Tag Archives: Moise

Nu intarzia progresul spre scopul creatiei!

Tora, „Levitic,” 24:10 – 24:16: Și fiul unei femei israelite, al cărui tată a fost  egiptean, a ieșit din mijlocul copiilor lui Israel; și fiul femeii israelite și un bărbat al lui Israel s-au luptat în tabără. Și fiul femeii israelite a hulit și a blestemat Numele; Și l-au adus la Moise. Și numele mamei lui era Șelomit, fata lui Dibri, din seminția lui Dan. Și l-au pus sub pază, ca să faca declaratii in fata Domnului.

Și Domnul a vorbit lui Moise, spunând: Pentru că a blestemat, scoteti-l în afara taberei; și  toti cei ce l-au auzit sa pună mâinile pe pietre in fata lui, și toată adunarea să-l loveasca cu pietre.

Și să vorbești copiilor lui Israel, spunând: Oricine isi blestemă Dumnezeul  va fi pedepsit pentru păcatul lui. Și daca va blestema Numele Domnului, va fi pedepsit cu moartea; toată adunarea să-l ucidă cu pietre; străinul  primeste casa cand se naste, dar când blesteama Numele, este pedepsit cu moartea.

„El a blestemat Numele Domnului,” este o persoană care întârzie avansarea către poarta creației,  rupandu-se  și detașandu-se de Lumina Superioara, care este gata să-l corecteze, astfel încât ego-ul său nu mai poate fi corectat.

Astfel, el „se pedepseste cu moartea”,  pierde orice o legătură cu Lumina Superioara, și nu se deplasează spre aceasta si in aceasta. În viitor, va avea nevoie de un ciclu de viață pentru a reveni la această stare și pentru a-si recapata posibilitatea de urcare și de corecție.

Întrebare: Ce înseamnă: „Și fiul unei femei israelite, al cărui tată a fost  egiptean, a ieșit din mijlocul copiilor lui Israel” ?

Răspuns: Mulțumită unei corecţii precise, vom începe să descoperim defecte în oameni, care anterior nu au fost observate.

Deci, acum, este necesar sa le corectam.Cu alte cuvinte, lapidarea și alte metode de ucidere simbolizeaza moartea dorintei egoiste într-o persoană, care trebuie să fie într-un fel anulata și  din nou să înceapă să o corecteze.

Din  KabTV „Secretele din Cartea Eterna” 6/18/15

 

Carausii chivotului

Midrash Raba, Korach: Korach a fost văr cu Moise și Aaron. El a fost ales pentru a fi unul dintre purtătorii sfantului chivot. Mai mult, Korach a fost un om foarte educat si invatat .
Fiind  purtător al chivotului menit să mentina dorința de Creator in aer, fără a o lăsa să atingă pământul, adică, ego-ul. Chivotul simbolizează sufletul corectat în care este revelat Creatorul.
Până în acel moment, numai zona dintre heruvimi este descoperita, păsări-înger  care sunt pe fatada chivotului. Vocea Creatorului se aude de acolo, ceea ce înseamnă că atributul lui Binah este atins. Prin urmare, oricine a carat chivotul trebuie să aibă acest atribut.
Întrebare: Dar cine poartă chivotul se sprijină pe sol și ridică chivotul, transportandu-l astfel deasupra solului.
Răspuns: Aceasta inseamna ca doar carausii chivotului il ridica,De fapt, chivotul ii ridică deasupra solului, deoarece este atributul lui Binah. Chivotul ii desprinde de ego, fiind ca și cum ar pluti deasupra solului. Acest lucru înseamnă că, atunci când o persoană lucrează cu intenția , (în scopul) de a darui Creatorului lui, el ascensioneaza de fapt.

Din lui KabTV „Secretele din Cartea Etern” 5/20/15

Punctul de contact cu Creatorul

Numeri 9: 6-8: Dar au fost niște oameni, care au fost necurați din pricină că se atinseseră de un mort, așa că nu puteau ține Paștele în ziua aceea. Ei s-au înfățișat înaintea lui Moise și înaintea lui Aaron. 

Și oamenii aceia au zis lui Moise: „Noi suntem necurați din pricină unui mort; de ce să fim nevoiți să nu ne aducem la vremea hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?” 

 Și Moise le-a răspuns: „Așteptați să văd ce va poruncește Domnul.” 

„Care au fost necurați din cauza că se atinseseră de un mort”, înseamnă conectarea – activitatea lor intern-cu dorințele lor moarte, care au că scop auto-satisfacția, și nu intenția de a dărui altora.

O persoană care se scufundă brusc în aceste dorințe, nu poate fi purificată de ele și corectată. În acest caz, nu numai că nu intră în țara lui Israel, dar nu poate avansa nici în ascensiunea să spirituală.

Și Moise le-a zis: „Așteptați să văd ce va poruncește Domnul.” Moise nu decide nimic pe cont propriu, pentru că este pur și simplu un punct în noi care tânjeste după Creator. Atunci când primește o dorintă de a dărui, trebuie să găsească contactul cu Creatorul. Spre asta se îndreaptă funcția și acțiunile lui Moise.

El este loial atât oamenilor, cât și Creatorului, deoarece el este punctul de contact dintre ele, adică dintre toate atributele necorectate și proprietatea superioară a iubirii și dăruirii.

El nu are nici un șine, și, prin urmare, este numit sclav al Domnului, după cum se spune: „Nu a fost nici un profet la fel de mare că Moise”. Cu alte cuvinte, este dăruire absolută în ambele direcții.

Din emisiunea KabTV „Secretele Cărții Eterne” 04/02/15

Construiește un Cort al revelării în interiorul tău

Cabaliștii vorbesc despre lumea spirituală cu cuvinte din această lume, ceea ce ne face confuzi. Citim în Tora despre construirea Cortului revelării (Tabernaclu) și mintea noastră înțelege acest lucru ca pe o activitate fizică.

Cabaliștii spun că putem în cele din urmă să descoperim spiritualitatea dacă citim aceste cărți încercând cu toată puterea noastră să coborâm în adâncimile cuvintelor și să clarificăm ce este ascuns cu adevărat în spatele fiecărui cuvânt.

Întrebare: Deci Moise nu este un bătrân cu părul alb, cu barbă lungă?

Răspuns: Bineînțeles că nu! Moise este o trăsătură. Nu vorbim despre oameni sau obiecte, ci numai despre trăsături. Nu despre o persoană rea, ci despre rău, nu despre o persoană avară ci despre avariție. Lumea spirituală are caracteristicile în forma lor cea mai pură.

Deci când citim porția săptămânală, trebuie să ne imaginăm o stare spirituală, lumea superioară. Dacă este scris că este necesar să construim un Cort al revelării, trebuie să clarific, care este acest instrument spiritual în care este revelat Creatorul? Ce caracteristici în mine trebuie să se potrivească cu ceea ce este în interiorul meu: Chivotul Legământului cu heruvimii, Cohanim (preoți), și Leviții cu poporul lui Israel stând în afara lui?

Încep să caut aceste caracteristici numai în interiorul meu; totul se întâmplă înăuntrul unei persoane. Toată lumea este în mine, așa cum se spune: Și o persoană este o lume mică. Chiar această lume întreagă pe care o văd acum în jurul meu este de fapt în mine.

Trebuie să încercăm mereu să reprezentăm acest lucru corect, și în cele din urmă o transfomare interioară va avea lor când voi începe să simt că se găsește cu adevărat în mine. Atunci voi înțelege cum să construiesc Cortul revelării și ce înseamnă munca Cohanim-ilor, Leviților și a poporului lui Israel care sunt în jurul meu, și cum cele 12 triburi ale mele merg înainte în sălbăticie.

Trebuie să construiesc toate detaliile menționate în Tora pornind de la caracteristicile și dorințele mele. Înaintea mea se întinde grămada dorințelor mele, și trebuie să le iau, să sortez toate forțele și caracteristicile și să clarific cum să le conectez pentru a contrui aceeași formă despre care vorbește Tora.

De pe KabTV, Capitole din Tora cu Shmuel Vilozni, 15.12.2014

Transformarea egoismului în dăruire

Tora, 8 : 4: Sfeşnicul era de aur bătut; atât piciorul, cât şi florile lui erau de aur bătut. Moise făcuse sfeşnicul după forma pe care i-o arătase Domnul.

Întrebare: De ce este sfeșnicul făcut dintr-o singură bucată de aur?

Răspuns: Crearea sfeșnicului din aur pur înseamnă transformarea egoului pur în atributul opus pentru a da și a dărui Lumină.

În același timp, bucata de aur bătut trebuie să fie întreagă și nu poate fi făcută din mai multe părți pentru că trebuie să ajungem la o stare în care tot egoismul nostru, întreaga noastră natură, să devină atributul iubirii și dăruirii.

De aceea acest fragment săptămânal din Tora se numește Beha’alotcha, adică atunci când urci la Lumină.

Rabash spunea că termenul sfeșnic se referă la corpul cuiva, și atunci când Lumina Creatorului este îmbrăcată în el, o persoană este iluminată ca un sfeșnic. Totuși, întrebarea este cum corpul unei persoane poate purta Lumina Superioară din moment ce este o diferență atât de mare între atributele Luminii și vase, care reprezintă corpul unei persoane. Când vorbim despre corp, ne referim la egoism.

El spune și că dificultatea în crearea unui vas se numește deficiență, și apoi umplerea pentru această deficiență poate intra în el. Dar dacă o persoană nu are nicio deficiență, nu există loc pentru umplerea care vine ca răspuns la deficiență, numită ajutor de sus.

Astfel, este clar că o persoană nu poate acționa fără deficiențe pentru că nu există loc pentru umplerea deficiențelor.

Deficiențele care ne sunt date reprezintă ajutor de sus. Fără ele, o persoană nu va cere nimic, și dorința pentru corectare nu se va aprinde în ea. Trebuie să procesăm toate dificultățile din interiorul nostru din nou și să le folosim ca material pentru iluminare.

Rolul nostru este să simțim că totul se naște de la Creator, dar trebuie să schimbăm totul în direcția bună și să îl plasăm corect în interiorul nostru. În același timp, o persoană este într-o stare de confuzie totală, temeri, griji și alte imagini.

Asta înseamnă că este ridicat la un nivel unde este asemănătoare unei ramuri în bătaia vântului, și nu poate să-și găsească drumul. Acesta este doar punctul de început unde este construit și transformat într-un sfeșnic. Atunci când egoismul ei este îmblânzit, procesul de creare începe. Aceasta este tranziția dificilă către atributul dăruirii.

Totuși, în același timp, atunci când găsim conexiunea cu Creatorul, devine o plăcere, o mântuire de șarpele nostru interior, de tot ceea ce urâm.

Cu alte cuvinte, trebuie să urâm ceea ce este în interiorul nostru, mai mult decât durerea, și apoi nu o vom mai simți. Astfel, puterea intenției noastre și a tânjirii după scop trebuie să fie mai mare decât durerea pe care o simțim pentru că totul este măsurat potrivit aceluiași parametru: forța atracției (forța dăruirii).

Dacă forța atracției față de scop etse mai mare decât forța durerii (forța respingerii), nu vom mai simți forța durerii.

De pe KabTV, Secretele Cărții Eterne, 04.02.2015

Crearea dorinței comune

Tora, 10:1:3: Creatorul i-a spus lui Moise: Fă-ți două trâmbițe de argint; trebuie să le faci din argint bătut; trebuie să le folosești pentru a chema adunarea și pentru a anunța plecarea taberelor. Când vor suna trâmbițele, întreaga adunare se va aduna la tine, la intrarea în Cortul Întâlnirii.

Aurul este o dorință de a primi și argintul este o dorință de a dărui. De aceea, sunetul trâmbițelor de argint care cheamă la conexiune este potrivit pentru oameni.

Să suni trâmbița înseamnă să se adune toare atributele unei persoane și să se unească. Problema nu este corectarea unui atribut, ci conectarea lor. Cel mai important lucru este conectarea lor într-un singur cadru, într-o singură dorință unificată.

Poți să-ți imaginezi să încerci să aduni și să pui laolaltă un corp uman potrivit celulelor, atomilor, și chiar potrivit AND-ului și ARN-ului și așa mai departe, o sumă fără sfârșit de conexiuni reciproce și munca lor reciprocă? Este imposibil să creezi un astfel de sistem!

Noi, pe de altă parte, trebuie să facem asta! Trebuie să creăm materie care trăiește din dorințele noastre moarte, din materia fără viață, în același fel în care s-a întâmplat cu miliarde de ani în urmă înainte ca procesul evolutiv să înceapă, când vegetalul a apărut de la niveul naturii minerale și apoi nivelul animat și apoi omul. Trebuie să adunăm tot și să-l legăm împreună astfel încât să se nască o dorință plină de viață, una care poate fi în Templu, ceea ce înseamnă într-un oarecare contact cu Creatorul în asemănare și să-I fie egală.

Întrebare: De ce este scris Fă-ți două trâmbițe de argint; trebuie să le faci din argint bătut…

Răspuns: Trebuie să fie o singură dorință care este unică și unită, mai ales dacă este dată de sus. Nu avem niciun drept să o spargem. Creatorul este unul și, de aceea, tot ce se naște din El și coboară de la El este dat tuturor ca un întreg.

De pe KabTV, Secretele Cărții Eterne, 04.02.2015

Codul informatiei spirituale

Tora, Numeri, 3:40 – 42: „Domnul a zis lui Moise: ‘Fă numărătoarea tuturor întâilor născuți de parte bărbătească dintre copiii lui Israel, de la vârstă de o luna în sus, și număra-I după numele lor. Să iei pe leviți pentru Mine, Domnul, în locul tuturor întâilor născuți din copiii lui Israel și vitele leviților în locul tuturor întâilor născuți din vitele copiilor lui Israel!’ Moise a făcut numărătoarea tuturor întâilor născuți dintre copiii lui Israel, după poruncă pe care i-o dăduse Domnul.”

Întrebare: Ce înseamnă această numărătoare?

Răspuns: Când asablăm un apărat care, de obicei, constă din două proprietăți opuse, și crează combinații variate din cele două proprietăți opuse, noi trebuie să definim clar calitățile fiecărei joncțiuni între ele.

Există Lumina și există întunericul, dorință de a dărui și a iubi, și dorință de a primi și a urî. Noi trebuie să creăm variate combinații între ele. În asta constă totul.

Numerele sunt o expresie directă a nivelului spiritual; stări și proprietăți care nu pot fi explicate altfel. Cum putem noi exprimă proprietățile spirituale? Asta poate fi făcut doar numeric.

Numerele exprimă gradul proprietății de a dărui (ecranul) comparată cu intensitatea dorinței de a primi. Asta include înălțimea și cele trei linii. Acest număr, ca orice alt cod, conține anumite informații; în acest caz, numerele definesc coordonatele taberei: din ce linie vine fiecare, ce trib îi aparține, adică definiția înălțimii și lățimii.

Codul conține informații și despre numărul componentelor (sufletele particulare), calitățile lor, și legăturile dintre ele. Și totuși, niciuna din aceste părți nu posedă proprietăți personale, fiindcă fiecare proprietate poate fi dezvăluită doar prin interacțiune cu altele, pentru că ea servește proprietății de a dărui.

De aceea este imposibil să vorbim despre o persoană anume. În această lume, noi descriem verbal pe cineva; însă, în spiritualitate, tot ce poate fi spus despre cineva, este despre capacitatea lui de a dărui, bunăvoință lui orientată către dăruire. Acesta este singurul parametru, conform căruia forță calităților unui om poate fi măsurată.

Că rezultat, ajungem la un cod numeric, iar o persoană aflată în spiritualitate înțelege ce înseamnă.

În general, întreaga Tora este scrisă prin variate coduri senzoriale și numerice și codurile care denotă forțe diferite. Cum altfel putem descrie lucruri care nu pot fi explicate în cuvintele acestei lumi? De aceea, limbă Înțelepciunii Cabala, este o limbă a forțelor și a multiplilor vectori. Bineînțeles, nu toți o înțeleg; nu toată lumea poate să vadă adevărată imagine a lumii în spatele acestor scheme, pentru că noi le transmitem mai mult ca imagini, decât ca vectori.

De exemplu, dacă un calculator nu funcționează corect, în locul unei livezi, păduri, sau cer, vedem anumite caractere pe ecran. Cum putem vedea imaginea, dacă nu înțelegem semnificația caracterelor? Dar, dacă ești adecvat corect percepției lor, nu va trebui să vezi deloc imaginea. În schimb, vei simți livadă, pădurea, sau cerul. La fel și cu numerele.

Astfel apăr noi proprietăți și senzații. Noi trebuie să ne orientăm spre percepția vectorilor spirituali: dăruire – primire, iubire – ură. Dar, acest nivel nu ne este încă disponibil.

Din „Secretele cartii eterne”, KabTV, 31/12/14

 

Sarcina omlui: să devină un canal pentru Lumină

Să iei la tine pe Aaron, fratele tău, şi pe fiii lui cu el, ca dintre fiii lui Israel să-Mi fie preoţi chiar şi Aaron, Nadav, Avihu, Eleazar şi Ithamar. (Exodul 28:1)

“Aaron, fratele tău, şi pe fiii lui” sunt părţi ale dorinţei superioare ale omului pe care acesta trebuie să le ridice şi să le dea o formă în el însuşi astfel încât cu ajutorul lor să reînnoiască contactul cu restul caracteristicilor lui şi Creatorul.

Creatorul vorbeşte numai cu Moise care devine un canal între El şi Aaron şi fiii săi, iar aceştia sunt la rândul lor folosiţi ca un canal de la Moise către toată lumea. Totul se face în mod ierarhic, de sus în jos.

Întrebare: Când devine o persoană un canal pentru Lumină?

Răspuns: O persoană devine un canal atunci când este revelat punctul de interes axat numai pe conexiunea cu ceea ce este sus şi ceea ce este jos. Adică, dacă o persoană are suflet, este împărţit în două părţi, iar în mijlocul dintre acestea se află libera sa alegere.

Liberul arbitru al unei persoane este acela că tot ce se află deasupra acestui punct trebuie dat în sus, iar tot ce se află sub el, îl dă în jos. Şi este implicată numai în asta, fără să aştepte ceva pentru ea. Şi aceasta este structura numită Adam (om).

De fapt, corpul nostru fizic nu este un om în sens spiritual ci, în cuvintele lui Frederick Engels, o formă proteică a existenţei.

În cele din urmă, rolul fiecărei persoane din această lume este de a deveni un canal pentru Lumină. Iar asta pentru că numai în acest el adună întreaga lume într-un singur întreg, în care nimic nu este lăsat în afară, doar o decizie de a aparţine trecutului şi viitorului. Prin această conexiune, toţi oamenii se formează într-o nouă stare a naturii numită suflet. Şi ceea ce îl umple se numeşte Lumina Superioară sau Creatorul.

Din emisiunea de Kab TV „Secretele Cărţii Eterne din 19.08.2013

Iosif te va duce în Egipt, iar Moise te va scoate din el

Întrebare: Unde se termină „cei şapte ani de saţietate” şi unde încep „cei şapte ani de foamete”?

Răspuns: Şapte ani de saţietate aparţin spiritualităţii şi nu corporalităţii. La începutul studiului, o persoană este fericită că a găsit prieteni, studiul, învăţătorul, scopul. Toate acestea o iluminează şi de aceea este fericită, plină de energie şi gata pentru acţiuni eroice.

Dar după aceea trebuie să înţeleagă într-o manieră emoţională că progresul depinde de conexiunea cu alţii. Şapte ani de saţietate în exil nu este o stare simplă. Nici măcar nu a intrat în Egipt. Şapte ani de saţietate încep când cineva înţelege că trebuie să progreseze şi îndeplineşte toate condiţiile indicate de Cabalişti şi în acord cu ele.

Este dispus să se conecteze cu alţii, să studieze, să disemineze, înţelegând că numai dacă descoperă unitatea înăuntrul lui va găsi lumea spirituală. Asta înseamnă că Iosif îşi aduce fraţii, pe fiii lui Iacob, în Egipt

Nu există altă cale. Nu există un drum diferit, pentru că există o singură lege a echivalenţei Luminii cu dorinţa. Totul este determinat de cele patru faze ale Luminii Directe şi nu se poate face altceva.

Întrebare: Dacă nu sunt satisfăcut cu tot ce am şi sunt în perioada celor şapte ani de saţietate, ce ar trebui să fac: să vreau să trec peste ea cat mai repede posibil, ca să vină cei şapte ani de foame?
Răspuns: Să tânjeşti numai pentru realizarea a ceea ce este scris, că ne vom afla în unitate, urmare a studiului, diseminării şi că totul este direcţionat pentru a aduce încântare Creatorului.

Gândeşte-te numai la conexiune, iar Iosif te va duce în Egipt. Iosif este punctul conexiunii între noi şi Sefira Yesod. Când după toată căutarea şi experienţe de evitare a conexiunii, vei fi de acord şi vei începe să te conectezi, adică să îţi corectezi sufletul, atunci te vei afla în Egipt.

Fraţii lui Iosif vin în Egipt numai atunci când începe foametea în pământul Canaan; înseamnă că ei nu pot progresa. Fiecare dintre ei creşte, dar viitoarea creştere este posibilă numai mulţumită conexiunii.

Este similar cu ceea ce se întâmplă în lumea noastră, care creşte în egoul nostru, obţine abundenţă dar nu se înţelege ce să se facă mai departe. Acum, numai conexiunea generală poate salva lumea, dar vedem cât de dificil este să o obţinem.

Va trebui să trecem prin starea de foamete în lume, şi în aspectul fizic, corporal, şi în spiritual. Apoi vom fi pregătiţi să ne conectăm. Căderea din Egipt este căderea din conexiune. Iar asta nu este de dorit pentru calităţile interioare ale cuiva şi pentru toţi oamenii. Fraţii sunt de acord să accepte sfatul lui Iosif, dar cu multe dubii; au multe frici.

Nu vor să intre în Egipt pentru că îi obligă să fie o singură naţiune, un singur grup, o familie, unită, pentru că vor trăi printre egipteni, adică trebuie să fim pregătiţi să muncim pentru ca conexiunea să curgă spre dorinţa de a dărui.

Yesod este un punct care dăruieşte lui Malhut şi poate dărui numai atunci când toate calităţile anterioare şi toate Sefirot se conectează la ea. Haideţi să ne întrebăm dacă suntem sau nu într-o asemenea stare? Vrem să ne conectăm pentru a fi dăruitori, acesta este câmpul unde se va revela Malhut între noi?

S-a spus despre grupul numit „fii lui Iacob” că ei merg şi progresează către dăruire, nu vor să intre în Egipt şi de aceea, trebuie să intre în asemenea stări.

Dar scopul trebuie să rămână constant de-a lungul întregului drum, şi anume de a obţine dăruirea, conexiunea reciprocă; în ea se va revela Creatorul şi vom simţii cum Îi aducem Lui mulţumire. Şi prin asta vom obţine adeziunea cu El.

La aceste întrebări pot da un singur răspuns: faceţi eforturile pentru a ieşi din Egipt şi veţi vedea că totul va avea succes.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 09.04.2014, Şamati nr. 54

Ca un mănunchi de trestii – Corecții de-a lungul timpului, partea 3

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 3

Corecţii de-a lungul timpului

MOISE SPUNE, ”UNIȚI-VĂ!”

Soluţia a venit sub forma Torei lui Moise, dar a adus în plus, o precondiţie pentru executarea oricărei corecţii, de atunci înainte. Marele comentator RAŞI, scrie că, pentru a primi Tora, poporul lui Israel a stat la poalele muntelui Sinai ”ca un singur om, cu o singură inimă”.73 Această unitate absolută şi completă a evoluat ulterior, într-una dintre caracteristicile cele mai remarcabile ale Israelului – garanţia reciprocă – nobila trăsătură care îl deosebeşte de toate celelalte naţiuni ale vremii.

În urma acceptării condiţiei de a fi ca un singur om, cu o singură inimă, Israelul a primit Tora, învăţătura, codul de legi care îi va ajuta pe aceştia să-şi stăpâneacsă ego-ul. O dată cu aceasta, ei au devenit a societate, în care fiecare membru – bărbat, femeie şi copil – a dobândit pe Creator şi a trăit conform legii garanţiei reciproce, în echivalenţă de formă cu Dumnezeul unic (sau forţa unică) pe care l-a descoperit Abraham. Talmudul babilonian scrie, ”Ei au verificat din Dan la Beer Şeba şi nu a fost găsit nici un ignorant (persoană necorectată), din Gevat la Antipris şi nici un băiat sau fată, bărbat sau femeie, nu a fost găsit niciunul care să nu fie instruit în amănunt în legile purităţii şi impurităţii (corecţiile conform legii lui Moise).”74

Prin nou dobândita unitate, Israel a cucerit Canaan-ul – de la cuvântul Keniaa (capitulare)75 – şi a transformat-o în ”Pământul lui Israel” – un loc în care guvernează dorinţa pentru Creator. Templul pe care Israel l-a edificat în acest loc reprezintă nivelul cel mai înalt atins de ei, în care au continuat să dezvolte şi să implementeze metoda lui Moise.

Înţelepţii noştri scriu însă, că ”Înclinaţia rea se naşte o dată cu omul şi creşte împreună cu el, întreaga lui viaţă”76, precum şi că ”Înclinaţia din inima omului este rea încă din tinereţea lui şi creşte încontinuu în toate plăcerile trupeşti.”77 Cu toate acestea, metoda de corecţie a lui Moise, legile pe care lenumim ”Tora”, au rămas intacte, de-a lungul primului şi al celui de-al doilea Templu şi chiar în timpul exilului din Babilon.

Dar, pe măsură ce declinul spiritual al Israelului a continuat, poporul a reuşit tot mai greu să-şi menţină unitatea şi conexiunea cu Creatorul. Rezultatul a fost acela că al doilea Templu a avut un nivel spiritual mai scăzut (nivel de conexiune, sau echivalenţă de formă cu Creatorul) decât primul. Cabalistul Rabi Behaiei Ben Aşer Even Halua explică, ”Din ziua în care Divinitatea a fost prezentă în Israel, la dăruirea Torei, ea nu a plecat de la Israel, până la ruina primului Templu. De la ruina primului Templu înainte … ea nu a mai fost prezentă în permanenţă, aşa cum a fost în perioada primului Templu.”78

Ulterior, nivelul egoismului a crescut în poporul lui Israel, până într-acolo încât a reuşit să-i rupă unii de ceilalţi, precum şi de Creator. Este adevărat că detaşarea dintre ei a cauzat şi ruperea lor faţă de Creator, faţă de percepţia forţei fundamentale a vieţii. Acest fapt, la rândul său, a condus la ruina celui de-al doilea Templu şi la ultimul şi cel mai lung dintre exiluri.

În cartea sa, Neţah Israel (Forţa Israelului), Rabi Israel Segal descrie căderea în dizgraţie a Israelului: ”În cel de-al doilea Templu exista o virtute specială, aceea că Israelul nu era divizat în două; între ei domnea unitatea. De aceea, dacă primul Templu a fost ruinat prin transgresiunile care sunt Tumaa (impuritate) iar Domnul nu sălăşluieşte între ei, în mijlocul Tumaa făcut de ei, cel de-al doilea Templu, în schimb, a fost ruinat de ura nejustificată, care a revocat unitatea lor, aceea care constituise virtutea lor în cel de-al doilea Templu.”79

Marele învăţat şi poet, Rabi Abraham Ben Meir Ibn Ezra, a scris şi el, ”Şi vei călca pe locurile lor cele mai înalte”, ”Şi te voi lăsa să stăpâneşti peste locurile cele înalte ale pământului”, iar motivul este ura nefondată care a apărut în cel de-al doilea Templu, generând exilul Israelului.”80

73 – Rabbi Shlomo Ben Yitzhak (RASHI), Interpretarea lui RASHI a Torei, “Despre Exodus, 19:2.”

74- Talmudul Babilonian, Masechet Sanhedrin, p 94b.

75- “Se numește pământul Canan’ pentru că toți aceia care dores că locuiasă trebuie să fie subjugați în el prin suferințe toate zilele” (Rav Chaim Vital (Rachu), Cartea cunoașterii lui DumnezeuBo [Vino])

76 – Midrash Tehilim [Psalmii], Psalmul nr. 34.

77 – Rabbi Chaim Thirer, O fântână a apei viiToldot [Generațiile], Capitolul 25 (contd.).

78- Rabbi Behayei Ben Asher Even Halua, Rabeinu Behayei despre Beresheet[Geneză], 46:27.

79 – Rabbi Yisrael Segal, Netzah Yisrael [Puterea lui Israel], Capitolul 5.

80 – Rabbi Abraham Ben Meir Ibn Ezra, Ibn Ezra despre Cântarea Cântărilor, 7:3.