Tag Archives: probleme

Controlați gândurile voastre

Întrebare: Ce ar trebui să facem dacă, în timpul unui atelier, problemele materiale ne acoperă într-o asemenea măsură, încât nu știm cum să scăpăm de asta?

Răspuns: Pentru fiecare nouă stare, indiferent dacă este pozitivă sau negativă, aceasta trebuie să fie clarificată astfel ca o persoană să se poată gândi la ea:”Rămân în direcția anterioară gândurilor”. Asta este necesar.

Nu vă puteți imagina ce vi se întâmplă în timpul lecției de dimineață. Există 300-400 de oameni care stau în fața mea și un mare număr de persoane conectate pe internet. Dacă nu reușesc să-mi organizez gândurile, atunci nu se știe ce ar putea să se întâmple în lecție, ce ar putea trece la studenții mei, ce pierdere, ce dezordine!

Gândurile pot fi diferite: uneori stupide, uneori confuze, uneori înfricoșătoare, ca într-un film de groază. Ar putea fi complet nepotrivite: probleme legate de casă, cu copiii, probleme legate de sex. Totul este posibil! Asta nu depinde de vârstă sau orice alți factori diferiți. Toate aceste gânduri ne sunt trimise pentru ca să le putem procesa. Nu mă pot gândi la mine sau la controlul tău. La urma urmei, tu ești la începutul drumului.

Dacă nu-mi controlez gândurile, lecția mea nu valorează nimic. În loc să ridic studenții, îi voi coborî, deoarece ei primesc totul de la mine. Este responsabilitatea profesorului.

Imaginează-ți că ești corpul mamei și embrionul care se dezvoltă în el, cel mai prețios lucru pentru tine. Ai accepta să primești hrană care să fie nocivă sau incorectă? Prin urmare, toate stările experimentate trebuie să fie controlate.

Congresul de la Soci, 10.06.2014, Lecția 3

Într-un oraş vecin are loc un incendiu

Întrebare: De ce apar probleme materiale atunci când încercăm să ne conectăm?

Răspuns: Ni se adaugă probleme materiale pentru a ne ajuta să ne conectăm mai puternic. Cum altfel putem să fim ajutai, ce gen de probleme ar putea apărea? Probleme spirituale? Nici măcar nu le veţi acorda atenţie. Vă preocupă problemele spirituale?

Dacă s-ar produce un dezastru într-un oraş îndepărtat şi aţi suferi ca şi cum vi s-ar întâmpla vouă, atunci nu ar mai fi nevoie să vi se arate probleme lângă voi. Dar, deoarece nu vă faceţi griji de durerea altora, problemele apar aproape de voi.

Dacă ar fi să vă faceţi griji cu privire la ceea ce se întâmplă departe de voi ca şi când ar fi propriile probleme, nu aţi avea nevoie de nimic altceva. Veţi suferi şi veţi simţi durerea pentru ceea ce se întâmplă într-un alt oraş ca şi cum vi se întâmplă vouă, fără nici o diferenţă. În măsura avansării voastre spirituale, veţi simţi suferinţele lumii întregi ca şi cum ar fi ale voastre.

Asta va însemna că sunteţi conectaţi la acele persoane. Atunci, veţi fi în măsură să cereţi pentru ei şi asta nu ar fi ca şi cum aţi cere pentru voi. Aici există ceva şi este opus: pe de o parte, veţi simţi probleme altora ca propriile voastre probleme, pe de altă parte veţi putea cere pentru ei.

Asta nu va fi considerată o cerere egoistă, pentru că aţi obţinut deficienţele altora prin propriile voastre eforturi. Sunteţi conectaţi cu toate acele persoane şi simţiţi deficienţele lor ca fiind ale voastre. Deoarece aţi plăti pentru aceste deficienţe cu efortul vostru, vi se permite să cereţi pentru ei.

Lecţie pe un articol al lui Rabash, 06.04.2014

Structura haosului

Opinie (dr. Max Schupbach, co-fondator al primului Centru Process Work din Elveţia) „Ceea ce pe moment pare ca fiind haos, are o structură clară. Evenimentele care par ciudate, fac de fapt diferenţa şi sunt forţa motrice a schimbării. Ceea ce este astăzi marginalizat ascunde organizarea viitoare şi viitorul comunităţii.

„Există înţelesuri ascunse în spatele fricţiunilor, al problemelor. Dacă am descoperi toate detaliile: măsurabile şi incomensurabile, raţionale şi iraţionale, logice şi emoţionale – am descoperi soluţiile unice, care au fost iniţial inerente în situaţia dată şi cum este posibil să devenim creativi în atingerea scopului.

„Un lider nu este cineva care cine ştie tot, este cel ce  poate stabili relaţii sincere, care poate rezolva conflicte. Talentul său principal este o înţelegere a proceselor care au loc, dragostea pentru modificări, pentru  lucrul cu el însuşi.

„Un maestru nu este o stare, ci calea, pe care aceste metode care le studiaţi vor deveni modul vostru de viaţă. Ar trebui să realizaţi că le veţi studia pe tot parcursul vieţii. Un maestru înţelege că destinul lui, calea lui pe această planetă are o direcţie clară, iar sarcina sa este de a o urma şi de a o face utilă şi altora.

„În încercarea de a realiza acest lucru, vă veţi poticni mereu, învăţând lucruri noi. Dar în timp, veţi învăţa să acceptaţi atât succesul cât şi eşecul ca fiind pozitive. Veţi  înceta să vă bucuraţi atunci când terminaţi o sarcină plănuită sau să deveniţi supăraţi dacă ceva nu se întâmplă pentru că veţi înţelege că atât succesul cât şi înfrângerea sunt doar părţi din ceva mai mare.”

Comentariul meu: Este frumos să vezi cum concluziile psihologice se apropie de cele Cabaliste.

Nu există probleme care să nu poată fi depăşite

Întrebare: Spuneţi că nu există probleme care să nu poată fi depăşite. Atunci, de ce există cazuri în care tulburările rămân oricum?

Răspuns: Singurul motiv este slaba conexiune preliminară cu profesorul, grupul, sursele.

Nu există tulburări care să nu poată fi depăşite. Un gând sau o dorinţă ne este trimisă mereu aşa şi este posibil să o depăşim. Nivelul următor apare în faţa noastră şi este posibil să-l apropiem, fie prin calea suferinţei (Beito – “la timpul său”), fie în mod corect (Achishena – “eu voi grăbi”). Dacă trecem prin calea suferinţelor, ele ne înconjoară atât de mult, încât suntem pregătiţi să depăşim obstacolul care este în faţa noastră prin toate mijloacele. Dar pentru asta, plătim cu timp şi sânge.

Dacă mergem pe drumul corect, depăşim rapid perturbările deoarece suntem conectaţi la prieteni, cărţi şi profesor de la început şi ştim că tulburările vin de la Creator.

Putem păstra acest gând ca un buldog şi să nu-l lăsăm să plece, chiar şi pentru un moment: ” păstrăm un pic mai mult, o secundă, apoi alta…”

Nu te gândi la ce ne aşteaptă! Un bun atlet ştie că trebuie să reziste o secundă, apoi alta, una după alta, dar numai dacă avem forţă. Şi cineva care gândeşte înainte nu este suficient de puternic psihologic. Avem forţă numai dacă gândim la momentul actual, şi dacă ne concentrăm timpul, locul şi efortul, toate circumstanţele, într-un singur punct.

Nu este perturbarea în sine, nici forma sa sau circumstanţele, nimic nu depinde de noi, doar conexiunea cu centrul grupului.

Obstacole folositoare

Pe drum, revelăm numeroase defecte şi aşa şi trebuie să fie. Totuşi, este o chestiune complet diferită dacă sunt în stare să le acept cu înţelegerea dată de pregătirea mea şi de suportul primit de la mediu. În acest fel, voi vedea defectele ca un fel de exerciţiu. Şi un exerciţiu nu mai este un lucru rău.

Atunci când întâmpin o problemă, nu mă mai panichez, simţindu-mă slab şi confuz. Din contra, ştiu că această problemă a apărut pentru ca eu să o depăşesc şi să primesc o recompensă. Nu mă înşală şi nu mă face să mă abat de la calea mea către bine.

Totul stă în pregătire, care mă face pe mine să văd totul mai degrabă ca o şansă pentru avansare, decât ca o avalanşă de probleme de care vrem să scăpăm sau chiar să ne punem capăt vieţii.

Îndreptarea către scop decide totul. Dacă sunt într-un mediu care mă îngrijeşte, atunci el îmi spală creierul şi îmi explică că toate defectele sunt revelate ca exerciţii pentru cineva care doreşte să crească. Atunci eu le folosesc pentru a avansa. Mai mult, sunt bucuros cand defectele, problemele, devin revelate.

Şi invers, fără o educaţie corectă, fără sprijinul şi ajutorul mediului, nu mă pot corecta astfel încât să schimb fiecare problemă într-o trambulină pentru a sări înainte. În loc de asta, sunt întotdeauna scufundat în rău.

Din această privinţă umanitatea este pusă în faţa liberei alegeri: Cum să accept tot ce devine revelat pe cale? Dacă aş recunoaşte problemele în avans, dacă aş pregăti un mediu pentru mine şi dorinţa de a avansa înainte, atunci defectele sunt revelate cu blândeţe. Deja eu le înţeleg, sunt gata pentru ele şi le accept ca semn al avansării.

Întrebare: De ce defecte vorbeşti? Despre realizarea răului înăuntrul cuiva sau despre tsunami şi alte dezastre naturale?

Răspuns: Dacă te pregăteşti, nu mai ai nevoie de un tsunami. Defectele nu vor mai fi probleme pentru tine, ci provocări. Nu vor mai fi probleme de nerezolvat, ci sarcini. Similar, un copil harnic nu are nevoie de măsuri stricte. Îl putem lăsa să rezolve un Lego sau puzzle, etc. Nu îi facem viaţa dificilă ci îi dăm exerciţii care îi plac. Chiar dacă îl fac să transpire puţin, ele îi dau totuşi plăcere.

Sub anestezie

Întrebare: Umanitatea nu poate să lege catastrofele ecologice de corecţia egoismului. Cum putem noi să le explicăm oamenilor această legătură?

Răspuns: Trebuie să căutăm metode pentru asta şi să încercăm să scriem câteva articole şi să formulăm explicaţii în timpul dezastrelor pentru a ne conduce la miezul problemei: Toate acestea se întâmplă pentru că nu suntem corectaţi!

Lumea externa este un sablon a starii noastre interioare. Asadar, in realitate noi vorbim despre catastrofe interioare dar noi le percepem ca fiind externe. Toate natiunile sunt parti ale unui singur suflet, dar in senzatiile noastre  ele sunt parti divizate care ne par straine.

Este ca si cum mi-a fost facuta o injectie cu anestezie locala si acum nu simt cum imi  arde piciorul sau cum mana imi este taiata. Acum suna haios, dar asta este exact ceea ce se intampla.

Asadar, vreau senzatia intregului, care gradual sa se intoarca la mine.Vreau sa simt partile  “externe” ca fiind ale mele. Sper sa primesc sansa sa imi corectez starea, atitudinea mea fata de alti.

Daca realitatea externa va deveni cu adevarat o parte a mea, atunci voi simti o senzatie oribila. Din acest motiv, impreuna cu descoperirea maladiei, trebuie sa primesc medicina, oportunitatea de a-mi imbunatati  starea. Aceasta este ceea ce pretind: medicamentul impreuna cu boala care devine revelata. Apoi voi fi  capabil  sa corectez defectele in mine insumi si ca rezultat, catastrofele “ externe “ se vor potoli.

Asta este ceea ce avem de facut: Sa cerem corectia interioara care va evoca corectia ce pare externa. Apoi vom observa toate problemele in noi insine si le vom corecta in noi insine. Aceste dorinte (Kelim) se vor uni cu noi.Vor deveni interioare si toate dezastrele naturale evocate de lipsa interna a corectiei vor disparea.

Din partea a patra Lecţia zilnica de Cabala 3/13/11

Reguluile Jocului

Intrebare: Care sunt regulile jocului pe care Creatorul in joaca cu o persoana, pentru a avansa acea persoana spre spiritualitate?

Raspunsul meu: Singura regula a jocului este intentia singulara a Creatorului: de a ne aduce mai aproape de El. In acest joc Creatorul ne ofera diferite circumstante, toate cu scopul de a ne aduce mai aproape de El.

Creatorul, in mod intentionat ne mareste dorintele egoiste. In acest punct incepem sa ne simtim fara de mila, confuzi si cu inima impietrita. Avem senzatia ca toata lumea s-a intors impotriva noastra, ca toti oamenii din jurul nostru ne urasc si ca ni se pun in cale. Ne simtim obositi, salbaticiti si chiar bolnavi. In alte cuvinte ca multe obstacole sunt atat interioare cat si exterioare naturii noastre. Insa de fapt, aceste obstacole sunt acumularile dorintelor egoiste; primim dorinte pentru placeri suplimentare, prin intermediul carora putem obtine mai multe oportunitati de a ne apropia de Creator.

De obicei, aceste oportunitati ne parvin insotite de complicari neasteptate si de probleme. In mod tipic, ele mai sunt insotite de temeri inexplicabile. Devenim speriati de oamenii din jurul nostru si/sau de autoritati. Creatorul este invesmantat in aceste situatii si imagini ce par a fi realitatile lumii noastre. Oamenii interpreteaza aceste situatii precum copiii, ce sunt speriati de intreaga lume din jurul lor. Date fiind aceste circumstante este crucial sa ne folosim de carti, lectii, de mediul nostru si de grupul nostru, ca sa ne intarim.

Este necesar sa pastram in permanenta un singur gand: Nu este nimeni inafara de El si El este binele care face bine. Mentinerea acestui gand este o adevarata provocare. Jocul Creatorului este mult prea artistic si ingenios pentru ca noi sa trisam. El stie cum sa ne faca confuzi, la nivelul nostru, intr-asa o masura in care trebuie sa implicam o cantitate mare de eforturi, ca sa nu ne abatem de la Cale si sa ne debarasam de orice gand, ca exista alte forte in afara Lui, in lumea aceasta.

Tulburarile sunt problema – Grupul ofera Solutia

Intrebare: De ce avem nevoie de perturbari pe calea catre Creator?

Raspunsul meu: Toata lumea merge la scoala. In fiecare zi, profesorii mei imi dau probleme si exercitii cu diferite subiecte. Eu avansez prin aceste exercitii, deoarece, daca nu rezolv aceste probleme, nu invat nimic. Fiecare problema este o perturbare.

Unii oameni fac sport si – in scopul de a excela in sportul lor – trebuie sa se antreneze din greu zi de zi si sa pastreze imbunatatirea competentelor lor. Aceasta regula se aplica in toate, iar Calea Spirituala nu face exceptie. Exista, totusi, diferente.

In lumea naostra scopul este evident. De exemplu, vreau sa devin un om de stiinta celebru, medic, muzician sau sportiv. Cu alte cuvinte, vreau sa fiu cineva special. Chiar daca trebuie sa depasesc multe obstacole, pot vedea clar rezultatul, care consta in faima si respectul intregii lumi. In acest caz, egoismul ma umple de energie. Oamenii petrec intreaga lor viata incercand sa obtina o pozitie respectabila in societate, si ei dezvolta punctele forte necesare pentru a atinge obiectivele lor.

Dar, in munca spirituala, eu nu simt ca avansez si nu am puterea de a avansa. Pentru ca oamenii din jurul meu nu pretuiesc valoarea idealurilor spirituale, si eu insumi nu pot vedea inca aceste idealuri. Deci, problema nu o constituie tulburarile, deoarece avem o multime in viata noastra, in fiecare zi. Problema este ca nu vedem scopul si nu primim sprijin de la mediul social. De aceea, avem absoluta nevoie de ajutorul celorlalti.

Daca eu sunt parte dintr-un grup care ridica, in mod constant, obiectivele spirituale, in ochii mei, atunci devine usor pentru mine sa ating obiectivul. Nu mai este dificila depasirea unui obstacol, pentru ca am inteles ca orice cerere care ma duce la obiectiv consta in munca, cu sinele propriu. Cel mai important lucru este ca grupul sa ma ajute.

(Din Lectia pentru copii – Buffalo, NY)