Rabaş, „Scrisoarea 66”: Şi într-adevăr, spunem de sărbătoare de Paşte: „De la început, strămoşii noştri au fost adoratori de idoli, iar acum ne apropiem de Omniprezent pentru a-i servi Lui” şi aşa mai departe.

Pentru a înţelege ideea de a ne învăţa pe noi ce au fost ei înainte, trebuie să explicăm prin etică. O persoană trebuie să ştie când este implicată cu ideea ieşirii cuiva din exilul egiptean, vedem că toate Miţvot (legi) depind de acest concept, pentru toate aceste lucruri spunem: „O aducere aminte a Exodului din Egipt”.

Toate Miţvot sunt corecţii în mici porţiuni ale dorinţei de a primi, care pot fi implementate de cineva care se ridică deasupra Mahsom (barieră). După ce trece prin Mahsom, începe să treacă prin părţile dorinţei de a primi de deasupra Mahsom.

Mai întâi, persoana trece prin Mahsom şi îşi transformă dorinţa de a primi în „de dragul dăruirii”, iar după aceea se întoarce în jos şi îşi ridică dorinţă după dorinţă. Toată această activitate se numeşte penitenţă, în alte cuvinte el întoarce dorinţa de a primi la o intenţie de dragul dăruirii. Fiecare acţiune de genul acesta se numeşte Miţva şi se face prin Tora, adică prin Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare) care transformă corecţiile în posibilităţi. Prima acţiune se numeşte Exodul din Egipt.

Când sunt sub Mahsom, nu am o conexiune cu Lumina. Deasupra Mahsom însă, am deja Lumina, puterea dăruirii şi o pot folosi pentru avansare şi corectare. Am conştienţa, senzaţia, inteligenţa şi puterea unei persoane mature, capabile. Mă transform într-un expert al corecţie, în condiţiile în care Lumina este în mine. Lumina este puterea dăruirii care acţionează în mine, iar cu ajutorul Ei pot să conectez noi şi noi dorinţe, una după alta, şi să le corectez. Mă îndrept către un nivel mai înalt şi primesc putere în plus de la el, pentru părţile inferioare pe care vreau să le corectez, corectându-le şi conectându-le mie.

În aceste proces sunt trei parteneri: Creatorul – originea puterii, eu – cel care vrea să corecteze şi dorinţa – locul pe care vreau să îl corectez.

Cu Lumina care este în mine, mulţumită conexiunii mele cu Creatorul, văd cu precizie ce este gata de corectare în mine şi cer puterea de la El. Lucrez cu El ca partener, pentru că nu mai sunt sub Mahsom, sunt împreună cu El, îl simt. De aceea, încep să clarific cum este posibil să muncesc cu dorinţa stricată, cum este posibil să o trezesc şi să o ridic. Asta înseamnă ca vreau să o transform din de dragul primirii în de dragul dăruirii. Deci, cer asta.

Nu primesc nicio plăcere din această activitate, în timp ce o simt ca dorinţa mea. Pentru mine devine mult mai preţioasă decât dorinţa mea, aşa cum este scris: „Fă ca dorinţa Lui să fie dorinţa ta” (Pirkei Avot 2:4) – ca o mamă cu copilul ei. Învelesc dorinţa Lui în dorinţa mea şi astfel încep să o ridic cerând Creatorului să o corecteze pentru mine, aşa cum aş face eu pentru copilul meu.

Apoi, primesc puterea, inteligenţa şi senzaţia necesară pentru a face asta. Eu nu ştiu cum să corectez ce este jos, pentru că este un sistem complet separat, AHP care este construit în mine, pântecul spiritual.

Asta înseamnă că mai întâi cresc pentru a-l corecta. Accept noul sistem şi mă alătur la ce este sub mine. Deci, după corecţie suntem juxtapuşi unul faţa de altul. Astfel sunt îmbrăcaţi mulţi Parţufimi unul în altul.

Întrebare: Este important ca oamenii care sunt implicaţi în diseminare să fi trecut prin Mahsom?
Răspuns: Nu mi se pare că cel care a trecut prin Mahsom va avea mai mult succes în diseminarea exterioară. Nu sunt sigur că Rabaş ar fi avut mai mult succes în diseminare decât o persoană medie din grupul nostru.

Baal HaSulam scrie că este posibil chiar să plătim oameni profesionişti pentru a face asta. De fapt, este necesar să ne apropiem de oameni cât de mult posibil. Cu siguranţă, este clar că ei ar trebui să ştie direcţia, scopul, un pic din explicaţii, dar nu foarte adânc, numai conform oamenilor spre care se îndreaptă.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala din 18.04.2014, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cea mai mare avere nu este nici măcar dacă voi trece sau prin Machsom (bariera); mai degrabă, este faptul că Creatorul m-a adus să studiez. Ce înseamnă acest lucru?

Răspuns: Este Creatorul care aduce persoana la o soartă bună și nu putem influența acest lucru în nici un fel. Putem încerca doar ca, venind la studiu, să devenim capabili să ne dăm seama.

Întrebare: Dar de ce suntem atât de puțini, un atât de mic procent?

Răspuns: Nu suntem chiar atât de puțini; avem foarte mare putere spirituală, mai mare decât întreaga lume. Ce fel de putere are întreaga lume dacă este complet gestionată de sus, în comparație cu o singură persoană care are libertatea de a alege și capacitatea de a influența realitatea? Este imposibil de a compara toate aceste lucruri. Puterea totală a fiecărei persoane care trăieşte în lume este egală cu o persoană care studiază într-un grup cabalistic.

Dacă doresc să influențeze lumea spirituală, fiecare dintre oameni la nivelul lor trebuie să se conecteze împreună pentru a fi egali cu unul dintre prietenii noștri. Este la fel ca și când toate din mineral sunt egale cu unul din mediul vegetal, toate din mediul vegetal sunt egale cu unul din mediul animal, precum și toate din mediul animal sunt egale cu un singur om (Adam).

Deci, de asemenea, printre oameni, în cazul în care toate sunt gestionate de mai sus și este unul care nu este gestionat și are un fel de independență, astfel încât toți împreună sunt egali cu acesta. În cazul în care se conectează toţi la nivelul lor fizic prin anularea lor, devin egali cu cel care studiază înțelepciunea Cabalei. Aşa sunt relațiile dintre niveluri.

Din a 3-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 3/31/14 , Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Munca noastră nu constă în atingerea adeziunii cu Creatorul. În următorul moment după acest lucru ne vom regăsi din nou în starea spartă. După ce trecem de Machsom (barieră) şi ajungem la adeziune cu Creatorul, vom cădea din nou şi vom simţi ură, respingere şi dezamăgire, altfel nu ar mai fi posibile viitoare corecţii.

După Machsom, omul cade stări mult mai rele decât cele pe care le experimentează astăzi. Starea noastră curentă este cea mai slabă, fără nicio urcare şi coborâre reală. Mergem pur şi simplu cu acelaşi ritm – un milimetru înainte şi un milimetru înapoi.

Suntem la fel ca cei mici, de care avem grijă şi care suferă doar din lucruri mărunte: de căldură sau de frig şi de gustul uneori neplăcut al mâncării. Între timp, suntem răsfăţaţi la fel ca cei mici. Dar mai târziu, va trebui să muncim serios.

„Cei care m-au delimitat înainte şi înapoi..”, totul vine de la El. Dar eu trebuie să descopăr asta. Aceasta este munca mea. Trebuie să descopăr faptul că întreaga lume este imaginea pe care Creatorul mi-o pune în faţă pentru ca eu să îl descopăr pe El, în fiecare imagine, în fiecare nuanţă.

Trebuie să îl descopăr pe Creator cu toate impresiile mele ale acestei lumi. Nu există altă cale de a-l descoperi pe Creator, dacă nu există ascundere între noi, prin care eu să îl pot descoperi. Ascunderea trebuie să se transforme în revelaţie, la fel ca literele negre pe fundalul alb.

De aceea, trebuie să fim recunoscători atât pentru bine cât şi pentru rău – acestea sunt literele lumii noastre. Încearcă să vezi că dacă depui efort, obţii gradual aceste sentimente.

Chiar dacă îţi ia 15 ani, nu este considerată întârziere în dezvoltarea ta. De fapt, ştim că cei mici se dezvoltă la început repede, în primii ani de viaţă şi trec prin multe stări, dar nu înţeleg schimbările prin care trec, iar mai târziu nu şi le mai amintesc.

Şi noi credem că nimic nu se întâmplă, dar înăuntrul nostru creşte deja o mică fiinţă umană, din sămânţa spirituală. Totuşi, nu putem lucra încă în mod conştient cu aceste vase şi aceasta este starea pe care o atingem acum. Principalul lucru care ajută la maturizarea noastră rapidă este să avem grijă de public.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/14/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot zece oameni să aibă informația despre tot universul?

Răspuns: Nici nu ai nevoie de zece oameni pentru asta. Încă un om în afară de mine ajunge. Lucrul principal este să ies din mine însumi. Percep lumea, realitatea, cu simțurile mele. Percep chiar și realitatea interioară în măsura în care o pot cuprinde sau percepe în formă opusă felului în care este ea în afară și să ies din ea.

Atunci Masah-ul (ecranul) prin care văd imaginea lumii nu mai este în mine, ci în afara mea. Acum măsor din afară totul față de toți ceilalți. Asta se cheamă „iubirea pentru aproape ca pentru tine însuți”, ceea ce înseamnă obținerea unui nou simț.

Întrebare: Asta înseamnă probabil o schimbare calitativă în percepția noastră și nu una cantitativă?

Răspuns: Sigur! Ies din mine și trăiesc acolo. În acest fel percep realitatea adevărată care este în exteriorul meu. Nu o denaturez prin defectele din mine și, de aceea, nu o văd distorsionată.

Pot să percep chiar și întreaga realitate în vasul meu mic fiindcă, pot să mi îmi folosesc mica mea pipetă să trag din oceanul vast o informație și să văd numai ce conține ea sau, pot să ies din acest tub și să cuprind întregul ocean fiindcă am ieșit din mine.

Întrebare: Înseamnă că eu rămân cu acest tub mic?

Răspuns: Nu, pur și simplu obțin un nou simț prin acest tub care este în afara lui. Astfel percep tot ceea ce este în oceanul enorm.

Întrebare: Nu e nevoie ca pentru asta să am multe tuburi?

Răspuns: Trebuie doar să-l scoatem afară și să părăsim percepția egoistă anterioară. Asta înseamnă că tu ai obținut toate cele zece Sfirot și chiar dacă sunt foarte mici, ele sunt exterioare ție și asta este de ajuns ca să începi să simți realitatea spirituală.

Noi nu percepem niciodată adevărata realitate exterioară nouă, dar ne dezvoltăm din ce în ce mai mult și ne apropiem de adevărata imagine. Asta indică urcarea noastră pe scara spirituală.

Întrebare: De ce este de ajuns un grup de doi pentru a simți adevărata realitate exterioară mie?

Răspuns: Dacă mulți oameni se conectează și sunt gata să se unească, este mai ușor pentru fiecare din ei să iasă din sine. Dar este posibil de asemenea și pentru doi oameni să o facă, dacă sunt împreună. Sunt cazuri când un om își conduce obținerea revelării spirituale singur, dar este foarte dificil. Cu cât sunt mai mulți oameni care te susțin și încearcă să facă asta împreună cu tine, cu atât mai ușor este de îndeplinit. Este cel mai bine când sunt cel puțin zece oameni.

Atunci începi să vezi realitatea din afara corpului tău, ceea ce înseamnă, în Lumina Reflctată. Nu este în tine, ci în afară și fuzionează și se integrează cu realitatea exterioară.

Din programul KabTv „Întâlnirea Lumilor” 20/06/2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare : De ce trebuie să fiu lovit şi spart pentru a ajunge la conexiune, dacă spargerea s-a întâmplat deja o dată?

Răspuns: Atunci când cineva nu este satisfăcut şi cade, acestea sunt căderi mici. În fiecare zi se simte dezamăgit şi apoi se ridică din nou. Este scris: „Un înţelept va cădea şi se va ridică de o mie de ori. „Acestea sunt clarificări interioare care sunt absolut necesare. Deci, această muncă nu este potrivită pentru public, pentru că este imposibil să le povesteşti despre ea şi să le-o oferi acelora care nu au scopul de iluminare spirituală în faţă lor. Câteodată acest lucru opreşte  iluminarea şi pentru noi. Astăzi, omenirea arată un pic obosită şi dezorientată, nu arde de dorinţe la fel cum o făcea ieri. Mâine va simţi din nou inspiraţia. Acesta este modul în care avansăm. Problemele voastre curente nu sunt numite spargeri. Spargerea vaselor s-a întâmplat deja în trecut iar cioburile sale s-au împrăştiat pe jos. Sus, acestea au fost pe deplin conectate, dar apoi au căzut mai jos şi s-au spart şi mai mult până când în cele din urmă au fost complet împrăştiate şi amestecate.

Când urcăm de jos în sus, trebuie să trecem prin toate stările din direcţia opusă, 5-4-3-2-1-0, şi de fiecare dată sărim de la un nivel la altul, de la un nivel energetic la altul,  la fel ca electronii din interiorul unui atom. Este că un pendul într-un ceas care se mişcă în mod constant dintr-o parte în alta, tic-tac, tic-tac, înainte şi înapoi, dreapta şi stânga, zi şi noapte. Trebuie să trecem prin aceste cicluri atunci când tăiem acţiunea pe care am efectuat-o şi am început o nouă acţiune, la fel că la început, dar la un nivel mai înalt.

Nu cunoaştem aceste niveluri superioare deorece suntem în exil. Această este ceea ce a înghiţit Faraon, după cum este scris: „El a înghiţit o armata şi a vomitat-o”, ceea ce înseamnă că el nu ne arată că avansăm.  Dobândim sentimente mult mai sensibile şi motiv, mai multe oportunităţi, şi avansăm în Lo Lishma (nu de dragul ei), dar nu ni se arată ascensiunea de la un nivel la altul.

Trebuie să facem saltul de la nu nivel la altul de multe ori, în timp ce păşim pe această scară, şi de fiecare dată  să distrugem ziua de ieri şi să începem ziua din nou când Machsom (bariera) şi începem să urcăm nivelurile spirituale reale. În lumile superioare, va fi la fel sau poate chiar mai rău.

Întrebare: Atunci de ce visam atât de mult la trecerea Machsom dacă există aceleaşi niveluri acolo până la sfârşitul corecţiei?

Răspuns: Visam să urcăm în Lumea de sus, deoarece acolo putem fi în vasele de dăruire şi de fapt, să dăruim unul altuia şi prin asta să dăruim Creatorului. Prin dăruirea noastră, a unuia asupra celuilalt, vom stabili fundaţia pentru revelaţia Creatorului. Nu dăruim direct Creatorului, ci ajungem la iubirea Creatorului prin iubirea fiinţelor create. Creăm o platforma între noi, un loc unde Creatorul va fi dezvăluit în funcţie de echivalenţa noastră de formă. Lumina Superioară va locui în dorinţa care este plină de cooperare reciprocă şi o preocupare a tuturor părţilor sale una faţă de cealaltă.

Întrebare: Va fi mai uşor pentru mine să depăşesc toate crizele dincolo de Machsom?

Răspuns: Dincolo de Machsom, voi fi cu adevărat capabil să dăruiesc Creatorului. Nici măcar nu calculez ceea ce este mai uşor şi ceea ce este mai dificil, calculez numai dacă pot dărui Creatorului. A trece Machsom înseamnă  să ating atributul de a dărui şi de a încânta, de fapt, Creatorul. Nu am nevoie de nimic mai mult decât asta! Nu iau în considerare greutăţile, ci doar posibilitatea de a dărui Lui. Scopul nostru este de a încânta Creatorul, dacă aş avea o astfel de oportunitate, această înseamnă dincolo de Machsom şi acolo vreau eu să fiu.

Din prima partea a Lecţiei zilnice de Cabala 4/16/14, Scrierile Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem înțelege ceea ce citim înainte să trecem barieră (Mahsom)? Pare-se că în această viață corporală totul se schimbă permanent și lucrurile se dovedesc a fi mereu opuse între ele.

Răspuns: Se pare că avansăm prea încet dar, conform cu experiența mea, pot spune că dacă Cabaliști nu ar fi determinat și aranjat ordinea muncii spirituale pentru noi, nu am fi înteles cât de diferită este starea spirituală față de cea corporală. Este natură ei opusă Dar noi credem  că este o simplă adăugare peste ceea ce deja avem în această viață.

Trebuie să lucrăm conform metodei lui Baal HaSulam și a lui Rabash și să studiem Comentariul Scării  la Cartea Zohar, Prefața la Înțelepciunea Cabalei și ȚES, dar acestea trebuie să fie însoțite de diseminare întrucât această ne furnizează vasul spiritual. Noi de fapt nu suntem un vas; noi suntem punctul de Bina, națiunea Israelului care este numai conductor, adaptor, o țeava. Dacă această țeava nu este conectată la nimic, atunci ea nu lucrează; este stricată și devine o stâna de piatră.

Nu există o ușă care să se deschidă și să te ducă în spiritualitate. Dimpotrivă, în față ta stă un zid și în momentul în care ești gata vezi o deschidere în perete și intri prin ea. Nu contează unde stăteai în acel moment.

Nu trebuie să te preocupe găsirea deschiderii. Nu pe ea o cauți ci modul în care ai putea să deschizi zidul. Grijă noastră trebuie să fie despre cum construim vasul, conexiunea și apoi vei putea să treci repede prin zid.

Cabaliștii ne-au lăsat destul material că-l putem construi noi înșine. Acum începem o nouă fază în diseminare. Numai datorită revelației și diseminării înțelepciunii cabalei putem ieși din această lume și

să fim recompensați cu adevărată lucrare spirituală și cu corectarea lumii.

Cabaliștii au scris foarte puțin despre diseminare; ei ne-au dat numai principii generale. Noi trebuie să căutăm calea pe care să lucrăm cu publicul larg și cum să o aplicăm practic noi înșine. De ce nu ne-au spus cabaliștii toate acestea în mod specific și de ce nu ne-au pregătit ei un manual de diseminare că să nu greșim?

Un asemenea manual nici nu există. Că un om flămând eu aștept mereu că să se reveleze fază următoare în corcondanta cu muncă pe care o depunem. Dacă vrem să progresăm trebuie să descoperim noi înșine următoarele etape. Împreună, noi scriem metodă corectării lumiii în zilele noastre.

Din prima parte a lectiei zilnice de cabala 5/23/14, Shamati, paragraful 8.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Tzimtzum este prima noastră activitate fără de care este imposibil să ieșim în lumea spirituală?

Răspuns: Un tzimtzum (restricție) este prima condiție care diferențiază această lume de lumea superioară și diferențiază o intenție de a primi de o intenție în scopul de a dărui.

În acest mod, eu ies de la o percepție a realității fizice în care sunt acum, ca întreaga omenire și traversez Machsom (bariera) care este în fața mea pentru a începe să simt și să trăiesc de cealaltă parte.

Tzimtzum determină de ce parte a frontierei lumii spirituale mă găsesc. Machsom este un obstacol potențial, un nivel potențial, deasupra căruia este necesar să sar pentru a intra în noua dimensiune, noua lume. Și este posibil să o fac grație unui Tzimtzum al dorințelor. Un Tzimtzum necesită o pregătire progresivă și un mare efort cu o mare nevoie de a avansa spre percepția unei noi vieți, în care vreau sa fiu condus în afara mea, dincolo de natura mea.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 29.04.2014, Shamati 141

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un student care vine la congres poate trece Machsom?

Răspuns: El trebuie să creadă că s-ar putea întâmpla în orice moment. Este ceea ce numim venirea lui Mesia: Lumina va veni și ne va trage de jos în sus.

Dar, nu pot promite nimănui că se va întâmpla tocmai la acest congres. Deși totul este posibil; suntem în lumea noastră sub controlul complet al Luminii Superioare; totul se poate întâmpla. Sosirea momentului depinde de rădăcina sufletului unei persoane.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 18.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Punctul din care această întrebare este pusă este foarte important. O întrebare înseamnă conexiunea ta la un fenomen și capacitatea de a clarifica sursa sa.

Nu cred să fiți într-o stare în care puteți găsi un răspuns bun la o anumită întrebare. Asta nu este posibil sub Machsom.

Întreaga realitate coboară de sus și totul este deasupra Machsom. Sub Machsom există lumea fictivă. Ceea ce vedem aici este o replică alterată și deformată a lumii spirituale, în care este imposibil să se înțeleagă ceva. Aceasta este percepția voastră pentru moment, la fel cu a persoanelor care aspiră să-și satisfacă dorințele corporale pentru hrană, sex, familie, bani, respect și cunoaștere.

Pe de altă parte, învățăm că dăruirea este un lucru bun. Pe de o parte, puneți o întrebare și pe de altă parte, doriți să găsiți un răspuns. Asta nu va funcționa până ce această imagine nu este stabilizată ca o imagine unificată: fie pe o parte a Machsom, fie pe cealaltă parte a Machsom, dar este imposibil să întrebi de o parte, ce se întâmplă de cealaltă parte. Deci, este imposibil să răspunzi la aceste întrebări.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala, 31.03.2014, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Înţelepciunea Cabala nu este divulgată de către ea însăşi, deoarece oamenii au revelat-o în dezvoltarea lor. Acesta prevede că, în conformitate cu structura universului, noi trebuie să venim la punctul nostru de inceput din nou.

Iniţial, o singură dorinţă a fost creata, iar aceasta prima stare se numeşte lumea Infinitului. În această stare, dorinta si Lumina care a creat dorinta există în absoluta asemanare, fuziune şi complementaritate reciprocă. Aici, dorinţa este umpluta cu Lumina, dar aceasta este numai starea conceputa a creaturii viitoare. Nu se simte încă nimic.

Astfel, la început, aceasta a trebuit să devină opusa Creatorului, opusa Luminii. Pentru a se detaşa pe sine complet de sursa, creatura trece prin cinci etape de dezvoltare numite lumi. Astfel, coborarea pe care o suporta aceasta dorinţa, este distanţarea consistenta de la starea sa iniţială.

Prima lume se numeşte Adam Kadmon. Adam este prototipul unui om viitor. Apoi vine lumea Atzilut, lumea creaţiei, urmată de Beria, lumea emanaţiei, Yetzira, lumea formarii, şi Assiya, lumea acţiunii. Acestea sunt cele cinci lumi, cinci coborari consecutive, inferioare, tăinuirea şi distantarea Luminii de dorinta pe care o umple. Fiecare următoare stare este ca lumea Infinitului, cu excepţia faptului că Lumina există acolo într-o formă mult mai ascunsa.

Chiar şi acum, suntem în Lumea Infinitului, deoarece nu există nimic altceva. Doar că această stare este ascunsa de noi în spatele mai multor ecrane interioare. Trebuie sa le deschidem, sa le decojim, şi apoi, treptat, vom începe să ne simtim în adevărata formă.

Acest lucru este similar la starea unei persoane care se află in inconstienta. Aceasta este starea noastra numarul doi, aici, în această lume. Suntem în ascundere completa aici, ca şi cum ne-am pierdut cunoştinţa şi existăm în unele fluctuaţii interne, imaginandu-ne ceva.

Dacă ne exercitam pe noi insine într-un mod special şi ne recapatam constienta, ne vom ridica la starea noastră iniţială. Aceasta se numeşte a treia stare. Aceasta este, de asemenea, lumea Infinitului. O regasim prin ascensiunea exact prin aceleaşi etape ale lumilor, prin care am trecut în coborârea noastră atunci când am pierdut sentimentul perfecţiunii, prezenţa completă a Luminii. În ridicarea treptata prin aceiaşi paşi, vom experimenta realizarea, trecerea de la starea noastra inconstienta la cea conştienta.

Prima iesire din starea de inconştienţă la cea de constienta este numita bariera, Machsom. Cel mai important lucru pentru noi este să trecem prin acest Machsom, sa ieşim din starea de detaşare completă de la percepţia naturii globale.

Acum, simţim natura numai sub forma lumii noastre şi n-o percepem prin dorinţele spirituale. Experimentam lumea, fiind în acelaşi timp într-o stare complet deconectata, nu folosim instrumentele pe care le avem la întreaga noastră dispoziţie.

Ne simţim pe noi insine prin cele cinci organe de simţ ale noastre: miros, văz, auz, gust  şi senzaţia tactilă. Astfel, sentimentul sinelui nostru este trecut prin corpul nostru animal. Apoi, în interior, o imagine specifica apare în mintea noastră. In partea din spate a creierului nostru, avem un fel de „ecran” pe care tot ceea ce percepem este proiectat. Tot ce se adaugă până la o singură imagine a lumii.

Acest lucru nu este ceea ce vedem în timpul ieşirii din starea de inconştienţă. De îndată ce am traversat Machsomul, vom începe sa simtim stări complet diferite. Începem să simtim Lumina. Dorinţa noastră primeşte placerea împlinirii, cunoştinţe despre lumea reală, şi apoi o imagine precisă este redactata în interiorul nostru.

Astfel, planul Creatorului, intenţia iniţială a Luminii, este de a crea dorinta (Lumina este primara, dorinta este secundara), astfel încât această dorinţă, însemnand creatura devine egală cu Lumina in statut, putere si senzatii. Fireşte, această stare este mai presus de lumea noastră, adica, mai presus de timp, spaţiu, mişcare şi mai presus divizarea în viaţă, naştere şi moarte. Este mai presus de toate acestea.

Prin descoperirea acestui sentiment nou în noi, ne vom simti pe noi insine existand etern la fel ca toata natura. Vom inceta sa ne identificam pe noi înşine cu un „animal” care există aici, în această lume. Este ca şi cum dispare din perceptia noastra ca cea mai mica dintre senzaţiile noastre.

Astfel, recăpătandu-si conştienţa, o persoană isi poate intr-un fel imagina şi aminti ce s-a întâmplat cu ea. Această senzaţie rămâne undeva, dar este atât de mica, atât de nesemnificativa, atât de scăzuta în putere, incat este suprimata de conştientizarea existenţei într-o lume nouă mare, infinita, eterna, şi perfectă. Aceasta este Machsom-ul pe care noi trebuie să-l traversam.

Din prima lecţie a Convenţiei de la Moscova 6/10/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→