Tag Archives: Mintea

Conştiinţa individuală şi colectivă

Întrebare: Mintea umană este individuală sau colectivă?

Răspuns: Conştiinţa este întotdeauna colectivă, dar nivelul de conştientizare al oamenilor din lume depinde de cât de inclus este cineva în conştiinţa generală. Pe de altă parte, percepţia noastră depinde de măsură participării noastre în această conştiinţă. Reiese că, chiar dacă imaginea mea, pe de o parte, este holografică (aşa numitele „zece Sefirot”), pe de altă parte cele zece Sefirot se manifestă ele însele pe o scală individuală.

Atunci când este vorba de perceperea unui nivel superior, chiar dacă cineva este deja conectat cu universul, unul personal, nivelul individual încă depinde de participarea acestuia la holograma generală.

Imaginea generală există chiar de la început. Cineva pătrunde în interiorul vibraţiilor acesteia şi, în măsura conexiunii acestuia cu un alt suflet, care percepe şi el aceeaşi imagine, se va vedea într-o lume mai mare şi mai autentică.

Totuşi, acest lucru se poate simţi doar înăuntrul nostru. Nu trecem niciodată de limita celor zece Sefirot.

Comentariu: Nu există nimeni în afară de Creator şi de mine?

Răspuns: Nu există Creator. El este în mine. Ca rezultat, nu există nimeni în afară de mine.

Din emisiunea de pe Kab TV „Cabala şi ştiinţa” din 7.10.2015

Sclavul dorinţei

Baal HaSulam, Introducere în cartea Zohar, Art. 21: …deoarece întreaga esenţă creează nevoi şi nevoile creează gânduri şi concepte pentru a obţine aceste nevoi, pe care dorinţa de primire le cere.

Şi, cum dorinţele umane diferă unele de altele, la fel nevoile, gândurile şi ideile.

Mintea noastră serveşte dorinţa. Reshimot (amintiri) care se trezesc şi urcă ne umplu cu diferite dorinţe şi mintea începe să satisfacă aceste dorinţe, pentru a le realiza.

Putem crede că suntem foarte inteligenţi şi că mintea noastră include întreaga realitate, dar dacă nu suntem interesaţi în ceva, dacă nu ne priveşte, la fel şi mintea noastră trece peste asta.  Şi asta pentru că mintea este un sclav. Dacă dorim ceva pe plan corporal, acţionează pentru a satisface dorinţa de hrană, sex sau familie. Dacă se trezeşte o dorinţă de respect, este atras de această problemă şi nu ţine cont de alte nevoi. Este acelaşi lucru când vine vorba despre dominare sau bani şi, în general, toate combinaţiile diferite ale cererilor noastre.

O persoană este motivată de o combinaţie de diferite dorinţe şi mintea funcţionează mereu conform spectrului de dorinţe diferite.

În general, nu avem mintea cu adevărat liberă. Nu poate fi în întregime rece şi obiectivă, detaşată de sentimente aşa cum o dorim sau credem. Pur şi simplu este un servitor al dorinţei.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Calculul din inima corectată

Instrumentele cu care lucrăm în lumea noastră sunt mintea şi inima noastră, care sunt în conflict una cu alta. Dezvoltând una din ele, se pare că asta ne împiedică să avansăm în cealaltă. De obicei, se poate observa tendinţa unei persoane încă din copilărie: daca are înclinaţii ştiinţifice sau artistice. Această tendinţă se poate determina cu acurateţe, pe baza preferinţelor şi caracteristicilor persoanei.

Spunem: Nu ceda sentimentelor, foloseşte raţiunea. Pe de altă parte, adăugăm: Încă nu simţi, dar atunci când o vei face, vei înţelege. În alte cuvinte, sentimentele ajută la obţinerea raţiunii, pentru a aprecia sentimentele cuiva. De fapt, gândul derivă din senzaţii. ŞI totuşi, mintea şi sentimentele noastre sunt într-o dispută continuă.

În ceea ce priveşte lumea spirituală, acolo, sentimentele şi mintea sunt una. Senzaţia este cheia, deoarece aduce gândul şi ajută la înţelegerea şi obţinerea sentimentelor cuiva. Vasul spiritual real este unificarea senzaţiilor şi minţii de-a lungul fazelor de la 0 la 4. Iar atunci când atingem faza finală, cea de a 4-a, înţelegem pe deplin ceea ce simţim şi luăm decizii în acest sens.  Astfel, conflictul dintre minte şi inimă nu mai există.

Asta ne arată imensa diferenţă dintre lumile spirituale şi cea corporală. De aceea, existenţa spirituală se numeşte perfecţiune. De fapt, acolo, o persoană nu se împarte în două direcţii opuse, ca în lumea noastră, când are senzaţii şi trăieşte la mila acestora, acţionând ca un nebun, ca şi cum nu ar avea creier. Mintea sa spune că este greşit, în timp ce el totuşi îşi urmează inima.

Deci, raţiunea şi emoţiile, sentimentele, în această lume, sunt în dezechilibru, ceea ce ne face să suferim şi ne face să greşim şi să eşuăm. Problema este că în lumea noastră, nu ne putem uni mintea şi inima, deoarece între ele se află egoismul nostru.

Egoismul raţional şi egoismul senzual se opun unul altuia. Se întâmplă atât de des să înţelegm că acţiunile noastre sunt neraţionale din punctul de vedere al minţii, în timp ce totuşi ne urmăm inimă, deoarece dorim să primim plăcere, acţionând şi suferind din această cauză mai târziu. De fapt, la sfârşit, trebuie să plătim preţul conform cu un calcul conştient, raţional, pentru tot ceea ce am făcut în timp ce ne-am ascultat inima.

Şi există doar o singură soluţie la asta: corectarea omului, deoarece numai în lumea spirituală sentimentele şi mintea devin una – deasupra raţiunii. Este scris: Inima înţelege, pentru că a înţelege vine exact dintr-o senzaţie spirituală. Şi atunci încetăm să facem greşeli şi facem calcul corect!

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 8/8/11, Shamati 45

Ratiunea sau dorinta: cine conduce?

Intrebare: este corect sa iti clarifici starea cu ajutorul mintii, folosind-o sa poti discerne: de ce am primit aceasta stare, de unde a venit, si ce trebuie sa fac cu ea?

Raspuns: Nimic nu poate fi clarificat cu mintea pentru ca dorinta este cea care face mintea sa lucreze. Sa nu crezi ca mintea exista independent de dorinta, sau ca pot lua mintea si sa o folosesc ca un aparat care sa imi masoare starea sau dorinta. Mintea este controlata de dorinta.

Cateodata iti spune un lucru, cateodata iti spune exact opusul, in functie de dorinta ta. Stiind asta, poti cu adevarat sa te bazezi pe concluzia lui?

Cum se dezvolta mintea noastra? Se dezvolta datorita mie care tot timpul vreau sa fac ceva, sa obtin ceva, sa primesc ceva; in acest fel imi construiesc mintea. Totusi, mintea este o achizitie.

In orice caz, atunci cand Lumina vine, ne da posibilitatea sa urcam astfel incat nu suntem subjugati mintii sau dorintei. Lumina incepe sa ne conduca in loc sa ne ridice sau sa ne dea puterea ei.

Din partea a 3a a  Lectiei zilnice de Cabala 11/29/10, Beit Shaar HaKavanot