Întrebare: Dacă Lumina este plăcerea cea mai mare, absolută, atunci vreau să o cunosc mai bine. Cum fac asta? Se pare că ajunge la mine demult, dar eu nu am observat asta…

Răspuns: Trebuie să decizi pe cine alegi: Lumina sau plăcerea pe care o aduce? Dacă alegi plăcerea, nu va merge.

Numai la început Lumina te ridică pe calea plăcerii, astfel încât tu să crești și să devi un adult. În același fel creștem noi copiii în viața noastră. Copiii noștri primesc, luând totul pe gratis și continuând să crească până când ajung la o anumită vârstă și apoi noi le spunem: Gata, de acum ești un adult. Poate țipa că vrea ca să rămână un copil și să continue să primească dulciuri; nu va merge. Dacă ai crescut, trebuie să îți faci datoria în armată și la muncă; trebuie să te porți ca un adult.

Ce înseamnă să fii matur? Un adult nu poate fugi după plăcere; el trebuie să meargă pentru dăruire! Trăiești într-o societate și trebuie să dăruiești celorlalți: mergi la muncă, contribuie la societate și apoi vei avea dreptul să exiști.

Este exact la fel și în lumea spirituală. Un adult nu dorește doar să se bucure; el se străduie să obțină un scop exaltat și mare în viața sa. Să fii matur înseamă să fii în dăruire, să muncești nu de dragul plăcerii ci de dragul sursei sale.

Acesta este tipul de loialitate care se așteaptă de la noi. Asta este atunci când stabilim o conexiune cu Lumina însăși, nu doar cu ceea ce primim de la ea.

Deci, intrăm în prezent într-o  nouă eră, când Lumina nu mai ne dăruiește plăcere. Nu ne mai promite că în față ne așteaptă lucruri fumoase și nu mai alergăm înainte în anticiparea primirii unor noi plăceri. Nimic atractiv nu se găsește în față.

În acest moment, nu avem o altă alegere decât să tranzităm la o nouă paradigmă: mai degrabă decât să vânăm plăcerea, să mergem după sursa ei. Și dacă nu dorim să facem asta, situația se va înrăutății. Lumina ne va forța totuși să o facem, tăindu-ne oportunitatea de a ne mai bucura de ceva. Apoi, vom începe să ne întrebăm: Ce se întâmplă? Pentru ce trăiesc? De ce a dispărut plăcerea? Ce să fac?

Începi să te întrebi nu despre plăcere ci, mai degrabă, despre sursă: Unde a dispărut plăcerea? Ce s-a întâmplat cu sursa ei? De unde obișnuia să vină? Și astfel noi avansăm.

Atâta timp cât continuăm să primim plăcere, nu ne punem întrebări despre ea. Dar, de îndată în prezent ce nu o mai primim și nu o mai așteptăm nici în viitor, ea devine o problemă. Încep să caut de unde se presupune ca vine: De ce nu mai vine? Ce s-a întâmplat acolo?

Și, în acel moment, încep să vad că dacă doresc să obțin plăcere, trebuie să mă apropii de sursă. Și să ajung acolo înseamnă să îmi înlocuiesc dorințele mele de primire cu dorința de dăruire.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 12/30/10, “Înțelepciunea Cabala și filozofia”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Initial, Lumina Superioara este in repaus absolut. Are o singura directie si o singura atitudine fata de dorinta de placere pe care a creat-o.

Lumina nu se schimba. Toate schimbarile vin din dorinta ce face contactul cu Lumina si trece prin variate stadii, atingind starea de cine sau ce este. Treptat dorinta absoarbe calitatile si actiunile Luminii, chiar daca toate acestea sint „facute sa creada”.

Din punctul de vedere al Luminii, nu exista actiuni sau schimbari, in timp ce dorinta pentru placere se schimba in Lumina, dind nume diferitelor stadii si actiuni si atribuindu-le Luminii. Totusi, in realitate schimbarile nu vin de la Lumina; este doar dorinta cea care se schimba.

Atunci dorinta da o definitie „transgresiunii” si „poruncii.” Defineste acestea in concordanta cu ceea ce este revelat in contactul cu Lumina, in conexiunea cu aceasta. O porunca este similaritatea dorintei cu Lumina, aspiratia de a fi precum Lumina, echivalenta de forma pe care o doreste. Dorinta pentru placere reveleaza aceasta din lucrurile care i se intimpla, din reactiile sale si din impresii.

Si din contra, separarea de Lumina, cauzata de o lipsa a echivalentei de forma, este o „transgresiune”. Aceasta deoarece este contrara dorintei Luminii.

De aceea, cind o noua dorinta se trezeste deasupra dorintei egoiste a persoanei si incepe sa se raporteze la Lumina in concordanta cu intentiile persoanei, aceasta determina atunci nivelul atitudinii sale. Ea isi considera atitudinea fata de importanta Luminii.

In loc sa se teama de suferintele ce il conduc, sau de atractia pentru placerea ce il ademeneste, el transfera constant importanta actiunilor sale, de la recompensa si senzatia personala, la Cel Superior, nivelul de unde el primeste Lumina.

Lumina este Daruitorul. Pe cit de mult este capabila o persoana sa respinga propria dorinta pentru placere si sa se mute de partea Daruitorului, atit de mult ea apreciaza poruncile pe care acum le implineste.

De aceea, cind o persoana isi da seama de maretia Celui Superior, de maretia Luminii, el isi determina stadiul, chiar daca e un pacat sau o porunca, si deasemeni il masoara.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/27/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Creatorul a creat ceva total nou „din absenta” (Yesh Mi Ain), si este considerata ca „dorinta”. Nu stim ce este; este o simpla senzatie a unei lipse, a unei nevoi, dar de ce fel? Din moment ce Creatorul a creat aceasta dorinta, este nevoia de a-L simti pe El.

Experimentindu-L pe El, simtim placere, ce ramine ca memorie in acea dorinta initiala creata, si dorinta incepe sa junduiasca dupa ea. De aceea, incepe sa se inteleaga pe sine si sa realizeze dupa ce tinjeste si ce merita sa doreasca. Aceasta atrage dezvoltarea dorintei de la aceasta prima nevoie initiala creata de Creator.

Creatia este un act complet si unic care poate fi facut doar de catre Creator, prin Forta Luminii Superioare. Intregul proces care urmeaza devine evolutia fiintei create, condusa de interactia celor doi participanti: dorinta si Lumina. Nimic nou nu are loc in acest proces. Apare ceva nou doar in punctul „existentei din absenta” (Yesh Mi Ain), care este privita ca creatura (Nivra), de la cuvintul ebraic “Bar” (inafara Creatorului).

Tot ceea ce vedem aici, in aceasta lume, si in lumile spirituale, superioare, este rezultatul aceleiasi dorinte de a se bucura. Pe de o parte, stim ca intreaga munca este facuta de Lumina. Pe de alta parte, este scris ca nici o schimbare nu are loc in Lumina; ceea ce se schimba este doar vointa de a se bucura. In acest caz, cine munceste?

In acest punct, trebuie sa tragem o linie clara intre urmatoarele:

1. Schimbarile pot aparea in interiorul vointei de a primi (dorinta);
2. Doar Lumina poate face aceasta actiune.

De aceea, aceasta munca este mutuala: Dorinta sta intotdeauna impotriva Luminii si trebuie sa ii ceara Acesteia, anumite actiuni. Pina cind Lumina nu o afecteaza, dorinta nu se va schimba. Totusi, pina cind dorinta nu vrea sa se schimbe, Lumina nu o va afecta. De aceea, ele lucreaza impreuna, in tandem.

Aceasta legatura dintre dorinta si Lumina, defineste toate schimbarile si relatiile care pot exista intre fiintele create si intre ele si Creator, in lumile superioare si in aceasta lume.

Noi credem ca ne adresam unul altuia, cind de fapt fiecare dintre noi este doar o dorinta de a simti placere, care-l cheama pe Creator. Doar ca El se ascunde de noi, facindu-ne sa experimentam variate fiinte, atribute, surse ale durerii si ale placerii. Dar, esential, inafara de om, este doar Creatorul.

Din a 3-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/24/10, “Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum simtim ca Lumina lucreaza asupra noastra, selectionind  Reshimot in noi?

Raspuns: Pentru a atinge un stadiu in care Lumina selectioneaza Reshimot (baza de informatii spirituale) ale noastre, o persoana trebuie sa fie pregatita pentru asta. In realitate, eu nu fac deosebire intre Reshimot; Lumina o face. Nu sint eu cel care decide. Sint gata sa accept decizia sa si cer Luminii sa faca asta pentru mine. Aceasta apare ca rezultat al celei mai puternice spargeri.

Trebuie sa trecem peste spargere cu scopul de a fi de acord cu tot ceea ce Superiorul discerne in noi, pentru propriul nostru bine.
Din partea a 2-a a Lectiei zilnice de Cabala 12/19/10, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este diferenta intre a fi constient de inclinatia rea si a o corecta?

Raspuns: Vointa de a primi este creata de Lumina si nu poate fi schimbata prin propriile forte. Inafara Luminii, dorinta este „0”, ea nu exista! Depinde pe deplin de influenta Luminii asupra ei.

Nu exista nimic in toata creatia, cu exceptia Luminii si a dorintei create de aceasta. In functie de influenta Luminii asupra vointei de a primi care este creata, dorinta poate varia de la „deplin egoista” la „deplin altruista”. Totul este determinat de intensitatea influentei Luminii. Cind vorbim despre vointa de a primi, ar trebui sa mentionam ce este si ca este pe deplin definita de catre Lumina.

Este similara cu o bucata de metal care sta sub un magnet: toate actiunile bucatii sint determinate de actiunile magnetului. Si noi sintem intotdeauna, pentru eternitate, dependenti de Lumina si de impactul acesteia asupra noastra. Si daca aceasta inceteaza sa ne afecteze, noi vom disparea!

Cind Lumina umple vointa de a primi, ea evoca incintare in noi. Cind dorinta este goala, noi suferim. Cind Lumina se retrage de la noi (de la dorinta) aproape complet, ne face sa simtim o lipsa a senzatiei Luminii, ca sursa a existentei noastre (ascunderea Creatorului).

Cind Lumina iese din ascunderea sa, ne face sa recunoastem inclinatia rea, sau egoismul nostru impotriva proprietatilor de iubire si daruire, chiar si atunci cind inca nu simtim astfel. Cind proximitatea Luminii devine si mai mare, o experimentam ca pe o trezire a egoismului nostru care este de neacceptat. In acest stadiu, Creatorul (Lumina) devine garantul ca acea persoana nu isi va mai folosi egoismul. Dar daca Lumina se retrage, atunci persoana va cadea cu siguranta iarasi in egoismul sau natural.

Intelepciunea Kabbalah explica cum putem sa controlam impactul Luminii asupra noastra, si in acest mod sa ne aducem pe sine, rapid si usor catre perfectiune, in loc sa avansam experimentind raul asupra noastra. In orice scenariu, sintem etern dependenti de Lumina, care este mareata, deoarece cu siguranta ne va conduce catre perfectiune.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Toti suntem rezultatul Luminii si de aceea trebuie sa o obtinem. Cele mai puternice dorinte, rugaciuni si cereri ale noastre sunt indreptate catre Lumina.

Subconstient vrem doar asta si de fapt, toata viata noastra tot asta vrem. Toate celelalte impliniri si surse ale placerii cum ar fi mancarea, imbracamintea, masini noi si orice altceva, toate vin de la lumina! Noi le percepem doar intr-o anumita forma, ca si un fel de placere, cum ar fi masina sau copilul sau familia, caldura, odihna, un peisaj frumos si asa mai departe. Totusi, de fapt, acolo este doar Lumina, care descrie toate aceste obiecte pentru mine si eu doar asta simt.

De aceea, oamenii vor inceta treptat sa fie interesati doar de aceste lucruri si in schimb vor incerca sa gaseasca sursa lor, Lumina insasi si nu derivatele sale. Nu imi mai doresc un anumit tip de masina, pentru ca de fapt ce imi ofera? Imi ofera placere. Totusi, de fapt doresc aceasta placere in forma ei pura, fara acea masina. De ce am nevoie de bucata asta de metal? De fapt ma multumeste doar cand o conduc iar cand nu conduc nu simt placerea. Deci cand am obosit de condus, sta doar in fata casei. Si eu inca caut placerea!

In timp ce treceam prin evolutia noastra istorica, in mod constant aspiram sa gasim lucruri care sunt mai subtile si elusive. De aceea totul in lume astazi este intr-o masura mai mica; cantitatea devine calitate. Noi suntem la fel: in loc sa investigam lumea corporala, incepem sa ne dorim realizarea spirituala.

Oamenii nu inteleg inca, dar numarul sinuciderilor si actelor teroriste, cresterea consumului de droguri si a ratei divorturilor, toate arata o lipsa enorma de implinire. Este atat de mare incat, in fapt, omul este in imposibiltatea de a implini ceva in viata sa. Si acesta este semnul nevoii omului pentru Lumina insasi, mai mult decat de orice alte substitute pe care Lumina ni le arata.
Din programul  “Kabbalah pentru incepatori” din 12/08/10

Filed under: Egoism, Istorie, Lectia zilnica, Perceptie, Suferinta - Niciun comentariu→

Creatorul lucreaza doar cu Lumina Lui. Lumina afecteaza dorintele (Kelim, vasele) care, in functie de starea lor, se simt mai bine sau mai rau in functie de echivalenta lor la Lumina. Aceasta constituie legea echivalentei de forma.

Cu cat ma potrivesc mai bine la Lumina, cu atat ma simt mai bine. Cu cat sunt mai putin similar ei, cu atat mai rau ma simt, pana in punctul in care simt o lovitura. Toate acestea sunt efecte ale Luminii Superioare. Chiar si intunericul pe care il traiesc reprezinta Lumina care lucreaza asupra mea si doar calitatile mele opuse Il reveleaza ca fiind intuneric pentru mine. In locul Luminii (Ohr), simt intunericul (Orta).

Oricum, Creatorul nu detine nici un intuneric. Pur si simplu, cand El adauga putina Lumina, noi ne simtim imediat rau. Si asta pentru in aceasta Lumina, descoperim o dorinta mai mare, si atunci e momentul in care apare intunericul.

Lumina se afla impotriva dorintei. Cu alte cuvinte, cu ajutorul Luminii, niste dorinte enorme se dezvaluie in mine. Undeva printre ele, intr-un loc ascuns mie, se afla placeri enorme, si totusi, eu sufar.

Se pot manifesta probleme de sanatate, lipsa sustinerii, proasta dispozitie, neliniste interioara, si chiar dorinta de a muri, insa toate acestea sunt efectul Luminii. Daca Lumina umple dorintele pregatite (Kelim, vasele), se resimte ca placere, intrucat le umple. Daca Kelim nu sunt pregatite,  este o lovitura.

Din Lectia zilnica de Kabbalah, 11/26/10, BaalHaSulam, litera 52, 1928.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Lumina umple vasele sau dorintele in ordine inversa (conform legii analogiei inverse). Lumina trebuie sa corespunda dorintei, insemnand ca cu cat mai adanca este dorinta si  ecranul mai puternic, cu atat mai puternica este Lumina pe care o atrag.

Totusi, Lumina nu acopera neaparat aceasi dorinta pe care o atrage. La inceput, Lumina intra in cele mai mici vase (dorinte) care sunt exact opusul dorintei pentru care a fost creat. Asta cauzeaza atata confuzie in lume si mister in ceea ce priveste Guvernarea Superioara.

Pe fondul unui mare efort si suferinta, insemnand a lucra cu cele mai puternice dorinte, o persoana dobandeste o minte ascutita si o mai mare perceptie sau sensibilitate. Vedem cum dupa multe lovituri dure in dorintele noastre, incepem dintr-o data sa simtim noi modalitati de gandire in interiorul nostru, la un nivel inalt.

In acest fel actioneaza legea analogiei inverse a Luminii si dorintei (Erech Afuch Orot Ve Kelim). Am primit o lovitura in egoismul meu, realizarea raului, si din suferinta acestui ego crud si primitiv, incep dintr-o data sa inteleg mai bine spiritualitatea, Creatorul. Ar putea parea ca ce are de-a face una cu cealalta?
Din partea a 3a a Lectiei zilnice de Cabala 11/30/10, Beit Shaar HaKavanot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Toata istoria noastra nu este altceva decat dezvoltare in corpul fizici aceasta lume, dar acum trebuie sa construim corpul nostru spiritual si sa facem asta singuri. In lumea noastra, am fost nascut dintr-o mama si un tata care m-au crescut si educat pana cand am devenit adult si am inceput sa traiesc independent. In lumea spirituala, trebuie sa fac la fel. Si aici, avem o mama si un tata spiritual (Aba ve Ima), un mediu spiritual care ne dezvolta. Totusi, trebuie sa aranjam asta cu propria noastra dorinta.

Intrebarea este unde gasesc o asemenea dorinta? Pentru asta ne este data scanteia spirituala, “punctul din inima”, o dorinta mica pentru spiritualitate. Cu ajutorul ei, putem evolua hraniti de mediu, un grup Cabalist, si Forta Superioara care se numeste Aba ve Ima (tata si mama).

Ii avem si totusi trebuie sa ii gasim. Ei mai pot fi numiti Creator care lucreza cu noi prin mijlocul a doua forte, Hassadim si Hochma (Mila si Intelepciunea). Forta milei ne asista, si cealalta forta ne ingreuneaza drumul, la fel cum invatam un copil dandu-i incercari grele.

Aceste doua forte, “ajutor” si “ajutor impotriva noastra” vin la noi si ne invata ce trebuie facut in timp ce mergem mai departe. Daca ne aranjam evolutia in asa fel incat sa putem avansa cu viteza care depinde doar de noi, stiut fiind faptul ca nu exista timp in spiritualitate.

Vom incepe sa descoperim aceste forte care actioneaza in Natura, Tatal si Mama, pozitivul si negativul. Cand urcam la primul grad spiritual, deja incepem sa ne percepem singuri ca eterni si completi. De fapt, noi nu mai depindem de corpul nostru. Incepem sa percepem totul in daruire, in afara si in interior. Ma conectez si ma leg de toti, iar ei devin vasul meu spiritual.

In aceasta lume fizica, eu primesc intotdeauna in interior in masura in care pot, si de indata ce am fost implinit, am pierdut senzatia de placere. In contrast, placerea spirituala este definita de cat de mult voi da celuilalt iar el mai departe.

In acest fel toti toti trecem umplerea de la unul la celalalt. De aceea este misiune fara sfarsit,  pentru o placere fara sfarsit. Este ceea ce numim senzatia vietii eterne.

Lumina Infinitului intra in fiecare dintre noi, dar ia doar ceea ce ii este necesar pentru a sustine existenta corporala si trece aceasta Lumina fara sfarsit mai departe. Daca existam intr-o astfel de forma, experimentam singuri in Lumea Infinitului, fara restrictii si impliniti de Lumina intreaga a Creatorului.

Asta este ceea ce intelepciunea Cabalei doreste sa ne aduca, si de aceea este numita calea “Kabbalah” ceea ce inseamna primire in ebraica. Ne invata cum sa primim implinirea si sa experimentam o viata  eterna si completa aici si acum, in aceasta viata.
Din Lectia 1, Congresul Mondial de Cabala 2010, 11/9/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru prima data in istoria omenirii, acum, in secolul 21 am ajuns la punctul in care ne simtim pe noi insine in opozitie cu Natura, Creatorul. Am ajuns sa fim conectati intr-un sistem global al umanitatii.

Inainte, Lumina afecta pe fiecare dintre noi in mod individual, astfel incat fiecare dintre noi a crescut prin propriul egoism. Astazi insa, suntem dezvoltati pana la punctul unde lumina ne-a conectat impreuna si ne provoaca un alt tip de dezvoltare in interiorul nostru, care va corecta conexiunile dintre noi.

Inainte de aceasta, nu am fost alaturi de la El, chiar daca El este Unul in miliardele din noi. Azi suntem conectati impreuna, dar involuntar si nu din propria noastra dorinta; si asta din motivul ca suntem opusi Creatorului.

Am terminat dezvoltarea noastra individuala egoista si, prin urmare, ne-am pierdut dorinta de a ne dezvolta in continuare. Lumea a ajuns la un punct de prezentare a unei oportunitati fara precedent, dar oamenii si-au pierdut interesul, increderea in ei, pentru ca dorinta a devenit diferita; dorintele nu mai sunt dorintele personale, ale unui individ, de a-si implini egoismul sau.

Egoismul umanitatii a ajuns la limita maxima si nu poate gasi nimic nou pentru a umple golurile, nici nu simte nevoia de a umple aceste goluri. Lumina a stopat dezvoltarea noastra si acum face presiuni asupra-ne, fortandu-ne sa ne conectam in mod corect cu ceilalti si de a deveni echivalenti cu El, Creatorul.

Aceasta este o altfel de Lumina care are ca scop unificarea noastra. Am ajuns, prin urmare, astazi, la criza mondiala, care este criza legaturii dintre noi, din cauza non-conformitatii noastre fata Lumina, Creator.

Suntem confruntati cu un fenomen nou al secolului 21, unul care nu s-a intamplat niciodata pana acum. Astazi, toate problemele apar la scara sistemului comun si a intreagii umanitati. De aceea noi simtim, ca toti suntem impreuna intr-o singura barca.

Filed under: Societate - Niciun comentariu→