Tag Archives: Sarbatoare

Ziua Iubirii dupa Ziua Distrugerii

Intrebare: De ce vorbim noi despre ura cand majoritatea oamenilor nu simt ura unii pentru altii ci doar indiferenta?

Raspuns: Cand ma gandesc ca iarba e mai verde in curtea vecinului sau cand invidiez masina lui cea noua, aceasta se cheama ura. Asta fiindca apreciez starea mea de bine in raport cu mediul si daca comparatia nu este in favoarea mea, ma face sa simt ura fata de ceilalti.

Cu succesul lor ma forteaza sa ma simt rau si sa sufar. Natural, ii urasc pentru asta. Poti sa nu fii de acord, dar asa este.

Imi este imposibil sa fiu indiferent fata de ceilalti fiindca suntem conectati in interiorul unui singur sistem s,i indubitabil, apreciez starea mea fata de ceea ce au ceilalti. Asa suntem noi prin natura, dorim sa-i vedem pe ceilalti mai jos decat noi si cu totii sa ne serveasca. Daca nu intelegi asta, pur si simplu iti lipseste constientizarea.

Cand imi dau seama ca vreau ca toti sa ma serveasca? Cand incerc sa-i servesc eu pe ei! Acest lucru ma face sa vad exact cat de mult as vrea sa fie invers!

Nu e simplu sa-ti dezvalui propria ura. Omul a ajuns pe Muntele Sinai (Muntele de ura) si a primit Tora numai dupa o foarte lunga preparare, sclavia din Egipt si drumul prin desert. Atata timp cat tu nu-ti dezvalui propria ura, nu ai nevoie de Tora.

Sunt multi oameni in lume care se cred pe sine virtuosi (Tzadikim), si cred ca ei nu doresc rau pentru ceilalti, ci ca ii iubesc. Dar, pur si simplu ei nu simt propria ura. Daca ei intr-adevar incearca sa-i iubeasca pe ceilalti, vor descoperi doar cat de mult ii urasc. Omul trebuie sa treaca prin exilul din Egipt pentru a descoperi ura.

De aceea, „ziua iubirii” (Tu BeAv), vine dupa „ziua distrugerii” (Tisha BeAv). Dupa ce descoperim raul, enorma si oribila criza, ura dintre noi, dupa cinci zile (cinci nivele), cand ne corectam, obtinem iubirea. Se intampla numai in aceasta forma!

De aceea, in vietile noastre obisnuite, daca sotul si sotia nu se cearta, ei nu-si dezvaluie dragostea. Uneori, oamenii isi propun o cearta, o fac instinctiv, pentru a simti dulceata si gustul relatiei lor printr-o provocare. Indiferenta este cel mai rau lucru posibil.

Din Lectia din 8/15/2011 Fragmente din discutia de „Ziua Iubirii”

Istoria Purimului: Revelarea a ceea ce este ascuns

Toate evenimentele descrise în povestea de Purim sunt indicaţii pentru corecţiile prin care trebuie să trecem. Este important să traducem aceste indicaţii din limbajul colorat şi poetic al legendei într-un limbaj al schimbărilor calitative interioare pentru a înţelege că se vorbeşte numai despre cât de puternice sunt legăturile între noi.

La începutul Sulului (legenda era scrisă pe un sul de pergament – Meghila) se vorbeşte despre naţia lui Israel, spunîndu-se că este o naţie de oameni dispersată printre alte naţii. Asta însemnă că egoismul a intrat printre oamenii care aspirau „direct căre Creator(Isra El, Iaşar la El). Acest ego care îi separă duce naţia la ameninţarea cu dispariţia.

Dar când naţia lui Israel (adică toţi cei care aspiră la Creator) a înţeles că este necesar să se unească, şi să acţioneze în favoarea acestei unităţi, atunci forţa Mordehai se înalţă şi forţa Haman cade, deci noi suntem capabili să preluăm puterea asupra egoismului, peste ura care ne separă.

Fiecare din noi avem în noi propriul Haman, şi putem „să-l spânzurăm în copac” – în copacul morţii care se preschimbă în copacul vieţii. Iată cum primim revelarea Creatorului. Meghilat Ester (Sulul Esterei) este „revelarea a ceea ce este ascuns” fiindcă Meghila înseamnă revelare, iar Ester înseamnă ascuns, deci, ascunderea si revelarea Creatorului. Prin lucrul cu aceste forţe numite Mordehai şi Ester, obţinem revelarea Creatorului.

Creatorul, forţa superioară, nu este niciodată menţionat direct în Meghila. Se vorbeşte despre regele Ahaşveroş, dar nu despre Creator fiindcă El este ascuns ca rezultat al umplerii Kelim-urilor necorectate. Creatorul este simţit doar în Kelim corectate datorită altruismului lor mutual. Ceva iubire pe care o simţim noi unii pentru alţii în starea noastră necorectată este revelarea Forţei Superioare, a Creatorului.

Când citim Meghilat Ester, ceea ce este important nu este simpla descifrare a căror calităţi spirituale se ascund în fiecare personaj: Unde sunt Zeir Anpin, Malhut (regina Ester), ce ascunde ea şi cum se alătură lui Zeir Anpin, şi Mordehai (Bina) care este calitatea daruirii, altruismului, întrucât Haman este toată Lumea impură de ABYA, dorinţa impură, Klipa, şarpele, „maimuţa” în loc de om (maimuţă se spune kof şi se scrie cu kufק‘ , o linie lungă care descinde sub baza literei ca o coadă de maimuţă şi hrăneşte dorinţele impure). Însă, cel mai important lucru este să găseşti care sentimente sunt subliniate de aceste noţiuni în relaţiile dintre noi.

Prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/20/11 Şamati

Sarbatoarea primei victorii asupra ta

Dorinta noastra egoista este privita ca „Grecii” sau „cunoastere”, ceea ce inseamna ca dorim  sa avansam urmarind mintea si inima pe care le posedam in acel moment. Si desigur, pe ce altceva ne putem baza? Doar pe ceea ce avem. Totusi, asta este radacina problemei din moment ce cu aceste Kelim (vase) nu putem intra in lumea spirituala.

Dar lumea spirituala este aici si acum; acolo nu este nici o distanta pe care sa o acoperim, nici o dimensiune pe care trebuie sa o atingem. Atingem lumea spirituala in organele de perceptie complementare pe care trebuie sa le crestem peste intelectul si ratiunea noastra, adica deasupra egoului pe care trebuie sa il pregatim corect pentru a putea incepe sa experimentam lumea spirituala cu ele pentru prima data.

Asta este vazut ca si Revolta Maccabean, iar victoria lor in acest razboi este Hanukkah care inseamna „opreste aici” („Hanu Ko”) pntru ca facem o pauza in calatoria noastra. Acest stadiu este numit „Hafetz Hesed”  (a nu dori nimic pentru sine) sau Bina; este revelarea Creatorului sau prima corectie a egoului.

In acest stadiu o persoana se ridica deasupra egoului sau si incepe sa adune senzatii suplimentare numite „daruire”. Cu ajutorul lor, el incepe sa simta lumea spirituala. Dar chiar si asa persoana nu simte lumea spirituala, ramane in realitatea sa pasiva, ca un embrion in lichidul mamei sale.

Asta este vazuta ca o „oprire” cu precadere pentru ca persoana nu este pregatita inca sa posede cunostinte clare si perceptia numita „realizare” cand totul este transparent si deschis pentru el, si cand el devine exact ca si Creatorul si conduce intreaga lume spirituala.

Poti  compara acest stadiu cu acordul dintre gazda si musafir: In ciuda dorintei crescatoare ca sa simta placere, la stadiul Hanukkah musafirul refuza sa primesca placere de la gazda. In acest punct, este munca spirituala a persoanei, insemnand ca nu isi doreste sa primeasca nimic sau sa participe la lumea spirituala; el doreste doar sa fie prezent in ea.

De aceea in timpul acestor sarbatori este interzis sa folosesti lumina de la lumanarile de Hanukkah, o poti doar observa. In afara de asta, Hanukkah este considerat a fi timpul in care miracolele au loc pentru ca iesim in afara egoului nostru. Cu alte cuvinte, acesta este un miracol al victoriei asupra egoului dupa coborarea sau exodul din el (Egipt). Este eliberarea de dorintele si gandurile care ne tin in aceasta lume si nu permit sa experimentam lumea spirituala.

Kabbalah pentru Natiuni Lectia introductiva a seriei “Hanukkah” 11/30/10

Cele mai fermecatoare momente

Hanukkah este sarbatoarea Luminii. Se sarbatoreste peste lumea materiala. Viata Lui este foarte scurta si plina de griji, greutati si frica de necunoascut. Omul nu stie pentru ce traieste si ce i se intampla in clipa urmatoare. Cu adevarat, lumea intreaga este preluata de teroare, consum de droguri, divorturi si depresie.

Dar acolo, asa cum explica intelepciunea Cabala, primim oportunitatea sa venim in afara, spre Lumina, senzatia eternitatii si implinirii, cea mai exaltata armonie. Crescand deasupra lumii fizice, incepem sa experimentam lumea spirituala si dintr-o data descoperim o noua realitate.

Esta ca si cand ai fi condus o masina pe autostrada cand dintr-o data ai ramas fara benzina si te afli la marginea  unei prapastii. Inca o secunda si te-ar trage jos. Dar…nimic nu se intampla. Dintr-o data, abisul de dizolva si tu iti continui calatoria pe un drum drept, lin. Din aceasta viata gri, intunecata, treci dintr-o data in lumea bucuriei si luminii.

Cand aceasta lume frumoasa se dezvaluie unei persoane si ea imediat incepe sa traiasca in ea, experimenteaza cel mai inaltator moment! Ea vede ca a primit un dar enorm, si asta este ceea ce Hanukkah simbolizeaza. Numele vine de la ebraicul cuvant „Hanaya”, o oprire pe calea corectiei complete, la fel ca si pentru cuvantul „Hanukat Bait”.

Hanukkah este sarbatorita ca un eveniment istoric in trei parti:

1. Revoolta Maccabean, cand cateva trupe s-au revoltat impotriva armatei si au castigat

2. Iluminarea Templului, care in ebraica inseamna „Hanukat HaBait”, deci numele Hanukkah pentru sarbatoare

3. Miracolul Menorei care arde pentru sapte zile cu ulei pentru o singura zi.

In spiritualitate, „Iluminarea Templului” inseamna ca o persoana se ridica deasupra egoismului sau la calitea de Bina, Templul, care este locul in care Creatorul este dezvaluit.
Din Kabbalah pentru Incepatori“Hanukkah” 12/1/10

Dificultatea majora a muncii spirituale

Celebrarea Sukkot (Sarbatoarea Corturilor), asemeni altor sarbatori, reprezinta stari spirituale pe care fiecare persoana din lume trebuie sa le sufere in timpul ascensiunii de la  calitatile sale din lumea noastra in Lumea Infinitului. Ascensiunea este definita ca intarirea conexiunilor dintre noi si, prin ea, o mai mare similaritate cu Creatorul.  Poate fi descrisa mai degraba ca apropierea noastra de Creator, decat urcare.

Nu este o ascensiune mecanica, ci una calitativa prin simturi si impotriva naturii noastre egoiste. Aceasta natura poate fi depasita numai prin forta Luminii.

Aici se afla dificultatea. Problema nu consta in definirea egoismului si nu in lupta noastra cu  lenea  naturala; facem asta in viata corporala. Provocarea caii spirituale se afla in faptul ca nu este realizata prin propriul nostru efort. Natura mea nu poate fi  schimbata prin propriul efort ci numai de o forta ascunsa, careia trebuie sa ii cer sa indeplineasca aceasta actiune. Aici este problema.

De fapt, daca am muncit singur impotriva egoismului meu, ma voi simtii ca un erou. Multi oameni se simt  in acest fel si chiar egoismul nostru ne obliga sa il stabilim daca scopul merita. Suntem dispusi sa mergem impotriva egoismului nostru si impotriva dorintei lui de odihna, deoarece anticipam o recompensa pentru invidia, ravna si ambitia noastra. Totusi, pe calea spirituala, este necesar sa ne anulam si sa cerem ceva care este opus mie sau unei persoane pe care nu o cunosc, sa vina si sa-mi anuleze natura.

Cand este necesar sa ne unesc pentru a birui pe cineva, o facem si ne intoarcem ca eroi. Totusi, este o mare problema sa ne unim pentru a-L convinge pe Creator sa ne corecteze sau sa ne uneasca,. Aceasta problema consta in faptul ca, Creatorul este ascuns si ca noi nu putem stabili daca ceea ce facem este, pentru sau impotriva.

Deci, multi oameni incep munca spirituala si renunta. Ei nu pot depasi aceasta ascundere si se impaca cu acea parte a muncii noastre care nu depinde de noi. O persoana are probleme in a accepta faptul ca pentru a se corecta trebuie sa ceara asta unei forte invizibile. De aceea, intreaga nostra problema nu sta in lenevia noastra ci in ascunderea Creatorului.

Din partea 3  Lectia zilnica de Cabala 24.09.10, Extrase selectate din Sukkot

Sfintenie si Impuritate

Intrebare: Este scris ca trebuie sa fim bucurosi de Sukkot. Ce inseamna asta?

Raspuns: Bucuria este un efect al obtinerii unificarii; este bucuria faptului ca aducem multumire Creatorului. Este Lumea Infinitului, vasul Creatorului, care este gol. Eu umplu Creatorul prin grup si acest act al implinirii Lui ma face pe mine sa simt bucurie.

La inceput, ma simteam gol si ceream implinire de la Creator. Totusi, multumita studiului cu grupul, am realizat ca implinirea vine numai de la implinirea Creatorului. Sunt implinit cu daruire catre Creator,  in acelasi fel in care o mama este plina de fericire atunci cand copilul ei este satisfacut.

La final, nu mai conteaza daca eu dau sau primesc. Scopul este de a fi implinit si il pot obtine numai prin implinindu-l pe El. Atunci cand Il implinesc, ma implinesc pe mine. Totusi, daca il implinesc pe El de dragul meu, este egoism (Klipa, coaja); este similar cu a munci pentru o recompensa.

Totusi, daca eu ma implinesc pentru a-l satisface pe El, este daruire (sfintenie). Daca il implinesc pe El pentru a ma implini eu, este primire (impuritate).

In oricare situatie, suntem amandoi impliniti. Totusi, totul este determinat de intentie: Pentru cine execut eu aceste actiuni? Daca este iubire intre noi, cu cat sunt mai implinit cu atat il implinesc pe El. In lumea noastra, nu exista exemple pentru asta, decat o mama si copilul ei.

Din partea 1  Lectia zilnica de Cabala  22.09.10, Agenda Adunarii