Tag Archives: lumina

Presiune de sus, presiune de jos…

Întrebare: Israel aduce Shefa (abundența) și Lumina în lume? Între timp, toată lumea ne blamează pentru că aducem răul în lume.

Răspuns: Între timp, noi oprim conductele Luminii și nu lăsăm Lumina și Shefa să curgă liber prin ele spre toate lumile. Suntem în lumea cea mai de jos, în centrul întregii creații și noi oprim trecerea Luminii, abundența de sus în jos, nu o lăsăm să urce înapoi de jos în sus.

Problema este că, deși suntem cu toții într-o mare de Lumină, de Shefa, ea vine de sus în jos și pune presiune pe noi prin aceste sisteme pe care, totuși, trebuie să le activăm. Lumina pune presiune pe Israel prin natură, prin națiunile lumii.

Israel resimte presiunea de jos, de la cei cărora trebuie să le transfere Lumina și, de asemenea, presiunea de sus, de la Lumina care trebuie să treacă prin acesta spre toate națiunile lumii și natura mineral, vegetal și animat. Israel se află în mijloc și resimte presiunea din ambele părți.

Din pregătirea Lecției zilnice de Cabala, 23.07.2014

Litere negre care descriu Lumina

În spiritualitate nu există litere, nu există simbol prin care să o putem înțelege. Spiritualitatea este înțeleasă doar prin vasele pe care le construim progresiv în noi. Baal HaSulam scrie în Scrisoarea 14: ”Toată multiplicarea în spiritualitate se bazează pe literele care sunt desenate în materialitatea acestei lumi…” adică, stările prin care trece o persoană, așa cum este scris (Isaia 45:7) ”…și creează întunericul”.

Nu suntem pregătiți să înțelegem Lumina, noi o percepem în funcție de absența sa, conform literelor negre pe fond alb. Într-o astfel de formă vom atinge cunoașterea Luminii, din întuneric, probleme, din absența Luminii.

O persoană nu are vase pentru a descoperi Creatorul, pentru a descoperi caracteristica dăruirii. Ea nu știe, nu înțelege, nu simte asta. Acest lucru este dincolo de ea. Noi explicăm dăruirea, ca și cum învățăm un câine să fie o persoană: să înțeleagă, să simtă, să ia decizii ca o persoană. Este, pur și simplu, imposibil.

Întreaga lume se naște la nivel de bestie, așa cum este spus (Iov, 11:12): ”…dintr-un măgar sălbativ, un om se va naște”. Și numai Lumina pe care o chemăm construiește nivelul Adam (om) în noi. Astfel, avem nevoie de tot soiul de ”litere” care sunt construite în noi din întuneric. Un fel de iluminare, un fel de mică dezvăluire ne atinge și brusc, tot felul de lipsuri și probleme se dezvăluie. Deci, peste acest contrast, al unui lucru opus altuia, aflăm despre diferite stări, până ce ele sunt toate conectate în senzații și discernăminte spirituale.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 02.04.2014, Scrierile lui Baal Hasulam

Ordonați sensibilitatea de la zero la infinit

Întrebare: Ce înseamnă că totul se schimbă în funcție de Lumina care vine și luminează?

Răspuns: În conformitate cu efortul pe care o persoană îl face, ea devine mai sensibilă la caracteristica de dăruire și, prin aceasta, primește un nou impuls și sentimente de la lumea spirituală, de la starea sa spirituală. Deoarece nimic nu există în afară de lumea Infinitului.

Suntem în fața lumii Infinitului și ne dezvoltăm sensibilitatea cu privire la ea. Fac efortul de ”lustruire” și ridic sensibilitatea mea cu un nivel. În acest mod, încep deja să văd în interior un fel de spațiu în această lume a Infinitului. Încep să identific lucrurile, caracteristicile și, conform efortului pe care l-am făcut, simt și identific conexiunile.

Ca urmare a efortului meu, Lumina vine și mă schimbă; devin mai sensibil la acest sistem în care exist. Acum, pur și simplu nu mă simt. Sunt sensibil numai la informația pe care o primesc în cele cinci simțuri de animal, deoarece trăiesc în corpul meu animal și nu simt nimic mai mult.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 23.03.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Creșterea necontrolată a ego-ului

Întrebare: Cum este posibil să se ajungă la o decizie colectivă pentru ca ego-ul nostru să nu crească și să nu iasă din limite?

Răspuns: Este imposibil de a opri creșterea ego-ului. Oricum, el va crește și se va descoperi tot mai mult. Dacă nu-l corectați, se va revela incorect și, dacă-l corectați, se va revela corect, ca opusul său, cu caracteristica de dăruire.

Este întreaga noastră evoluție: de Sus, Lumina operează tot timpul, iar de jos, Reshimot se dezvăluie tot mai mult. Și, în fiecare an, fiecare zi, fiecare minut experimentăm noi dorințe și gânduri tot mai puternice, posibilități tot mai mari; doar că nu le simțim.

Prin urmare, ego-ul va crește constant. Trebuie doar să ne procurăm instrumentele pentru corectarea lui.

Din Lecție în limba rusă, 02.02.2014

Punctul vieţii

Baal HaSulam, scrisoare nr. 8, „Fructele înţelepciunii”: „Ei spun că există un scop sublim pentru tot ce se întâmplă în această lume, şi este numit „picătura de unificare.” Când aceşti locuitori trec prin toate acele spaime în casele lor de lut, prin toată mândria lor, care este scoasă din ei, un orificiu se deschide în pereţii din inimile lor, care sunt sigilate ermetic de însăşi natura Creaţiei, şi ele devin potrivite pentru a se insufla o picătură de unificare în inimile lor.”

Întrebare: Lumina este întreagă atunci când aceasta este dezvăluită, deci este numită numai o „picătură de unificare?”

Răspuns: Nu trebuie mai mult decât un punct de conexiune în vederea realizării unificării. Este ca naşterea unei noi vieţi, din care tatăl dă lumina, care este doar o picătură. De fapt viaţa este creată de la o celulă de spermă, de la un punct de viaţă, şi nu este nevoie de nimic mai mult decât atât. Picătura de unificare vine de la Creator, este fotonul, acea particulă de Lumină, şi nu este nevoie de nimic, decât de atât. Restul vine de la fiinţa creată, de la disponibilitatea lui şi apoi atinge adeziune completă.

Din pregătirea pentru a lecţia zilnică de Cabala- Lectia 3/11/14

Secretul caracterelor pure

Ordinea inversă a luminilor şi vaselor este o lege care operează şi care există de la începutul lumii până la final. Provine din faptul că, cu cât este mai mare vasul, dorinţa, şi cu cât este mai mare “groasă”, cu atât lumina care se dezvăluie în ea este mai mare. Cu alte cuvinte, lumina se dezvăluie în partea pură prin partea “groasă”.

Partea “pură”, transparentă prin care începe creşterea – este Keter şi partea “aspră, groasă” este Malchut. Astfel, Malchut determină măreţia luminii care va fi în Keter. Această lege este aceeaşi pentru cele zece Sefirot din tot; de la o mică celulă, o parte a lumii, lumea întreagă sau întreaga realitate care există.

Există două legi de fapt în această lege a ordinii inverse a luminilor şi vaselor rezidă:

  • Prima, îl descopăr pe Creator în funcţie de mărimea dorinţei mele. Cu alte cuvinte, descopăr gustul în funcţie de apetitul meu.
  • A doua, există legea echivalenţei de formă: cu cât vasul meu este mai pur,cu atât este în echivalenţă de formă cu o lumină mai mare şi mai înaltă.

Se pare că am o parte groasă cu ajutorul căreia atrag şi descopăr luminile şi am o parte a vasului pură cu ajutorul căreia simt aceste lumini. De aici, rezultă un mare număr de consecinţe care ne dezorientează complet.

De exemplu, pentru a atinge vârful în orice artă, artiştii trebuie să muncească mult în situaţii foarte dificile, “grele”, “pragmatice”. Putem crede că ei zboară în sfere înalte dar, în realitate, ei sunt destul de “complicaţi”.

„Cel care este mai mare decât prietenul său, dorinţa sa este mai mare”. Aceasta este consecinţa ordinii inverse a luminilor şi vaselor, chiar şi aici, în lumea materială.

Pentru a obţine ceva sublim, rafinat, trebuie să treci prin toate stările în viaţă – abia atunci vei fi capabil să creezi, cu adevărat, o operă de artă. Doar “murdărindu-te” suficient va putea atinge vârful.

Deci, dacă ne-am apropia mai mult de aceste naturi fine, am vedea în ele ceva total diferit de ceea ce am crede – deoarece există totul în ele.

Astfel, puritatea şi Aviut (asprimea, grosimea) sunt conectate, pentru că relaţia dintre ceva din ceva şi ceva din nimic este inversă. Pe de o parte, ceva din ceva trebuie să se manifeste şi, pe de altă parte, ceva din nimic trebuie să îşi dezvăluie esenţa sa şi polul opus care-i lipseşte. Aşa obţinem spiritualitatea.

Avansăm mai departe, ne murdărim căzând în noroi, generaţiile coboară mai jos în abis – şi sunt exact stările care ne pregătesc pentru realizarea cea mai pură. În ceea ce priveşte „existenţa din nimic”, descopăr lumina în funcţie de grosime, de „asprimea”dorinţei mele, iar conform cu „ceva din ceva”, descopăr lumina în funcţie de puritatea mea.

Astfel, dorinţa mea conţine două părţi: partea aspră, care atrage lumina şi o parte pură, care o primeşte.

Din lecţia „Introducere la Cartea Zohar”, 27.02.2014

Pierzându-te în scopul de a găsi

O persoană trece prin diferite faze până când ajunge la prima corecţie spirituală, echivalenta de formă cu Creatorul. Cuvântul “loc” este des folosit ca referinţă pentru Creator. De ce Creatorul este numit “loc”?

Locul este dorinţa. Locul care a primit calitatea de dăruire este imaginea Creatorului. Deci toate intenţiile, toată munca unei persoane ar trebui să fie îndreptate către un singur loc: a corecta dorinţele sale pentru a fi de dăruire. Imaginea Creatorului care este revelată în locul potrivit, ceea ce înseamnă în vasele corectate, este deja influenţa celor două linii.

Prima fază a corectării este atunci când încetează a se mai gândi la el şi deja înţelege şi simte că doar prin conectare este împlinit. Deja înţelege că trebuie să fie într-un grup care este considerat acelaşi cu Creatorul. Gradual începe să înţeleagă conceptul de conectare şi nu se vede ca fiind parte separată a grupului. Aşa cum e scris : “…căci Eu Domnul, locuiesc în mijlocul copiilor lui Israel.”

Graţie muncii sale în grup pentru a obţine garanţia reciprocă, gândurile prietenilor şi influenţa Luminii care este atrasă de eforturile noastre comune, persoana ajunge la acea stare în care priveşte totul din centrul grupului. Apoi simte o nouă întărire a inimii şi trebuie să atingă “locul” potrivit din nou şi din nou. După un timp, începe să înţeleagă că a trecut prin schimbări care nu păreau importante înainte. Opinia publică, starea grupului, îi devin foarte dragi.

Oamenii din grup îi devin dragi, importanţi şi începe să le poarte de grijă mai mult decât copiilor lui. Este aşa pentru că îşi simte familia  la nivel fizic în timp ce prietenii săi îi simte la nivel spiritual. Înţelege că are o obligaţie faţă de familia sa, dar în acelaşi timp începe să intre în inimile prietenilor săi, vrea să trăiască acolo şi să le garanteze tot ce este mai bun. Starea prietenilor îi determină toate gândurile şi acţiunile sale, îi dictează ce griji să aibă, ca o mamă care se îngrijorează doar pentru copilul său. Aşa începe o persoană să îşi trateze grupul.

Gradual, conceptul de Creator este clarificat în grup potrivit eforturilor de a aranja imaginea vasului general, a minţii şi a inimii generale. Prin durerea care este simţită în momentul în care nu poate să atingă asemenea unitate, imaginea Creatorului începe să devină clară în acest grup unit.

Lumina Înconjurătoare îl inflenteaza prin dorinţele sale pentru centrul grupului, pentru dorinţele sale de a vedea pe toţi corectaţi şi încântând Creatorul care este revelat potrivit eforturilor depuse în grup. Aşadar persoana se apropie de Creator prin grup.

În acest moment nu putem înţelege ce înseamnă a te pierde pe tine în grup şi în acelaşi timp să şi exişti, să şi acţionezi. Din perspectiva egoului, sinele dispare complet, dar din perspectiva dăruirii el creşte până când ajunge la nivelul Creatorului revelat în grup. Baal HaSulam spune: “Este normal, atunci când Lumina generală se aprinde, individul este anulat în ceea ce priveşte sinele,” dar simte grupul şi Creatorul în el!

Din lecţia zilnică de Cabala 1/12/14

Nouă paşi spre descoperirea spirituală

Scopul nostru este de a atinge echivalenţa de formă şi armonia cu Lumina, în alte cuvinte de a realiza completarea corecţiei, către iubire eternă şi dăruire. Această stare necesită ca noi să fim conştienţi, să simţim asta şi să ne creştem toate caracteristicile necesare pentru a înţelege ce ne lipseşte ca să semănăm Luminii, prin ce schimbări interioare trebuie să trecem.

Adică, toată muncă noastră constă în a înţelege ce simt acum şi ce voi simţi în starea corectată. În fiecare stare, eu trebuie să reacţionez ca şi Lumina.

În fiecare moment al vieţii mele, trebuie să tânjesc după echilibrul cu ea, adică la echivalenţa de formă. Pentru asta, mai întâi, este necesar să fiu conştient de proprietăţile Luminii. Totuşi, în acest timp, noi suntem în ascundere şi nu simţim Lumina, atâta timp cât nu am ajuns la echivalenţă de formă cu ea. Cum putem să ne asemănam Luminii, dacă nu o simţim?
Aici ne salvează o condiţie care a fost creată special pentru noi: această lume. Este o minune care nu există în nicio altă lume. Aici, în această lume, chiar dacă sunt complet spart, complet opus Luminii, în ciuda a tot, am posibilitatea să descopăr dorinţe care, ca şi mine, caută echivalenţa cu Lumina. Ca şi mine, acestea primesc aspiraţia de Sus, această picătură de spermă, acest „punct în inimă”, fără de care această aspiraţie nu ar fi trezită.

Din acel moment, putem deja să începem cu acţiuni similare cu cele ale Luminii. Adică, atunci când interacţionăm unul cu celălalt, putem crea din noi înşine un exemplu a ceea ce se numeşte o acţiune a Luminii: dăruire, iubire, ajutor reciproc, cooperare reciprocă şi trezire. Avem oportunitatea să facem acele acţiuni pe care le face Lumina, pentru a ne încălzi pe fiecare un pic, a ne agita, adică a trezi dorinţa şi invidia în prieteni.

În loc de Lumină, de Creator, primim un grup. Creatorul îndreaptă omul către o soartă bună şi îi spune: „Ia-o!” În alte cuvinte, El ne duce într-un laborator, ne pune într-un model prin care avansăm cu ajutorul prietenilor, în ciuda stării sparte, ruinate. Creatorul te duce la ei, iar acum tu începi să acţionezi.

Restul depinde de tine, de maniera în care faci munca şi te relaţionezi la grup ca şi la Creatorul care îţi dăruieşte totul. Atunci când începi dialogul, munca reciprocă, cu grupul, vei începe să clarifici cum te influenţează grupul şi cum influenţezi tu grupul. Apoi, este posibil să vă ridicaţi împreună.

Aşadar, trebuie să atingem o stare care se numeşte Arvut (garanţie reciprocă), care asigură ajutor reciproc şi influenţa reciprocă pentru fiecare membru al grupului. Ne prezentăm în faţa fiecărui prieten ca dăruirea din partea Luminii, ca şi Creatorul, iar el trebuie să reacţioneze ca şi creatura care vrea să se corecteze şi să semene cu Lumina.

În alte cuvinte, fiecare vrea să se identifice cu grupul, să fie conectat, să adere la el, să devină un singur om cu o singură inimă, cu o singură minte. Adică, trebuie să mă topesc total în prieteni, astfel încât să nu rămână nimic din mine. Vreau să mă scufund în grup. Asta trebuie să facă fiecare şi, prin asta, toată lumea ajută pe toată lumea.

Ca rezultat, după ultima picătură de efort, devenim cu adevărat un singur om cu o singură inimă. Această picătură este la fel ca ultima muşcătură pe care o înghiţim la o masă, după care ajungem la saţietate şi simţim că ne-am umplut. În acest fel, completăm întreaga HaVaYaH, cele zece Sefirot. Vedeţi, numai ultima fază, Malchut de Malchut, simte, înţelege şi ştie cu cine are de a face, cum şi de ce trebuie să se comporte aşa, cum este construită, cum este construit Creatorul şi ce trebuie să facă ca răspuns dacă primeşte totul de la El: atât Lumina cât şi dorinţa.

Aşadar Arvut este prima etapă – conexiunea într-un singur întreg – şi pare că nu este nimic mai mult. Totuşi, înţelegem că, între timp, acestea sunt doar cuvinte, aşa cum este spus: „sfârşitul acţiunii este în gândul iniţial.” În gânduri, vrem deja să atingem realizarea finală, dar trebuie să mergem pe un drum care poate fi lung. Vedeţi, eu trebuie să mă construiesc singur şi numai aşa îl voi recunoaşte pe Creator.

Totul este creat de Sus într-o formă perfectă, dar creatura trebuie să realizeze această perfecţiune, să fie conştientă de Creator, să devină ca El, să Îl înţeleagă în întreaga Lui adâncime şi să îi semene în toate acţiunile. Vedeţi, dacă starea creaturii este mai mică decât echivalenţa completă cu Creatorul, nu se consideră că Creatorul a fost benefic cu ea.

Trebuie să trecem prin toate aceste etape şi, atâta timp cât nu am terminat etapa anterioară, nu putem trece la următoarea. De aceea, de la început, vorbim de Arvut, de obţinerea echivalenţei de formă cu Creatorul, despre armonia cu natura: cuplarea, îmbrăţişarea, sărutul, toate expresiile ale echivalenţei de formă cu Creatorul şi, în ciuda tuturor acestea, ele sunt doar cuvinte şi acum începem să construim această starea; adică întrăm în etapa a doua şi ai departe. Per ansamblu, este posibil să descoperim nouă etape pe drumul către descoperirea spiritualităţii.

Din prima partea a Lecţiei zilnice de Cabala din 1/7/14, Topicul lecţiei: “Pregătire pentru congres”

Primul suflu de libertate

Se spune că “încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”. Încrederea se referă la Lumina Reflectată, Lumina de Hassadim, o stare a unui drept care nu are nici chiar o cămaşă, dar nu are nevoie, deoarece are o astfel de Lumină puternică a încrederii.

Noi nu înţelegem asta, deoarece lumea noastră există prin forţa de primire. Creatorul este forţa de dăruire, lumea spirituală, care este starea noastră spirituală în acord cu Creatorul, adică noi, cu forţa noastră de primire dobândim forţa Creatorului de dăruire şi ajungem să integrăm aceste două forţe în noi.

Lumea spirituală, ceea ce înseamnă starea noastră spirituală, este stabilită atunci când echilibrăm aceste două forţe. Noi nu înţelegem ce este forţa dăruirii. Reprezintă o inimă şi o minte într-un mod cu totul diferit. Nu este numai o stare opusă pe care putem, cumva, să o imaginăm ca fiind contrară stării noastre. Este imposibil de imaginat, deoarece nu este nimic în noi care aparţine dăruirii, a dărui. Tot ceea ce noi considerăm ca dăruire nu este dăruire deloc.

Prin urmare, este spus:” Gustaţi şi vedeţi că Domnul este bun “. Dobândirea celui de-al doilea nivel este numită naştere, răscumpărare, deoarece este scris: “Am văzut o lume opusă”. Forţa de dăruire este atinsă de Sus. Doar când Lumina care Reformează vine, simţim şi înţelegem ce este, începând să muncim cu ea într-o anumită măsură.

Prima impresie a Luminii care Reformează este un anumit sentiment de libertate, a fi independent de dorinţa de primire, de voinţa de a mă umple, de a-mi face griji cu privire la mine, sentimentul constant al vasului meu, al lipsei, a căuta altceva care să mă împlinească. De îndată ce simţim primul sentiment de libertate, avem, de asemenea, un sentiment de încredere. Ne oprim să examinăm şi să controlăm vasul nostru, cât este de plin şi în ce măsură are nevoie de o umplere şi a măsura totul în raport cu mine.

Ne oprim să întrebăm: Ce am eu? Şi începem să întrebăm: Ce pot să fac? Sau, cel puţin să încercăm să o facem. Noi primim Lumina care Reformează care ne ridică şi ne  trimite la un nivel la care devenim independenţi de dorinţa noastră de primire. Asta înseamnă că, am dobândit încredere. Cu cât mai mult ne putem restrânge, cu atât mai sus ridicăm Lumina Reflectată, dorind să stabilim dăruirea prin noi înşine, cu atât mai mult vom dobândi forţa încrederii şi Lumina de Hassadim în care putem revela Creatorul.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013, Shamati 72, “Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”

O lupă pentru Lumina Superioară

Întrebare: Ce înseamnă a încerca să te conectezi în timpul citirii Cărţii Zohar?

Răspuns: Citirea Zohar este momentul în care nu trebuie să folosiţi mintea, ci sufletul. Acum, trebuie să gândiţi la modul în care ar trebui să ne conectăm, pentru a fi ca o lupă cu care atragem razele soarelui pentru a ilumina ceva care este sub sticlă.

Cum ne putem concentra pe acest punct? Dacă o facem, vom simţi Lumina care ne influenţează trecând prin noi, iluminând dorinţa noastră de primire şi schimbând-o. Apoi, dorinţa se va limita, va dobândi un (ecran) Masach şi va începe să lucreze.

Întreaga noastră muncă este efectuată prin această lupă, care este din ce în ce mai puternică. Munca noastră este în concentrarea crescută a  grupului în cantitate şi calitate, atfel că, o Lumină puternică vine şi ne conduce la o legătură mai substanţială şi mai calitativă. Apoi, vom descoperi starea spirituală în conexiunea dintre noi. Ceea ce descoperim este numită lumea spirituală.

Întrebare: Eu construiesc această lupă prin eforturile mele sau este creată prin eforturile fiecăruia?

Răspuns: Prin toate eforturile noastre. Lupa în sine nu are importanţă. Ceea ce este important este punctul central al ei, în care toate razele luminii se conectează şi coboară prin ea.

Întrebare: Cum ştim că toate eforturile noastre au succes?

Răspuns: Conform rezultatului: Primiţi schimbarea dorită, aşa cum este spus:” am muncit şi am găsit”. Efortul este legătura dintre noi, a unei singure inimi şi în garanţie reciprocă şi rezultatul este atunci când descoperim între noi primul atribut de dăruire numit primul nivel spiritual.

Întrebare: Ce se va schimba în mine după această schimbare?

Răspuns: Nu doar doriţi să dăruiţi, ci chiar veţi fi în măsură să o faceţi.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 08.12.2013, Cartea Zohar

Pagina 2 din 2712345...Ultima »