Tag Archives: SInai

Drum lung spre Templu, partea a patra

Moise și dobândirea Torei

Babilonienii care au respins metodologia lui Avram s-au împrăștiat în lume, în toate țările. Grupul lui Avram a plecat din Babilon și s-a dus în Canaan. Apoi, au coborât în Egipt după care s-au întors în Canaan, care a devenit mai târziu teritoriul Israelului.

Grupul lui Avram a trecut prin multe frământări. Principala misiune a grupului a fost ca, la momentul potrivit, să dea mai departe metodologia conexiunii babilonienilor, adică lumii întregi.

După Avram, mai multe generații de cabaliști au apărut: Isac, Iacob, Iosif și, în cele din urmă, Moise. Ei au revelat modurile de implementare practică a metodologiei. Moise a ridicat grupul lui Avram la un nou nivel de unitate numit dobândirea Torei.

A trebuit să se unească la un nivel mai înalt pentru a ajunge la muntele urii, Muntele Sinai, în locul Turnului Babel. Pentru asta, trebuia să se refere la o forță mult mai puternică. Dacă vor reuși, metodologia numită Tora li se va dezvălui.

Tora este înțelepciunea Cabala care urmărește revelarea Creatorului creaturilor, în această lume. Tora scoate la lumină rețeaua de conectare care ne unește prin relații binevoitoare, căldură și afecțiune reciprocă. Cel mai important principiu al Torei, iubește-ți aproapele ca pe tine însuți, trebuie să ne conducă de la iubirea pentru ființele create la iubirea pentru Creator.

Moise a revelat metodologia poporului Israel care a trecut prin exilul din Egipt și a primit un egoism imens în urma exilului. Egoismul lor a ajuns la un grad mult mai mare față de cei care erau asociați cu Turnul Babel.Turnul Babel plus egoismul crescut în Egipt a transformat Muntele Sinai (ura), astfel au primit șansa de a munci pe Muntele Sinai îmbunătățind relațiile dintre ei.

După revelarea imensului sistem al naturii, poporul Israel și-a dat seama că misiunea lui era să corecteze realitatea și umanitatea, inclusiv pe babilonienii de care au fugit odată.

Corectarea are loc în doi pași: primul pas este să se ridice poporul Israel astfel încât să devină unul singur cu o singură inimă. Această muncă se numește 40 de ani de rătăcire în deșert.

După această fază, poporul Israel ajunge la o stare de o așa unitate încât devine posibilă construirea tipului de conexiunea numită Templu. Templul reprezintă vasul sfințeniei în numele dăruirii și iubirii reciproce.

Vasul se numește Templu (casa sfințeniei); divinitatea este dăruire și iubire. Totuși, oamenii nu erau capabili să mențină un nivel atât de înalt mai mult de o clipă; imediat au căzut de la acest nivel.

Marea dragoste și unitate pe care le-au atins pentru un scurt moment s-au prăbușit. Oamenii s-au împărțit în grupuri ostile și s-au luptat unii cu alții.

Au continuat să cadă și mai jos până când Nebuchadnezzar a distrus Templul. Nu este vorba despre distrugerea vreunei construcții în Ierusalim; este vorba despre forțele egoiste ostile care au distrus unitatea dintre oamenii lui Israel.

Au ajuns la o minunată stare de unitate. În interiorul ei, a fost revelat sistemul guvernării superioare care conduce întregul univers. Dintr-o dată, frumoasele structuri rotunde au început să putrezească, să se deterioreze și au explodat. Mari grupuri s-au detașat din poporul Isarel: Saducheii, K’tzinim (nobilimea) și alții.

Ca rezultat, s-au prăbușit. Evreii au devenit străini unii față de alții ca și cum erau deja împrăștiați prin alte națiuni, așa cum este scris în Estera. Totuși, eu și-au amintit că au fost uniți la un moment dat în istorie, dar acest fapt a dispărut și nu mai era important pentru ei.

Situația s-a înrăutățit. Procesul istoric, adică sistemul de guvernare superior cu care se familiarizaseră înainte, nu i-a lăsat să rămână în același stadiu pentru totdeauna. Primul om Adam, alături de cabaliștii care l-au urmat, au descoperit că lumea trebuie să ajungă din nou la unitate.

Este scris în Viețile profeților: Oricine Mă va cunoaște; Casa mea va deveni Casă de Rugăciune pentru toate națiunile. Toți se vor uni. Lupul trebuie să stea alături de miel. Lumea trebuie să ajungă la unitate și armonie care include toate aceste stări. Acest nivel se numește al Treilea Templu.

De pe KabTV, O nouă viață, 05.07.2015

Scurte povestiri: de la rătăcire în deșert la ultimul exil

După ce a fost la poalele Muntelui Sinai, poporul Israel a început procesul de auto-corectare interioară numit patruzeci de ani de rătăcire în deșert.

Patruzeci de ani este o perioadă de timp (chiar dacă asta nu are nimic cu timpul real, ci indică un anumit număr de etape), ridicându-se complet deasupra egoismului și corectând părțile sale până la punctul de realizare al altruismului complet.

Totuși, asta nu înseamnă că erau uniți cu Creatorul. Ei au atins o stare în care erau doar în picioare în fața Lui, dar nu au fuzionat cu El. Chiar dacă proprietatea de dăruire reciprocă era deja în ei, ei nu se ridicaseră la gradul de iubire reciprocă.

În acest stadiu, au trebuit să pună în aplicare o altă tendință numită iubire reciprocă, adică, a trece de la o stare de ”nu face altuia ce ție nu-ți place să ți se facă” la ”a iubi aproapele lor ca pe ei înșiși”.

Primul criteriu a fost atins în deșert și asta înseamnă că nu ar fi avut niciodată o dorință sau un gând de a face rău altuia, indiferent de utilitatea aparentă. Totuși, nu este gradul care le-a permis să atingă nivelul ”iubește aproapele său ca pe sine”, care este o condiție prealabilă pentru a restaura marele universal egoism intern și de a-l redirecționa spre altruism și spre uniune cu ceilalți.

Acest nivel poate să fie atins în procesul de cucerire al pământului Israel, unde șapte națiuni (șapte calități egoiste gigant) au trebuit să fie depășite. Acest proces este numit războiul de eliberare. Cu alte cuvinte, cucerirea națiunilor care le face să părăsească țara sau sunt ucise, adică modificarea egoismului care este asociat ultimei etape de corectare în țara lui Israel.

Corectând interioritatea, israelienii ating starea numită Templul, adică, au atins dezvăluirea Creatorului între ei, în timp ce au fost uniți pentru aproximativ 800 de ani înainte de distrugerea Templului.

Această perioadă a fost plină de numeroase reveniri, ascensiuni rapide și căderi cruciale, războaiele cu Roma și Grecia, și diferite conflicte locale. Singurul motiv pentru aceste evenimente care s-au derulat a fost de a consolida legăturile dintre poporul lui Israel.

Oamenii au atins starea de corectare și uniune cu Creatorul. Ei cunoșteau scopul vieții lor și au realizat că existau în lumea eternă, perfectă, infinită.

Acțiunile lor fizice și realizarea spirituală erau inseparabile. Totuși, au început, puțin câte puțin, să alunece de la această înălțime, până ce au căzut complet.

Întrebarea este de ce această situație a fost creată dacă au atins starea de corecție completă? Ea le-a fost dată pentru a corecta babilonienii în întreaga lume, care au rămas într-un grad egoist din Babilonul antic, la un nivel egoist foarte scăzut. Babilonienii nu au cunoscut Egiptul, nici nu au făcut vițelul de aur.

Asta explică de ce poporul Israel, care s-a aflat deasupra egoismului, a căzut de la gradul său și a atins nivelul altor națiuni, menținând mereu un enorm potențial egoist.

Iată momentul în care a apărut antagonismul între poporul lui Israel și babilonieni (restul omenirii). Națiunile lumii nu asociază poporul lui Israel la această civilizație materială, acest popor nu  se simte ca și cum aparține acestei lumi. Este ceva ciudat, diferit de alte popoare.

Asta se poate resimți în numeroase mici detalii. Indiferent cât de mulți israelieni vor să fie ca alte națiuni care populează planeta noastră, ei nu pot să fie ca ele, deoarece ei nu vin din această lume, deoarece ei au căzut din spiritualitate în această lume.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 22.10.2014

 

În pragul unui mare eveniment

Întrebare: Ce să facem atunci când sentimentul unității începe să scadă?

Răspuns: Vă sfătuiesc ca fiecare să se implice serios într-o mai mare unitate. În plus, asta ar trebui să fie destinată realizării unei singure dorințe orientată spre conexiunea unde Creatorul apare.

Trebuie să dezvoltați acest gând în voi, să-l căutați constant, să-l analizați, să-l adunați, să-l tratați și să-l rafinați. Acesta ar trebui să frământe în permanență în interiorul vostru și aveți nevoie să îl ”absorbiți” ca o bomboană. Încercați să vă susțineți reciproc și să vă tratați reciproc cu o mai mare sensibilitate. Nu vă distrageți unii pe alții de la gândul despre spiritualitate. Citiți din nou ceea ce scriu cabaliștii asupra condițiilor de uniune de la Muntele Sinai pentru ”a fi un om cu o singură inimă”. Acestea sunt condițiile pentru revelarea Creatorului.

Întregul grup mondial se află în pragul acestui eveniment. Ce este necesar pentru a ajunge la acesta? Găsiți materiale în legătură cu a sta în jurul Muntelui Sinai și citiți-le, încercând să nu percepeți limbajul surselor în mod religios.

Rămâneți constant într-o intenție tot mai precisă, clară, comună, reciprocă și unită, astfel încât toate intențiile voastre să se conecteze între voi și să creeze un gând general unic prin care Creatorul se va revela. Puteți realiza asta.

Nu confundați acest scop cel mai important cu faptul de a ieși spre marele public. A ieși printre oameni este doar pentru a vă ”întări” un pic mai mult, a vă oferi nevoi spirituale suplimentare.

Din congresul de la Soci, ”a doua zi”, Lecția 6, 14.07.2014

Cine suferă din plăgile Egiptene?

Întrebare: De ce condiţiile pentru a deveni ca un singur om cu o singură inimă apar numai la Muntele Sinai şi nu înainte, în timpul exodului din Egipt?

Răspuns: Un singur om cu o singură inimă este deja o corecţie pe care o putem obţine numai dacă Creatorul este revelat. El face această corecţie asupra noastră. Cum pot, oamenii care încă sunt în Egipt, în dorinţa lor egoistă, să fie obligaţi să se unească ca un singur om cu o singură inimă?

Dacă încă sunt scufundat în egoismul meu şi încă nu am scăpat de Faraon, nu m-am ridicat deasupra egoului, cum mă pot uni cu ceilalţi ca un singur om? Scap din Egipt cu ajutorul Luminii, datorită dorinţei mele de a ieşi afară, de  a ieşi din egoul meu! Există un punct în mine cu care doresc să ies afară şi la care vreau să mă relaţionez, să mă identific cu el. Îmi doresc să mă conectez cu ceilalţi numai prin aceste puncte. Pentru moment, abia îmi doresc asta, dar nu sunt în asta încă.

Alergăm după salvare împreună. Totuşi, nu este nicio unificare încă între noi; această întreagă evadare este dusă de forţa de Sus. Nu înţelegem că nu facem nimic de unii singuri încă. Numai ne pregătim cât de mult putem.

Este scris: Şi copiii lui Israel au plâns din această muncă! Ne aflăm în faţa Faraonului şi a plăgilor Egiptene şi nu este nicio cale de scăpare: Aceste lovituri vin asupra noastră şi ne ajută să ne separăm de ego. Cine suferă din aceste lovituri? Faraonul din noi, egoismul, el o face. Şi sufăr aşa de mult din această cauză, încât sunt dispus să ies din el.

Imaginaţi-vă ce se va întâmpla dacă anumite plăgi Egiptene ar cădea asupra  lumii noastre şi nu ar mai fi nimic de mâncat sau de băut, nu ar mai fi aer de respirat – ar fi imposibil să primim ceva daca acţionăm în mod egoist! Şi atunci nu ar mai fi nicio altă şansă decât să fugim, neştiind unde, în întuneric, cu ochii închişi, numai să fim salaţi de la o stare fără speranţă. Am distrus Pământul şi societatea umană şi am obţinut o stare în care fiecare moment din viaţă ne produce dureri îngrozitoare. Abia atunci suntem gata să fugim.

Pentru moment, este doar o fugă generală de dragul salvării şi nu al unităţii. Înţelegem că trebuie să ne unim ca un singur om cu o singură inimă, dar pentru moment suntem incapabili să ne imaginăm ce înseamnă asta. Pentru a înţelege, trebuie însă să atingem Muntele Sinai (muntele urii) şi să mergem prin Marea Finală (Yam Suf) pe drum.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/10/2011, Scrierile lui Rabash