Tag Archives: rusinea

O diferență de nesuportat față de Creator

Dacă Creatorul, în acord cu Gândul Său al Creației, nu ar fi presupus ridicarea noastră la cel mai înalt grad al evoluției, El nu ar fi creat în noi senzația că suntem diferiți de El. Problema nu este  în diferența dintre Dăruitor și receptor. Este clar faptul că Creatorul este la conducere. El este bun și face bine. Este Absolut și, fiind Dăruitorul, El ne-a creat implicit ca primitori. Cu siguranță că nu vrem să simțim rușine atunci când primim de la El. Care ar fi problema dacă am primi de la Cel care Dăruiește? În fond, El ne-a făcut așa.

Cu toate astea, rușinea derivă numai din senzația de a fi diferiți, așa cum am fost proiectați de către Creator, senzația de separare dintre El și noi, care ne face la început să simțim primirea ca ceva greșit. Această regulă se răsfânge și în lumea noastră, în care ne simțim inconfortabili atunci când primim plăcere de la cineva cu care avem o relație specială, de la cineva care ne este cumva superior.

Există o problemă adițională aici. În comparație cu spiritualitatea, aici ia o formă opusă în legătură cu noi și ridică o problemă: Pot opri acest sentiment de rușine? În spiritualitate, întrebarea mea este cum pot intensifica rușinea, pentru că ea devine un instrument cu care mă analizez, un vehicul cu care îmi măresc cunoașterea răului din mine.

Așa cum știm, în afară de revelarea răului, nu avem nevoie de nimic altceva. Restul este făcut de către Lumina superioară. Dar de fapt, ce este răul? Nu este faptul că eu sunt un primitor, prin natura mea. Realizez cât de rău sunt atunci când descopăr cu adevărat cât de mare este diferența dintre calitățile mele și cele ale Creatorului.

Îmi doresc foarte mult să amplific această senzație, această cunoaștere, deoarece asta este ceea ce mă conduce la cererea pentru corecție. Privim această cerere ca poarta lacrimilor. Principalele detalii ale percepției se strâng în mine până când cunoașterea stării mele finale de rău mă face să țip pentru că nu mai pot suporta această discrepanță dintre mine și Creator.

Astfel, răul nu este doar o distincție dintre primitor și Dăruitor. Clar, Creatorul dăruie în timp ce eu primesc. Acest aranjament rămâne la toate nivelele spirituale, la sfârșitul corecției și după acesta. Problema constă în a deveni conștient de distincția interioară, calitativă, dintre proprietățile mele și ale Lui. Asta este ceea ce îmi produce rușine.

Din partea a cincea a Lecției zilnice de Cabala 6/26/2011, “Matan Torah (Dăruirea Torah)”

Rusinea este o calitate benefica

Creatorul a asezat in noi o proprietate deosebita numita “rusine”, ca un semn al cresterii. Daca vad ca eu doar primesc in comparatie cu altul, ma simt rusinat intrucat ma ranesc “pe mine”, pozitia mea si perceptia asupra caracterului meu. Intr-adevar, Creatorul ne-a creat cu Lumina Sa si noi coboram din aceasta sursa foarte inalta, unde sentimentul de a primi ii este opus. Deci ne simtim umiliti.

Doar un animal nu simte rusinea. Un caine va manca mancarea care ii este aruncata fara sa simta nici o jena. Daca ceva ii este aruncat unei persoane, atunci sentimentul va fi determinat de stadiul sau de existenta.

Daca moare de foame si isi salveaza viata, asta insemnand ca se cobara de la stadiul uman la cel animat, atunci nici el nu se va simti rusinat. In acest caz, sau persoanei nu-i pasa de rusine sau durere in acel moment, sau a crescut intr-un mediu unde a primi este normal. Dar daca cineva incearca sa arunce un os unei persoane care are mandrie si integritate, se va simti insultat.

Creatorul intentionat ne-a facut in acest fel ca  noi sa simtim cat de vrednici de dispret si josnici suntem pe langa dorinta Creatorului de a darui si acesta diferenta ne da puterea de a urca.
Din partea a 4a  Lectia zilnica de Cabala 10/7/10, “Dragostea pentru Creator si dragostea pentru fiintele create”

Rusinea este un grad spiritual

Intrebare: Daca in prezent nu simt rusine pentru Creator, inseamna ca inca nu am nevoia de a deveni independent?

Raspunsul meu: Evident, in prezent, noi inca nu simtim nevoia de a deveni independenti, pentru ca nu simtim dependenta fata de El. Pentru asta, trebuie sa suferim o dezvoltarea progresiva, cauza si efect, procesul dezvoltarii creaturii.

Vedem un exemplu in acest sens in dezvoltarea copiilor nostri. Ei vor sa se dezvolte, dar refuza sa-si asculte parintii, deoarece ei aspira sa faca totul singuri. Natura ii face sa actioneze in acest fel pentru ca altfel nu ar creste. Acelasi principiu ni se aplica si noua.

Totusi, dezvoltarea noastra spirituala este cu conditia ca noi sa simtim dependenta fata de Creator si El face totul in loc ca noi sa o facem singuri. Cand simtim aceasta conditie, nu vrem sa ramanem in aceasta stare; dorim sa devenim independenti, mari si sa facem ceva noi insine!

Din acest motiv, creatura incepe sa simta rusine, sa simta dependenta fata de Creator si se detaseaza de El. Asta este, suntem dispusi sa luam asupra noastra ascunderea; dorim sa o simtim si sa o protejam si sa fim siguri ca nu dispare. Deasupra ascunderii, construim similaritatea noastra cu Creatorul. Intre timp, aceasta ascundere, Prima Restrictie, nu dispare. O adoptam. Nu vrem sa se anuleze in fata imensei forte a Creatorului.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Kabbalah 29.06.10 Nevoia iubirii pentru prieteni