Intrebare: Ce mi se dezvaluie cand citesc Cartea Zohar?

Raspunsul meu: Tu revelezi ce se intampla in Gradul Superior. Este la fel cum creste un copil – vede, intelege, si simte lumea. Prin observarea comportamentului si reactiilor sale, poti vedea ca, in fiecare zi el intelege un pic mai mult viata, castigand o mai buna intelegere a ceea ce se intampla si reactioneaza constient la mai multe lucruri.

In realizarea spirituala, noi revelam dintr-odata imagini, in interiorul nostru, la nivel senzorial, ca urmare a proiectarii relatarii din Cartea Zohar , in interiorul nostru. Naratiunea se “asterne” in dorinta noastra si este inscriptionata in ea, iar noi, prin urmare, incepem sa simtim si apoi sa intelegem ceea ce se spune, la fel cum am descoperit aceasta lume atunci cand am crescut.

Revelatia spirituala nu este rationala, ci senzitiva; are loc in simtiri noi. Aceasta este provocata de Lumina care Reformeaza, care pur si simplu ne face capabili sa intelegem Creatorul si sa devenim ca El.

Acest lucru poate nu suna a ceva serios si se poate pune intrebarea: “Cum este aceasta o stiinta? Unde este aici mintea? Unde este persoana?” La urma urmei, noi citim doar o carte si dorim foarte mult sa fim in aceasta imagine, in aceasta realitate despre care ne vorbeste. Pare similar cu modul in care reactioneaza un copil: “Eu vreau si asta e tot!” Dar nimic altceva nu se cere de la noi, cu exceptia acestei dorinte!

Baal HaSulam scrie la punctul 155 din Introducere in Studiul celor Zece Sfirot: “Desi ei nu inteleg ceea ce au invatat, prin tanjire si marea dorinta de a inţelege ce au invatat, trezesc asupra lor Luminile care inconjoara sufletele lor “. Asta functioneaza la fel cum un prunc  vrea sa cunoasca lumea in care este. Cand avem dorinta de a descoperi Lumea Spirituala in acelasi mod, ea ni se reveleaza brusc.

Filed under: Zohar - Niciun comentariu→

Zohar: Se stie ca exista Lume, An, Suflet in toate. Si in inima de piatra-Lev HaEven exista Lume, An, Suflet. Lumea este Sarpele primordial-Nahash Kadmoni, pe care l-a calarit Samuel, Anul – noua Av, iar Sufletul – izvorul venei coapsei-Gid HaNasheh.

Zohar-ul ne spune ca exista doua moduri de a percepe realitatea pe care o simtim. Exista perceptia “de dragul meu”, in care simtim “anul, lumea si sufletul” cele egoiste, care apartin inimii de piatra-Lev ha-Even. Mai exista si „lumea, anul si sufletul” altruiste, in care perceptia despre realitate este indreptata in directia opusa, departe de sine. In acest caz, percepem prin daruire, mai degraba decat prin primire si, ca urmare, percepem „Lumea, Anul si Sufletul” Superioare, caci le percepem prin daruire (sanctitate).

Care este diferenta dintre perceptia realitatii prin absorbtie si primire, atunci cand separam perceptia in lume, an si suflet, si perceptia realitatii prin daruire, cand si atunci separam perceptia in lume, an si suflet? De fapt, este o mare diferenta intre aceste senzatii, pentru ca, absorbindu-ne in noi insine, suntem limitati si simtim ca existam intre granite rigide ale timpului. Simtim ca traim si murim, ca suferim si avem probleme. Dorim mereu sa ne implinim, dar aceasta implinire paleste de indata. Intreaga existenta intre aceste granite egoiste de “lume, an si suflet” are loc in primire, in inima de piatra-Lev ha-Even, in absorbire “in sine”. Insa in ciuda suferintei, suntem fortati sa existam in continuare in acest mod, deoarece mediul ne conditioneaza ca asa trebuie sa traim. Mediul obliga persoana sa se straduiasca sa aiba succes in aceasta absorbire egoista – si suntem obligati sa ascultam de asta si, ca urmare, sa ne sinucidem.

Insa realitatea poate fi perceputa si diferit – prin daruire, iesind din sine. Acolo, lumea, anul si sufletul sunt dimensiuni infinite, care nu sunt limitate de consideratii despre cum se poate implini o persoana. Simtim Lumea Spirituala, eternitatea si perfectiunea.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Eu sunt un cuvant mic si percep totul inauntrul meu. Dupa cum explica Baal HaSulam in Prefata la Zohar, exista o “camera” in mine care proiecteaza imaginea acestei lumi pe un ecran , la spatele capului meu. Astfel, lumea mi-e prezentata prin urmatorul sistem de coordonate: “lume, an, suflet.” In consecinta, pentru a vedea adevarata imagine a lumii, trebuie sa aranjez corect dorintele mele prin care percep lumea.

Corectand fiecare dintre dorintele mele de la primire pana la daruire, incep sa transform treptat imaginile acestei lumi, perceptate acum in lumina receptarii, intr-o imagine a lumii in lumina daruirii. Apoi, pas cu pas, ma apropii de adevarata imagine a realitatii – una, in afara mea si independenta de vasele mele de primire corupte (Kelim). Voi vedea realitatea in adevarata forma, in afara mea, cu alte cuvinte, voi “vedea” Lumea Spirituala.

Tot ce trebuie sa fac pentru asta e sa schimb metoda folosindu-mi dorintele de la primire pana la daruire. Prin urmare mai intai trebuie sa imi imaginez ca intreaga lume pe care o simt in prezent si in care par sa locuiesc sunt dorintele mele in fond; in aceste dorinte salasluiesc, tintite spre consum (receptare).

Pe masura ce incep sa le transform de la primire la daruire, sa ies din ele afara, imaginea lumii se va schimba. E foarte greu pentru mine sa inteleg, pentru ca sunt obisnuit sa percep lumea asa cum imi apare in acest moment. Insa, intreaga imagine a lumii e creata de forte care descind de Sus, ca o imagine pe ecranul unui calculator. Pot schimba dorintele mele si atunci voi percepe o realitate diferita.

Traim intr-o vreme aparte, cand toate fortele, toate conditiile si starile prin care trecem ne ajuta sa ne exprimam perceptia curenta a lumii, o perceptie a realitatii corporale, si sa ne dezvoltam dorinta de a obtine una diferita – cea a Lumii Spirituale.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Atunci cand descopar fortele rele ale lumilor spirituale, numite Klipot, si fortele binelui opuse lor (cum e scris, “Creatorul le-a facut opuse una alteia-rautatea impotriva bunatatii”), atunci obtin un nivel al existentei din aceste sisteme paralele a lumilor binelui si raului. Astfel percep raiul si iadul ca fiind opuse. E imposibil sa simt unul fara sa-l simt si pe celalalt.

Sa speram ca ajungem la toate acestea si vom fi “pacatosii” de care vorbeste Tora. A fi pacatos inseamna a exista in contrast cu starea “corecta”; e atunci cand oscilezi intre “pacatos” si “drept”, devenind alternativ unul si celalalt. Acest zig-zag inlesneste avansarea.

Toate se refera la sistemul Lumilor Spirituale cu care ne confruntam. Nu e nimic acolo sa se asemene cu imaginile colorate ale raiului si iadului cu care ne-a infricosat religia. Trebuie sa ne eliberam de toate aceste superstitii primare si sa constientizam ca nimic nu se poate intampla corpului nostru dupa moarte in afara dezintegrarii lui, deoarece corpul nu e decat materie proteica.

Trebuie sa intelegem ca exista doar doua forte in interiorul nostru- receptia si daruirea. Insa ele pot fi denumite diferit. Totul consta in ele si totul exista in noi.

Un nume e dorinta (HaVaYaH) cu Lumina dinauntru (Or Pnimi), atinsa doar de fiinta umana. Un nume sfant se refera la o insusire a daruirii iar unul rau la una a receptarii. Chiar si numele celui mai mare ticalos descris in Tora se refera la revelarea Creatorului, dar din perspectiva opusa; se refera la insusirea egoismului dinauntrul persoanei. Toate numele bune se refera la revelarea “fetzei” Sale, a bunatatii, a insusirii daruirii dinauntrul omului. Toate vorbesc despre revelarea Creatorului in om.

Toate fortele bune si rele care actioneaza “deasupra acestei lumi” sunt revelarea fortelor Creatorului fie din fatza Lui sau din spatele Lui, asa cum i s-a spus lui Moise, “Si vei cauta spatele Meu dar nu Imi vei vedea fatza.”

Nimic nu exista in afara creatiei si a Creatorului, iar Creatorul poate fi ascuns sau revelat creatiei. Sarcina noastra ca si creatie e sa il dezvaluim pe Creator – singura Forta care actioneaza in Univers. Restul, pe care il percem acum ca “lume exterioara” e tot in noi, dar in dorintele noastre nedezvaluite inca.

Aceasta e imaginea pe care trebuie sa ne-o imaginam. Trebuie sa intelegem ca nimic nu e mai rau decat starea noastra actuala, starea separarii complete de Creator. Si anume, lumea noastra e cea mai rea dintre toate Lumile (starile).

Filed under: Lectia zilnica, Lumea, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Kabalistii au o regula: sa nu vorbeasca despre nimic, in afara de ceea ce au realizat efectiv – realizarea insemnand cel mai inalt nivel de intelegere. Cu alte cuvinte, pana ce nu ajungem la o realizare absolut clara, pana ce cunoasterea nu trece de la primele noua Sfirot in Malchut, nu se numeste realizare.

Si atunci, care este rolul imaginatiei si al fanteziei? De ce ni se dau aceste calitati? Fara imaginatie, inaintarea este imposibila – si vedem acest lucru din stiinta obisnuita. Poti sa iti folosesti imaginatia, dar lucrul cel mai important este sa nu o iei ca fiind ceva ce se intampla efectiv. Insa fara imaginatie, am fi doar un animal, nu o fiinta umana.

Tot meritul omului fata de animale vine din capacitatea noastra de a simti primele noua Sfirot, de a avea fantezii si de a face presupuneri dincolo de perceptia si intelegerea noastra efectiva. Un animal traieste numai in interiorul lui Malchut, al materiei – si simte numai formele care sunt imbracate in aceasta. Insa noi suntem capabili sa ne imaginam o forma si o esenta abstracta, iar asta ne permite sa ne dezvoltam mai departe si sa fim numiti fiinte umane.

Insa ni se interzice sa ne folosim cunoasterea noastra imaginata, pana ce ea nu patrunde in materia noastra, la fel cum ar patrunde in animale. Acesta e un paradox. Intotdeauna suntem mandri ca suntem oameni, ca avem o minte care e deasupra corpului nostru insufletit. Insa nu putem sa ne bazam pe ea, pana cand ea nu actioneaza in beneficiul corpului, in interiorul dorintei.

In Partzuf spiritual, ne verificam dorintele sub un ecran, iar capul face doar un calcul. Atunci, totul are loc conform materiei care este capabila sa ia forma daruirii. Tot restul sunt dorintele noastre exterioare, iar noi nu le putem folosi, caci nu avem control asupra lor.

Mai intai trebuie sa ni le alipim si sa acceptam toata Lumina in ele. Atunci, toata realitatea va deveni unificata, iar noi vom fi capabili sa folosim acele dorinte. Asta va constitui corectarea noastra.

Pana atunci, formele abstracte nu fac decat sa ne ajute sa ne deplasam catre corectarea completa. Cu ajutorul lor, suntem capabili sa ne conectam la Nivelul Superior, pentru ca suntem capabili sa vedem si sa verificam lucrurile. Insa nu le putem folosi practic.

Cele mai mari probleme in viata noastra vin din faptul ca atribuim ceea ce dorim actualitatii si facem planuri bazate pe fantezii, astfel separandu-ne de materie. Kabbalah ne sfatuieste sa ne imaginam in forma abstracta despre Nivelul Superior si despre viitor, dar apoi sa lucram cu noi insine ca sa ne „ridicam” dorintele si materia la nivelul acelei imaginatii. Atunci, forma abstracta se va imbraca in materie; ne vom schimba, in loc sa nu facem decat greseala de a ne considera imaginatia drept realitate.

Filed under: Lectia zilnica, Lumea - Niciun comentariu→

Eu contin dorinte de la toate nivelurile de dezvoltare: neinsufletit, vegetativ, insufletit si uman. Nivelul uman din mine contine dorintele tuturor tipurilor de oameni pe care ii vad in lumea noastra. Ca urmare, in realitate, toata lumea e inauntrul meu. Toti hotii, mincinosii, oamenii blanzi si drepti, inteleptii si nebunii sunt inauntrul meu. In realitate, toate astea sunt eu.

Mie doar mi se pare ca exista aceasta lume uriasa, dar de fapt, ea este doar imaginata de dorintele si de calitatile mele interioare. Ele sunt descrise in mine, sub forma de imagini neinsufletite, vegetative, insufletite sau umane, in primele mele patru niveluri de dorinta.

In functie de cum vad lumea, pot sa inteleg in ce masura sunt corupt sau corectat, bun sau rau. Cu alte cuvinte, pot sa inteleg pe care dintre dorintele mele trebuie sa le corectez.

Daca imi corectez atitudinea fata de lume, ma corectez pe mine. Asta pentru ca, atunci cand vad lumea in afara mea, pot mai bine sa spun ce este rau si egoist in mine si cum sa realizez bunatatea si daruirea catre ceea ce mi se pare a fi exterior. Atunci cand ma corectez, vad ca toata lumea devine mai buna.

In realitate, nu exista lume. Mie doar mi se pare ca exista toate astea, dar de fapt, ma uit la ele, ca la un film pe un ecran.

Filed under: Lectia zilnica, Lumea, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand citim Zohar-ul se presupune ca citim textul ca pe o calatorie interioara. Insa nu trebuie sa facem mereu eforturi pentru a cere corectarea noastra?

Raspunsul meu: Zohar-ul insusi te indruma spre corectare si spre gandurile de trebuinta. Iti va spune ce e bun si ce e rau in functie de starea ta specifica si ce anume trebuie sa clarifici la ea.

Cartea in sine iti va oferi abordarea. Noi trebuie doar sa putem adera la ea si cursul ei, sa “inotam” docili oriunde ne poarta. Ne lasam mintea si inima sa urmeze lin cursul ei.

Totul e pre-stabilit, inclusiv dorinta mea, Reshimot in ea, si Lumina care realizeaza aceste Reshimot. Oricum totul depinde de efortul meu si acceptul de a permite accesul Luminii la Reshimot.

Eu permit Luminii sa actioneze, dar dincolo de asta, totul se desfasoara fara stiinta mea. Sunt martor la tot ce se intampla in mine. Efortul meu se numeste Avodat HaShem-Munca in Numele Creatorului; sunt doar un complice la ea. Creatorul a spus lui Moise: “Sa mergem la Faraon. Voi face orice, iar tu vei privi cum ma port cu el.” Aceasta inseamna ca punctul meu din inima, primul Reshimo spiritual, m-a condus la intrarea intr-o noua lume, despre care nu stiu nimic. Si acum, prin acest punct din inima, aud explicatiile despre aceasta noua lume. In masura in care invat desprea ea si ma conectez la ea, voi putea trai in ea.

Baal HaSulam spune ca asa cum e imposibil corpurilor materiale sa traiasca in aceasta lume fara sa cunoasca legile, regulile, conditionarile ei, tot asa e imposibil sufletului sa traiasca in Lumea Spirituala fara sa primeasca stiinta necesara despre ea. Astfel, chiar acum, noi incercam sa primim informatiile necesare. Cand le primim, simtim ca existam deja in Lumea Spirituala, pentru ca in spiritualitate, cunoasterea si simtirea sunt acelasi lucru.

Chiar acum simt corpul meu insufletit – o realitate iluzorie; dar am in acelasi timp un punct in inima care poate simti Lumea Superioara. Acest punct pe care l-am primit e o sansa extraordinara; dar e singurul lucru pe care l-am primit. Restul trebuie sa le dezvolt singur, iar pentru asta mi s-a dat Zohar-ul, care imi ofera o explicatie.

Invat despre Lumea Superioara la fel cum un bebelus invata despre aceasta lume fara sa stie dinainte nimic despre ea. Un bebelus nu poate cunoaste lumea cu mintea sa prin analiza si sinteza. Eu sunt la fel cu privire la cunoasterea Lumii Spirituale. O descopar doar prin aderarea la carte si atragerea Luminii Inconjuratoare. Acest tip de studiu e cel mai firesc. Descoperim o lume noua in acelasi fel cum am descoperit lumea cand am fost bebelusi.

Nivelul Superior nu poate fi niciodata atins cu mintea, intrucat nu il pipaim, vedem sau intelegem. Dar trebuie sa incepem sa-l simtim.

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar-ul vorbeste doar despre dorinta si despre ce are loc in interiorul ei. Prietenii mei sunt, de asemenea, dorintele mele; ei sunt aspiratiile de a se lega unul de altul si cu mine cu scopul de a-L descoperi pe Creator. Dorintele care lucreaza impotriva se numesc dusmanii mei.

In acest fel impartim realitatea. Nu exista “acesta lume” sau “lumea care va veni”, ci doar o dorinta. Trebuie sa ne obisnuim cu aceste definitii si sa incetam sa vedem lumea in alte feluri. Trebuie sa scapam de obiceiul ce-l avem de la nastere  – de a vedea lumea ca o structura care exista in afara noastra. Trebuie sa simtim ca am avut prea mult  timp o perceptie falsa si vrem acum sa revenim la cea adevarata. Nu mai vrem sa traim in aceasta iluzie deloc.

Vreau sa-mi inteleg dorinta si sa descopar forta care actioneaza in interiorul ei. Aceasta forta este obtinuta prin actiunile sale. Din acest motiv Zohar-ul explica, cum dorintele mele sunt legate una de alta si cum ele se influenteaza una pe alta. Invatand ce se intampla intre dorintele mele, incep sa inteleg aceasta forta.

Aceasta forta nu poate fi descoperita prin ea insasi, ci doar prin actiunile sale in interiorul dorintelor. De exemplu, cum recunoastem un magnet? Vedem cum acesta misca bucati de metal. Cu scopul de a-l identifica, trebuie sa fii destept si sa intelegi secventa cauza si efect. Daca ai arata asta unui copil, el ar crede ca faci miracole.

Noi percepem fenomenele prin cauza si efect, atat prin reactia materiei cat si prin consecinte.  Nu putem vedea curentul electric, ci doar efectul ce rezulta, cum ar fi miscarea sau rotirea unui obiect. Atfel, noi percepem doar manifestarea a ceva, dar nu putem prinde esenta, chiar daca este vorba de propria noastra esenta. Din acest motiv Zohar-ul ne explica toate fenomenele in interiorul dorintei generale.

Problema este ca, Kabalistii nu au alte cuvinte la dispozitie in afara cuvintelor care apartin acestei lumi; din acest motiv ei folosesc limbajul ramurilor. Ei folosesc cuvinte ce descriu lucruri in aceasta lume pentru a infatisa lucruri in taramul spiritual. Este o adevarata binecuvantare ca acest limbaj exista, intrucat ne permite sa intram in spiritualitate independent si voluntar, invatand sa-i intelegem forma din afara.

Cum putem afla ceva despre spiritualitate daca suntem pe dinafara si nu stim sau nu intelegem legat de ea? Legat de spiritualitate, suntem ca un nou nascut. Diferenta este ca, copilul se dezvolta instinctual, impins inainte de natura (de Creator), in vreme de noi trebuie sa-I cerem sa ne dea putere pentru a avansa spre El. Acum, facand asa, ne exersam libertatea de a alege – libertetea de a deveni la fel ca Creatorul.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Atunci cand incepem studiul Cartii Zohar, trebuie sa ne adaptam asa incat sa plutim de-a lungul materialului pregatit pentru noi de marii autori ai cartii. Ei ne spun ca singurul lucru care a fost creat este dorinta de a ne bucura. Aceasta dorinta are doua forme de percepere a realitatii (sau de percepere a Creatorului). Una este perceperea directa in interiorul dorintei, pe care ei o numesc “de sus in jos”. In aceasta forma dorinta poate percepe doar ceea ce percepem noi chiar acum, “in interiorul nostru”. Aceasta perceptie se numeste “lumea noastra”. A doua forma de perceptie are loc deasupra dorintei, “in afara” ei. Este atunci cand nu ne implinim singuri, ci doar ceilalti (sau ceea ce pare a fi ceilalti)

Noi nu suntem obisnuiti cu al doilea tip de perceptie intrucat nu ne-am nascut cu el.  Ni se pare ciudat si strain, si, in afara de asta, autorii Zohar-ului ne spun ca acesta este modul de perceptie cel mai natural, pentru ca provine din Natura (de la Creator). In completarea lumii ce-o simtim in interiorul nostru, exista alte lumi mult mai vaste “in afara” noastra.

Scopul Zohar-ului este de a ne face sa putem obtine aceasta perceptie aditionala a realitatii din afara trupurilor noastre. Din acest motiv, daca vrem sa vedem despre ce vorbeste Zohar-ul, trebuie sa ne setam pentru a percepe realitatea ce exista “in afara” noastra, mai degraba decat “in interior”.

Aceasta carte descrie multe lucruri care seamana cu fenomenele din aceasta lume, cum ar fi creaturile magice precum ingeri, spirite sau camere. Totusi, privitor la cat de realiste sau supranaturale ni se par aceste lucruri, Zohar-ul, intodeauna vorbeste despre forme de perceptie “din interiorul” nostru. Prin urmare, daca vrem sa intelegem ce vrea Zohar-ul sa ne spuna, sau mai degraba, ce vrea sa descopere in interiorul nostru, trebuie sa ne acordam aceleiasi directii – in loc de a aspira la auto-implinire, trebuie sa aspiram sa simtim realitatea “din afara” noastra.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Cu scopul de a vedea adevarata realitate, nu trebuie sa ne imaginam nimic in afara dorintei noastre. De cand am fost nascuti am fost conditionati sa vedem un film care ne arata intregul, ca fiind in afara noastra. Totusi, acesta exista doar in interiorul dorintei noastre. Trebuie sa luptam intr-un razboi interior, cu noi insine, cu scopul de a ne convinge ca totul se intampla in interiorul dorintei. Totusi, acest lucru nu anuleaza realitatea, intrucat dorinta este realitatea.

In mod normal gandim ca o dorinta este doar atunci cand vrem ceva. Totusi, dorinta este totul. Zidul care ne blocheaza drumul este, de asemenea, o dorinta – cand ne opunem lui, ne opunem dorintei. Totul in jurul nostru sunt dorinte sau forte, care iau anumite forme pe ecranul nostru. Cand privim o fotografie pe ecranul unui calculator, nu ne gandim ca acolo sunt obiecte adevarate in interiorul computerului. Stim ca imaginea este creata de forte electrice. Totusi, cand ne uitam la lumea noastra, nu ne dam seama de asta pentru ca nu vedem ecranul pe care se proiecteaza lumea aceasta.

In afara de asta, in realitate, totul se intampla chiar mai simplu. Ceea ce vedem pe ecranul unui computer pare ca se intampla in afara noastra, pe ecran, si de acolo imaginea intra in ochiul nostru, este procesata, comparata cu ceea ce a fost stocat in memoria noastra si este apoi recunoscuta cu ajutorul proceselor electro-chimice in creierul nostru. In acest fel vedem noi proiectia acestei lumi, care apare ca fiind in afara noastra. In realitate este proiectata, de asemenea, pe un ecran unde fortele electrice formeaza o imagine. Intre timp, totusi, credem ca aceasta imagine este in afara noastra.

Daca de apropiem de acesta perceptie autentica cu ajutorul Zohar-ului, atunci vom vedea o lume de forte si calitati inaintea noastra. Aceste forte si calitati sunt actionate de o forta generala, Creatorul. Cand vom ajunge la aceasta viziune si intelegere, vom descoperi Creatorul, care este dorinta noastra cea mai mare. Aceasta descoprire are loc in interiorul dorintei noastre, si depinde de echivalenta sa de forma cu Creatorul. Tot Zohar-ul este focusat doar pe descoperirea adevaratei perceptii a realitatii.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→