Tag Archives: Rugaciune

O rugăciune din inimă

Întrebare: Am făcut o muncă excelentă externă și internă în materie de diseminare. Ce ne lipsește în grup pentru a ajunge la o mai mare unitate între noi, pentru ca să fim în măsură să revelăm Creatorul?

Răspuns: Există un cuvânt care înlocuiește absolut totul: rugăciunea. Vorbesc rar despre acest subiect pentru că rugăciunea trebuie să izbucnească de la sine.Este sentimentul că sunteți total dependenți de Creator și că este singurul care vă conduce: ce gândiți și simțiți, ce cereți și ce primiți, totul, cu excepția singurului punct de întoarcere la El, care, de asemenea, vine de la El – atunci când vă conectați la El și doriți mereu să faceți ceva pentru El, în conformitate cu ceea ce face El pentru voi – este ceea ce numim o rugăciune.

Asta ar trebui să fie starea noastră comună deoarece, atunci, se va concentra pe El. Dar este vorba de fiecare separat și se concentrează pe direcția opusă. Este punctul de recunoaștere că nu puteți ieși din drumul vostru și să vă întoarceți la Creator pentru ca El să unească toate punctele noastre împreună, să le topească și să le unească într-o picătură.

Sper că vom recunoaște și înțelege că avem nevoie de această rugăciune.

Forța care ne distruge voluntar și a creat toate condițiile pentru recunoașterea opziției față de Creator este, de asemenea, forța care va corecta această stare de opoziție și ne va da un sentiment de Creator

Din conversație în timpul mesei, Congresul din Toronto, 04.08.2014

Acum sau niciodată!

Atunci când ieșim să diseminăm și, în general, toată ziua, trebuie să ne facem griji din toată inima cu privire la puterea unității noastre. Este singurul lucru care determină forța luminii care trece prin noi la națiunea Israel și în lume. Este ca și cum am încerca să susținem ceva, având teamă să nu cadă ca să nu se distrugă.

În mod constant menținem unitatea, deoarece Lumina nu va curge decât prin ea. Este garanția mutuală. Altfel, cuvintele noastre vor rămâne sunete goale.

Ce înseamnă a ne uni? Să stăm și să ne îmbrățișăm? Să vorbim despre asta? Am vorbit despre asta ani de zile, dar este de vreun folos? Fiecare dintre noi ar trebui să stea cu spatele la un perete, cu o armă îndreptată asupra lui, pentru a simți necesitatea de a se uni? Pentru voi, ”a se uni” înseamnă a sta și a vorbi despre importanța sa. Dar, mie nu îmi place să stau așezat și nu-mi place să vorbesc despre asta.

Întrebare: Deci, cum putem depăși acești ultimi milimetri dintre noi? Noi suntem indiferenți, dezbinați și respinși de celălalt. Fiecare este așezat în colțul său, în propria sa nișă, cu propriile sale gânduri și planuri. Dar, nu dorim să revenim deci, ce facem?

Răspuns: Aveți nevoie de un strigăt, o rugăciune.

Trebuie să înțelegeți că nu va fi nici o iertare, nici o a doua șansă. Dacă doriți să realizați succesul, atunci este momentul. Și dacă nu reușiți, mai bine mergeți pe drumuri separate. Astfel, veți ști sigur că sunteți pe drumul rău și nu ați participat la corectarea sufletului vostru.

În astfel de cazuri, cuvintele sunt inutile. Atunci când o persoană simte iubirea adevărată, ea nu vorbește. Oamenii nu arată lucrul cel mai aproape de inima lor – ei îl mențin secret. De aceea, nu pot să ies pentru a striga despre unitate. Este alceva când vorbiți în mod științific, deși emoția nu poate fi exprimată pentru că este mult mai profundă.

Oricum, aveți acum o șansă unică și depinde de voi să o puneți în practică. Din partea mea, v-am dat totul și nu pot să fac nimic pentru voi. Mingea este în terenul vostru. Dacă faceți un pas înapoi acum, viitorul lui Israel și al vostru va veni sub verdictul de sus…

Nu va exista un alt moment. Mereu ați așteptat timpul să faceți această muncă. Dar voi nu o faceți. Baal HaSulam spune cu privire la asta: acela care respinge momentul îl va realiza peste mulți ani. În acest moment, suntem pur și simplu obligați să muncim 24 de ore, 7 zile, susținând unitatea în orice moment. Nu există altă opțiune. Acesta trebuie să fie singurul nostru obiectiv, personal și comun.

Uitați-mă. Aveți totul pentru a lua măsuri, dacă este ceea ce doriți. Și dacă nu o faceți, atunci nu am nimic de adăugat. Există lucruri pe care un tată nu poate să le facă pentru fiul său. Mingea este în terenul vostru acum. Totul este la voi.

Ceea ce este important nu este materialul (conținutul) pe care-l avem sau discuțiile pentru a ne uni. Acest lucru trebuie să fie transmis sincer, de la inimă la inimă. Sper că veți accepta și simți asta în profunzime. Sper că veți obține rugăciunea, un strigăt și susținere reciprocă. Succes!

Din discuție pe tema ”Importanța diseminării”, 03.08.2014

Deschide inima, nu gura

Întrebare: Atunci când prietenii ies spre marele public pentru a organiza un atelier, ce putem noi, cei care nu suntem cu ei, să adăugăm la intenția lor, la mesajul lor?

Răspuns: Pe plan intern, trebuie să ne adunăm și să ne gândim la ei. Este ceea ce numim o rugăciune pentru succesul lor deoarece, ca urmare a acestui succes, ei ne vor aduce o ”pradă”, cu alte cuvinte, dorințele celor care doresc să se simtă un pic mai bine, să fie un pic mai fericiți și să aibă mai mult succes în această viață. Nu este important că aceste dorințe sunt egoiste; noi le luăm.

Cu asta, le percepem. Vom începe să simțim o nevoie de a dărui oamenilor tot ceea ce vor: fericire, conexiunea între ei și tot restul. Dorințele lor încep să muncească în noi, și asta înseamnă că noi avem ceva să ridicăm spre Creator. Altfel, nu urcăm spre El.

Așa cum scrie Baal Hasulam în articolul ”Nu este timp pentru a dobândi ceea ce este dat”, nu putem cere pentru noi înșine în nici un fel. Dar, dacă vreau să cer: ”Dă-mi posibilitatea de a-ți dărui. Dă-mi posibilitatea de a umple pe ceilalți. Dă-mi posibilitatea de…” nu pot spune ”eu”, pentru că în acest mod, mă plasez în opoziție cu întregul sistem, nu intru în el ca un angrenaj.

Trebuie să spun: ”Dă-le lor” sau ”nouă”, dar în nici un caz ”mie”. Asta înseamnă că, trebuie să cer pentru ceilalți, astfel încât aceasta să fie bine pentru ei. Apoi, particip la asta în mod corect.

Prin urmare, dacă ne gândim acum că prietenii noștri vor reuși ieșind spre public și se vor conecta cu el, astfel încât publicul să simtă căldura din partea lor, că dorința lor interioară se dezvăluie prietenilor (chiar dacă ei nu o resimt, evident), că îl vor aduce la noi, atunci va deveni o rugăciune pentru Creator.

Deci, cerem și Îl rugăm pe Creator spiritual, chiar dacă publicul cere ceva complet materialist. Lumina Superioară vine exact printr-o rugăciune de acest gen.

Întrebare: Ce este de preferat: să citim un segment, să stăm liniștiți timp de 30 de secunde sau poate să cântăm un cântec? Ce să facem pentru ca fiecare dintre noi să se gândească la ei pentru cel puțin o secundă? Ce înseamnă să te rogi?

Răspuns: Rugăciunea este dorința voastră ca prietenii să reușească această acțiune, că asta va aduce mulțumire Creatorului. Asta este rugăciunea. Deschidem inima, nu gura.

Nu înțeleg ce vă imaginați ca fiind o rugăciune, ca o activitate spirituală. Este atunci când împrăștiați norii cu mintea voastră, când aprindeți lumânări sau cădeți în genunchi? O activitate spirituală este atunci când doriți enorm ceva în comun cu ceilalți și, în această activitate, în plus față de voi și grup, participă Creatorul.

Din Congresul de la Soci, ”prima zi”, Lecția 1, 13.07.2014

 

De unde va veni ajutorul?

O cântare a gradelor (treptelor). Ridic ochii spre munți, pentru a vedea de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu vine de la Domnul, care a făcut cerul și pământul.

El nu va permite ca piriciorul tău să se clatine, Cel care te păzește nu va dormi.

Desigur, nu va ațipi nici nu va dormi Cel care este păzitorul lui Israel.

Este Domnul care te păzește, Domnul care este la dreapta ta ca umbra ta protectoare.

Ziua soarele nu te va atinge, nici luna în timpul nopții.

Domnul te apără de tot răul, El protejează viața ta!

Domnul protejează ieșirea ta și intrarea ta, de acum și în eternitate.

 

Trebuie să ridicăm lipsurile noastre pentru corectarea Malchut, vasul spart, sufletul spart, până ce vom atinge capul lumii Atzilut de unde îmi va veni ajutorul, ridic ochii mei spre munți, adică a se ridica mai presus de orice munte de îndoială. Această ascensiune este conform echivalenței de formă pe care vreau să o ating. Desigur, nu pot să o fac pentru moment, dar vreau să urc.

De acolo va veni ajutorul meu, vine de la Domnul, Creatorul cerului și pământului, adică Cel care a creat Malchut prin atributele de Bina și Zeir Anpin, HaVaYaH le conectează.

O persoană poate să exprime cererea sa în acest mod a fiecărei stări în care este, zi și noapte, pentru a descoperi că gardianul lui Israel nu ațipește, nici nu doarme. Toate aceste zile se vor acumula și Creatorul ne va ajuta și va locui în unitatea dintre noi conform dorinței noastre de a ne uni.

Nu trebuie să uităm că avem de pregătit o platformă, un loc pentru Divinitate. Întreaga noastră muncă este conexiunea într-un mod practic și cu picioarele pe pământ, în ciuda dificultăților și obstacolelor. Nu există coincidențe în viață, totul este aranjat și organizat în cele mai mici detalii de sus, pentru ca noi să ne conectăm în aceste condiții.

Cu cât urcăm mai mult, cu atât coborâm mai mult primind obstacole. Astfel, vasul spart, sufletul spart, se dezvăluie până ce vom clarifica toate părțile sale pe care le avem pentru a ne conecta, în scopul de a atinge primul nivel spiritual.

Lucrul principal este de a urca la primul nivel al scării spirituale. Toate celelalte se succed într-un lanț de cauză și efect. Toate au aceeași natură și lucrul cel mai dificil este de a face tranziția de la natura în scopul de a primi la cea de a dărui.

Apoi, este aceeași manieră de ascensiune, în conformitate cu aceeași regulă. Tot mai multe detalii sunt dezvăluite și impresia se schimbă cu siguranță, dar nu mai este prima tranziție a naturii noastre. Deci, lucrul principal este de a depăși primul nivel.

Din pregătirea Lecției zilnice de Cabala, 11.04.2014

Vedem Ce Simtim

Sfarsitul corectiei descrise de catre Cabalisti in scrierile lor, trebuie realizata in aceasta lume, materiala, in toate relatiile cele mai rele, mai “materiale”. Aceasta este corectia in care “intunericul straluceste ca Lumina” (Psalms 139:12) si “picioarele sale stau pe Muntele Maslinilor” (Zechariah 14:4).

Partea mea animata ramane aceeasi. Corpul meu nu incepe sa lucreze de dragul daruirii. In plus, initial functioneaza asa. Intreaga natura, in afara de om, lucreaza pentru daruire. Noi doar nu vedem asta deoarece evaluam totul dupa standardele noastre.

Noi credem ca animalele doar se devoreaza unele pe altele, insa in realitate nu este asa. Noi nu le atribuim pur si simplu intentia de a darui pentru ca nu le simtim si nu le intelegem. Insa de fapt, natura guverneaza asupra lor indreptandu-le spre daruire, si ele ii asculta ordinele. Insa, nu se poate sune acelasi lucru despre om. El tine cont de ordinele egoismului sau, care este orientat spre primire, si mai mult,  el ponegreste natura judecand-o in conformitate cu propriile greseli.

Cand omul se corecteaza pe sine, el primeste forma globala si vede imaginea de ansamblu. Simultan, noi spunem ca nivelurile neanimate, vegetale, si animate ale naturii devin de asemenea corectate, insa asta inseamna ca ele devin corectate in noua noastra perceptie. Animalele nu trebuie sa fie corectate. Voi sunteti aceia care vedeti ca lupul si oaia traiesc in pace, asa cum astazi ochii vostrii vad ca una o mananca pe cealalta.

In articolul “Ascunderea Creatorului si Revelarea”, Baal HaSulam scrie ca vedeti razboaie si conflicte in lume pentru ca voi sunteti astfel.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 8/18/11, “Natiunea”

O Noua Poveste Despre Scufita Rosie

Intrebare: Ce se intampla „in spatele scenei” actiunilor mele atunci cand citind Cartea Zohar fac eforturi repetate sa ma intorc la intentie, insa eforturile mi se par zadarnice?

Raspuns: Eforturile voastre determina calitatiile perceptiei voastre, senzitivitatii voastre, si atunci vine revelatia. Totul se afla in fata voastra, insa lipsa voastra de senzitivitate nu va permite sa revelati sistemul conexiunii dintre suflete, cel despre care va vorbeste Zohar-ul . Eforturile si rugaciunile voastre construiesc in voi instrumentele perceptiei, pentru ca astfel sa sesizati imaginea.

Intrebare: Am incercat in mod repetat sa construiesc din nou intentia mea, insa mi se pare ca fac aceleasi eforturi si simt acelasi lucru ca acum o saptamana, ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat….

Raspuns: Sa presupunem ca ma aflu printre muzicieni. Ma uit la ei, si sesizez cum asculta ei fiecare sunet si cum discern combinatia diferitelor sunete si vad cat de important este asta pentru ei. Uitandu-ma la ei, invat cum sa percep sunetele. Apoi, ca rezultat al eforturilor mele, devin mai senzitiv si incep sa le percep si eu.

Apoi adresez intrebari muzicienilor si ei imi explica aceste lucruri, insa eu nu inteleg explicatiile lor. „A patra”, „a cincea”, „glissando”, „forte”- aceste cuvinte nu imi spun nimic, la fel ca in enigmatica terminolgie a Cartii Zohar.

Dar eu vreau sa le invat! De aceea eu incerc sa devin un pic mai senzitiv fata de ele si sa le simt. Apoi, deoarece ne aflam intr-un sistem special, in concordanta cu eforturile mele, dorintele, si aspiratiile, incep sa simt. In acest fel se dezvolta si un copil.: El vrea sa devina mare si este tot timpul prin preajma, neobosit si cercetand pest tot.

Ne intrebam: Cum pot oare copiii sa se uite la acelasi desen animat sau sa asculte acelasi basm de o mie de ori? Insa, este o mie de ori pentru noi, care nu ne mai dezvoltam. Insa un copil traieste acea poveste. Cand asculta astazi povestea despre Scufita Rosie, pentru el este o poveste complet noua, diferita de cea de ieri. Te uiti la el si te gandesti, „Bine, o sa-i spun povestea. Il las sa stea linistit, calm, si sa se bucure…..” Insa el asculta aceasta poveste din nou de fiecare data! Si desi in adancul inimii sale o stie, atunci cand o asculta cu tine, el o retraieste inca o data. Este similar cu felul in care tu mananci astazi desi ai mancat si ieri. Asta se intampla si cu el!

Prin urmare, intreaga noastra munca este de a ne dezvolta senzitivitatea pentru a dobandi noi calitati ale perceptiei.

Din partea 2 Lectia Zilnica de Cabala 6/23/11, Zohar

Natura Are Intotdeauna Dreptate. Deci Ce Ne Spune?

Intrebare: Cum putem explica mesajul nostru de unitate oamenilor? Putem spune ca acesta este un fenomen natural si evident?

Raspuns: Putem vorbi despre unitate prezentand-o din mai multe unghiuri. In fond, unitatea este intotdeauna benefica daca este facuta in beneficiul unui scop potrivit si just. Este scris: „ Un grup de prosti (adica un grup de raufacatori) este rau atat pentru ei cat si pentru lume”. Pe de alta parte, unitatea oamenilor care doreste binele aduce beneficii atat lor insile cat si lumii. Vedem asta.

Noi toti castigam prin unitate, Unitatea ii repugna egoismului individual al persoanei datorita naturii sale limitate. Nu este atat de dificil de explicat oamenilor ca in orice situatie, unitatea insotita de buna intentie nu va cauza rau nimanui si va fi finalizata cu succes. Intotdeauna. Si doar daca vrei sa faci cuiva rau sau sa profiti pe seama cuiva, doar in cazul in care urmaresti sa provoci un rau direct sau indirect unificarea va fi rea si de nedorit.

In toate celelalte cazuri putem cita formule, dovezi, si exemple din viata animalelor si plantelor, precum si din relatiile umane, care demonstreaza ca unitatea este benefica.

Intrebare: Asta inseamna ca putem spune ca unitatea buna este in acord cu legea naturii si ca urmare functioneaza?

Raspuns: Asta sustin toate conversatiile si video conferintele. Chiar daca o persoana ma uraste, chiar daca este pornita sa ma ucida si se indreapta in alta directie, scopul meu este de a ne plasa (pe mine si pe el) intr-o pozitie de cercetare in timpul conversatiei. Chiar daca suntem dusmani de moarte, ne aflam in continuare in sanul naturii, deci haideti sa aruncam o privire. Haideti sa ascultam ce ne spune. In fond, noi va trebui sa progresam tinand cont de legile sale, si putem face asta pe calea buna daca suntem de acord cu asta, sau in modul rau daca nu suntem de acord.In orice caz, nu avem unde sa fugim.

Si acum sa vedem cine dintre noi are dreptate. Sau poate adevarul este undeva la mijloc? Asta nu conteaza. Noi, in calitate de cercetatori, ar trebui doar sa recunoastem aceasta imagine, in loc sa ramanem in falsa, autoindusa liniste, indiferent cat de placut ar fi.

Noi vrem sa revelam adevarul, iar adevarul este natura. Puteti blestema legile universului, insa asta nu va va ajuta pentru ca sunteti supusi acestora. Acesta este lucrul care trebuie evidentiat. Din ce in ce mai multe descoperiri indica faptul ca suntem in opozitie cu natura, si aceasta opozitie este exprimata prin criza. Priviti ce se intampla cu noi si unde ne indreptam din cauza intelegerii gresite a legilor naturii. De aceea trebuie sa le studiem.

Baal HaSulam scrie despre acest lucru in Paragraful 42 la „Introducere in Studiul celor Zece Sfere”: Intr-adevar, ar trebui sa stiti a motivul indepartarii noastre de Creator, si faptul ca suntem atat de predispusi sa incalcam voia Lui, este singurul motiv, care devine sursa intregului chin si a suferintei pe care o induram, si a tuturor pacatelor si greselilor pe care le facem. In mod clar, indepartand motivul, vom scapa imediat de toate necazurile si durerile. Ni se va acorda imediat adeziunea cu El in inima, suflet si putere. Si va spun ca motivul prelabil nu este altul decat „lipsa intelegerii noastre referitoare la Providenta Sa asupra creatiei Sale”, faptul ca nu il intelegem cum trebuie.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 6/26/11, “Matan Torah (Daruirea Torei)”

Cine provoaca Rugaciunea?

Rabash, Shlavey HaSulam (Treptele Scarii), Articolul „Cine provoaca rugaciunea”: In acea stare de reflectie, cand simte cat de departe este de orice respect fata de munca Creatorului, incepe sa se trezeasca si sa gandeasca „Ceva trebuie facut. Nu pot sta in aceasta stare joasa pentru tot restul vietii mele.”

Cu siguranta acesta este timpul cand o persoana incepe sa Il roage pe Creator sa il aduca mai aproape de El si sa il ajute de Sus, asa cum spuneau inteleptii nostrii, „Cel care vine sa fie purificat este ajutat.”

Persoana stie ca trebuie sa ajunga la sentimentul ca Creatorul „este bun si face bine” si sa I se alature. Asta inseamna ca scopul este sa il revelam pe Creator. Altfel nu vom obtine ceea ce ne este destinat.

Aceasta sarcina poate fi indeplinita doar daca exista echivalenta formelor. Deci, persoana sufera deoarece inca nu a ajuns la credinta, proprietatea daruirii, unde il poate gasi pe Creator si sa Ii multumeasca. Asadar el nu cauta revelatia in mod egoist, ci doar pentru ca in felul acesta poate obtine maretia Creatorului.

Apoi, el vede cum „natiunile lumii” din interiorul sau se certa cu partea sa de „Israel”, care aspira spre Creator. Pana acum, nimeni nu poate invinge, dorinta de a darui nu poate invinge dorinta de a primi.

Totusi, omul nu are putere peste gandurile si sentimentele sale. El nu alege ce sa experimenteze inima si mintea. Fiecare stare este formata de Sus, insemnand nu de persoana, ci de forta superioara care o plaseaza in persoana intr-o anumita circumstanta si asteapta o anumita actiune, un numit raspuns la acea stare trimisa. Asta se numeste „Eu sunt primul”.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/24/2011, Scrierile lui Rabash

Accepta-ne in grupul tau

Intrebare: Reteaua conectarii dintre marii Cabalisti ai trecutului lucreaza si in sufletele care nu s-au trezit spiritual?

Raspuns: Nu, acesti oameni nu le-au cerut ajutorul. Poti studia Torah, citi mii de carti, dar asta nu va schimba nimic in tine. Mai mult, chiar daca citesti textele Cabalistilor cu intentia de a avansa, intrebarea este daca esti in grup, daca doresti sa creezi impreuna cu ceilalti aceasi forma de conectare care exista intre acesti cabalisti.

Dorim sa cream in legatura dintre noi aceasi retea de conectare care exista intre acesti Cabalisti? Dorim sa plecam de la conectarea dintre sufletele sparte care se gandesc doar cum sa traisca tot felul de placeri lumesti, la conectarea care uneste sfintii nostrii stramosi, marii Cabalisti ai tuturor generatiilor? Dorim sa ne mutam de la sistemul spart de conectare a sufletelor, la cel corectat? Le cerem sa ne ajute sa devenim similari lor, astfel incat sa ne accepte in grupul lor.

Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala 5/17/2011, The Book of Zohar

Momente de Lumina

Întrebare: La începutul lecţiei din Cartea Zohar, înţeleg şi sunt inspirat de cuvintele tale cu privire la intenţie. Dar în momentul în care începem citirea Zoharului, ma confrunt cu o multitudine de gânduri străine şi nu reuşesc să restabilesc intenţia corecta. Ce ar trebui să fac?

Răspuns: Regreta! O persoană dezvoltă treptat necesitatea de a simti materialul de studiu. Într-adevăr, vorbim despre o oportunitate de a percepe spiritualitatea. Dorintele noastre (vasele) sunt senzaţiile noastre, aspiratiile.

Dacă o persoană nu are încă dorinţa de a descoperi pe cel de sus, forţa de a darui, pe baza celui mai mic, forţa de primire, prin modul in care cel inferior va deveni similar cu cel superior în proprietăţile sale, el sau ea nu ajunge încă inspirat de o căutare spirituală constantă.

Tu nu-l poti ajuta, doar regreti cat de mult poti. Şi grupul trebuie să stimuleze ferm, intenţia corecta în timpul studiului.

Numai în acele momente în care o persoană îşi aminteşte despre intenţie sunt considerate ca studiul Torei (Cabala), Lumina care reformeaza. Dacă unul însumează toate aceste momente, el poate număra câte minute din timpul vieţii sale, a studiat Tora …. Dar indiferent de motivul pentru care nu o face, cu timpul o va face. Treptat, se va întâmpla.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/17/2011, Zohar