Tag Archives: Munca interioara

Conductori electrici spirituali

Cu toţii ştim că dorinţa de a primi este materie şi, cu alte cuvinte, este baza întregii creaţii. Dorinţa este tot ceea ce Lumina (Creatorul) a creat. De aceea, dorinţa se numeşte ceva din nimic pentru că nu a existat înainte ca Lumina să o creeze. Aceasta este singura acţiune, actul creaţiei.

În continuare, dorinţa de a primi a evoluat de la faza zero la faza a patra, iar sub influenţa Luminii a început să-şi simtă existenţa, adică cine este şi ce este. În această stare, a început dintr-o dată să se simtă pe sine ca receptor. Dacă doar m-a creat astfel, asta este o chestiune, dar în plus, înţeleg şi că vreau să primesc şi să mă bucur de primire; asta este deja altceva. Aici vorbim despre intenţie: Dorinţa de a primi a revelat intenţia din interiorul ei, iar aceasta a fost opusă intenţiei Creatorului.

Astfel, a fost creat un abis imens între intenţia dorinţei care a fost creată (o intenţie de a primii plăcere pentru sine) şi intenţia Creatorului pe care o simte dorinţa (o intenţie de a oferi plăcere creaturii, de a o umple, de a fi preocupat de ea, şi aşa mai departe).

Sentimentul marelui abis, sentimentul ascunderii, se trezeşte în dorinţa de a primi, ceea ce se numeşte Tzimtzum Aleph – prima restricţie. De fapt, acesta a fost începutul creaţiei. Cu influenţa condiţiilor existente, dorinţa de a primi începe să facă ceva singură. Începe să primească numai pentru a oferi plăcere Creatorului ei, adică încearcă să fie ca El. Şi această asemănare cu Creatorul este prima lume dintre cele cinci lumi (pentru că dorinţa de a primi este compusă din cinci nivele), lumea Adam Kadmon (AK),  care reprezintă Adam HaRishon (primul om), prototipul omului.

Asta încheie primul stadiu, din moment ce dorinţa de a primi nu poate face nimic mai departe. Pentru a continua să se conştientizeze pe sine, e nevoie de noi acţiuni. Detaliile acestei acţiuni sunt mai interesante. De sub Tabur al sfârşitului lui Galgalta ve Eynaim, este făcut un amestec de dorinţe, mai exact, acesta este un amestec de intenţii Lo Lishma şi Lishma.

Apoi, se face Tzimtzum Bet, a doua restricţie. Dă un impuls continuării dezvoltării care este atât de mare, încât dintr-o dată dorinţa de a primi primeşte Lumina în interiorul ei ca şi cum este Lishma, şi apoi descoperă că în ciuda a tot, nu este gata să facă asta, nu stă în puterea ei să păstreze intenţia corectă şi primeşte totul pentru sine. Starea în care împlinirea egoistă este revelată se numeşte spargerea dorinţei de a primi.

După aceea, în cadrul acestei dorinţe sparte, apar noi lumi, sunt construite noi sisteme. Şi toate aceste sisteme sunt construite deja într-o stare în care dorinţa de a primi înţelege şi este conştientă de ceea ce este, de cine este şi de cum trebuie să construiască un sistem în care poate fi reparată, adică să se mişte de la intenţia pentru a primi la intenţia pentru a dărui.

Toate acestea au loc când nimic în afara celor două dorinţe nu există, celor două forţe opuse, cu alte cuvinte, chiar înainte ca lumea noastră să fie formată. Înainte de Big Bang, înaintea universului nostru, înaintea a tot. Aceste două forţe construiesc întregul sistem de control prin care apar patru lumi: Atzilut, Beria, Yetzira, şi Assiya (ABYA). Astfel este creat sistemul de control.

Şi după aceea, din centrul lumii Infinităţii, Olam Ein Sof, (∞), care a simţit ruşine şi de aceea a făcut Tzimtzum, restricţie, un Partzuf unic interior este format, un sistem interior foarte mic şi unic. Acesta se numeşte Adam şi scopul lui este să semene complet Creatorului, să aducă întreaga dorinţă la echivalenţă de formă cu El. Şi acest sistem trece printr-o spargere, printr-o împărţire într-o multitudine de părţi care cad în lumea noastră.

Ce este această lume? În ea se află condiţiile cu ajutorul cărora dorinţa de a primi îşi poate corecta intenţia. Cum face asta? Face asta într-o formă complet independentă de Creator. Altfel, nu ar putea fi o corectarea independentă şi dorinţa nu ar fi independentă. De aceea, după cele cinci lumi: Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira, şi Assiya, coborârea prin toate cele 125 de nivele începând cu lumea Infinităţii până la lumea noastră aici, sub toate lumile superioare, este format un nivel unic.

Este unic prin faptul că aici corpurile există, ceea ce noi înţelegem drept corpuri care sunt născute, se dezvoltă, îmbătrânesc şi mor. Şi adăugat la asta, şi aceste corpuri sunt divizate în masculin şi feminin.

Un sistem complet este format aici din acţiunea forţelor, care în starea noastră şi în conştiinţa noastră sunt simţite drept corpuri. În lumile spirituale, există numai dorinţe şi intenţii. Şi în lumea noastră fizică, sunt trei factori: corpul, dorinţa şi intenţia. Şi din acest motiv, corpurile pot să ajungă la diferite relaţii între ele, apropiere şi distanţare reciprocă. Şi această apropiere şi distanţare nu influenţează în mod necesar dorinţa şi intenţia.

 

Dorinţele pot fi complet diferite, intenţiile pot fi complet opuse, foarte rele şi, în acelaşi timp, printre corpuri poate exista apropiere. Şi vedem asta în lumea noastră. Politicienii sau oamenii care se urăsc unii pe alţii se adună, să spunem ascunzând un cuţit sau o armă la spate, zâmbind politicos, strângându-şi mâinile, vorbind şi căzând de acord între ei.

Asta este unicitatea lumii; acest lucru reprezintă avantajul şi deficienţa ei. Aici, fără corectarea dorinţelor şi intenţiilor, este posibil să ne apropiem unul de altul prin corpuri. Şi dacă nu înţelegem această condiţie, unicitatea lumii noastre, dacă judecăm apropierea interioară după apropierea exterioară, este clar că pierdem.

Un exemplu în plus este atracţia sexuală. În general, în tinereţe oamenii nu înţeleg încă faptul că este un imbold corporal. Şi drept rezultat, sunt multe probleme.

Oamenii nu înţeleg că intimitatea principală trebuie să fie mult mai adâncă, mai internă, mai cu intenţie, scopul vieţii. Atunci când nu ajungi la acest scop fără altă persoană, atunci va fi adevărata intimitate.

Astfel, în lumea noastră este formată această imagine a corpurilor, o adevărată iluzie. Este divizată în patru nivele: mineral, vegetal, animat şi vorbitor.

Şi aşa cum ne este cunoscut dintr-o parte a Cabalei numită percepţia realităţii, toate corpurile apar numai în imaginaţia noastră interioară. Întreaga lume materială este simţită numai ca exterioară. Totuşi, este revelată de fapt astfel numai în conştiinţa noastră. Fizicienii, biologii şi psihologii au vorbit deja despre asta.

Dat pe de altă parte, aceasta este unicitatea lumii noastre şi, în general, împlinirea întregului proces al evoluţiei creaţiei, pentru că ne aduce la o stare de la care putem începe să ne apropiem cel puţin din punct de vedere corporal.

Unde duc toate astea? De-a lungul istoriei umanitatea s-a dezvoltat potrivit unei legi interesante, legea egoului care creşte. Dacă vorbim despre natura simplă, atunci şi în ea evoluează mai întâi nivelul mineral, apoi cel vegetal, urmat de animat şi numai apoi cel uman. Totuşi, aceste stadii sunt temporare din moment ce procesul ajunge la un anumit stadiu şi apoi se opreşte şi nu mai continuă să evolueze. Aceasta este evoluţie treptată în stadii.

Cu toţii ştim ce cataclisme naturale au avut loc pe pământ de-a lungul evoluţiei. Şi după asta, oamenii au evoluat din maimuţă. Cabala ne revelează de ce şi cum s-a întâmplat. Este clar că, cu mult înaintea lui Darwin, cabaliştii au scris despre asta. Se vorbeşte despre asta în Cartea Zohar, în cărţile lui Ari (cabalistul care a trăit în secolul al XVI-lea) şi în introducerea la Studiul celor Zece Sefiroţi care este comentariul la Cartea Zohar de Baal HaSulam.

Evoluţia umană este cea mai interesantă: sute de mii de ani au trecut până când, în secolul XX, a sosit stadiul cel mai exponenţial evoluţionist. La începutul secolului XXI, am ajuns la o stare de saturaţie: egoul s-a oprit din evoluţie şi chiar a început un mic declin.

Cu alte cuvinte, am început să înţelegem că există un sfârşit pentru ego. Am tânjit tot timpul să ajungem la vârful evoluţiei noastre; egoul nostru a crescut şi noi am crezut că această creştere poate să fie infinită. Mai ales în secolul XX, ne-a atras visul american al fericirii generale într-o societate cu consum infinit, nelimitat. Părea că putem vedea şi putem şti totul, că putem să ne bucurăm de tot, că vom fi cu toţii fericiţi şi liberi, că vom trăi sute de ani şi chiar mai mult. Totul părea un vis frumos. Eram siguri că copiii noştri vor trăi mai bine ca noi; că va fi posibil să trăim atât în numele nostru cât şi al lor, adică, vom fi de două ori mai fericiţi.

Apoi, egoul a crescut la o stare în care nici pentru noi nici pentru copiii noştri viaţa nu va fi mai bună. Deja astăzi, vedem şi ştim asta. Pregătim pentru ei o lume care este rea, mult mai rea decât cea de acum.

Asta se simte în dezastrele naturale şi în tot ceea ce se întâmplă în lume. Chiar şi naţiunile nedezvoltate au ajuns rapid la un anumit prag şi încep să cadă.

Şi astfel egoul nostru ne-a dus într-un impas şi vedem că am ajuns la sfârşitul liniei. Cabaliştii au indicat acest punct drept anul 1995. Acesta este unicul indicator pe care Baal HaSulam l-a arătat. După părerea lui, de atunci înainte, umanitatea va deveni conştientă de sfârşitul evoluţiei ei şi de faptul că egoul nostru nu este infinit.

Este vorba despre sfârşitul procesului care a început cu Big Bang-ul care a fost începutul universului nostru, după cum se presupune, în urmă cu 14 miliarde de ani. Începând cu Big Bang până în zilele noastre, toată această perioadă a fost una de evoluţie a egoului nostru. Şi aici ajunge la sfârşit.

 

Puteţi să vă imaginaţi ce vremuri unice sunt cele în care trăim? Astăzi egoul începe să se strângă şi noi vedem acest lucru după cazurile de depresie, problemele în familie (copii, divorţ), condiţii sociale, relaţii dintre noi, avansarea spre un nou război mondial şi aşa mai departe. Oamenii văd din nou, tot timpul, lipsa de perspectivă. Starea egoistă, în numele ei, Lo Lishma, trăieşte mai mult. Nu suntem gata să fim rupţi de ea, dar nu ne mai pare ceva absolut, sigur şi de nemişcat. Astfel, natura ne obligă să schimbăm vechea perspectivă, relaţiile faţă de lume, de viaţă şi de noi înşine.

Cabala vorbeşte despre acest lucru, că exact acum, umanitatea are şansa să ajungă la conştientizarea sfârşitului evoluţiei ei şi să se gândească din nou la scopul existenţei ei: chiar existăm numai pentru binele corpurilor noastre? Sau cuprindem lumea noastră numai prin corpurile noasrte, absorbind totul prin cele cinci simţuri: văz, auz, gust, miros şi pipăit? Diferite tipuri de unde ne influenţează şi le percepem şi vedem lumea pe un fel de ecran interior.

Dar percepem tot? Existăm în forma corectă? Prin egoul nostru, prin preocuparea doar pentru corpurile noastre, nu ne băgăm pe noi înşine într-o capcană psihologică de informaţii care se contractă şi distruge realizările şi emoţiile noastre, existenţa noastră? Pe scurt, haideţi, să verificăm din nou, avem sau nu dreptate în legătură cu abordarea noastră egoistă şi conservatoare?

Aceasta este unicitatea vremurilor noastre, vremurile descoperii înţelepciunii Cabala ca mijloc care face posibil să descoperim în interiorul nostru noul sentiment. Face posibil să nu rămânem blocaţi în cele cinci simţuri animalice care mor odată cu trupurile noastre şi să dezvoltăm în noi un nou simţ interior care nu depinde de corpul nostru. Acesta se numeşte Neshama, suflet. În principiu, şi acesta este un corp, dar unul spiritual. Îl dezvoltăm foarte uşor printr-o schimbare în intenţie de la pentru mine însumi la pentru celălalt. Asta ne ajută să ieşim din limitările noastre şi să începem să simţim ce simt ceilalţi. Pentru că simt totul în interiorul meu, atunci realitatea mea se numeşte lumea noastră şi dacă pot să simt totul în fiecare din umanitate, atunci simt o lume superioară, numai dacă pot intra în sentimentele celuilalt şi să fiu în afara mea.

Suferinţele pe care le simţim în noi reprezintă adevărata criză. Şi acesta este un ajutor enorm aşa încât putem ieşi din noi înşine şi să începem să simţim lumea care există în afara noastră.

Şi atunci soseşte o stare ca aceasta că, în principiu, nu contează pentru mine ce simt în interiorul meu. Este ca şi cum trăiesc în interiorul celuilalt, şi astfel trec de la sinele meu limitat şi muritor la sinele infinit şi nemuritor. Asta ne dă înţelepciunea Cabala.

Şi, în mod esenţial, ne dă mult mai mult. Pentru că moartea este legată de trupul meu animalic şi Ein Sof este legat de suflet.

 

Cu alte cuvinte, intru într-o zonă complet diferită, într-o nouă dimensiune, în cadrul căreia exist cu adevărat. Şi încep să simt această lume ca imaginară, că nu există cu adevărat. Asta pentru că există numai în imaginaţia mea greşită, în interiorul percepţiei mele egoiste, unde sunt centrat numai pe mine însumi.

Aşadar lumea noastră este unică în faptul că aici ne putem apropia cu ajutorul corpurilor, chiar cu intenţii diferite. Putem să ne adunăm împreună într-un cerc cu câţiva prieteni, lângă o masă rotundă şi să începem să ne conectăm unii cu alţii. Şi chiar dacă conexiunea dintre noi este artificială, chiar dacă la început nu avem intenţii bune unii cu privire la ceilalţi, pentru că natura noastră este egoistă, totuşi există un grup, o masă rotundă, există locul de joacă în care cu toţii ne putem alătura şi să ne sprijinim unii pe alţii în această conexiune, iar între noi există un Arvut circular, responsabilitate reciprocă. Este posibil, pentru că depinde de noi să ajungem la scopul comun. Şi folosim toate oportunităţile materiale, toate acestea sunt în mâinile noastre. Despre asta este spus: tot ceea ce este în mâinile tale, trebuie să faci. Încercăm să ajungem la conexiunea dintre noi în care fiecare poată să se scoată pe sine şi să fie un singur întreg.

 

De ce este acest lucru imperativ? Este numai pentru a ne ajuta unii pe alţii. Nu este nimic mai mult de-atât. De ce există un singur întreg? De ce a avut loc spargerea singurei dorinţe într-o multitudine de dorinţe? Numai prin asta putem să tânjim după ajutor reciproc, adică fiecare poate să iasă din sine pentru celălalt.

Astfel, tânjim după un fel de întreg comun, deşi nu vrem asta, dar încercăm să acţionăm împreună cu ajutorul corpurilor. Ne adunăm într-un grup, realizăm diverse activităţi, pregătim congrese, studiem, predăm şi ne educăm pe noi înşine. Încercăm să ajungem la conexiune între noi, o sferă de zmeură. Şi impulsul nostru trece de la unul la altul. Ne putem sprijini unul pe altul, ne putem trezi unii pe alţii. Putem mări şi amplifica psihologic conexiunea dintre noi.

Şi prima condiţie este în faptul că această conexiune trebuie să existe potrivit legilor scrise pentru noi de cabalişti. Pentru această unitate, acordul trebuie să fie ca un Kli însemnând caracteristica dăruirii şi iubirii maxime, pe cât de mult posibil. Articolele cabaliste pe care profesorii noştri ni le-au lăsat ne îndreaptă către ea. Ei au scris şi înregistrat pentru noi ce trebuie să fie conexiunea; ei au determinat tot dintre condiţiile ei.

De aceea, acordul dintre noi trebuie să fie ca un Kli. Şi, în general, nu este nevoie să inventăm condiţii pentru conexiune. Cu mintea noastră distorsionată care ne împinge tot timpul în mod egoist oriunde vrea, noi inventăm numai ceea ce este util egoului nostru, dar nicicum spre spiritualitate. Nu înţelegem ce este această spiritualitate şi de aceea trebuie să ascultăm de surse. Este foarte important pentru că există o mulţime de înţelepţi care încep să inventeze ei înşişi ceva şi este clar că după un timp eşuează. Ei sunt gata să distrugă această viaţă pentru noi şi noi nu reuşim să ajungem la ceea ce căutăm.

Dar există şi a doua condiţie: depinde de noi să explorăm lumea superioară, cu alte cuvinte, ceea ce vrem să dobândim. Şi studiile noastre trebuie să se bazeze pe surse, pe cărţi care au fost scrise de oameni care au ajuns la lumea superioară.

Tindem spre lumea superioară, iar pe măsura dorinţei noastre de a fi mai aproape de ea, pe măsura tensiunii, primim o influenţă de la ea, numită Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare).

Îi luminează pe toţi, pur şi simplu luminează, este peste tot. Dar va continua să ne ilumineze numai în măsura în care tânjim după ea. Când vrem să ne apropiem de ea, atunci în acea măsură trezim o Lumină mai puternică asupra noastră.

 

Asemenea efectului Doppler, apar caracteristici noi interioare în mine mai ales pentru că mă aflu într-un câmp uniform de voltaj egal, dar dacă mă mişc în el, atunci un voltaj este creat în mine ca electricitatea care este creată într-un fir sub influenţa unui câmp magnetic. Aceasta este bine cunoscuta Lege a Inducţiei; tot ce are electroni liberi în el poate fi folosit ca un conductor ca şi cum se mişcă într-un câmp electric.

Deci şi noi ne mişcăm într-un câmp uniform de Lumină, şi în măsura în care tânjim după ea, adică încercăm să ne mişcăm mai rapid, să ajungem, să dobândim, şi să o descoperim, în acea măsură se trezeşte în noi inducţie, curenţi de inducţie se formează în noi. Şi ne schimbă pe noi, intenţiile noastre, de la Lo Lishma la Lishma. La început nu înţelegem cum se întâmplă acest lucru, dar treptat fenomenul acţionează.

În acest fel, întreaga dezvoltare care se aşteaptă de la noi duce la conexiune. De aceea, există diverse imbolduri ca acestea în natură, ca încercările de a conecta naţiuni, diverse corporaţii, organizaţii profesionale şi mari industrii, uniuni internaţionale ca Uniunea Europeană, şi aşa mai departe.

Dar noi nu ştim cum să ne conectăm. De aceea, totul se întâmplă în sens opus. Şi Uniunea Sovietică s-a rupt pentru că nu i-a putut uni pe toţi pe o bază spirituală comună, şi Europa se va rupe şi ea; nu este cunoscut rezultatul acestora. Şi Statele Unite şi în general toate uniunile vor începe să se rupă pentru că toate sunt construite pe ego reciproc. Numai dacă începem să înţelegem că depinde de noi să ne conectăm, atunci vom trece prin această cale, această tranziţie de la distanţare reciprocă la atracţie reciprocă, într-un mod bun, uşor şi confortabil. Şi pentru asta ne-a fost dată  înţelepciunea Cabala. Dar dacă nu o putem folosi, atunci în mod regretabil noi vom fi împinşi spre suferinţe mai mari, ură reciprocă, cu pierderi mai mari pentru întreaga umanitate în alte războaie mondiale.

Aşadar unificarea lumii noastră se află în acest lucru, că mai ales în asta ne putem remodela intenţiile de la Lo Lishma la Lishma şi să facem asta complet independent fără să depindem de Creator, adică să construim pentru noi înşine echivalenţă de formă cu El fără să fim sub influenţa Lui revelată. Suntem pregătiţi să construim o stare între noi care va fi asemănătoare spiritualităţii şi va trezi asupra noastră Lumina care Reformează şi astfel avansăm.

De aceea, soluţia stă numai în conexiunea dintre noi. Prin urmare, am construit educaţia integrală, în primul rând şi cel mai important, pentru a continua să unim lumea, iar în al doilea rând, pentru a o ridica la Creator.

Ne aflăm într-o situaţie unică, pentru că am primit o trezire unică de sus, şi astfel ne-a adus la conexiune (S), la Cabala, la studiu. Şi de la această condiţie, trebuie să fim ocupaţi cu diseminarea noastră.

În principiu, întreaga lume de astăzi se află în criză şi depinde numai de noi dacă lumea va înţelege ce reprezintă această criză şi care este scopul ei. În final, noi, ca parte aleasă şi unică, trebuie să luăm întreaga lume şi să o ridicăm împreună cu noi la nivelul Creatorului, pentru a o conecta cu Creatorul.

 

Este posibil să facem asta în cel mai scurt timp; totul depinde numai de noi. Sper că înţelegem că soluţia stă în conexiune şi că buna conexiune poate exista numai prin noi şi că vom începe serios să fim implicaţi în diseminarea educaţiei şi învăţării integrale.

De la Convenţia virtuală de la Moscova, Unitate fără limite, Ziua a doua, 14.12.2013, Lecţia a doua

Să lăsăm magarul să lucreze pentru om

Încercările de a fi în credinţă deasupra raţiunii, constituie pregătirea pentru Machsom. Trebuie să ne dorim această stare, chiar dacă nu suntem încă gata să o obţinem. Câteodată ni se dă şansa să simţim credinţa deasupra raţiunii, dar cu cât ne apropiem de Machom (bariera care ne separă de spiritualitate) noi vrem să rămânem în credinţă deasupra raţiunii, să avem măcar un fel de contact cu aceasta şi să nu cădem numai într-un singur punct: ura (ego) sau iubirea (dăruire).

Trebuie să trăim cu această frică tot timpul. Într-adevăr, dacă privesc realitatea numai dintr-un singur punct de vedere, nu sunt altceva decât o bestie, un animal. Dacă vreau să fiu om, să stau deasupra măgarului meu (dorinţa mea egoistă), trebuie să includ aceste două puncte opuse înăuntrul meu.

Primul punct este critica şi dezacordul meu faţă de ceilalţi. Al doilea punct este eul meu, care este în dezacord cu critica mea asupra celorlalţi. (Să fie clar, nu vorbim de munca de diseminare, ci de munca interioară din grup, îndreptată către unitate, atunci când  îmi critic un prieten, calităţile lui care nu sunt legate de muncă). Şi cu toate că înţeleg faptul că critica mea este adevărată, doresc totuşi să descopăr Creatorul dintre noi. El este cel care joacă rolul Faraonului, transformând iubirea mea în ură, unitatea şi conexiunea în rezistenţă, critică şi dezacord.

El joacă acest rol,  pentru ca eu să vreau să mă conectez cu prietenul deasupra Faraonului, în ciuda inimii mele care îl respinge şi îl urăşte, nedorind să se unească cu el. Am o grămadă de plângeri împotriva lui dar, cu toate acestea, noi totuşi construim o relaţie de iubire, armonie şi unitate totală. În prietenul meu îmi doresc să îl văd pe Creator.

Nu alerg spre punctul exaltat în care totul este bine; mai degrabă menţin tot timpul aceste două puncte opuse în mine şi continui să avansez între ele. În acel moment am deja începutul vasului spiritual, Malchut şi Keter, două puncte opuse. Iar eu sunt în mijloc, menţinând condiţia restricţei dintre ele.

Şi după aceea, distanţa dintre ele continuă să crească  până când formează un anumit obiect spiritual. Toată această muncă este dusă practic în grup şi numai în relaţia cu prietenii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala  4/13/2011, Shamati 59

Cea mai sigura garantie

Nevoia de baza a oamenilor este stabilitatea si securitatea: doresc o economie stabila, conditii de trai si sanatate psihica. Este o dorinta instinctiva, normala, de a simti siguranta, care este necesara corpului animal. Animalele o poseda de asemenea si depoziteaza mancarea pentru iarna.

Dar deoarece dorinta noastra egoista este intr-un grad mai mare decat al altor creaturi, vrem sa avem protectia care ne-ar servi drept garantie; mai mult, credem ca vom trai pentru totdeauna. In afara de asta vrem sa oferim siguranta si copiilor nostrii.

Cu toate ca vedem ca nu functioneaza in practica, tot nu putem renunta la idee. Traim intr-o lume instabila si nesigura si de aceea este destul de clar ca este imposibil sa faci vreo asigurare pentru maine pentru tine sau pentru copii muncind din greu ca sa faci multi bani.

Este o binecunoscuta problema psihologica. As spune ca este o problema spirituala pentru ca daca admitem ca acolo este o forta superioara care aranjeaza intreaga noastra viata si controleaza tot ce ni se intampla, nu conteaza ce facem, atunci nu ne vom putea face nici un fel de asigurare.

Bazandu-ne pe experienta noastra, credem ca o persoana mai bogata, mai sanatoasa, mai puternica este mai increzatoare si multumita in ceea ce priveste viitorul ei comparativ cu ceilalti. Dar vedem ca nici macar asta nu ne poate da garantii si ca se poate schimba intr-o clipa.

De aceea, intelepciunea Cabala ofera omului o alta solutie. Daca te conectezi cu forta superioara, singura forta care conduce intreaga creatie in orice situatie si oricand, asta va fi cea mai sigura garantie pentru siguranta ta.

Intentionat ne-a fost data senzatia de nesiguranta, de neajutorare, teama si tot felul de indoieli ca sa putem gasi raspunsul corect in ele. De aceea, simtim nesiguranta ca sa intelegem ce anume ne poate da cu adevarat siguranta pentru fiecare ocazie din viata.

Poti crede ca Creatorul este prea distant, ca exista in alta lume  si ca nu te simti conectat cu El (cu toate ca poti incepe sa Il cunosti). Dar aici, in lumea noastra, cel mai bun tip de siguranta este sa iti gasesti un mediu care sa te sprijine si sa te jute, un mediu care sa fie responsabil  pentru toti, sa aiba grija de toti cat de mult poate si sa aiba grija de toti ceilalti.

Daca omul traieste sub conditia acestei garantii reciproce, ii este data si aceasta garantie de asemenea.

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 3/2/2011, Lectia despre bani

Intoarcerea la grup

Intrebare: Cum ma intorc spre grup in interior?

Raspuns: Intoarcerea  spre grup este o cautare: In ce fel imi pot imagina intreaga realitate, ca si cand aceasta exista in interiorul meu si nu in afara? Perceptia realitatii nu zapaceste mintile astfel incat sa starnesti interesul si  a ii faci confuzi pe ceilalti. Vorbim despre o stare pe care trebuie sa o atingem in practica. Trebuie sa dezvalui ca toate lucrurile care sunt  aparent in afara mea sunt de fapt parti in interiorul meu.

De exemplu, Tora descrie tot felul de intamplari diferite din viata unor personaje, care au avut loc in diferite timpuri. Este un adevarat teatru. Trebuie sa aplic toate acestea dorintelor mele, in detaliile perceptiilor mele. Nu exista o lume externa, deci unde se intampla asta in interiorul meu? In care parte din mine aceste personaje traiesc  si unde au loc aceste actiuni?

Aceasta apropiere construieste adevarata relatie din propriul Kli (vas) spre actiunile in care Creatorul actioneaza in interiorul meu si spre starile prin care trebuie sa trec. De aceea trebuie sa gasesc imaginea “externa” din interiorul meu in fiecare moment.

Locuiesc in interiorul sufletului meu si toate imaginile “externe” sunt partile sale: forte, actiuni si elemente ale perceptiei. Nimic altceva nu exista. Totul este in acest Kli. In acest fel incerc sa imi imaginez intreaga realitate.

Deci, cine aranjeaza toate astea pentru mine? Cine separa, sterge, atrage mai aproape si conecteaza toate aceste parti ale dorintei mele: “barbatii” si “femeile” “animal” si “vegetal” , etc.? Asta se intampla atunci cand eu percep Keter care construieste gradele mineral, vegetal si animal din mine. Hochma, Bina, Zeir Anpin si Malchut.

Traiesc in interiorul sufletului meu, in afara caruia nu exista nimic altceva. De aceea, prima data trebuie sa vad grupul ca parte integranta a mea. Asta inseamna sa te intorci interior spre grup.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala  12/30/10, “Ce inseamna fatpul ca crearea lumii a fost donatia”

Trad.

Incearca sa faci munca tu insuti!

Intrebare: Este posibil sa procedezi conform credintei deasupra ratiunii, tot timpul?

Raspuns: Sigur ca nu. Totusi, Cabalistii nu discuta daca putem sau nu sa procedam in aceasta maniera, pur si simplu – trebuie! Si cand nu putem, cerem ajutor si Creatorul face aceasta munca pentru noi. Intreaga munca este facuta de catre Creator, nu de catre persoana. Dar trebuie sa-I cerem Lui sa o faca.

O persoana trebuie sa ajunga la capat si sa incerce sa faca munca ea insasi. Chiar daca stie de la inceput ca este condamnata sa esueze in incercarea de a obtine scopul, folosind propria sa putere ea trebuie totusi sa o faca. Astfel, ea descopera ca munca va fi facuta de catre Creator si stie cum sa I-o ceara Lui.

Eu exist intotdeauna intr-un proces unde ma mut de-a lungul unei linii drepte din punctul initial (curent) pana la scopul final, pe care trebuie sa-l obtin prin orice mijloace. Punctul final este daruirea, iubirea pentru Creator si pentru fiintele create, credinta deasupra ratiunii si daruire deasupra/peste primire. Trebuie sa parasesc punctul initial si sa ajung la punctul final si pe drum am urmatoarele:

Prima parte: Fa tot ce este in puterea ta! Asta este prima si cea mai importanta.
A doua parte: Obtinerea deceptiei complete in puterea mea.
A treia parte: Intelegerea ca numai Creatorul ma poate salva.
A patra parte: Cand incep sa lucrez impreuna cu El in daruire (Hafetz Hesed) si iubire.

Dar cat timp sunt inca la inceput, trebuie sa ma bazez pe propria putere si sa stiu ca, inevitabil voi ajunge la capat. Nu imi pot sta cu bratele incrucisate si sa astept actiunea de Sus. Daca nu depun cat de mult efort pot in prima etapa, daca nu fac tot ceea ce este posibil, atunci nu voi atinge niciodata disperarea si intelegerea lipsei mele de putere. Asta inseamna ca nu voi realiza niciodata, ca imi trebuie ajutorul Creatorului. Daca este asa, cum pot starni Lumina care Reformeaza?

Stadiile se descopera unul dupa altul, si starea curenta determina si o construieste pe urmatoarea.  O persoana nu stie exact unde este si ce o asteapta in urmatoarea etapa, in urmatorului moment. Totusi, intreaga avansare se petrece datorita acestei presiuni.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 30.08.10, Cand o persoana stie ce inseamna frica de Dumnezeu