Tag Archives: Sitra Achra

Multumesc pentru dorintele sparte

Baal HaSulam, Shamati #8, „ Care este diferenta dintre o umbra a Kedusha si o umbra a Sitra Achra”:  Trebuie sa observam doua discernaminte in aceasta umbra, adica in ascunderea ei:

1. Cand cineva inca are abilitatea de a invinge intunericul si ascunderile pe care le simte, sa il justifice pe Creator si sa se roage Creatorului ca Acesta sa ii deschida ochii pentru a vedea toate tainuirile pe care le simte ca vin de la Creator, cu alte cuvinte ca, El face toate acestea unei persoane, astfel incat persoana sa gaseasca propria rugaciune si sa tanjeasca la El… in acest stadiu, persoana inca mai crede in Providenta Sa.  

2. Cand cineva ajunge la un stadiu in care nu mai poate sa suporte si spune ca toata suferinta si durerea pe care le simte, se datoreaza Creatorului care i le-a trimis, astfel incat sa aiba un motiv de a se inalta in grad, iar atunci persoana ajunge la un stadiu de erezie. Asta se datoreaza faptului ca ea nu poate crede in Providenta Sa si in mod natural nu se mai poate ruga. 

Totul functioneaza conform aceluiasi principiu: „Nu exista nimeni Altul inafara de El, Cel Bun si Generos”. Toata munca noastra consta in a atinge acest principiu, in fiecare din stadiile prin care trecem. Trebuie sa ne evaluam intregile vieti in concordanta cu acest principiu, iar acest lucru este imposibil fara sprijinul mediului inconjurator. Altfel, o persoana nu poate reusi.

Toate stadiile ne sunt trimise de catre Creator, cu alte cuvinte ele sunt determinate de influenta Luminii superioare asupra Reshimot (genele informationale) si stadiului lor comun, una fata de cealalalta. Dar intre Lumina si Reshimo ramane un spatiu gol pentru liberul nostru arbitru si eforturile noastre. Si o persoana trebuie sa umple acest spatiu.

Exista o lipsa de contact cu fiecare, iar aceasta se numeste ascundere. O persoana trebuie sa depuna efort in asta, cu scopul de a indeparta ascunderea si de a completa contactul dintre el si Creator, dintre Reshimo si Lumina, si sa aduca implinire intre acestea. Reshimo este revelata ca sfaramare si de aceea este intotdeauna descoperita ca discomfort, deficienta, respingere si ascundere. In final, aceasta este o marturie a spargerii, iar eu am nevoie sa accept asta ca pe o chemare catre contact, in toate situatiile care sunt create.

Aceasta se numeste munca deasupra motivului. Se poate ca in inima si mintea mea sa fie un sentiment neplacut, ca nu pot integra toate problemele mele cu Cel Bun si Generos, dar in ciuda tuturor acestor lucruri, munca in mintea si inima mea, nu ar trebui sa depinda de stadiul meu interior. Aceasta inseamna ca sar peste Reshimo care este revelata, inaltandu-ma deasupra Reshimo sfaramata, ca si cum aceasta Reshimo a fost corectata. Deci, simt ca si cum am atins revelarea singurei forte absolut binevoitoare si stau fata in fata cu Creatorul.

Si atunci ii multumesc Creatorului pentru dorintele mele sfaramate, deoarece doar in acest mod,  pot atinge spiritualitatea, avantajul Luminii fata de intuneric. Exact in contradictia dintre Reshimo si Lumina, descopar ce este Lumina de fiecare data.

Din Pregatirea pentru Lectia zilnica de Kabbalah 2/23/14

Cum putem transforma noaptea în zi?

“Introducere la Cartea Zohar”, “Tora şi o Rugăciune”, articolul 182: Vino şi vezi acest sfat pentru om: când se duce noaptea la culcare, ar trebui să ia asupra sa regatul de sus cu toată inima lui şi să vină mai devreme să îşi depună sufletul Lui.

Iar când face asta, autoritatea nopţii nu îi mai poate găsi prihană şi nu îl mai poate opri din munca plăcută a Creatorului, deoarece pentru el seara şi dimineaţa sunt o zi, iar noaptea este doar o parte reală a zilei. Prin urmare, el este salvat din orice boli grele şi de toate spiritele rele, care nu îl controlează, deoarece noaptea lui deja s-a îndepărtat de domeniul Sitra Achra. Nimic nu îl poate despărţi pe el de Divinitatea sfântă. Nici forţele din Sitra Achra şi nici Din (judecata) nu mai guvernează asupra sa.

Cum putem transforma noaptea în zi? Bineînţeles că nu există noapte sau zi, pare aşa doar în dorinţele mele corupte. Dacă sunt trezite în mine lipsuri adiţionale, şi este timpul să le corectez, atunci simt în ele întuneric, noapte. Noaptea este lipsa unităţii, lipsa revelării Creatorului, lipsa forţei dăruirii care ar trebui să îmi umple toate vasele.

Vasele mele sunt realitatea mea. Întreaga lume este vasul meu, nivelul mineral, vegetal, animal şi toţi oamenii sunt în mine. Dacă acest vas este umplut de forţa iubirii şi de dăruirea care uneşte totul într-un întreg, atunci nu mai există mare sau mic, departe sau aproape; totul este un întreg. Deoarece iubirea acoperă toate păcatele şi şterge toate diferenţele. Asta înseamnă că descopăr Creatorul, El mă umple, şi mă unesc cu El.

Dar mai sunt încă în mine dorinţe necorectate, pe care încă nu le-am simţit şi nu le-am văzut niciodată, şi care se trezesc şi apar dintr-o dată. Încep aşadar să gândesc rău despre prieteni, despre grup, despre profesor şi despre Creator. Sunt aruncat dintr-o parte în alta până când mă ridic la ultimul nivel al corectării finale. Până atunci descopăr nivelurile ego-ului meu din ce în ce mai adânci, cu un Aviut din ce în ce mai crescut. Sunt aruncat foarte departe de spiritualitate sau chiar ajung să fiu cu totul inconştient de faptul că am fost vreodată în spiritualitate. Nivelurile inferioare ale Aviut-ului corupt care sunt revelate în mine sunt atâta de joase încât mă pot deconecta total de la ceea ce am avut înainte.

Atunci simt noaptea în dorinţele acestea. Noaptea este forţa separării, nu doar întuneric şi lipsa interesului spiritual. Sunt aruncat ori în starea de neputinţă totală ori în lipsa de respect pentru scopul spiritual şi pentru grup, ori pierd total recunoaşterea, şi cad înapoi în această lume, făcându-mi griji doar pentru existenţa fizică, ceea ce înseamnă că pierd chiar şi nivelul uman al acestei lumi şi cobor până la nivelul animal. Voi fi ca un cadavru, voi pica total şi nu mă voi mai putea mişca deloc.

Toate aceste forţe mă despart de adeziunea mea cu Creatorul, de singura forţă care domină şi umple toată realitatea prin calitatea iubirii şi dăruirii. Aceste forţe care mă despart sunt numite întuneric şi noapte. Dar există un înger numit noapte care aduce sămânţa la Creator şi întreabă: “Ce se va naşte din ea?” Asta înseamnă că noaptea este de fapt forţa care aduce sămânţa din care omul se dezvoltă. O persoană este renăscută în fiecare zi şi trebuie să îşi determine soarta: să fie rea sau dreaptă.

Din partea a 4-a din Lecţia Zilnică de Cabala 1/20/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Nu putem rămâne în echilibru stând într-un picior

Baal HaSulam, Shamati 19, “Ce înseamnă că, Creatorul urăşte corpul în muncă”: Trebuie să ştim că, “Dumnezeu l-a făcut pe unul precum pe celălalt”. Asta înseamnă că, există atât de multă dezvăluire în Kedusha, ca şi în măsura în care Sitra Achra (cealaltă parte) se trezeşte. Cu alte cuvinte, atunci când pretinde “totul este al meu”, înseamnă că întreg corpul aparţine Kedusha, Sitra Achra, de asemenea, susţine contrariul, că întreg corpul trebuie să servească Sitra Achra

Trebuie să ştim că este semnul că această muncă atinge ţinta. Întreaga natură, toate nivelurile de jos în sus, mineral, vegetal, animal şi vorbitor şi, de asemenea, toate nivelurile de amploare ale înţelepciunii, fiecare celulă, fiecare specie, sunt toate bazate pe conexiunea între contrarii. O diferenţă înseamnă opoziţie, un plus şi un minus. Totul, de la cele mai mici particule la marile structuri se conectează, deoarece ele sunt în opoziţie unele cu altele şi pot astfel, să adauge sau să completeze.

Deci, nimic nu poate fi stabil dacă nu este compus din două părţi opuse. Numai când două contrarii se pot îmbogăţi reciproc, în ciuda opoziţiei lor, ele pot exista. Este singurul mod în care conexiunea dintre ele poate exista şi este singurul mod în care pot exista. Acest principiu decurge din conceptul iniţial al Luminii, adică “ceva din ceva”, care a creat problema dorinţei de primire ca “ceva din nimic”. Noi putem descoperi Lumina doar în dorinţă şi dorinţa nu poate exista decât dacă Lumina o susţine şi o reînvie.

Deci, în întreaga creaţie, fiecare discernământ în fiecare gând, în toată dorinţa, întreaga acţiune implică mereu două părţi opuse, care sunt în echilibru relativ. Deci, dacă există bine, trebuie, de asemenea, să existe rău în interior care echilibrează bunătatea. Datorită răului o persoană poate descoperi bunătatea şi invers. Nu pot exista unul fără celălalt, aşa cum noi nu putem rămâne în echilibru stând într-un picior, ci avem nevoie, mereu, de două picioare. Este clar că noi ne dezvoltăm prin aceste două forţe opuse şi, de fiecare dată, depăşim cealaltă alternativă, piciorul drept este aşezat înainte, apoi piciorul stâng şi astfel, avansăm.

Deci, atunci când nu suntem prea dezvoltaţi, credem că totul trebuie să fie ideal şi acest ideal înseamnă un lucru pentru noi. Dar, atunci când creştem, înţelegem din experienţa noastră şi prin extinderea percepţiei noastre că, stările trebuie să fie complexe şi că mereu, trebuie să includă două forţe, două atribute opuse. Numai atunci ele pot exista, aşa cum este spus:” şi a fost seară şi a fost dimineaţă, o zi”, doar în funcţie de acest principiu.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013