Tag Archives: Primire

Cum să nu pierdem timpul

Întrebare: Există câteodată sentimentul că este dificil de folosit timpul, că îl pierdem. Ce ar trebuie să evităm, pentru a nu pierde timpul?

Răspuns: Întregul univers constă din două forțe, forța dăruirii și cea a primirii, plus și minus. Trăim cu toți în forța primirii, de aceea suntem limitați.

Cât putem primi ceva de la cineva? Nu sunt capabil să primesc liber din anumite surse, așa cum aș dori. Poate un copil răsfățat, al cărui părinți îl iubesc u o iubire absolută, îi pot dărui tot ce îți dorește, dar opțiunile lor sunt limitate.

Dara dacă dorința mea crește și sunt într-o societate în care toată lumea este ca mine, atunci nu suntem în stare să ne împlinim dorințele. De aceea, oameni se aruncă în droguri, devin depresivi și așa mai departe, pentru că nu se pot împlini.

Forța primirii este foarte limitată, dar forța dăruirii nu. Într-adevăr, poți dărui fără limite. ”Dacă aș beneficia de o stare de dispoziție bună și un simț al vieții, aș dărui bucuros”.

Problema noastră este că suntem organizați în așa fel încât primim plăcere din primire și nu din dăruire. Numai dacă dărui copiilor tăi, rudelor, celor iubiți, atunci apare plăcerea din dăruire. Cu cât dărui, cu atât ne bucurăm mai mult. Avem numai câteva exemple de acest fel, dar acestea sunt limitate în timp și nu cresc în intensitate din dăruirea plăcerii.

Aici, putem continua să explorăm. Cum ar fi viața dacă o organizăm nu prin forța primirii, ci prin forța dăruirii? Dacă toți ne-am naște cu ea sau am dezvolt-o și am trăi în această paradigmă, atunci nu ar fi limitată în timp.

Am simți timpul în mod diferit – nu cu sensul unei constante lipse de împlinier, atunci când simt timpul între ceea ce vreau și atunci când primesc ce am vrut. Din contra, timpul se va reduce la zero, măsurat între atunci când vreau să dăruiesc și când dăruiesc.

Dacă pot dărui și am ceva care să dăruiesc, atunci nu am timp. Simțul timpului dispare. Atunci nu mai vorbim despre timp, ci despre acțiune. În alte cuvinte, lăsăm timpul în afară. Aceasta este statuat în fizica modernă și în cea mai mare parte a psihologiei, în psihologia dăruirii și nu a primirii.

Din emisiunea de pa Kab TV ”O viață nouă” din 22.04.2015

În pragul corectării umanităţii

Întrebare: De ce în trecut cabaliştii au ascuns, intenţionat, implicarea lor în înţelepciunea Cabala şi în partea internă a Torei?

Răspuns: Problema este că, timpul amestecării dorinţelor, atributelor de dăruire şi primire nu era încă terminat şi, astfel, nu era cineva la care să se dezvăluie această cunoaştere. Atributele egoiste şi altruiste au început să se amestece după distrugerea Templului. Acest proces trebuia să fie un ciclu complet în jur de două mii de ani dar, datorită marilor tragedii precum Holocaustul, perioadele au fost scurtate.

Când amestecul a fost finalizat, reconstrucţia lumii întregi a început prin descoperirea globalizării sale şi omenirea a început să o simtă. Acest lucru nu s-a întâmplat înainte.

Globalizarea se dezvăluie în natură şi nu în omenire. Suntem obişnuiţi să spunem că omenirea este conectată reciproc, dar este conectată doar prin natura care ne gestionează la nivel global. Noi existăm în natură ca o minge mică într-o sferă mare şi această sferă ne operează şi ne afectează integral, în timp ce noi simţim foarte puţin globalizarea şi nu avem nevoie de aceasta; egoul nu are nevoie de ea. Nu poate lucra cu ea în nici un fel.

Atunci când amestecul vaselor s-a finalizat şi reconstrucţia lumii a început, structura generală s-a reunit şi acum, noi începem să simţim rezistenţa noastră interioară la sfera care ne înconjoară. Această sferă creşte din zi în zi şi, dacă ea era conectată interior pe nivelurile naturii mineral, vegetal şi animat, acum este pe nivelul vorbitor şi începem să îi rezistăm în timp ce avansăm în evoluţia egoistă post-industrială.

Cât timp evoluţia tehnologică ştiinţifică a omenirii a continuat, aceasta a fost în interesul nostru dar, de la mijlocul secolului 20, am început nu doar să ne îndestulăm, ci să ne supra-saturăm şi mai mult, o facem în modurile cele mai ineficiente. La urma urmei, nimeni nu câştigă nimic în asta. Chiar dacă cineva a produs un miliard de dolari, este înscris în banca sa şi este aruncat în jurul lumii ca o povară inutilă, în timp ce o persoană a pierdut miliarde de tone de resurse naturale şi s-a dezechilibrat ea însăşi pentru a obţine acest miliard.

Criza generală a început la mijlocul secolului trecut, ceea ce înseamnă opoziţia omenirii la lumea ce o înconjoară plecând de la sistemul Providenţei şi acum trebuie să abordăm corectarea noastră în mod serios. Astăzi, nu facem decât să începem să punem bazele utilizării practice a Torei, ca metodă de corectare în lumea noastră.

Din kab.tv, “Secretele cărţii Eterne”, 11.09.2013

Puternicul si inaltatorul ideal al daruirii

Intrebare: Ce este „credinta” despre care vorbeste Cabala?

Raspuns: Credinta este Lumina Hassadim (Milei), forta daruirii sau Bina, proprietatea Creatorului, natura. Daca proprietatea credintei incepe sa preia dorinta ta de a primi placere, ajungi sa intelegi ce inseamna de fapt daruirea.

Ca sa primesti un semn de daruire, prima data trebuie sa incepi sa simti si sa stii ce gust are. Astfel, vei stii ce este. O asemenea unificare a doua lucruri complet opuse  poate parea imposibila, dar intentia de a darui incepe sa conduca peste dorinta ta de placere si doreste sa fie folosita pentru daruire.

O astfel de proprietate se poate observa chiar si in dorinta egoista, care il simt pe celelalt ca parte a sa. In acest caz, daruirea nu poate fi autentica. Este ca o mama care se presupune ca daruieste deoarece natura o obliga sa isi simta copilul ca o parte vitala a ei. Este ca si cand inca ar mai fi in interiorul ei si astfel isi daruieste siesi. Ii pasa mai mult de el decat de ea deoarece il vede ca cea mai pretioasa parte a ei.

De aceea, chiar daca mama daruieste copilului sau, cuiva in afara ei, nu se considera ca a obtinut gradul spiritual si ca actioneaza de dragul darurii. Este mai mult un instinct natural.

Pentru ca dorinta de a primi sa inceapa sa lucreze cu intentia de a darui, trebuie sa primeasca Lumina superioara, forta speciala. Noi doar spunem ca vine din exterior. De fapt se trezeste in persoana si aduce in ea dorinta de darui  altuia, iubirea pentru el.

„Altul” este persoana pentru care mai inainte am simtit ura, resentiment si distanta. Nu l-am simtit ca inrudit cu mine, mai degraba ca un strain, un extern. In ciuda acestora, dintr-o data simt dorinta, capacitatea si aspiratia de a-i darui si de a-l implini. Vreau sa il vad ca si pe mine, iar in timp ce realizez asta nu am nevoie de nimic in schimb.

Daca astept sa primesc placere in schimb, este ca si cum as actiona egoist. Asta este, daruirea nu ar trebui sa imi aduca nicio placere. Dimpotriva, ma face sa sufar deoarece pentru a darui altuia, trebuie sa ma lipsesc pe mine. Si atunci, ce ma poate face sa daruiesc?

De aceea, primim o anumita forta numita Lumina care Reformeaza. Incep sa simt ca, pe de-o parte, am de-a face cu un strain de la care doresc sa primesc, sa iau ceva ce el are. Totusi, in loc de asta, primesc o forta externa care imi permite sa ii daruiesc fara sa primesc nici o placere sau beneficiu direct din asta.

Daca ar fi fost sa ma bucur de daruire direct si imediat, ar fi fost in mod egoist. Totusi, nu il simt ca si o parte din mine si nu ma bucur daruindu-i. Este cealalata modalitate. Imi depasesc dorinta egoista, care nu s-a implinit si devine chiar mai goala decat inainte, si ii  transfera lui toate eforturile si  implinirile mele.

Daca as fi fost intrebat de ce fac asta, nu as fi avut un raspuns in dorinta mea egoista de a primi. Dar exista totusi un alt raspuns. Ceea ce simt este maretia Creatorului, conectarea mea cu cel superior; umplu dorinta Celui care este mai mare decat mine. Sunt motivat de o multime de idealuri inaltatoare. Totusi, cuvintele nu le pot explica deoarece egoul intotdeauna le va rasuci ca sa primesc compensatie de aici.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala5/29/2011, Shamati #40

Punctul intrării în spiritualitate

Întrebare: De ce este scris că această lume a fost creată pentru nimeni altcineva decât pentru Israel, mai degrabă decât pentru naţiunile lumii, cu toate că corecţia lor este scopul creaţiei?

Răspuns: Trebuie să urmăm definţiile ştiinţifice ale înţelepciunii Cabala. Lumea (Olam), înseamnă ascundere (Alama). Ascunderea este creată numai pentru Israel, pentru aceia care aspiră direct către Creator. Aceia care doresă să îl atingă pe Creator, trebuie să treacă prin ascunderi, suferinţe şi lovituri pentru a-şi construi în interior o formă negativă, opusă Creatorului şi apoi să îşi dorească să obţină calităţile Creatorului: dăruirea detaşată de primire.

Acesta este punctul pe care trebuie să îl atingem. Între timp, dorinţa noastră nu trebuie să fie similară cu Creatorul în toată puterea Lui. Absolut deloc! Poţi să ai o dorinţă care să cântărească doar 1 gram, dar trebuie să fie corectă! O dorinţă corectă înseamnă că simţi ce înseamnă să fii detaşat de primire. Această calitate este cea mai importantă şi trebuie să o experimentăm.

De fapt, pentru moment, suntem capabili să dăm numai dacă vedem vreun beneficiu. Aşa cum este scris, tranzacţionăm o vacă pentru un măgar, şi primim ce considerăm că este mai preferabil. De exemplu, o carte este mai importantă pentru mine decât banii. Atunci dau bani şi primesc o carte. Asta se numşte o achiziţie.

Dar ce este o achiziţie? Nu ai plătit? Nu ai dat bani? Nu. Ce am dat este mai puţin important pentru mine decât ce am primit. Dacă sunt nevoit să dau la schimb ceva de valoare egală, nu aş fi capabil să o fac. Trebuie întotdeaună să îmi imaginez că ceea ce primesc îmi este mai preferabil decât ceea ce dau. Şi cu cât mai mare este diferenţa între ele, cu atât mai mult mă satisface (umple) deoarece profit de pe urma ei: Ia te uită la ce am găsit! Este aproape gratis!

În acest fel trăim: Împlinirea vostră trebuie să fie cât mai preferabilă, relativ la ce daţi în schimb. Şi asta nu se numeşte dăruire.

Cum poate simţii cineva separaţia faţă de primire pentru a dărui şi a nu primi nimic în schimb? Sunt dispus să lucrez fără a primi nimic în schimb dacă cred că astfel câştig lumea care vine. Este ca şi cum îmi deschid un cont în viitor şi fac plăţi în rate acolo. Este chiar mai sigur, nimeni nu îi va lua şi nimic nu se va pierde ca în această lume.

Dar cum simţiţi că sunteţi complet detaşaţi de rezultatul dăruirii, că nu profitaţi în niciun fel din ea şi că este complet izolată faţă de voi? Lucraţi cu ardoare toată viaţa şi nimeni, inclusiv Creatorul, nu ştie nimic despre asta. Dar voi ştiţi despre asta; lucraţi şi doriţi să rămâneţi numai în asta. Totuşi, dacă lucraţi pentru a nu simţii vina, asta este plata voastră.

Deci, cum ne putem îndepărta de dorinţa de  primire? Trebuie să simţiţi această detaşare atât de puţin, ca un gram şi asta este tot; nu aveţi nevoie de mai mult de atât. Apoi sunteţi gata pentru revelaţie. De fapt, asta este deja o imagine a calităţii autentice de dăruire, o imagine a Creatorului.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 4/11/2011, Zoharul

Un copil caruia i-a fost rusine sa manance

Nu exista nimic bun sau rau in calitatea primirii. Totusi, Creatorul intentionat a creat conditiile care ne fac sa ne fie rusine cand primim.

Nu exista nici un motiv sa ne fie rusine. Este o creatura independenta.Exista dorinta de a primi placere si placerea de a darui. El daruieste, eu primesc, ce este atat de rau in asta? Dimpotriva, copilului ii este rusine cand mama sa il hraneste? El ii creaza chiar placere mancand! In acelasi fel, Creatorul primeste placere oferindu-ne noua placere.

Atunci de ce nu ma pot bucura primind de la el? Ce altceva imi trebuie? Sa-l las sa imi dea mai multe dorinte si mai multe impliniri, si voi fi ca un copil ascultator care accepta tot ceea ce mama sa vrea sa ii dea, in acelasi timp facandu-i si lui placere!

De fapt, pentru a-i face placere Creatorului, nu trebuie sa ii daruiesc.El mi-a creat dorinta, si El poate face orice doresc eu. Si eu doresc tot ceea ce El imi ofera, din moment ce asa am fost creat. Atunci sa il lasam sa umple natura pe care a creat-o, dorintele mele, si amandoi ne vom simti bine. Ne vom bucura impreuna!

Toti stiu ce placere simte mama cand copilul ei manaca bine si adoarme in bratele ei. Vreau sa fiu acest copil! Ce altceva vrea de la mine?

Nu vrem nimic altceva, vrem sa ramanem copii in bratele mamei Natura. Totusi, Creatorul nu vrea asta. Vrea sa ne creasca la nivelul sau. De aceea, „rusinea” nu vine de la faptul ca am primit de la Creator.Rusinea nu este de la a primi, este de la diferenta dintre calitatile noastre.

Nu este rusine sa primim de la El intrucat El ne-a creat pe noi ca pe cel care primeste, si nu asta trebuie sa corectam. Trebuie sa corectam separarea dintre noi, insemnand opozitia aspiratiilor noastre, doar pentru a deveni egali.

De aceea, Baal HaSulam srie (TES, Partea Intai, Histaklut Pnimit (Reflectii interioare) ), ca „rusinea” este destinata doar sufletelor celor mai evoluate. Cand dezvaluie ca Creatorul este daruire si ei sunt primire, ei descopera prapastia dintre ei si simt ca trebuie sa corecteze exact aceasta diferenta.

Ca si in lumea noastra, unde sunt lucruri pe care unii se simt rusinati sa le faca in timp ce altii nu, aici la fel, avem nevoie sa atingem un anumit nivel al corectiei spirituale pentru a incepe sa simtim rusinea. Si nu se simte inainte de asta.

In masura in care o persoana urca si incepe sa simta rusinea, Creatorul il trateaza diferit, intr-o maniera mult mai exigenta. Deci, asa cum a fost scris ca „Creatorul gaseste greselile cele mai mici cand este vorba de cei drepti”, toate calculele sunt tinute doar in ceea ce priveste rusinea. Cand simtim intentia de a darui impotriva dorintei de a primi, aceasta diferenta, delta, da nastere sentimentului de rusine.

Intre timp, in lumea noastra copii mananca si nu se simt rusinati, si asta nu se schimba pe masura ce cresc deoarece aceasta dorinta este insuflata de natura. Totusi, pentru a deveni „adulti”, avem nevoie sa lucram cu noi insine in loc sa asteptam ca natura sa faca asta.

Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala 11/30/10, Studiul celor Zece Sefirot

Diferit Si Egal In Acelasi Timp

IntrebareCand este atinsa Corectarea Finala, obiectele spirituale joase  vor continua sa simta ca ele sunt cele mai joase?

Raspunsul meu: Malchut de Infinit este impartit in lumile, Partzufim si Sfirot, si apoi primeste Lumina printr-un tub subtire (Kav), in timp ce partea ce a ramas din Sfira a fost umpluta de Lumina Inconjuratoare. Ca rezultat al acestei munci, care este executata timp de sase mii de ani, toata lumea se va uni intr-un singur organism, unde nu exista diferenta intre partile sale: nivelele, Partuzifm, Sfirot si sufletele. Dar vor continua sa existe toate, fiecare in conformitate cu predestinarea sa. Unificarea lor nu va anula diferentele dintre ele.

Daca toate calitatile speciale si diferentele dintre obiectele spirituale s-ar sterge, atunci puterea unitatii lor s-ar pierde, intrucat este determinata de diferenta lor spirituala (R), “presiunea” sau “ forta curentului electric” – similaritatea intentiilor. Acolo trebuie sa existe opozitie, o ‘rezistenta’ spirituala, care are un “plus” si un “minus” la ambele capete. Forta unitatii este determinata de puterea opozitiei si de puterea curentului electric.

Deci, pe de o parte, este necesar sa obtinem cea mai puternica Lumina (NaRaNHY), dar pe de alta parte, tot grosul dorintei trebuie sa lucreze cu scopul de a conduce aceasta Lumina. Din acest motiv nu dispare nimic niciodata, si toate diferentele dintre Partzufim, Sfirot si suflete raman. Dar, mai mult, ele toate se unesc fara vreo diferenta intre ele privitoare la dragostea si intentia lor.

Mintile noastre nu pot intelege cum aceste doua conditii pot exista simultan, intrucat mintea noastra poate intelege doar “receptia”. Dar cand noi incepem sa percepem si receptia si daruirea, atunci vom intelege ca asta este posibil, si cele doua contrarii se vor putea uni.

Daca Nu Poti Lua, Nu Ai Nimic De Dat

Bina contine intreaga lumina a Hochma, dar doar cu scopul de a avea Lumina Hasadim deasupra sa. Cu alte cuvinte, prefera sa daruiasca in detrimentul implinirii. Ce vrea sa insemne asta?

Este ca atunci cand nu doresc nimic cu exceptia faptului ca vreau sa daruiesc! Cineva imi da un milion de dolari, dar eu refuz sa-i iau. Putea sa-mi dea 100 de milioane sau un miliard, eu tot l-as fi refuzat. Asta se numeste ca preferi Hasadim – daruirea – in pofida primirii.

Este imposibil sa masori dorinta de a darui; aceasta nu are limite. Singurul mod in care poti masura ceva este atunci cand se afla in interiorul dorintei de a primi. Daca eu sunt in stare sa primesc un miliard de dolari si as vrea acesti bani, dar as vrea sa-i daruiesc, atunci aceasta este masura dorintei mele de a darui. Totusi, daca nu am o dorinta de a primi, atunci nu am nimic cu ajutorul caruia sa masor dorinta de a darui.

Aceste doua dorinte opuse trebuie sa apara impreuna: imi trebuie o dorinta mare si o senzatie de placere imensa pe care sa o primesc, si in acelasi timp, un ecran deasupra dorintei. In acest fel, voi prefera sa daruiesc in loc de orice altceva. Dar cum este posibil sa obtin aceasta corectare?

Doar Lumina – Or Makif – poate sa ne ofere aceasta corectare. Cand prefer Lumina Hasadim si resping Lumina Hochma, atunci  in conformitate cu asta, masor marimea Luminii Hasadim, chiar daca se intinde in exterior. Lumina Hochma, pe de alta parte, se intinde vertical, de Sus in jos.

In sine, Bina nu are marime. Daca vrei sa daruiesti, daruieste. N-ar trebui sa-ti pese cat de mult daruiesti si cui. Dar cantitatea daruirii este determinata cu dorinta de a primi, care este opusa daruirii si poate fi depasita de aceasta.