Tag Archives: Midras Raba

Din Egipt în Pământul lui Israel

Întrebare: Ideea că în spionii trimişi să spioneze în pământul lui Israel au apărut dorinţe negative, este des menţionată în Midraş Raba.

Răspuns: Problema este că există o slăbiciune iniţială în om, opusă eforturilor care îi permit acestuia să intre în pământul lui Israel. De fapt, care este diferenţa dintre deşert şi pământul lui Israel? În deşert, poţi să fii doar la nivelul lui Bina, dar atunci când intri în pământul lui Israel, trebuie să urci la nivelul Hohma, pentru că acolo începi să lucrezi cu dorinţele egoiste. Ele apar înainte ta şi tu realizezi că acum este o paradigmă total nouă, o atitudine total diferită faţă de ego. Acum, poţi să începi să îl aduci înapoi.

Ai obţinut ego-ul în Egipt şi l-ai absorbit. Ai fost sub dominaţia lui şi în cele din urmă l-ai făcut chiar mai egoist decât egipteni însăşi. În afara de asta, ai fost scos afară din Egipt, adică din vasele lor. Ţi-ai respins dorinţele egoiste în timpul celor 40 de ani de călătorie în deşert şi ai învăţat să te ridici deasupra lor, până ai reuşit să faci asta. Apoi, a fost o pauză şi nu le-ai folosit deloc. Acum, când intri în pământul lui Israel, ridici din nou Egiptul în tine şi gradual reînvii egoul şi începi să îl foloseşti din nou.

Totuşi, acum îl transformi în pământul lui Israel, pentru că dorinţele egiptene sunt total transformate şi îndreptate spre Creator, spre atributul de iubire, de dăruire. Astfel, toţi uriaşii (adică toate obstacolele) ne par incredibil de mari pentru că, după ce am fost în deşert unde eram obişnuiţi să mâncăm MAN numai în relaţia cu Creatorul şi întotdeauna am aspirat să atingem nivelul dăruiri, trebuie acum să îl readucem pe Faraon înăuntrul nostru, să eliberăm acest câine rău şi să începem să lucrăm cu el.

Acestea sunt cele mai teribile dorinţe egoiste, pe care trebuie să învăţăm să le depăşim. De aceea este spus că şapte naţiuni de luptători ne aşteaptă în pământul lui Israel, cu care trebuie să luptăm şi să îi cucerim.

În acest el operează în noi Egiptul şi, de aceea, în fiecare zi, omul trebuie să îşi imagineze că tocmai a ieşit din Egipt şi astfel construieşte pământul lui Israel, făcând egoul intern extern. Apoi, Muntele Sinai devine un munte sfânt, peste care este construit templul.

Din emisiunea de pe Kab Tv, „Secretele Cărţii Eterne” din 02.04.2015

Ca un mănunchi de trestii – Corecții de-a lungul timpului, partea 2

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 3

Corecţii de-a lungul timpului

ÎNCLINAȚIA (NU ÎNTOTDEAUNA) REA

Când înţelepţii noştri scriu despre Ieţer HaRa (înclinaţia rea), ei se referă la modul în care ne folosim invidia în scopul de a-i răni pe alţii, sau pentru a beneficia de pe urma lor. Dacă însă, folosim invidia, pofta trupească şi onoarea corect, ele devin propriile noastre mijloace de corectare. Din acest motiv Sfântul Şlah a scris, ”Cele mai rele calităţi sunt invidia, ura, avariţia, pofta şi aşa mai departe, ele fiind calităţile relei înclinaţii – chiar acelea cu ajutorul cărora el îl va servi pe Creator.”64

Noi însă, inerent, folosim aceste înclinaţii în mod negativ, aşa cum este scris (Geneza 8:21), ”Înclinaţia din inima omului este rea, încă din tinereţea sa.” Tot astfel Şimon Aşkenazi a scris, ”Nu există nici un rău, ci o înclinaţie rea”65 dar şi, câteva secole mai înainte, Midraş Raba a stabilit că ”Oamenii sunt cufundaţi în înclinaţia rea, aşa cum este spus, ”Căci înclinaţia din inima omului este rea, încă din tinereţea sa.””66

Abraham a descoperit că, dintre toate creaturile, doar omul posedă o înclinaţie rea. De aceea marele Ramchal a scris, ”Nu există nici o altă creatură care să poată face atâta rău, precum omul. El poate păcătui şi se poate răzvrăti, iar înclinaţia din inima omului este rea, încă din tinereţea lui, aşa cum nu se întâmplă cu nici o altă creatură.”67

Baal HaSulam scrie că înclinaţia rea este dorinţa de a primi.68 În capitolele anterioare am afirmat însă, că dorinţa de a primi este de fapt conţinutul Creaţiei şi că omul constituie cel de-al patrulea şi cel mai dezvoltat nivel al dorinţei de a primi. Atunci de ce dorinţa noastră de a primi este sursa tuturor relelor?

Problema constă în faptul că dorinţa de a primi, la nivelul vorbitor, uman, nu este statică. Ea creşte constant şi vrea să aibă tot mai mult. Cu cuvintele înţelepţilor noştri, ”Omul  părăseşte lumea asta, fara sa deţinâ nici măcar jumătate din ceea ce-şi doreşte, căci acela care are o sută de dorinţe doreşte două sute; cel care are două sute de dorinţe, patru sute.”69 Pentru că ne dorim în permanenţă mai mult, simţim tot timpul că ne lipseşte ceva. Sfântul Şlah spune şi el, ”Acela care nu este mulţumit este întotdeauna în deficit”70 şi ca atare, este în permanenţă nefericit şi nesatisfăcut. Uitându-ne la societatea noastră de consum, putem observa că, dacă ne abandonăm acestui element al naturii noastre, vom fi aruncaţi într-o ”vânătoare de plăceri” nesfârşită, de nepotolit şi care, nici măcar nu ne poate face fericiţi.

Aşadar Abraham a înţeles că înclinaţia rea, ura şi alienarea care au apărut între babilonieni, provocau toate problemele lor şi nu exista nici o speranţă ca acest ferment să se domolească de unul singur. Cu toate acestea, el a realizat şi că a avea o dorinţă de a primi deosebit de puternică, este un lucru necesar pentru împlinirea scopului Creaţiei, pentru ca omul să realizeze Dvekut-ul (adeziunea, echivalenţa de formă) cu Creatorul. În completarea citatului de mai sus, adăugăm cuvintele lui Ramchal, ”Dar, pe de altă parte, când el (omul) este corectat şi completat, el se ridică mai presus de tot şi merită să adere (să se alipească) la El şi toate celelalte creaturi sunt dependente de el.”71

De aceea, în loc să încerce să anihileze înclinaţia rea, Abraham a dezvoltat o metodă prin care oamenii să-şi poată corecta, sau ”îmblânzi” înclinaţiile, adică ego-urile, beneficiind astfel, în urma creşterii acestora. De îndată ce şi-a dezvoltat metoda, el a început să o împărtăşească oricui, fără excepţie, aşa cum depune mărturie Maimonides, ”El a început să anunţe întreaga lume.”72

Aşa cum am menţionat în Introducere, Maimonides a scris că Abraham ”şi-a plantat învăţătura (faptul că există un singur Dumnezeu, o singură forţă în lume)  în inimile lor, a compus cărţi despre acest lucru şi l-a instruit pe fiul său, Isac.”

Metoda lui Abraham însă, era potrivită doar pentru contemporanii săi. Ea nu se adresează şi nici nu este adecvată generaţiilor următoare. Înclinaţia rea de la nivelul vorbitor – dorinţa de a primi pentru noi înşine, cunoscută şi sub numele de ”egoism” – este într-o continuă creştere şi dezvoltare, de aceea, la vremea în care poporul lui Israel a crescut, a devenit naţiune şi a părăsit Egiptul, a apărut necesitatea unei noi metode de corecţie.

Cei aproximativ trei milioane de oameni care au plecat din Egipt, erau diferiţi de cele şaptezeci de suflete care ajunseseră acolo, cu două sute de ani mai înainte. Dorinţa de a primi a Israelului aflat în Egipt, a crescut extraordinar de mult şi a necesitat un set clar de instrucţiuni, pentru a fi corectat.

64 – Rabbi Isaiah HaLevi Horowitz (Sfântul Shlah), În zece declarații, “Declarația șase.”

65 – Rabbi Shimon Ashkenazi, Yalkut Shimoni [Antologia lui Shimoni], Micah, Capitolul 7, continuare notificării 556.

66 – Midrash RabahShemot [Exodul], Porțiunea 30, Paragraful 17.

67 – Ramchal (Rav Moshe Chaim Lozzatto), Daat Tevunot, 154, 165.

68 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam,Shamati [Am auzit], Articolul 5, “Lishma este o trezire de Sus, și de ce avem nevoie de o trezire de jos (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 518.

69 – Midrash RabahKohelet [Ecleziastul], Porțiunea 1, Paragraful 34.

70- Rabbi Isaiah HaLevi Horowitz (Sfântul Shlah), “Poarte literelor,” Art. 60, “Satisfacție.”

71 – Ramchal (Rav Moshe Chaim Lozzatto), Daat Tevunot, 154, 165.

72 – Maimonides, Yad HaChazakah (Mâna puternică), Partea 1, “Cartea științei,” Capitolul 1, Art. 3.