Tag Archives: Scop

Ca un mănunchi de trestii – Vorbind la plural, partea 1

Vorbind la plural

Realizarea coeziunii sociale prin mediul social

Persecuţia şi anti-semitismul, sau termenul său contemporan de iudeofobie, au fost apanajul poporului nostru (cel puţin) în timpul ultimelor două milenii. Şi totuşi, aşa cum am văzut pe parcursul cărţii, ura faţă de evrei nu a apărut din nimic. Ea este înrădăcinată în cererea fundamentală, deşi de obicei, inconştientă, a fiecărei fiinţe omeneşti, ca evreii să le deschidă calea spre realizarea scopului vieţii: de a primi încântarea şi plăcerea infinită.

Până acum am discutat scopul şi rolul naţiunii evreieşti, precum şi motivul suferinţelor noastre, de-a lungul vremurilor. De aici încolo vom discuta principiile pe care trebuie să le urmăm, pentru a ne atinge scopul, care coincide cu acela al întregii umanităţi.

 

De la dorință la gând

Întrebare: Am vorbit mulți ani despre punctul din inimă. Acum am început să vorbim despre punctul din minte, ce este?

Răspuns: Punctul din inimă și punctul din minte sunt două puncte sau două atribute prin care eu simt, măsor și examinez starea mea, intenția mea. Dorința există sub forma unui punct și gândul este mereu cu dorința. Atunci când simt ceva în dorința mea, un gând care leagă starea mea actuală la starea pe care vreau să o ating apare natural. Gândul se naște în diferența dintre ceea ce doresc și ceea ce resimt.

Astfel, cu cât distanța dintre starea dorită și starea inițială este mai mare, cu atât gândul nostru devine mai activ. Dacă dăm totul unei persoane, ea nu își pierde doar dorința, ci gândurile sale încetează să mai lucreze și ele devin amorțite.

Un gând apare doar când sentimentul de goliciune apare în dorință, atunci când ne lipsește ceva. Gândurile noastre sunt un derivat al dorinței. Dorința este faza inițială și gândul este secundar. Aceste două categorii trebuie să existe în fiecare persoană și trebuie să le dezvoltăm simultan pentru a atinge obiectivul nostru.

Reprezentăm obiectivul ca o stare clară a grupului. Faptul este că, scopul spiritual este un concept vag și obscur. Trebuie să-l imaginăm în forma materială a stării spirituale, care este conexiunea reciprocă totală între noi, atunci când suntem cu toții uniți, ne facem griji în permanență unii pentru alții, atunci când forța superioară curge printre noi și ne umple, ne conectează și ne leagă împreună.

Cu alte cuvinte, Creatorul umple rețeaua de dorințe, teama noastră comună, pe care le-am creat. De aceea, putem numi asta o stare spirituală.

Întâi trebuie să desenăm starea în care suntem și starea pe care dorim să o atingem. După ce o simțim clar, reprezentăm diferența între ele sub forma unui gând infinit: ”Cum putem atinge starea dorită”.

Astfel, noi acționăm de la o dorință spre un gând, de la un gând spre o rugăciune, o cerere și spre împlinirea ei.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”prima zi”, atelier 1, 19.09.2014

O cursă pe drumul Luminii

Există o luptă constantă între importanţa obiectivului şi sentimentele noastre. Dacă obiectivul este important, nu contează stările pe care le traversăm de-a lungul drumului.

Este ca un pacient în aşteptarea unei operaţii ce ştie că, deşi tratamentul este neplăcut, este menit să-i salveze viaţa. În aceeaşi măsură, trebuie să înţelegem că, Creatorul ne trimite din ce în ce mai multe dezamăgiri, întuneric, sentimentul neputinţei şi stări neplăcute pe scop. Pe de altă parte, noi trebuie să continuăm să creştem importanţa obiectivului, astfel că, acesta va fi mai important pentru noi decât starea actuală şi ceea ce simţim. Este un semn că, Creatorul “întăreşte inima Faraonului” şi ne trimite mai multe probleme.

Puţin contează dacă o persoană este inteligentă şi dacă este sensibilă sau nu, toată lumea trebuie să treacă prin asta şi să păstreze credinţa şi forţa generală a dăruirii pe care o primeşte de la mediu. Astfel, nu vei pierde sensul şi importanţa obiectivului, în stările de “împietrire a inimii”. Asta depinde, de fapt, de echilibrul dintre forţele care acţionează asupra unei persoane. Totul poate fi măsurat. Dacă obiectivul este important pentru voi şi v-aţi dedicat grupului pentru a primi sprijinul de care aveţi nevoie acum, Creatorul poate împietri inima voastră chiar mai mult şi puteţi scurta calea şi să avansaţi pe drumul “eu trebuie să grăbesc” (Achishena), spre scop.

Drumul Luminii, în “voi grăbi”, nu se simt problemele constant; desigur, drumul “voi grăbi” înseamnă că, importanţa scopului vă permite să urcaţi toate vârfurile, să cădeţi în toate gropile şi să ieşiţi încă din toate aceste stări dificile. Deoarece constant, sunteţi în căutarea importanţei obiectivului.

Deci, indiferent ce te face să cazi, dacă te ridică sau te coboară, continui să avansezi, mereu, ca un copil în patru labe. Trebuie să înţelegem că, trebuie să ajungem la împietrirea inimii, care va umple măsura noastră la maxim şi, în acelaşi timp, ne permite să luptăm şi să păstrăm conexiunea noastră pentru ca ea să strălucească pentru noi şi să ne împiedice să ieşim din calea corectă şi să abandonăm. Vom fi mai conştienţi de cât de esenţială este Lumina care Reformează, de mai multe ori.

Vom mulţumi Creatorului pentru suferinţele pe care ni le aduce, deoarece, graţie lor, avem nevoie de El. Înţelegem că, putem să ne întoarcem spre Creator doar împreună, prin conexiune şi rugăciunea celor mulţi.

Dacă ştim cum să realizăm misiunea noastră, munca pe care o avem de făcut nu pare deloc dificilă, este, de fapt, plăcută. Deşi necesită depăşirea noastră constantă, devine un sport. Apreciem eforturile pe care le facem dacă vedem un obiectiv clar în faţa noastră. Astfel, avansăm rapid.

Deci, există două condiţii care ne ajută să nu abandonăm munca cea mai grea: să fim încorporaţi în grup şi graţie acestui lucru, să realizăm recunoaşterea importanţei obiectivului. Dacă ajungem la asta, vom fi recunoscători faţă de Creator şi vom reuşi o rugăciune în răspuns, la care va veni o astfel de măsură de Lumină care Reformează, încât ne va ridica la primul nivel spiritual, lumea Assya.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 03.12.2013

Ascuns In Propria Umbra

Omul a fost creat cu dorinta de placere care aspira a fi implinita, se simte incompleta daca nu este implinita, si vede intregul sens ale existentei sale in asta. In afara de asta, omul nu are senzatii. Toate senzatiile noastre vin doar din placerile pe care le vedem in fata noastra- adica din ceea ce este construita lumea noastra. Realitatea este compusa din imaginile placerilor pe care ni le infatiseaza imaginatia noastra.

Noi vedem in jurul nostru lumea minerala, vegetala, animala si alti oameni, deoarece dorintele noastre sunt compuse din patru niveluri in care exprimentam imaginile tuturor posibilelor placeri. Insa daca nu dorim sa traim printre aceste iluzii si dorim sa vedem lumea reala, noi trebuie sa o privim nu prin dorinta de placere ci prin cea de daruire. De fapt, acolo gasim radacina si conexiunea noastra cu ea, adica Gandul Creatiei, programul si scopul sau. Insa dorintele egoiste ne separa de toate, de adevarata cunoastere, senzatie, si scop.

Avem o unica oportunitate de a ne apropia de adevarata imagine, de a pune un val peste imaginea pictata de egoismul nostru.  Si ideea nu este ca ar trebui sa vedem asta, ci mai degraba sa incetam sa ii mai dam atat de multa importanta ca astazi. In loc de asta, trebuie sa cautam imaginea radacinilor care se afla in spate, care apar in fiecare dintre dorinte daca acestea isi schimba directia de la primire la daruire.

Dorinta este una, insa toate partile sale (minerala, vegetala, animata, si umana) trebuie sa fie transformate in daruire. Apoi vom vedea radacinile  acelei imagini care este vazuta in dorinta noastra de a primi placere pentru noi insine.

Acest lucru are loc prin „umbra de sfintenie.” In fond atunci cand o persoana tinde catre acest fel de umbra, persoana incearca sa faca ea insasi asta. Curand afla ca nu este capabila. Persoana considera ca zborul sau de la dorinta de placere si incercarea de a pune o „umbra” pe ea, ceea ce inseamna a face ecranul, restrictia, si munca asupra sa, este imposibila fara ajutor exterior. Este nevoie de un miracol!

Un miracol este ceva care nu se afla in mainile persoanei si care nu ii este disponibil in mod direct ca mijloc evident. Si treptat ea ajunge la concluzia ca fiecare radacina, forta superioara pe care doreste sa o dezvaluie, ar trebui sa il ajute si sa produca ascunderea.

Dar din moment ce o persoana o solicita prin propria vointa, se considera ca si cum si-ar fi creat propria umbra. Si astfel persoana ascunde dorinta sa de placere din ce in ce mai mult, lucru vazut ca „nu face altuia ce nu iti place tie’, si ea dobandeste proprietatea Bina, daruirea cu scopul de a darui (Hafetz Hesed).

Apoi persoana isi termina treaba si se ridica deasupra tuturor dorintelor egoiste la Muntele Sinai, incepe sa munceasca, chiar primind pentru a darui, in „iubirea aproapelui ca pe sine insusi.” Treptat, toate dorintele de transforma in daruire, si tot asa pana la sfarsitul corectiei.

Toate acestea sunt dobandite pe calea ascunderii sau asa numitei „modestii.” Este munca prin care o persoana cauta sa se ascunda de dorinta sa de placere; sa nu o foloseasca direct, egoist, si in mod cert sa nu o foloseasca instinctiv fara a gandi, ci doar dupa o analiza si testare riguroasa. Aceste este primul stadiu al muncii noastre.

Daca omul din noi invata sa se ascunda de dorinta de placere din sine, se separa pe sine de aceste dorinte si se ridica deasupra ecranului. Si in acel moment, el este conectat cu radacina sa, si face aprecieri deasupra ratiunii. Astfel el se pastreaza pe cale si avanseaza.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 7/25/2011, Shamati #39

Sensul direcţiei pe tărâmul spiritual

Cum putem rămâne pe calea dezvoltării corecte? E foarte simplu: omul trebuie totdeauna să se vadă pe sine opus planului creaţiei.

Adevărat, natura noastră este egoistă şi de aceea este atât de uşor să mă verific: Văd că în fiecare moment, gândurile şi dorinţele mele sunt în dezacord cu scopul, opuse lui, sunt false şi incorecte?

În realitate, raţional şi practic, caut mijloacele care îmi vor îndrepta gândurile şi dorinţele corect: diagnostice corecte, analiză, forţa superioară, studiile, relaţiile cu prietenii şi cu grupul. Dar, întâi de toate, trebuie să recunosc că situaţia mea actuală este incorectă – de la început şi până în acest moment. Tot ce am vrut, am gândit şi am intenţionat nu este valabil.

Evident, asta nu trebuie sa mă ducă la o depresie. Din contră, folosesc asta ca să mă apropii cu adevărat şi să pot lucra la această problemă: Încerc imediat să să definesc direcţia corectă.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/4/2011 „Pacea în lume”

Doar un pas

Intrebare: Intreaga umanitate trebuie sa atinga scopul ultim. De aceea, orice abatere de la calea corecta pare foarte infricosatoare.

Raspuns: Esentialmente,  noi mereu ne corectam miscarea in functie de  deviatie. Cu fiecare pas pe care il facem ne distragem de la miscarea precisa indreptata spre scop – si examinam aceasta abatere.

Cheia este sa verificam deviatia inainte sa facem alt pas. Doar un singur pas poate fi facut in directia gresita, si apoi persoana trebuie imediat sa se intoarca, pentru a evita sa faca doi pasi gresiti, si special trei pasi pe calea falsa. In cazul scarii, persoana pierde complet oportunitatea sa se examineze pe sine si se va indeparta de cale cu siguranta. (Studiem aceasta in Talmud Eser Sefirot in sectiunea despre iesirea Luminii din Partzuf si conexiunea cu starile anterioare inainte de al 3-lea pas.)

Din partea a doua a lectiei zilnice de Kabbalah 3/28/2011,  Cartea Zohar

De la pisc la pisc

Întrebare: Cum ii pot ajuta pe prietenii care părăsesc grupul?

Răspuns: Ei au nevoie de ajutor pentru înţelegerea faptului că tot răul ne devine revelat cu un scop. Cu toate acestea, rămânem blocati pe sentimentul rău şi nu vedem nimic în afară de asta. Trebuie să recunoaştem sursa răului: De unde provine şi de ce, şi ce anume in mine ar trebui sa se trezeasca prin asta?

Cu toate acestea, cand răul este dezvăluit, o persoană uită totul. Eu recunosc că am simt la fel, în ciuda experienţei mele de 30 de ani în Cabala. Asta pentru ca o noua, o mai mare treaptă este revelata, care este descrisa de versetul, „Nu este nici un om drept pe pământ care a făcut bine şi niciodată nu a păcătuit.” Prima data cazi în păcat, în sensul că tot ceea ce ai realizat este şters în interiorul tau şi tu ai fost aruncat în această lume, ca si cand nu există nici o lume spirituală.

Este scris despre Rabbi Shimon că înainte de a urca până la sfârşitul corecţiei, el a căzut atât de incet încât s-a simţit ca un simplu Shimon negociind la piaţă, sau o persoană care cade atât de incet, se simte doar rău şi trebuie să simta senzaţia Creatorului sau a lumii spirituale.

Chiar daca esti la treptele mari în lumea Atzilut, atunci când esti în prăpastia dintre ele vei cădea în continuare în această lume, la acelaşi nivel animal ca tot restul oamenilor. Şi acest lucru se întâmplă, astfel încât să poti începe sa urci din nou. Prin urmare, o persoană trebuie să primească explicaţia că toate sentimentele noastre ne sunt date de sus pentru un motiv. Dacă răul şi ura faţă de alţii sunt relevate în interiorul lui, este acel Munte Sinai (Sinah, ură), pe care trebuie sa-l depasim. Totul devine dezvăluit pentru un anumit scop şi nu se întâmplă nimic accidental.

Care este problema sa ne dea tot felul de sentimente pentru nici un motiv, cum ar fi dragostea pentru cineva sau ura? Noi toti suntem supusi doar unui proces, şi toate problemele care apar şi războaiele din lume de sunt date exclusiv în scopul ca noi sa găsim locul spargerii(separarii) noastre şi să ne determine sa-l reformam.
Din lecţia Scrieri de Rabash, pe 3/25/11

Rezistenta spirituala

Torul depinde de cat suntem de capabili sa rezistam dorintelor care se dezvaluie in noi. Pe calea spirituala, in interiorul persoanei se dezvaluie dorinte rele, incorecte, aratandu-i cat de departe este de scop si cat de opusa este acestuia. Insa, daca mediul sau actioneaza correct, atunci omul descopera ca toate acestea sunt pentru binele sau personal.

In acest mod, consimtamantul meu de a rezista inseamna ca eu ma pregatesc sa accept orice revelatie a raului si sa o transform in bine. Daca, oricum, nu sunt pregatit pentru asta, atunci orice noua revelatie a raului imi pune piedica si eu nu vreau sa merg inapoi, esuind in disperare sau, pur si simplu sa nu stiu ce sa fac. Si asa, sansa care mi se oferise,  sa-mi fie luata.

Influenta mediului care mentine o conexiune cu scopul, directioneaza in mod constant persoana spre scop. Aceasta este pregatirea corecta, consimtamantul de a rezista. Daca am pregatit aceasta forta, raul va fi dezvaluit apoi, in conformitate cu asta si il vad ca pe o parghie pentru a ajunge la bine.

Din prima parte a Lectiei de Cabala din 03.02.2011, Scrierile lui Rabash

Apleaca-ti capul si ia cat de mult poti

Intrebare: De unde luam puterea sa acceptam corectiile?

Raspuns: Din mediu. O persoana singura nu are taria sa mearga mai departe un singur centimetru. Daca grupul iti da importanta realizarii scopului, aratandu-ti cat de joasa si detestabila este starea ta actuala, atunci vei avea forta de a te trezi din aceasta stare la o stare mult mai avansata.

Exprimata altfel, daruirea devine mai buna in ochii tai chiar daca iti parea rea mai inainte. Obisnuiesti sa te gandesti, « De ce trebuie sa daruiesc si sa ma unesc cu prietenii ? Asta nu-mi face placere. Nu sunt capabil de asta. » Dar prietenii iti arata ca asta este dezvoltarea. Vezi ca toti aspira la asta si apoi invidia, dorinta inflacarata si mandria ne imping inspre acelasi lucru. Si apoi poti deja sa o faci.

Totusi, asta se intampla asa doar cu conditia ca tu sa iti pleci capul in fata mediului. Ca sa faci asta esti alimentat cu tot ce ai nevoie. Ai forta auto-respingerii, dar nu o folosesti, nu poti face nimic. Ai fost adus in grup si ti s-a spus : « Ia ». Aici incepe libera ta alegere. Sa iei sau nu?

“Sa iei” inseamna sa te anulezi pe tine, sa iti pleci capul. Mergi mai departe, fa asta si vei avansa. Cu cat mai umil si mai mic te simti in relatia cu prietenii, cu atat mai mult ai nevoie de sprijinul lor. Apoi vei putea sa primesti de la ei realizarea umilinta ta si maretia Creatorului pentru a avansa corespunzator.

Daca nu te apleci in fata lor, atunci ramai un « cocos » cu capul ridicat, si vei ramane la stadiul animat.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 2/21/11, Scrierile lui Rabash