Tag Archives: Primul Templu

Ca un mănunchi de trestii – O națiune cu o misiune, partea 3

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 4

ADAM – PRIMUL OM, SUFLETUL COLECTIV

MOŞTENIREA EVREILOR

Evreii care au rămas în Babilon, după ruina Primului Templu, au dispărut fără nici o altă urmă, în afară de conceptele încredinţate gazdelor lor. Mai târziu, după ruinarea celui de-al doilea Templu, întregul popor evreiesc a fost exilat, ducând la răspândirea în lume a două principii, care au devenit baza celor trei religii predominante, numite pe bună dreptate , ”abrahamice”: ”Iubeşte-ţi vecinul ca pe tine însuţi” şi ”monoteism”, adică existenţa unui singur Dumnezeu, a unei singure forţe care guvernează lumea. Înţelese corect, aceste noţiuni hotărăsc succesul corecţiei umanităţii, cea dintâi descrie calea prin care vom primi corecţia – prin dragostea pentru ceilalţi şi nu pentru rudele nosatre, ci pentru nişte străini, vecinii noştri; pe când cea de-a doua defineşte esenţa aceea ce vom dobândi de îndată ce vom fi corectaţi – forţa unică a realităţii.

În acest sens, prof. T.R. Glover, de la Universitatea Cambridge, a scris în Lumea antică, ”Este extraordinar faptul că religiile vii din lume sunt toate, construite pe idei religioase provenite de la evrei.”108 Herman Rauschning, membru al Revoluţionarilor Conservatori Germani, care s-a alăturat pentru a perioadă scurtă de timp, naziştilor, pentru ca apoi să se despartă de aceştia, a scris şi el în Bestia din abis: ”Cu toate acestea, iudaismul … este o componentă inalienabilă a civilizaţiei creştine vestice, ”chemarea eternă la Sinai” împotriva căreia umanitatea se răzvrăteşte, mereu şi mereu.”109

Exilul poporului evreu din Țara Israelului a fost un proces lung, prin care evreii, dar şi valorile evreieşti, au fost absorbite treptat de către naţiunile gazdă. Iosef Ben Matitiahu, cunoscut mai ales sub numele de Josephus Flavius, istoricul romano-evreu, descrie expulzarea evreilor de către romani, la începutul exilului. În Războiul evreilor, Flavius scrie, ”Şi el îşi aduce aminte cum cea de-a douăsprezecea legiune, sub generalul lor Cestius, i-a alungat cu forţa pe evrei din toată Siria, căci ei se găseau mai înainte la Rafanea şi i-a trimis într-un loc numit Meletine, lângă Eufrat, care se află la graniţa Armeniei şi Capadociei.”110

În capitolul 3, Flavius dezvoltă subiectul, ”Căci, deşi naţiunea evreiască este extrem de dispersată pe tot teritoriul locuibil al pământului, printre locuitorii săi, ea este amestecată mai ales în Siria, din cauza vecinătăţii cu aceasta, fiind mai numeroasă în Antiohia, datorită mărimii acestui oraş şi a regilor săi, de după Antiochus,   care le-au acordat dreptul de a locui în cea mai deplină linişte.”111

Astăzi, conform relatării lui Iacov Leschzinsky din Dispersarea evreiască, evreii s-au împrăştiat, cu o viteză surprinzătoare în întreaga lume. ”Atunci când analizăm diaspora evreiască de pe întregul glob şi din întreaga lume civilizată”, scrie acesta, ”suntem surprinşi să constatăm că această naţiune, aproape cea mai veche de pe pământ, este de fapt cea mai tânără, în ceea ce priveşte pământul pe care îl are sub picioare şi cerul de deasupra capetelor lor. Din cauza nesfârşitelor persecuţii şi a expulzărilor forţate, majoritatea evreilor sunt doar nou-veniţi în ţările lor de reşedinţă. Nouăzeci la sută dintre evrei trăiesc în casele lor de maximum cincizeci sau şaizeci de ani! Ei sunt dispersaţi în mai mult de 100 de ţări, de pe toate continentele.”112

Interesant, amestecarea lor cu celelalte naţiuni este exact ceea ce trebuie pentru a completa corecţiile lui Moise. Deşi este adevărat că, atâta timp cât Israel a fost separat de celelalte naţiuni, toate aceste principii din centrul iudaismului s-au păstrat neîntinate, totuşi, este adevărat şi faptul că evreii au avut foarte mult de câştigat din exilul printre naţiuni. Din acest motiv ne spune Cartea Psalmilor (106:35) că evreii au fost exilaţi pentru ”A se amesteca cu naţiunile şi a învăţa din acţiunile lor.”

108 – Terrot Reavely (T.R.) Glover, The Ancient World (US: Penguin Books, 1944), 184-191.

109 – Herman Rauschning, The Beast From the Abyss (UK: W. Heinemann, 1941), 155-56.

110 – Josephus Flavius, The Wars of the Jews, Chapter 1, translated by William Whiston in The Works of Flavius Josephus (UK: Armstrong and Plaskitt AND Plaskitt & Co., 1835), 564

111- William Whiston, The Works of Flavius Josephus, 565.

112 – Yaakov (Jacob) Leschzinsky, The Jewish Dispersion (Israel, World Zionist Organization, 1961), 9.