare. Iar pentru noi, a învăţa să „scriem” este numai pregătirea pentru venirea Luminii Înconjurătoare şi iluminarea ei înăuntrul nostru.

Astfel, negrul rămâne negru şi albul rămâne alb. Ele sunt fundaţiile structurii noastre. Dar noi deja le includem pe amândouă în interiorul nostru şi le infiltrăm mai adânc înăuntru, în aşa numitele „secrete ale Torei”, locul unde amândouă, şi negrul şi albul se contopesc într-un întreg. Dar nu este posibil să exprimi această adeziune în scris.

În limbajul scris, noi nu indicăm Taamim (gusturi), Necudot (puncte şi linii care se scriu sub litere), Taaghin (coroanele de deasupra literelor), forma exactă a scrisului. Este aşa, fiindcă un om trebuie să le obţină pe calea muncii interioare şi abea atunci le adaugă pe acestea literelor.

Pe scurt: descoperim negrul din relaţia cu grupulcând îl imaginăm ca fiind la final, complet, în starea „albă”. Iar când terminăm munca simţim că într-adevăr am ajuns în starea în care Creatorul trebuie să o completeze, „să semneze” pe ea.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 9/25/2011 „Scrierile lui Rabaş”