Tag Archives: Rege

Democratie si monarhie

Cele patru legiuni corespund celor patru legiuni de îngeri. Legiunea lui Iuda a reprezentat legiunea cerească condusă de îngerul Gabriel.

Îngerii sunt forțe ale naturii. Dacă, de exemplu, noi lăsăm să cadă un pahar cu apa în aer, va pică pe pământ, ceea ce înseamnă că există un înger care atrage acest pahar la pământ.

Când noi integrăm totul conform cu ce ne porunceșteTora, putem descoperi cele patru forțe care mențin un om în corectă integrare între ele. Rezultatul conexiunii corecte între toate cele 12 triburi ale poporului lui Israel, este revelația celor patru forțe majore: Hochma, Bina, Zeir Anpin, și Malchut, cei patru îngeri, cei patru piloni care au ținut totul împreună, și ne-au condus înainte într-un mod rigid, dar corect.

Această este o presiune extraordinară, pentru că totul este îndreptat spre evoluția noastră exactă. Legile spirituale nu sunt deloc democratice. Revelația lor obligă pe om să se exercite la o anumită măsură; astfel, fiecare lege este acompaniată de o forță cruntă, și în același timp de corectare. Nu e nicio democrație aici. Democrația este un concept inventat pentru a scăpa de dominarea imperială. Dar o monarhie, sprijinită de cabaliști, este ceea mai bună și sigură.

Lumile spirituale au fost create așa încât să fie doar o singură forță de sus, regele lumii și tot restul este subordonat Lui. Ar trebui să fie la fel și în lumea fizică. Nu văd nicio schimbare pozitivă în lume, de când au dispărut monarhiile. Un rege este responsabil de statul lui și de poporul sau. Ei sunt subiecții lui, deci el se gândește și are grijă de ei. Într-o democrație, statul este jefuit, fiecare politician trage pătură de partea lui, dorind să îi îngroape pe toți ceilalți.

Pe timpul monarhiilor, și conducerea și trezoreria erau mult mai eficiente. Dacă regele avea sprijinul înțelepților, totul era îndreptat spre beneficiul statului. Toți regii din Iudeea au avut de partea lor un consiliu de înțelepți, Sanhedrin. În afară de asta, tot timpul au existat profeți care i-au binecuvântat pe ei și pe stat. Putem cîți despre asta în „Cartea regilor”.

Când noi vorbim despre rădăcini spirituale care sunt împlinite în lumea noastră, noi trebuie să menționam că regele trebuia să păstreze anumite legi, pentru că deasupra lui era Creatorul. Rutină regelui corespundea  nivelului lui spiritual. Multă muncă!

Regele David descrie realizările lui în „Psalmi”, iar Regele Solomon, în „Cântarea cântărilor”. „Cântarea cântărilor” este cea mai sfântă carte, și este despre unitate, despre iubirea absolută dintre ființele create și Creator. Acestea sunt înaltele niveluri spirituale în care se aflau regii, judecătorii, și profeții.

În ciudă ierarhiei rigide, oamenii care nu erau preoți sau Leviți, puțeau și ei să fie membrii din Sanhedrin. Toți trebuiau să ajungă la o singură decizie, nu printr-un vot democratic, ci prin concesii reciproce, ceea ce este o atitudine total diferită față de lume.

Din „Secretele cartii eterne”, KabTV, 24/12/14

Adaos la anii noștri din generație în generație

Psalmul 60:1 – 60:6: Un psalm al lui David, Mai Marelui cântăreților; pentru instrumente cu coarde.
l. Auzi, Dumnezeule, cererea mea, ia aminte la rugăciunea mea!
2. De la marginile pământului către Tine am strigat; când s-a mâhnit inima mea, pe piatra m-ai înaltat.
3. Povățuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în fața vrăjmașului.
4. Locui-voi în locașul Tău în veci; acoperi-mă-voi cu acoperământul aripilor Tale,
5. Că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele; dat-ai moștenire celor ce se tem de numele Tau.
6. Zile la zilele împaratului adaugă, anii lui din neam în neam.

Lupta este pentru ca omul să se unească și astfel, el va înțeleage că toate sentimentele lui vin direct de la Creator și asta chiar dacă tot ceea ce se întâmplă este în ascundere și opus la ceea ce poate fi așteptat de la Binele care face bine. Totuși, pare să fie opus fiindcă este perceput prin dorințele unui om care nu a suferit încă o corectare.

Asta arată omului unde este nevoie să se corecteze pentru a simți că Creatorul este bun și face binele și chiar răul, până când, pentru el, totul este integrat într-o singură sursă. Toate expresiile și manifestările de rău – confruntare cu dușmani, ură, toate aceste lucruri se întâmplă la „capătul pământului” (haAreț), cu alte cuvinte, la extremitățile dorințelor încă necorectate.

El trebuie să se întoarcă spre Creator, cu alte cuvinte, să se conecteze cu Creatorul tocmai de la acele dorințe de la „capătul pământului” fiindcă, așa cum e scris, „Nu este nimic în afară de El”. El face asta până când obține, în situația dată, alipirea totală și, se pregătește pentru starea următoare; și asta se întâmplă până la completarea corectării.

Dacă un om se gândește la prezent și se pregătește pentru viitor, el este în rugăciune, într-o cerere, mulțumind Creatorului, ceea ce spune că el își exprimă mereu dorința de a se conecta cu El, de a fi în adeziune și, în felul acesta el reușește. Creatorul prelungește zilele și anii săi de la generație la generație.

La început, omului i se pare că are dușmani, că unii îl urăsc. El trebuie să se lupte și să se apere de ei și, într-adevăr, sunt situații în care e nevoie să mergem la război.

Cu toate acestea, după ce omul atribuie totul Creatorului, nu-i mai rămân niciun dușman, niciun vrăjmaș, cu alte cuvinte, nu mai există niciun alt control în afară de Creator. Totul vine de la El, fie din fața Lui, fie din spatele Lui, ceea ce îi arată omului că el trebuie să construiască două feluri de relații și diferențieri între forța dăruirii ce vine de Sus și forța primirii ce vine de jos, de la om. În acest fel el poate vedea că adevăratul dușman se află în el.

Când acest dușman este trezit și se ridică împotriva lui, omului i se pare că Creatorul a plecat de la el și a dispărut. Însă, când omul atribuie toate acestea Creatorului, atunci pentru el nu mai este nicio diferență între întuneric și Lumină. El nu mai depinde de starea lui de spirit și nu mai atribuie ceea ce se întâmplă la tot felul de forțe sau lui însuși. El înțelege că nici el nu are niciun control, ci totul vine de la Creator.

În momentul în care omul se direcționează în acest fel, el vede că și înainte era într-o stare corectată revizuită și echilibrată și că nu a părăsit niciodată Sfințenia. Totuși, a obținut asta abia acum și toată diferența este în asta.

Din Pregătirea pentru „Lecția zilnică de Cabala” din 19/05/2014

Fiii palatului regelui

Mireasa” este conexiunea în grup, Malchut reprezintă cel puțin zece oameni (Mynian). Scopul exilului a fost de a colecta toate părțile sparte și de a construi vasul miresei. Apoi, ajungem la noaptea miresei (ajun de Shavuot), când toate părțile se unesc și este, de asemenea, perioada cea mai întunecată.

Deși suntem fericiți că putem să ne conectăm deja, este încă o stare de întuneric. Apoi, dimineața următoare, mirele sosește și lumina zilei este revelată în mireasă. Lumea noastră este ceea ce noi simțim în Malchut, în mireasă și, avem nevoie să colectăm toate părțile vaselor, toate părțile miresei.

Suntem cu toții părțile miresei, care este întreaga omenire. Dar, există oameni care adună toate aceste părți împreună, care lucrează ca furnicile ce transportă toate aceste părți ale sufletului în mireasă. Ei sunt numiți fiii palatului regelui.

Din pregătirea Lecției zilnice de Cabala, 12.03.2014

Ridicându-ne pentru a putea justifica totul

În Scrisoarea 1 a lui Baal HaSulam există o parabolă despre un rege care a dorit să educe cu dragoste un slujitor pe care vroia să îl promoveze deasupra tuturor miniștrilor lui…

El l-a pus pe acest slujitor de pază la poarta orașului dar a vorbit cu un ministru care era un bun actor să pretindă ca duce o rebeliune împotriva regatului…

Ministrul a făcut ceea ce i-a cerut regele și, cu mare înțelepciune și abilitate, a pretins că luptă împotriva casei regale. Slujitorul și-a riscat viața pentru a-l salva pe rege, luptând plin de devotament împotriva ministrului, până când marea lui iubire pentru rege a fost evidentă tuturor.

Apoi, ministrul și-a dat jos costumul și a fost o mare veselie pentru că slujitorul s-a luptat cu o așa înverșunare iar acum a realizat că a fost doar o ficțiune, nu a fost nimic real… Fiecare element din aceast teribil război a devenit un motiv de mare veselie …

Apoi, pentru a doua oară, regele i-a spus ministrului că trebuie să se deghizeze ca un hoț și ucigaș și să înceapă un război crunt împotriva lui. Regele știa că în cel de a-l doilea război slujitorul își va arăta minunata înțelepciune (Hochma) și că va merita să stea în fruntea tuturor miniștrilor.

Între timp, slujitorul a acumulta înțelepciune (Hochma) din cunoașterea ulterioară și iubire din cunoașterea posterioară, iar astfel a fost ridicat pentru eternitate,

Este adevărat, că toate războaiele din exil sunt o privelişte minunată, şi toată lumea ştie în interior natură lor, că acesta este tot un fel de spirit şi de bucurie care aduce numai bine. Totuși, nu există nicio tactică pentru a ușura greutate unui război și tratamentul la care este supus el însuși.

Nu știm cu adevărat de ce trebuie să trecem prin toate aceste suferințe, probleme, războaie și confuzii iar, pe de altă parte, prin clarificări, succese și eșecuri… La ce sunt bune toate aceste suferințe?

Dar mai târziu, pe acest drum, realizăm, gradual, cum obținem cunoaștere, înțelepciune, putere și înțelegerea sistemului general. Studiem acțiunile pe care le face asupra noastră Creatorul și, ca rezultat Îl obținem și Îl înțelegem,  așa cum este scris: Te vom cunoaște din acțiunile Tale. În măsura în care Îl înțelegem, începem să Îl simțim.

Totuși, nu ne este clar motivul pentru care trebuie să obținem toate acestea printr-o cale așa de dificilă. Iar acum, când încă suntem pe calea corecției, nu vom fi capabili să înțelegem, o vom face doar când ne vom ridica deasupra limitărilor acesteia, la starea de perfecțiune. Atunci vom câștiga mintea și simțurile necesare, mijloacele care ne fac capabil să descoperim și să justificăm această cale.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala /26/11, “O parabolă despre un Rege”