Tag Archives: Lo Lishma

Egoismul – un mare ajutor

Linia stângă ne ajută să construim conexiunea dintre noi. Fără ego, nu am putea să obţinem o formă, deci el nu este distrus. Este ca şi cum ai pune pe el o bucată de cupru sau aur şi ai începe să o ciocăneşti până când se conturează o formă.

Se spune că drumul spre iad este pavat cu bune intenţii, iar acesta este motivul pentru toate păcatele noastre, pentru că intenţiile noastre nu sunt cu adevărat bune. Eşti sigur că lucrezi cu toate intenţiile pentru a dărui, dar există un scurtcircuit şi totul este ars; deodată cazi în întuneric.

În timpul perioadei de pregătire trecem prin stări de urcare şi cădere, în procesul de tranziţie de la Lo Lişma (nu pentru numele Ei) la Lişma, intenţia de a dărui. Totuşi, deoarece acestea sunt minore, nu ne duc spre greşeli mari. Avem nevoie de această perioadă pentru a echilibra cele două atribute, astfel încât atât Lumina cât şi întunericul, dorinţa şi atributul dăruirii, să fie văzute ca egale iar omul va înţelege că este imposibil fără ele. Atributul întunericului şi atributul Luminii sunt egale în obţinerea Creatorului, şi nu poţi avea una fără alta.

Omul trebuie să urce în mod corect deasupra dorinţei sale, pentru a se elibera şi a dărui chiar mai mult. Este ca şi cum am spune cu toţii, de exemplu, cât de minunat şi de bun eşti, pentru că ai făcut un favor cuiva, iar tu, sub influenţa acestor vorbe, te avânţi cu entuziasm şi dărui chiar mai mult! Apoi, începi să regreţi. Acest regret de aruncă în jos de pe toate nivelurile. Totuşi, pentru a ne proteja de asta, ni se dă o anumită perioadă de timp, în care aceste două forţe trebuie să se echilibreze în mod corect în noi.

Atributul primirii este mintea superioară, deoarece numai mulţumită ego-ului începem să înţelegem şi să percepem lucrurile aşa cum sunt ele în realitate. Linia dreaptă, pe de altă parte, este dăruire şi iubire şi nu există Din (Judecată) aici, nu există limitări, contraste, dominare sau control. Linia stângă include totul în ea. Este imposibil să descoperim Lumina Creatorului fără ea. Ego-ul este marele nostru ajutor, dar împotriva noastră.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele Cărţii eterne” din 31.12.2014

Un motor care funcționează cu energia dăruirii

Rabash, ”Trei rugăciuni”: Când Moise a venit să vorbească ”în numele Tău”, ceea ce înseamnă că ar trebui să muncească pentru binele Creatorului, ”răul a ajuns la acești oameni”, adică ei au devenit mai răi. Asta înseamnă că, înainte ca Moise să vină să le vorbească, a fost nevoie să lucreze doar pentru iubirea cerului, erau angajați în lucrarea lui Dumnezeu și credeau că erau drepți.

Ei au avut puterea și energia pentru a munci pentru că era clar pentru cine munceau. Dar, după ce Moise a venit cu mesajul că era nevoie să muncească în scopul de a dărui, au devenit răi. Astfel, pentru ei, era de preferat să nu se angajeze în munca ”Lo Lishma”.

Vedem că mulți oameni care vin să studieze simt forța, dorința și motivația egoistă. Asta continuă până când ei sunt impresionați de munca reală și înțeleg că asta trebuie să fie total deasupra egoului și împotriva lui.

Atunci puterea lor dispare. Până atunci ei erau aprigi, determinați și plini de energie și brusc, totul dispare și pierd puterea de a face ceva. Cu ce energie pot munci, cu ce carburant? Apoi, cu toții cad și doar cei care pot avansa trăgând puterea dăruirii și cei care sunt pregătiți pentru acțiuni în scopul de a dărui pot trece la un alt combustibil, la energia dăruirii.

Întrebare: Care este combustibilul alternativ de dăruire?

Răspuns: Combustibilul de dăruire este respectul pentru Creator, măreția Superiorului. Prin urmare, trebuie să simțim măreția grupului, măreția profesorului și a tuturor cabaliștilor din trecut, și apoi măreția Creatorului.

Constant, trebuie să muncim asupra acestei grandori și asupra aprecierii sale și prin asta, vom putea primi puterea de a avansa.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 22.04.2014, Scrierile lui Rabash

Inima mea este în mâinile prietenilor

În ideea intenţiei, este activ principiul “Fiecare va ajuta prietenul său”, deoarece “Un prizonier nu se poate elibera singur din închisoare”, ci doar prietenii îl pot scoate.

Susţinerea prietenilor este numită “Arvut “ şi, dacă ea este găsită chiar pentru un moment, nu voi uita intenţia şi inima mea va fi mereu deschisă în direcţia corectă. Nu sunt pregătit să fac acest lucru singur, ci doar cu prietenii. Inima mea se găseşte în mâinile prietenilor şi numai ei pot să o conducă spre Creator, care este în centrul grupului. Prin urmare, depind complet de ei. Cum îi pot răsplăti în schimbul acestei munci? Îi recompensez în acelaşi mod, adică într-o manieră identică mă gândesc la ei, îmi fac griji cu privire la intenţiile lor. Nici unul dintre ei nu este capabil să facă asta singur şi necesită, de asemenea, ajutorul prietenilor.

Dacă împreună, ne gândim şi ne preocupăm de faptul că intenţia corectă nu va înceta în ceilalţi, că inima lor va rămâne mereu deschisă şi pregătită pentru descoperirea Creatorului, în centrul grupului apoi, cu aceasta, ne asigurăm de aceeaşi preocupare şi acelaşi tratament de la ceilalţi. În cele din urmă, eu descopăr că toată lumea este deja în starea finală corectată şi nu am văzut asta cu ochii mei corupţi, aşa cum este scris: ”…atribuie celorlalţi propriile sale defecte”.  Şi, dacă mă îndrum corect în munca cu prietenii, dăruindu-le, atunci voi descoperi dăruirea lor faţă de mine.

Adică, toată munca pe care o fac asupra mea o fac graţie muncii asupra celorlalţi. Între timp, eu fac asta din motive egoiste (Lo Lishma), în care mă îndrept spre propria corectare. Dar, în ciuda acestui lucru, se face deja în direcţia corectă, de la mine spre exterior. De la Lo Lishma ca aceasta, ajungem la Lishma, la dăruire.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.01.2014, Atelier

Silueta mea intunecata, in contrast cu fundalul alb al daruirii

A fi in starea de Lo Lishma (pentru sine) inseamna sa stii ce este Lishma (daruire). Noi nu putem emite judecati despre nici o calitate, daca nu am obtinut opusul acesteia. De aceea, trebuie sa simtim,intr-o anumita masura, ce este Lo Lishma si Lishma, pentru a putea estima, in functie de acestea, in ce stare suntem.

Toti pasii din Lo Lishma incep cu momentul in care persoana se imagineaza pe sine ca este in Lumina superioara, in totala calitate de daruire, insa nu simte aceasta calitate, deoarece propriile sale calitati nu sunt corectate, inca, si-i ascund perceptia reala, adica il ascund pe Creator. Apoi, persoana spune ca se afla in Lo Lishama, in egoism.

Omul poate spune care dintre calitati, in parte, il ascund pe Creator de el, in fiecare moment, la fiecare oportunitate data. El este ca un copil care percepe viata de la nivelul varstei de doi-trei ani, sau zece ani.

Cu alte cuvinte, trebuie sa ne imaginam ce este daruirea. Se poate sa nu o percepem, inca, in adevaratul sau sens, insa, deja simtim ca suntem pozitionati in parte opusa fata de aceasta calitatea, dincolo de care nu se afla nimic.

Oricum,, in perceptia noastra asupra realitatii, vedem calitatile noastre intunecate, opuse daruirii, care ne deseneaza o anumita imagine, tot felul de forme, pe fundalul alb al calitatii Bina, proprietatea daruirii. Imaginea, nivelul ascunderii fata de noi a calitatii de daruire, este numita lumea noastra. Pe de alta parte, aceasta lume „acopera” (compenseaza) imperfectiunile mele, ascunzandu-le de mine si eu pot exista dincolo de aceast ecran care acopera.

Creatorul se dezvaluie si se ascunde de noi, in acelasi timp, iar noi trebuie sa luam acest exemplu de la El si sa lamurim amandoua calitatile Lui. Asta este, mereu va exista o anumita revelatie si o anumita tainuire, numite „ecranul”, „acoperamantul”, care tainuieste si, in acelasi timp, adauga si compenseaza.

Din Lectia zilnica de Cabala, 19.06.2011, Scrierile lui Rabash

Un mare egoism care conduce la daruire

Intrebare : Cum obtine cineva o stare in care el sau ea ii vor cere ajutor Creatorului?

Raspuns:  In timpurile in care traim suntem impinsi inainte doar de suferinta si dezamagire. Daca noi ne aflam in egoismul nostru, cum ne putem noi rupe de el si sa avansam? Aceasta este posibil doar daca observam completa sa inutilitate. Eu nu gasesc in el nici o speranta egoista pentru viitor, ci doar goliciune. De aceea, devin dezamagit in egoul meu, incerc sa ma intorc spre alte surse si nu gasesc nimic.

Indiferent cat de greu incerc, eu sunt incapabil sa ma unesc cu ceilalati pentru scopul unei vieti materiale confortabile. Si apoi incep sa gandesc ca insasi posibila unificare contine ceva speranta pentru viitor si pentru viata spirituala care va fi mai buna si mai satisfacatoare decat viata materiala. La urma urmei, daruirea este buna; umple o persoana si anuleaza toate limitarile. Aceasta este numita “ Lo Lishma, “  aspiratia egoista pentru spiritual, de unde incepe fiecare.

Acesta este un stagiu necesar pe calea unde eu doresc sa ating Creatorul si unificarea in grup deoarece eu sper sa gasesc un viitor mai bun acolo. Tot acesta este chiar un mai mare egoism dar este deja indreptat in directia corecta, si ma forteaza sa continui calea mea. Totul se deruleaza aici gradual raportat la un lant de cauza si efect, si este imposibil sa sari vreun nivel.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 4/10/2011, Scrierile lui Rabash

Transformarea de la egoism la altruism

Intrebare: Daca cineva cere Luminii sa il aduca mai aproape, nu este aceasta o cerere egoista? La urma urmei, el vrea sa se intample asta, ca sa se simta mai bine.

Raspunsul meu: Asta nu conteaza. Se numeste Lo Lishma, care inseamna ca o persoana doreste spiritualitatea in mod egoist, pentru binele sau. Vrea sa simta lumea spirituala, sa capete o viata spirituala si senzatia adevaratei realitati, si sa vada ca viata lui nu se va pierde. Intr-un fel sau altul, viata merge inainte, si nimeni nu stie cat timp i-a mai ramas. Omul nu vrea ca viata lui sa se termine intr-un mod neimportant.

De la inceput, nu putem sa ne gandim la nimic altceva, decat propriul nostru avantaj. Ca urmare, daca persoana nu doreste spiritualitatea in mod egoist, imaginandu-si cat este de buna pentru noi, atunci ar fi imposibil sa ajunga la noi Kabbalah. Calea spirituala incepe cu realizari egoiste, numite Lo Lishma, iar apoi, pe masura ce persoana continua sa fie influentata de Lumina Superioara, Or Makif, atitudinea egoista fata de spiritualitate este inlocuita cu una altruista, numita Lishma.

De aceea, egoismul unei persoane se numeste „ajutor impotriva siesi” (Ezer Kenegedo). Asta pentru ca o aduce intr-o stare in care isi da seama, dintr-o data: „Propriul meu egoism imi sta in cale!”. Ajunge la un moment in care trebuie sa anihileze acelasi ego care l-a ajutat mereu si l-a impins inainte. Insa nu ar trebui sa isi anihileze dorintele, ci doar intentia lor egoista.

Acesta este modul in care o persoana este transformata treptat de Lumina.