Tag Archives: Slihot

Pocăința

Întrebare: Înainte de Roș HaȘana (Anul Nou evreiesc) când oamenii spun Slihot (rugăciuni de iertare) înseamnă ceva special? Ce reprezintă faptul că spun Slihot?

Răspuns: Cuvântul „slihot” deja spune că trebuie să cerem iertare în timpul acesta pentru păcatele și fărădelegile pe care le-am făcut. Dar ce înseamnă asta?

Pe parcursul Torei am primit o singură poruncă „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți este cea mai mare lege a Torei”.

Dacă ținem această poruncă obținem iubirea pentru Creator. Acesta este tot scopul vieții și al omenirii, un scop datorită căruia ne ridicăm peste această lume până la nivelul Forței Superioare. Omul trebuie să obțină toate acestea în timpul vieții lui, în această lume, în realitatea obișnuită.

Un om se corectează constant până începe să-i iubească pe ceilalți ca pe sine și, de la iubirea pentru creatură, ajunge la iubirea pentru Creator. Această iubire se numește dăruire. Dacă urc peste egoul meu și mă conectez cu ceilalți pot să fac orice de dragul lor.

Pe de altă parte, dacă rămân în natura mea egoistă, nu-mi voi permite niciodată să fac vreo acțiune altruistă oricât de greu aș încerca. Este imposibil de imaginat că voi începe dintr-o dată să iubesc pe altcineva și să fiu gata să-i dau tot ce am ca și cum ar fi copilul meu.

Egoul nostru ne împiedică, ne duce în confuzie, ne distrage de la direcția dăruirii, ne conduce în direcția opusă, opusă unității, conexiunii și dăruirii către ceilalți. În același timp, lumea este forțată să devină din ce în ce mai integrală și, asistăm astfel la probleme din ce în ce mai multe și viața noastră care devine din ce în ce mai dificilă.

Natura în întregime, lumea minerală, vegetală și animală este atrasă într-o unitate integrală. Natura ne împinge spre unitate și noi nu vrem. Suntem ca niște copii închiși într-o cameră și care se luptă continuu între noi.

Astfel înaintează lumea spre recunoașterea răului, a naturii egoiste care nu ne lasă să obținem scopul Creației despre care ne vorbește Tora: unitate, conexiune și iubire.

Tora ne vorbește despre o lege majoră a existenței lumii deoarece natura generală care înconjoară lumea noastră este bazată pe iubire și dăruire. Este opusul la ceea ce se întâmplă cu noi aici, pe această planetă, în această sferă închisă.

Când poporulIsrael a primit pe Muntele Sinai Tora, a acceptat condiția ca ei să își concentreze totdeauna forțele pentru obținerea iubirii pentru ceilalți. Aceasta este legea majoră a Torei și, prin ținerea ei avansam împreună cu toată Natura spre scop.

Dar pentru că natura noastră este opusă acestei iubiri, avem nevoie de ajutor de Sus. Avem nevoie de Lumina Reformatoare. Dacă cerem ajutor invocăm forța care ne corectează natura și ne ajută să construim conexiunea corectă dintre noi.

Omul a fost creat inițial cu natură egoistă și nu acceptă unitatea și iubirea pentru ceilalți dar, în același timp, există un mijloc de corectare a acestui ego și el este Tora, Lumina Reformatoare.

Cu alte cuvinte, există o forță specială numită Lumea Superioară, care influențează un om și îi schimbă natura lui în una opusă, ceea ce înseamnă că îl reformează și îi schimbă natura din una rea în una bună, prin corectarea înclinației sale rele în înclinație bună.

Astfel, scopul este clar: trebuie să obținem îndeplinirea legii iubirii aproapelui ca pe noi înșine și prin asta să obținem iubirea pentru Creator. Acesta este mersul general al Naturii. Dar, noi nu vom fi capabili să ne încorporăm în direcția corectă și să avansăm  cu viteza corectă spre corectare, dacă nu vom cere Lumina Reformatoare și nu vom folosi Creatorul în felul în care trebuie. Deci trebuie să ne auto-analizăm pentru a înțelege ceea ce ni se întâmplă.

Apoi vom descoperi că nu avansăm pe calea corectă. Fiecare pas pe calea corectării este numit Mițva (poruncă), ceea ce înseamnă îndeplinirea instrucțiunii „iubește aproapele ca pe tine”. Toată această cale spre iubire este împărțită în 613 pași, 613 acțiuni numite Mițvot.

Asta înseamnă că noi trebuie să continuăm constant să ne corectăm până obținem iubirea pentru ceilalți. Corectându-ne prin 612 acțiuni obținem a 613 -a Mițva – iubirea.

De aceea, înainte de Roș HaȘana spunem Slihot. În acest timp ne autoexaminăm: „Ce am făcut în ultimul an; cât de aproape am ajuns de iubirea pentru ceilalți, de conexiunea cu toată nația lui Israel?

Așa vom vedea că n-am făcut nimic și, chiar dacă am făcut a fost foarte puțin. De aceea cerem iertare! Trebuie să ne examinăm acțiunile pentru a vedea în ce măsură sunt ele opuse direcției corecte și, în funcție de asta să recunoaștem greșelile noastre și fărădelegile din starea pe care am parcurs-o. În acest caz vine iertarea.

Din KabTV „Slihot” 17/08/2015