Tag Archives: Spiritualitate

Introspectie:Cât de mult vrei să trăiești?

Umanitatea este complet panicată din cauza coronavirusului,

care ne obligă să oprim toată producția, tot comerțul, paralizează și blochează țări întregi.

Dar omul simplu se gândește în primul rând la familia sa, la copii și la hrana de mâine. El este preocupat în primul rând de cum va supraviețui. Și acesta este motivul pentru care lumea este de acord, că trebuie să înghețe totul: „Acum avem grijă de viață, apoi vom reporni industria și producția”.

De ce anume depinde soarta mea?

Cum să o influențez, cum să îmi garantez un viitor bun? Dacă aș cunoaște răspunsurile la aceste întrebări, atunci aș fi mai calm?

Toată lumea își pune aceasta întrebare, pentru că în primul rând suntem animale. În natură, există doar trei niveluri: neînsuflețit (mineral), vegetal și animal. Oamenii fac parte din regnul animal, fiind doar niște animale mai dezvoltate. De aceea, în primul rând, avem nevoie de mâncare, la fel ca animalele. Se spune că dacă „nu există pâine, nu există Tora”. Mâncarea este esențială pentru viață.

Dar în situația creată de Coronavirus, natura vrea să ne învețe și pune întrebarea invers: „Pentru ce vrei să trăiești? Doar din instinctul de autoconservare, ca toate animalele? Ei bine, acest lucru nu este suficient!”
Animalele pot trăi astfel, fără să-și mai facă griji pentru altceva, dar noi, oamenii, ar trebui să începem să ne întrebăm #pentru ce trăim? Și aceasta este deja o problemă.

Și astfel, vine Coronavirusul, ca un medicament amar și te întreabă: „Pentru ce trăiești? Nu te grăbi să răspunzi, gândește-te! Te voi ajuta: voi anula toate ocupațiile inutile pe care ți le-ai născocit și care acoperă 90% din totalul muncii tale.

Tot pământul a devenit un depozit pentru deșeuri.

Am construit un sistem care produce lucruri bune de aruncat, astfel încât să avem cu ce ne ocupa timpul. Nu putem exista dacă nu ne ocupăm astfel timpul. Dar brusc apare Coronavirusul și ne oprește, astfel încât nu mai putem alerga, vinde sau cumpăra.

Pare să ne întrebe: „Și cu ce te vei ocupa acum? Gândește-te de ce ai făcut toate acele lucruri și observă că nu au niciun folos! Ar trebui să te gândești deja altfel la viață, la sensul ei. Pentru ce trăiești?

Nu puteți construi un astfel de sistem de bandă rulantă, unde toți produc, produc și iar produc iar ultimul aruncă, astfel încât sistemul să înceapă din nou să producă și la capătul final să se arunce totul. Nu este nevoie de o astfel de muncă. Întrebarea este: Pentru ce trăiește omul? Până când vei găsi un răspuns, #stai acasă și meditează ”.

Uitați-vă că natura este iubitoare și atentă, ca o mamă, ca un tată, ca un părinte iubitor care vrea ca pruncul său să se gândească la sensul vieții, să învețe. Și dacă stai acum și îți faci griji doar pentru ceea ce vei mânca mâine, atunci hai să ne gândim la un nivel global. Nu ești singurul în această situație în care nu știi ce să faci și tocmai de acest lucru are nevoie acum umanitatea.

Prin urmare, nu ne temem de acest virus. Avem speranță! Dacă putem răspunde la întrebarea, pentru ce trăim, vom continua să existăm. Dacă nu putem găsi răspuns, nu vom continua să existăm.

Trebuie să ne dezvoltăm în continuare la nivel uman. Chestiunea aflării #sensului vieții este o trăsătură a omului. Și dacă trăiesc fără o asemenea întrebare, doar ca să exist, atunci întrebările mele sunt la nivel de animal.

 

Urcand Muntele Egoismului Nostru

Intrebare pe care am primit-o:  Simt ca in urma muncii pe care o depun, se dezvaluie in mine un rau mai mare . Stiu ca ar trebui sa daruiesc la majoritatea grupului in conformitate cu principiul, „iubeste-ti pe aproapele tau ca pe tine insuti”, dar sunt uimit de cat de mult rau nejustificabil exista … Ce trebuie sa fac?
Nu am fost capabil sa daruiesc si sa indeplinesc functiile mele in grup. Chiar m-am distantat de grup. Am senzatia ca acum urmez principiul, „fiecare persoana judeca in functie de propria nevoie.” In plus, nu mai am nici o dorinta de a darui pentru ca ma simt nesigur. Nu pot sa imi vindec mintea sau inima de aceasta problema. Cum ar trebui sa continui?

Raspunsul meu: Trebuie sa te opresti complet sa ii critici sau sa ii consideri pe ei ca fiind problemele tale. In realitate doar tu ii percepi in acest fel. Fiecare dintre noi are o dorinta necorectata, iar prin ridicarea deasupra acestei dorinte, vom atinge Lumea Infinitului.
Dorinta, in toate cele cinci lumi, este necorectata. Si cu cat mai mare este dorinta ta, cu atat mai mare vei fi o data ce o  corectezi. Pentru moment, trebuie sa faci ceea ce ti se cere de fiecare data. Acesta este modul in care vei actiona, pas cu pas, in directia scopului, prin corectarea dorintei tale. Si acesta este modul in care noi urcam muntele.

O lume spirituală? E simplu!

Întrebare: Cum este revelată lumea spirituală?

Răspuns: Zece oameni stau împreună studiind și discutând despre conexiunea dintre ei, în timp ce fiecare se anulează pe sine în fața celorlalți, și astfel se unesc.

Prin această unitate, ajung la sentimentul pe care lumea superioară îl revelează între ei. Aceasta este împlinirea înțelepciunii Cabala.

Este atât de simplu și de aproape! Datorită anulării egoului nostru, când urcăm deasupra lui, descoperim lumea superioară, sentimentul superior care conduce lumea noastră. Oricine poate să descopere asta !

Înțelepciunea Cabala ne spune cum să facem acest lucru într-o modalitate foarte simplă. Folosind această metodă, putem ajunge la o stare în care înțelegem acest sistem : cum funcționează, cum ne conduce și cum îi putem răspunde și cum putem să ne controlăm destinul.

De pe programul radiolului israelian 103FM, 12.07.2015

Sarbatorile ne conduc la perfectiune

În Tora, „Leviticul”, 23:01- 23:2: Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: Iată sărbătorile Domnului, pe care le veți vești că adunări sfinte, iată sărbătorile Mele.” 

O adunare sfântă la diferite nivele, acestea sunt sărbătorile.

Înainte să va adunați, oamenii s-au angajat cu seriozitate în muncă spirituală, încercând să se unească. Această perioadă se numește distanță dintre sărbători. O comunitate a maselor unite la un nivel mai înalt de unitate între ele, rezumă o sărbătoare.

Tora descrie ce sacrificii erau făcute și peste ce nivel al egoului, oamenii trebuiau să se ridice, cu scopul de a formă un stil particular al adunării sfinte, numite Paște, Shavuot, Sukkot, etc

Întrebare: Din punct de vedere spiritual, la ce punct îl conduce pe un om lanțul de evenimente?

Răspuns: La atingerea completei perfecțiuni. Din toate sărbătorile, acestea două sunt cele mai neclare: Shavuot și Purim. Așa pare, în special, Shavuot (primirea Torei), care durează doar o zi, și în timpul căreia ei citesc doar mici porțiuni, și mănâncă produse lactate. Primirea Torei este o celebrare enormă! Ce poate fi mai important decât asta? Obiceiul de a mânca produse lactate în acea zi, vine de la faptul că simbolizează proprietatea de a dărui, de a distribui proprietatea Torei.

Noi tratam Purim că o sărbătoare a unor copii. Acestea două sunt cele mai misterioase sărbători, pentru că trebuie să se ajungă la ele doar prin eforturi interioare foarte serioase. Că o regulă, cu cât unele stări sunt mai înalte, mai profunde, și mai puternice spiritual, cu atât ele sunt mai discrete, mai misterioase, și modeste.

Comentariu: Noi vorbim mult despre sărbătoarea de Paște, exodul din Egipt, dar, asta e doar începutul.

Răspuns: Acesta e începutul tuturor stărilor spirituale. Și în afară de asta, acesta e începutul anului, începutul lunii, și începutul fiecărui calcul în muncă spirituală.

Din „Secretele cărții eterne”, 5/28/14, KabTV

  

Învață să trăiești într-o lume integrală, Partea 1

Lumina a creat o dorință de a primi și apoi a divizat-o în cinci faze. Faza ”root” – Keter aparține mereu Luminii. Și, de aici, prima fază iese, care aparține dorinței, Kli, Hochma. Faza Hochma este dorința de a primi, care vrea să fie dăruitor precum Keter și devine Bina. Bina produce Zeir Anpin, un unic Kli care integrează primirea și dăruirea în sine. Și Zeir Anpin produce Malchut, care include toate caracteristicile în sine, și vrea să obțină totul; lucrul principal este să fie umplut.

Aceste stări sunt numite cele patru faze ale Luminii Directe, deoarece ele sunt create de Lumina care se extinde direct de sus în jos. Ultima fază, Malchut, care este singurul adevărat Kli, creatura, este, de asemenea, împărțită în cinci părți: 0, 1, 2, 3, 4.

Dorințele la nivelurile 2,3 și 4 sunt foarte puternice, dificile și mai ales egoiste. Sunt numite dorințe receptive, AHP. Dorințele la nivelurile 0 și 1 sunt dorințe ușoare, Galgata ve Eynaim (GE).

Scopul creației este de a aduce întregul Malchut la starea Keter, precum Creatorul. Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să aibă loc multe acțiuni, inclusiv spargerea. Și acum, depinde de noi să corectăm totul. Este interesant să notăm că anumite părți din Malchut care nu sunt pregătite să fie trezite la corectare de la sine și necesită trezire externă. Și există părți care se trezesc de la sine și tânjesc după scopul creației, pentru Creator. Ele doresc deja să atingă cerul și lumea superioară aici, în această viață. Acești oameni vin să studieze înțelepciunea Cabala; ei doresc să cunoască sensul vieții. Pentru ce trăim?

Mulți își pun această întrebare, în special în copilăria lor, de la vârsta de 5 ani, la 10 ani. Apoi, copilul crește și nu mai întreabă despre asta. În momentul în care atracția sexuală se dezvoltă în el, uită aceste întrebări cu privire la sensul vieții. Ce putem face? Asta-i viața. Societatea îl restrânge și încetează să se mai gândească la sensul existenței.

Printre unii oameni există Reshimot spirituale (amintiri) care îi forțează să caute sensul vieții. Și alți oameni nu sunt pregătiți nici măcar să-și imagineze întrebări ca aceasta. Dar, cu toții suntem părți ale aceluiași Kli, toată lumea trebuie să ajungă la corecție.

Unicitatea Kli-ului integral este că, fiecare parte cuprinde pe tot restul în sine. Este imposibil să se corecteze faza sursă sau prima fază fără să includă tot restul fazelor cu ele. Aceasta este legea sistemului integral.

Chiar și corpul nostru funcționează după același principiu, chiar dacă nu suntem conștienți de asta. Conform medicinei orientale, există puncte pe mâini și picioare, care reprezintă toate organele corpului: rinichii, inima, toate organele. Și este cu adevărat astfel.

Deci, pentru a ne corecta, trebuie să atragem spre corectare întreaga lume. Nu este alegere! În zilele noastre este o obligație! În perioadele precedente, cabaliștii se corectau pe sine deoarece nu exista posibilitatea de a vorbi deschis cu oamenii despre înțelepciunea Cabala și sensul vieții. Deci, cabaliștii erau în ascundere. Era chiar interzis să deschizi gura pentru a vorbi despre Cabala în public.

Situația a continuat până acum 30-40 de ani. A fost interzis să se vorbească despre înțelepciunea Cabala pe stradă, dacă cineva era dispus să audă. Dacă cineva descoperea că studiați Cabala, oamenii se îndepărtau de voi. Li librăriile nu vindeau cătți despre Cabala.

Deci, prin generații, din Babilonul antic, cabaliștii corectau ce era posibil, adică pe ei înșiși. Chiar acum 30 de ani, învățau în secret înțelepciunea Cabala. Și doar în vremurile noastre, Cabala a ieșit din ascundere și a devenit cunoaștere generală.

Dar, odată cu asta, noi trebuie să corectăm lumea; altfel, nu ne putem corecta pe noi. A fost suficient pentru cabaliști în trecut pentru a se corecta dar, pentru noi, asta nu este suficient. Numeroase surse au scris despre acest subiect.

Baal Hasulam scrie în articolul ”Arvut (garanție reciprocă)”. Dar, finalul corectării lumii va fi doar aducând pe toți oamenii din lume la munca Sa, așa cum este scris:”și Domnul va fi Rege pe întregul pământ (însemnând peste orice dorință); în acea zi, Domnul va fi Unul și numele Său va fi unul (Zaharia14:9)”.

Din Congresul de la Verona, 22.11.2014, Lecția 4

Unica bucurie

Întrebare: Care este diferenţa între bucuria în Tora și bucuria pe care o simţim în această lume?

Răspuns: Este imposibil să le comparăm. Prima, bucuria corporală, este temporară şi nu veşnică, este limitată de vasul dorinţei. Este atât de mică, ca și cum aţi fost blocați  în închisoare, în carceră şi v-ați bucura la o bucată de pâine şi la apa care vi s-a oferit.Este imposibil de a compara placerile acestei lumi cu cele din lumea spirituală, deoarece acestea sunt îndeplinite în diferite feluri. Cea mai reală si onestă bucurie în această lume este bucuria unui copil care se agaţă de mama sa, să simtă căldura ei şi să beneficieze de o plăcere fizică şi emoţională. În braţele ei, simte că este în cer, respiră parfumul ei, suge laptele ei, o aderarea totala la superior.

Nu există un sentiment mai bun, mai minunat, decât acest sentiment în lumea noastră. Altfel, un copil nu ar putea să crească. Dar este imposibil de a compara această plăcere cu plăcerea spirituală. Lumea noastra este fictivă şi temporară. Putem compara doar concepte care sunt legate într-un fel, care au o formulă comună, ca şi matematica sau fizica.

Trebuie să existe legături între ele, astfel încât poate fi verificat şi măsurată în comparaţie cu standardul. Aici, cu toate acestea, nu este nimic pe care putem să îl măsurăm.

Din partea 1 a Cabalei zilnic Lecţia 20/5/14, scrierile lui Rabasch

Ce este o „Întrebare” în spiritualitate ?

O întrebare în spiritualitate este o dorință (Hisaron, dorință) care declanșează Lumina Superioară. Lumina coboară și umple acestă dorința. Aceasta se numește o întrebare reală sau rugăciune. .
Cu toate acestea, până când se formează o astfel de întrebare adevărată,  se trece printr-o serie de întrebări preliminare, care sunt numite ” o rugăciune înaintea rugăciunii„. Cu alte cuvinte, înainte de a ajunge într-adevăr la rugăciune, la cerere, omul trece prin numeroase întrebări mici și inexactem până ce apare în cele din urmă  întrebarea corectă.

În general, toate întrebările se reduc la un singur lucru: „Care este sensul vieții? Merită să trăiești? Dacă d , de ce ” Aceasta este singura întrebare care există într-adevăr. Un om cere miliarde de diferite variante și în consecință, primește doar un răspuns parțial. Dar la sfârșitul corecției, toate se vor transforma într-o întrebare atât de mare, încât va primi un răspuns complet, uriaș (Zivug a Shalem ).

Întrebare: Ce fel de întrebări ar trebui să aducem la tine și care trebuie să fie clarificate în grup?

Răspuns: Este mai bine dacă veniți la mine cu o întrebare colectivă. Dacă aveți o întrebare care implică întregul grup, vă rog să veniți cu ea la mine.

Intrebare: Până în prezent, atunci când am găsit răspunsuri la întrebările mele din grup , am simțit că acestea sunt corecte.

Răspuns: Într-adevăr „până acum „. Este în acest fel pentru fiecare nivel, pentru mine și pentru toți. Răspunsuri care au fost corecte la acest nivel vor deveni incorecte atunci când vom ajunge la un nou nivel, deoarece Keter al Partzuf-ului inferior cheamă Malchut de superior.
De la o lecție în Rusia 2/10/14

Fiecare este un pic filozof

Baal HaSulam, Introducere în Cartea Zohar, articolul 23: Se pare că, o dată îmbrăcat într-un corp uman, el (sufletul) generează nevoi şi dorinţe şi idei pentru a satisface dorinţa sa de a dărui la maxim, adică să ofere mulţumire Creatorului său, în funcţie de dimensiunea dorinţei sale.

Întrebare: Pe de o parte, este spus că nu trebuie să ne lăsăm conduşi decât de ceea ce vedem dar, pe de altă parte, trebuie să ne detaşăm de materia corporală obişnuită “corp” şi “suflet” deci, cum putem integra cele două lucruri?

Răspuns: Eu văd lumea corporală în care trăiesc acum. Studiem asta în universităţi şi nu în lecţiile de Cabala. Pe de altă parte, noi studiem ceva care este deasupra, realitatea spirituală. Nu este în faţa ochilor mei şi trebuie să dobândesc o nouă perspectivă de a vedea. Nu am nevoie de ochi corporali pentru asta, ci spirituali.

Cabaliştii ne spun că, precum corpul fizic, există un corp spiritual şi este dăruirea. Viaţa în ea este Lumina care o umple. Corpul spiritual este, în realitate, Lumina Reflectată (Ohr Hozer) şi simţim corpul conform măsurii sale.

Sunt atras pentru a dărui celorlalţi conform nivelului Luminii Reflectate şi dăruirea pentru celălalt este sufletul meu. Este exact acolo unde este, în ceilalţi şi nu trupul care trăieşte şi moare. Nu avem nevoie de trup decât pentru perioada în care trebuie să anulez dorinţa mea de primire. Apoi, necesitatea corpului fizic dispare. Când ating primul nivel spiritual, înţeleg că nu are nimic de-a face cu corpul. Astfel de condiţii mi-au fost date pentru a exista înaintea revelaţiei. Această stare este necesară pentru a intra în lumea spirituală. Este locul în care umplu condiţiile preliminare. Ca şi cum stau în faţa uşii şi mi se spune: ”Puteţi intra dacă aveţi bilet. Nu aveţi bilet? Atunci, mergi şi munceşte şi cumpără un bilet şi poţi intra”. Eu muncesc în această lume pentru a cumpăra un bilet pentru realitatea spirituală şi, în timpul lecţiei, vorbim despre ceea ce se întâmplă în spatele uşii.

Întrebare: Atunci prin ce suntem diferiţi de filozofii care, se pare, spun acelaşi lucru?

Răspuns: În primul rând, avem dreptate atunci când nu dorim să livrăm fantezii aşa cum o fac ei, înţelegem că, de fapt, trebuie să vedem şi să simţim ceea ce vorbim direct de la sursă.

Este vorba despre o abordare sănătoasă care protejează împotriva erorilor şi furnizează un cadru ştiinţific clar. Filozofii greşesc în faptul că vorbesc despre lucruri care nu se simt, care sunt dincolo de percepţia lor şi sunt lipsiţi de orice bază faptică. Este o situaţie comodă: întâi, pentru că sunt plătiţi pentru asta şi în al doilea rând, vor să aibă ceva de-a face cu “spiritualitatea”.

În principiu, o persoană atinge un anumit “cap de pod spiritual” dar fără a munci asupra ei însăşi. Este motivul pentru care cabaliştii detestă filozofia. Există un filozof în fiecare din noi, deoarece ne place, în egală măsură, să pătrundem în spiritualitate fără a face un efort şi ne plac apariţiile diferitelor teorii nefondate.

În acelaşi timp, trebuie să explicăm totul: Chiar dacă mă simt, uneori, ca şi cum aş filozofa, este doar ego-ul meu. Adevărul este că nu putem cu adevărat, să discutăm despre lumea spirituală înainte ca noi să o atingem, este spus: “nu putem să ştim un nume sau cuvânt dacă nu-l atingem”. Respingem abordarea filozofică şi detestăm filozofii în noi, dar este imposibil să se facă fără ele, pentru că fiecare include întreaga lume în el. Deci, nu se vorbeşte decât despre ceea ce se petrece în inimile noastre.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 12.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Ca și cum ați fi…

Întrebare: De mai multe ori ați spus că o persoană studiază, să spunem, timp de zece ani, dar tot nu reușește să adere la grup, să devină un embrion spiritual. Deci ce se întâmplă, egoul crește pur și simplu?

Răspuns: Atunci când o persoană aderă cu adevărat la centrul grupului și devine un embrion spiritual, începe să se simtă ca și cum ar exista în lumea spirituală la capacitatea lui maximă. La fel ca în lumea noastră, un embrion care se află în pântecul mamei sale dobândește același lucru, pentru că tot ceea ce se întâmplă în corpul ei este, de fapt, făcut numai pentru el.

Un embrion spiritual este o stare care nu este simplă ci este o stare foarte înaltă de la care începe întregul nivel spiritual.

Să presupunem că au trecut zece ani de studiu pentru o persoană și tot nu a devenit un embrion spiritual; adică nu a reușit să se anuleze în fața grupului. Și indiferent de cât de mult îi vorbim despre asta, indiferent de cât de mult citește în surse, nu poate face nimic cu asta pentru că nu participă fizic la munca grupului; această persoană este arogantă, separată de grup.

Ne aflăm într-o lume specială în care chiar toate acțiunile noastre fizice astrag rezultate spiriuale; nu pot să-mi iubesc prietenii, îi urăsc, dar în ciuda a toate astea, tot mă forțez să stau cu ei, să le zâmbesc, să mă apropii de ei prin unele acțiuni exterioare sperând că asta mă va schimba, și mă schimbă cu adevărat. Dacă o persoană nu face acest lucru, atunci este păcat, chiar și după zece ani va rămâne la fel.

De la Convenția virtuală de la Moscova, Unitate fără limite, Ziua a doua, 14.12.2013, Lecția a doua

Garanţia reciprocă a bunei dispoziţii

Singura noastră problemă este stabilirea unei conexiuni potrivite. Pentru moment, nu suntem conectaţi deloc, dar când conexiunea  devine mai puternică şi mai precisă, vom avea nevoie să ştim cum să o realizăm.

Să presupunem că am milioane de şiruri de caractere de alăturat şi tu dispui de milioane de şiruri de alăturat şi trebuie să ştim cum să le unim corect, care şir se conectează la altul, în ce frecvenţă şi când, în ce ordine şi secvenţă.

 Esenţial este a se simţi importanţa obiectivului. Garanţia reciprocă este  sentimentul interior care ar trebui realizat, ce determină starea interioară a noii realităţi. Nu este doar un punct de conexiune între noi, se lărgeşte apoi şi devine un punct al noii realităţi. De aceea, avem nevoie de sentimentul importanţei care ne dă atât de mult şi care susţine şi favorizează punctul garanţiei reciproce, care devine mai târziu garanţia reciprocă între mine, care include întreaga lume şi Creator.

Este importanţa obiectivului, importanţa grupului şi importanţa prietenului. Trebuie să precizez constant lucrurile, să ştiu ce am nevoie în scopul de a creşte ideea de garanţie reciprocă la un moment dat: ce este redundant, adică ce nu am nevoie.

Importanţa muncii trebuie să fie mare şi noi trebuie să o evocăm în fiecare prieten.

În cele din urmă, ne întoarcem spre măreţia grupului care trebuie să impresioneze pe toată lumea într-un mod diferit, aprinzând gelozia, pasiunea, o dorinţă de respect, de control, cu alte cuvinte, folosind toate mijloacele pentru a ne încuraja şi a ne agita. Astfel, toată lumea ar trebui să muncească asupra tuturor. Garanţia reciprocă începe atunci când văd că este responsabilitatea mea ca prietenul meu să fie într-o stare de spirit bună fiind printre noi şi apoi, această garanţie reciprocă se dezvoltă tot mai mult.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 31.12.2013, Lecţie privind pregătirea pentru congres