Tag Archives: rusine

Un hoț cinstit

Un vas poate primi doar materialul său, dorința de a se bucura. Altfel, nu există creație. Dar, această creatură face acțiuni de dăruire precum Creatorul, cu o intenție în scopul de a dărui, dar ea dăruiește prin intermediul vasului său de recepție.

Fie primește pentru a dărui, fie nu primește nimic în vasele sale în ciuda dorinței sale de a primi și aceasta se numește gradul dăruirii sale. De exemplu, sunt invitat la o petrecere unde se folosesc tacâmuri scumpe, de argint și aur. Vin la petrecere și gazda îmi spune: ”Știu că ești un hoț, dar îți cer să te oprești de această dată. Doresc foarte mult să fii aici în această seară deci, îți cer să fii om. Ar trebui să știi că eu cred în tine, să nu faci nimic rușinos!”

Sosesc, și toată seara nu pot să mănânc nici măcar o firimitură, nici să gust o lingură de înghețată sau o înghițitură de vin. Asta deoarece îmi este teamă că, dacă iau o ustensilă în mâna mea, nu voi fi capabil să mă abțin și o voi pune în buzunarul meu.

Astfel, întreaga seară nu mănânc nimic, nu beau nimic, nu ating nimic, nu fac decât să mă plimb în mijlocul tuturor. Dar, fac un efort pentru a fi în lumea spirituală și merit o recompensă pentru efortul meu. Adică, vom începe să ne oprim noi înșine și să nu atingem nimic.

Dar, este o muncă foarte dificilă deoarece mi-a fost sete și foame și am luptat cu dorința mea de primire de a fura niște ustensile! Era un bun atât de prețios, o ustensilă furată ar fi fost suficientă pentru un an întreg de viață bună, fără sărăcie. Dacă furăm un pic de spiritualitate atunci este posibil să trăim bine și în lumea fizică…

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala, 23.03.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Recunoscător pentru că simt ruşinea

Întrebare: Cum elimină munca noastră ruşinea de a primi?

Răspuns: Munca noastră îndepărtează şi elimină ruşinea atunci când încerc să stabilesc relaţia mea cu Creatorul, cu bun şi binevoitor, deasupra. Sunt recunoscător pentru ruşinea care-mi permite să stabilesc şi să ating adeziunea cu Creatorul, deasupra ei. Deci, justific sentimentul de ruşine, îl respect şi sunt recunoscător de faptul că a apărut în mine.

De fapt, este modul în care calităţile umane îmi sunt revelate. Deşi este încă o fiinţă umană coruptă, nu mai este un animal, ci partea posterioară a nivelului următor, dreapta Partzuf-ului superior cu care pot lucra. Prin urmare, îmbrăţişez băţul care m-a lovit şi mă bucur de ruşinea şi de fricţiunile care apar între mine şi Creator.

Toate conflictele şi dezacordurile între bun şi binevoitor şi nu există nimeni în afară de El şi mine, şi realizarea şi înţelegerea diferenţei dintre noi este numită ruşine. Deci, sunt fericit că am ruşine!

Există stări în care o persoană încearcă să elimine sentimentul său de gol şi inadaptarea sa la Creator şi încearcă, pur şi simplu, să îl şteargă. Dar, vreau să stabilesc atitudinea mea faţă de gazdă deasupra acestei ruşini şi să-I mulţumesc pentru că îmi arată unde nu sunt ca El, unde sunt diferit de El, departe de atributele Sale.

Pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 17.02.2014

De ce îţi este ruşine ?

Întrebare: Când sunt într-un grup, simt un fel de sentiment de ruşine şi încerc să înţeleg ceea ce ego-ul meu vrea să-mi spună cu asta. Dar acest lucru nu este ruşine fată de Creator, ci faţă de lumea fizică?

Răspuns: Spune-mi, de ce ar trebui să-ţi fie ruşine în această lume? Este pentru că eu sunt o bestie? Chiar dacă există în mine defecte bestiale, anormale, aceste lucruri nu mă reprezintă, nu sunt eu. Ce este acolo ca să-ţi fie ruşine?! Vreau să fur? Da. Vreau să păcătuiesc? Da. Cu toate acestea, aceste lucruri nu sunt un motiv să-ţi fie ruşine! Acestea sunt caracteristici umane normale, şi nici măcar nu e nevoie să ne gândim la ele.

Ruşine poate fi numai datorită acestui lucru, că m-aş putea apropia de Creator dar eu am diminuat aceste posibilităţi pe care El mi le dă mie. Un sentiment ca acesta apare numai cu privire la o gazdă care onorează un oaspete şi oaspetele începe să se simtă ruşinat. Dar acest lucru se întâmplă la cele mai înalte niveluri. Şi, de asemenea, este spus că ruşinea este numai pentru sufletele mari. Prin urmare, trebuie să îmi fie ruşine doar pentru că eu nu folosesc oportunităţile care îmi sunt date de Sus .

Nu este nimic ruşinos

Întrebare: O să lipsesc grupul de posibilitatea de a se uni în jurul problemei mele şi de a o rezolva, dacă am o anumită problemă şi îmi este ruşine să o aduc în grup?

Răspuns: Ruşinea este orgoliu, egoul şi poate chiar narcisism, dar nu putem face nimic referitor la acest subiect. Trece treptat. Animalele nu resimt ruşine. O vacă stând în picioare în iarbă, gata să mănânce, nu are ruşine de nimic. Deci, de ce o persoană ar trebui să se simtă ruşinată de a fi un măgar stând în câmp şi făcând ce cere corpul său?

Nu întâmplător este spus: “Mergi la meşterul care m-a făcut”. El mi-a dat dorinţa de primire şi trebuie să-mi fie ruşine că am ocazia de a o corecta şi nu o fac.

Îmi este ruşine de corecţiile neîmplinite, dar nu trebuie să am ruşine de formele naturale corupte şi corectate, deoarece cele două aparţin Creatorului, în timp ce fiinţa umană în mine este partea centrală, coaja de Noga, a treia parte a mijlocului Tifferet. Aceste este locul în care liberul meu arbitru se găseşte. Acolo am nevoie să resimt ruşinea şi să-mi fac griji dacă mă împlinesc în mod corect.

Deci, nu înţeleg oamenii care nu pot sau care nu vor să spună prietenilor din grup ce li se întâmplă, mai ales atunci când asta poate dăuna întregului grup. Ar trebui să fim foarte prudenţi deoarece, prin întârzierea avansării prietenilor, “salvând” în contul lor, mă întârzii pe mine prea mult.

Nu este cazul. Ce avem de ascuns? La urma urmei, totul vine de Sus şi noi nu suntem responsabili. Nu există nimeni în afară de El. Trebuie doar să ne unim mai departe şi să găsim posibilitatea de a corecta situaţia. Vor fi mai multe stări ca acestea şi ele vor înceta doar la finalul corecţiei.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 14.02.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Beneficiul Rusinii Spirituale

In “Prefata la Intelepciunea Cabalei” Baal HaSulam isi prezinta faimoasele sale fabule despre osapete si Gazda, exemplu care reflecta relatia unei persoane cu Creatorul. Gazda isi intampina oaspetele ca pe cel mai bun prieten al Sau si, condus doar de puterea iubirii Sale, vrea sa ii daruiasca totul fara nici o intentie de a primi ceva in schimb.

El primeste placere servindu-si oaspetele, este fericit si nu asteapta nici o rasplata pentru ca legea iubirii il obliga pe El sa actioneze astfel. Dimpotriva, daca oaspetele refuza sa primeasca, atunci asta va supara foarte mult Gazda pentru ca El are o dorinta mare de a-l umple complet pe oaspetele Sau, prietenul Sau, cu toata abundenta.

Daca oaspetele simte un disconfort, acest sentiment nu vine direct de la Gazda ci este involuntar, de suprafata, pentru ca el era gol si cineva l-a umplut. Si in aceasta umplere, exista ceva rusinos, nemeritat; este lipsa propriei participari si a propriului efort, care naste un sentiment de rusine in oaspete.

In acest sentiment de rusine oaspetele descopera ce ii lipseste. El gandeste:”Gazda ofera, iar eu primesc. Fiind cel care primeste, ma simt rusinat, insa nu exista nici un sentiment de rusine in cel care daruieste.Asta este diferenta dintre cel care daruieste si cel care primeste! El nu se simte rusinat pentru ca daruieste, insa eu sunt incapabil de aceasta actiune a darurii. Daca as putea sa dau asa cum face El, nu m-as mai simti rusinat; mai mult, as fi onorat!

Gazda nu simte nici un fel de onoare in daruirea Sa catre mine pentru ca face asta in mod natural; iubirea este natura Sa. Si astfel, El nu este mandru de ceea ce daruieste; in schimb, asta Ii umple dorinta.

Daca daruiesc, asta imi va aduce onoare in loc de rusine. De aceea rusinea pe care o simt este inutila; ma va ajuta sa simt starea opusa: onoare si respect de sine pe langa inalta pozitie a persoanei care daruieste”.

Cel care primeste obtine toate astea intelegand ca rezultat al rusinii: De ce si cum ar trebui sa faca pasii necesari pentru a nu reduce la tacere rusinea, ci si de a ajunge la nivelul celui care daruieste. Aici, nu este vorba doar despre a dobandi daruirea- persoana trebuie sa ajunga sa iubeasca! Las aceasta rusine sa ridice un sentiment de ura in mine, pe care o voi transforma in iubire, iar apoi voi dobandi starea Creatorului.

Toata iubirea pe care El o are in mod natural devine o mare achizitie pntru mine pe care am dobandit-o si am castigat-o. Si de aceea incep acum sa iubesc si sa apreciez aceasta rusine! Prin intermediul acestei rusini, prin adancimea ei, eu incep sa simt ura, iar prin aceasta ura, ajung la iubire.

Creatura ajunge la aceasta concluzie ca rezultat al unei serii de clarificari interne.
Din partea 4 Lectia Zilnica de Cabala 6/27/2011, “ Prefata la Intelepciunea Cabalei”

Fizic, sunt în grup. Dar sufletul meu?

Întrebare: Este adevărat că putem deveni conștienți de rău numai după Machsom (bariera către spiritualitate)? Ce pot face până atunci?

Răspuns: Fiecare grad are propria măsură, criteriul și standardul lui. La fel și eu am diferite vederi asupra mea la vârsta de patru, cinci, șase sau șapte ani.

Chia acum, am posibilitatea să recunosc răul. Fizic, sunt prezent în grup, dar sunt acolo cu sufletul? Nu, nu sunt. La ce mă va conduce această stare? Ce se va întâmpla cu mine? Nu pot atinge spiritualitatea în acest fel. Este prea rău. Îmi pare rău pentru timpul pierdut, viața pierdută, de la care nu am câștigat nimic.

Apoi, încep să urăsc ceea ce mă împiedică să mă conectez cu prietenii: diferența mea față de ei. Desigur, toate acestea se întâmplă în egoism, în dorința de primire care vrea să obțină spiritualitatea ca să nu piardă nimic din viață. Totuși, asta mă pune într-o condiție corectă egoistă a Lo Lishma (pentru sine) și apoi influența Lumină o schimbă în starea altruistă Lishma (de dragul Creatorului).

Oricum, rușinea este prezentă aici, de asemenea. Mai întâi, sunt rușinat de posibilitatea de a fi prins pentru hoție, apoi observ că nu merită să furi, cel puțin nu întotdeauna. Ca rezultat, mă schimb intern astfel încât să nu vreau nimic de la nimeni. Tot ceea ce vreau este să dăruiesc. Asta este aspirația mea și sunt bucuros cu ea.

Minunat, asta este Lo Lishma și voința de dăruire, acțiunea dăruiriii este deja infiltrată în ea. Cu toate astea există o compensație: un sentiment bun. În acest fel, ne conectăm la bine și nu cerem nimic deocamdată.

În stadiul următor, Lumina reformează o persoană chiar și fără ca această să realizeze și o conectează cu adevărat cu Bunul Care face Bine. Astfel, mai întâi mă conectez cu binele care mă face să mă simt bine și apoi comut către adevărata dăruire, către Creator.

Din partea a cincea a Lecției zilnice de Cabala 6/26/2011, “Matan Torah (Dăruirea Torei)”

Rusinea este opusul perfectiunii

Întrebare: Ce este ruşinea, ce este considerata a fi un fel de creaţie?

Răspuns: Ruşinea este ceea ce diferentiaza un om de o maimuţă. Ea provine dintr-un sentiment de diferenţiere între daruitor şi primitor. Orice altceva depinde numai de motivele, situaţiile în care simt ca dau sau primesc şi, în conformitate cu acest lucru, am sentimentul de perfecţiune sau ruşine. Ruşinea este opusul perfecţiunii.

Uită orice altceva cu care asociezi cuvântul „ruşine” în această lume. Este complet diferit. Este o senzaţie de separare între daruitor şi primitor în spiritualitate. Ruşinea reala este un sentiment spiritual şi ruşinea materiala este întotdeauna posibil să se mute, sa se ascunda într-un fel.

Ruşinea reala vine numai cu condiţia ca sa simt Creatorul ca daruitor, iubitor şi pe mine ca invinuindu-L, acuzandu-L, dorind să fur de la El. Pe scurt, totul este invers! În măsura în care ne descoperim pe noi ca stand unul împotriva celuilalt, simt ruşine, şi ma oblig să mă ascund, sa ascund egoismul meu şi sa încep corectarea acestuia.

Astfel, rusinea este un sentiment deosebit de util pentru corectare. De aceea este dezvăluit în condiţiile în care o persoană este capabila de a se corecta. În caz contrar, nu e nevoie. Nu are niciun sens să se rusineze o pisica pentru ca a mancat smantana altcuiva si sa faca apel la conştiinţa sa. Pisica nu va simţi nici o ruşine. Poate simţi numai că a fost bătuta pentru acţiunea sa şi ii va fi frică s-o repete data viitoare. Acest lucru înseamnă că animalul va fi condus de teama de suferinţă, nu de ruşine.

Ruşinea vine ca urmare a dezvoltării, atunci când simti un grad mai mare: cât de perfect este în comparaţie cu tine, cat de mult te iubeste si cat de opusa este relaţia ta fata de el. Şi nu poţi face nimic cu tine însuţi.

Pentru a simţi acest decalaj, o persoană este obligată să aibă inteligenţă interioara, nu numai mintea materiala şi emoţiile. Totul depinde de cât de mult apreciază ea această proprietate de a darui şi nu în raport cu el însuşi. La urma urmei, el se poate simti ca un copil caruia nu ii este ruşine să primească de la mama sa.

Mai mult decât atât, este doar atunci când el se ridica deasupra starii unui copil cu mama lui şi vrea să se simtă independent. Dacă el nu are această libertate, simte ruşine. Un sclav care nu tânjeste după libertate, nu simte ruşine pentru că el aparţine stăpânului său. Cel care vrea să crească, să fie o persoană liberă începe să simtă ruşine imediat şi, astfel, vine la libertate.

Din a 3-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/24/2011, Talmud Eser Sefirot

A nu deveni Om este o rusine

Intrebare:  Cand observ din nou si din nou egoismul meu abject, cum pot face sa nu disper si sa nu ma scufund total in el, gandindu-ma ca niciodata nu se va termina?

Raspuns: O persoana trebuie sa treaca prin asemenea stari. De fiecare data atingem un nou grad spiritual, aceste stari revin din nou si din nou si este absolut necesar sa ajungem in final disperare totala. Dar este necesar doar atat cat sa clarificam toate aceste stari si sa trecem prin ele. Fiecare stare o construieste pe urmatoarea care ii urmeaza.

O persoana trebuie sa isi piarda credinta in putere personala! Si, de asemenea, trebuie sa isi piarda speranta de a primi ajutor de Sus. Omul trebuie sa treaca prin toate acestea:  La fiecare nou grad, retraieste intreaga viata iarasi, adica reia toate starile.

Cheia este sa pregatesti toate instrumentele de care ai nevoie pentru lucru, studii, pentru participare la diseminare si la viata grupului. Daca o persoana ajusteaza acest intreg mecanism astfel incat sa functioneze ca ceasul, el nu va decadea. Trebuie sa-mi construiesc un cadru care sa ma sustin cat mai mult posibil.

Trebuie sa ma simt rusinat daca distrug acest cadru. Cel mai puternic instrument este rusinea: acasa, in fata sotiei si copilului. Cum adica sa nu ma duc la lectie sau sa nu particip la un anumit proiect? Voi lasa mandria sa ma impiedice sa actionez astfel.

Cand experimentam o decadere, cadem la cel mai jos, nivelul animal al “ magarului “ nostru (Hamor sau magar provine din cuvantul Homer sau materie, dorinta). Si trebuie sa-mi pregatesc o sistem defensiv, astfel incat sa simt jena si la nivelul cel mai de jos, unde probabil nu ar trebui sa simt nici un fel de rusine sau grija pentru nimic, orice ar fi. Dar ar trebui totusi sa ma simt rusinat chiar si la acest grad.

Cel mai profund sentiment pe care o persoana il poate avea este rusinea fata de copii ei. Ei stiu ca parintii intotdeauna ii voi ierta si ii vor accepta exact asa cum sunt, si chiar sotia. Dar cand copii sunt ingrijorati, ei sunt aceia care ne fac sa ne simtim cel mai mult rusinati – la urma urmei, ei sunt gradul nostru superior.

Deci, trebuie sa ne straduim sa ne pregatim conditiile care ne previn de la a abandona aceasta cale, orice ar fi  si sa nu imi permit sa justific revendicarea egoismului meu, oricat de mult as incerca…

Din prima parte a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/5/2011, Shamati Nr. 56

De Ce Nu Am Invatat Nimic De La Criza?

Intrebare: Criza globala actuala a afectat multa lume. Totusi, in vreme ce sunt lovituri peste tot, oamenii nu asculta stiinta Kabbalah. In schimb, oamenii au decis ca vremurile grele au trecut si acum incepe o perioada buna, care va reface tot ce s-a stricat.

Raspunsul meu: Asta e de neinteles. Criza se inrautateste, dar intrucat nimeni nu are o solutie, oamenii pastreaza, pur si simplu, tacerea. Si este la fel in orice tara.

Am primit multe lovituri pentru actiunile noastre necinstite, dar inca nu ne putem opri sa le mai facem. Asta inseamna ca loviturile nu sunt destul de puternice ca sa ne invete modul de comportament corect.

De ce nu invatam din greselile trecutului? Poate ca va ganditi ca e asa de simplu ca si cum ai numara: unu, doi, trei. In acest caz, doar lovituri minore ne-ar ajuta sa atingem corectia, imediat! Totusi, egoismul nostru creste constant si devine mai mare. Si intrucat devenim mai egosti, o lovitura anterioara nu ne poate forta sa actionam adecvat.

Sa spunem ca am furat zece dolari si am fost pedepsit. Acum cand ma uit la zece dolari, imi amintesc pedeapsa, si asta ma face sa fiu rezervat. Totusi, ce s-ar intampla daca, brusc, gasesc 100 de dolari in fata mea? Nu am fost niciodata pedepsit pentru 100 de dolari, deci 100 de dolari nu se leaga, in mintea mea, de vreo pedeapsa. Asa ca fur 100 de dolari si primesc pedeapsa.

Dar ce spuneti de mii de dolari? Este acelasi lucru! Asa suntem noi facuti – ca animalele care cunosc doar lucrurile pe care le percep. Este asa cum este scris: “o persoana nu poate respecta o porunca (o actiune de daruire si dragoste pentru vecinul sau) decat daca a incalcat-o ma intai (a gasit in interiorul sau o actiune opusa).” La inceput facem pasi gresiti si cadem, trebuie sa “furam”, si apoi avem sa regretam si sa corectam ce-am facut. Si asta este ceva ce se intampla doar dupa ce primim lovituri. Fara ele, este imposibil pentru o persoana sa se schimbe.

Stiinta Kabbalah explica ca fiecare dorinta se dezvolta respectand patru etape, din momentul nasterii si pana la forma finala. Suntem formati dintr-o dorinta si o intentie. Prin urmare, exista patru posibile combinatii ale dorintelor si intentiilor, pentru ca exista un total de patru combinatii intre doua variabile: “intentionam si ne dorim ceva”, “nu intentionam si nu ne dorim ceva”, s.a.m.d (Vezi “Reflectii Interioare” in Studiul celor Zece Sfirot).

O persoana trebuie sa treaca prin patru etape de lovituri si clarificari cu scopul de a ajunge la ultima etapa, unde isi va dori sa-si foloseasca egoismul de dragul daruirii si iubirii. Din acest motiv este imposibil sa invete de la o lovitura mica. Asta pentru ca exista o lege ce actioneaza intre dorinta si Lumina.

Lumina a creat o dorinta, si dorinta actioneaza precis conform programului care a fost instalat in interiorul dorintei de catre Lumina. Daca este dorinta de a ne bucura, aceasta isi doreste doar sa primeasca placere. Cu scopul de a o invata sa si daruiasca, intodeauna Lumina trebuie sa influenteze dorinta in patru etape.

Doar in ultima faza dorinta intelege ca ea primeste. Ca raspuns, simte rusine si executa o restrictie. Asta se intampla cu orice actiune spirituala.