In spiritualitate, o actiune este pretuita dupa taria ei si dupa ajutorul pe care l-a dat. De exemplu, mama are grija de un copil, incercand cu toata taria ei sa implineasca dorintele copilului. Acelasi lucru se intampla si intr-un grup. Eu incerc din greu sa ma unesc cu prietenii mei, pentru a le implini dorinta.

Facand asta, voi simti ca si prietenii se coboara inaintea mea. Ei au un obiectiv spiritual maret si sunt dispusi sa dea tot ce pot de dragul acestui obiectiv si ca sa ma ajute cat de mult pot. Obiectivul ii obliga sa faca acest lucru, in acelasi mod in care iubirea ii obliga pe parinti.

De aici, putem sa intelegem cum putem incepe sa Il realizam pe Creator. Initial, nu Il dezvaluim ca fiind mare, ci mic. Asta pentru ca El se coboara intentionat, pentru a ne ajuta sa realizam inaintarea spirituala. Si un copil o vede pe mama sa ca pe o „servitoare”, caci ea se pune complet la dispozitia lui.

Tot acesta este si modul in care Il dezvaluim pe Creator. Dar atunci, incepem sa intelegem treptat despre Creator ca El se exprima intentionat cu modestie in fata noastra si Isi coboara maretia, ca sa ne invete cum sa daruim.

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam scrie ca “Nu e nimic mai sus decat adevarul, si nimic mai jos decat neadevarul”. Dar cum putem sa stim ce este adevarul si unde sa il gasim? Lucrurile doar par adevarate in imaginatia si in fanteziile noastre, dar stim ca ceea ce ni se pare adevarat astazi se va dovedi a fi minciuna maine. Asta pentru ca dorinta noastra se schimba, iar cand se intampla acest lucru, se schimba si toate lucrurile pe care le vedem. Pentru ca se schimba materia, forma care fusese prezenta in materie ieri nu mai este vizibila astazi.

Se dovedeste ca azi functionam conform unei forme imbracate in materie si consideram aceasta ca fiind adevarul. Dar maine o vom da la o parte si vom spune ca a fost o minciuna, in functie de ceea ce vom vedea maine. Intotdeauna trebuie sa actionam pe baza dorintei si a formei imbracate in ea, in timpul clipei in care suntem in acea forma. Nu-mi pasa ca acum o suta de ani credeam altceva, iar peste doua sute de ani o sa cred altceva. Totul va fi nou – voi avea o noua viata, un nou cer si un nou pamant. Insa azi trebuie sa iau toate hotararile pe baza evidentelor de azi.

Rezulta ca nu avem dreptul sa ii judecam pe altii – cei care sunt deasupra noastra sau sub noi. Cum putem sa judecam pe cineva aflat la un nivel inferior noua, daca persoana aceea nu e corectata inca? La urma urmei, persoana are dreptate, in raport cu pozitia sa.

Toate greselile, problemele si pedepsele ni se dau pentru a ne “impaia” intr-o forma imbracata in materie, ca sa nu ne separam de materie si sa ne angajam in rationamente abstracte. Este extrem de important sa tinem minte acest lucru atunci cand studiem Zohar-ul. La urma urmei, Zohar-ul e menit sa ne duca in Lumea Spirituala, iar in aceasta zona, suntem foarte tentati sa cedam la fantezii si la misticism. Corpul nostru doreste acest lucru cu adevarat, caci asa va simti mai putina suferinta.

Trebuie sa facem eforturi ca sa ramanem impamantati, in cadrul materiei. Facand acest lucru, vom efectua o corectare. Trebuie sa introducem forma daruirii in forma noastra egoista de primire, dar ele nu se potrivesc una in alta; sunt absolut opuse, astfel ca sarcina noastra este extrem de dificila!

De aceea, Zohar-ul se ingrijeste atat de mult sa ne mentina intr-o stare de veghe cu privire la ce ni se intampla si ce forme se imbraca in noi. La urma urmei, separandu-ne de materie, am putea sa ne imaginam ca deja ne aflam in lumea daruirii si a infinitatii.

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Atunci cand studiem Zoharul, nu incercam sa explicam fiecare fenomen pe care il studiem; noi vrem sa il simtim. Cum e cu putinta sa explici ceva ce o persoana nu simte sau nu vede? De asta vorbim numai despre efortul pe care il face o persoana, atunci cand vrea sa atinga ceva ce nu cunoaste, nu vede, nu poate sa inteleaga, dar ar face orice ca sa ajunga mai aproape de acel lucru.

Eu va invat cum sa va concentrati pe Lumea Spirituala. Atunci cand dobanditi vederea spirituala, veti simti si, ulterior, veti si intelege. Asta inseamna versetul, „Judecatorul nu are nimic altceva, decat ceea ce ii sta dinaintea ochilor”. Ce sens are sa incercam sa memoram nume, daca nu stim la ce se refera ele? Acum invatam cum sa le realizam, pentru ca realizarea este atunci cand simti ceva cu o claritate extraordinara, cu toate simturile si cu toata inima. Existi in Lumea Spirituala si esti complet cufundat in ea. Practic, devii una cu ea.

Vorbim despre cum sa patrundem in senzatia unei lumi noi, ca un bebelus care incepe sa isi perceapa lumea in mod simplu si natural. Nu ii explicam nimic bebelusului de la inceput. Mai intai, el trebuie sa fie umplut de diverse impresii despre lumea noastra, iar apoi, putand sa diferentieze intre diferite calitati (rece vs cald, lumina vs intuneric, tare vs moale), el incepe sa isi formeze o minte care intelege catre ce ar trebui sa aspire si de ce anume ar trebui sa se indeparteze. Incepe sa discearna ce e placut si neplacut, ce e bun pentru el si ce e rau, ce e adevarat si ce e fals, ce ii place si ce nu.

Insa cu privire la spiritualitate, toate astea vin numai dupa ce am dezvaluit o bucatica a Lumii Superioare in senzatiile noastre. Acum, dorim sa realizam aceasta dezvaluire, aceasta revelatie, astfel ca nu vreau sa explic ce este in ea; vreau doar sa facilitez in voi aceste noi senzatii.

Trebuie sa ne “deconcentram” vederea de pe aceasta lume si sa incetam sa o mai vedem, ca sa incepem sa o vedem intr-un alt fel, printr-o noua concentrare, concentrandu-ne atentia pe altceva. E ca si cu acele imagini 3-D care, la inceput, par o adunatura haotica de forme dezordonate. Dar daca iti deconcentrezi vederea si incetezi sa te mai concentrezi pe suprafata imaginii, daca incerci sa arunci o privire inauntru, fara sa te focalizezi pe imaginea in sine, ci patrunzand deliberat inauntru – atunci incepi sa o vezi. Si aici trebuie sa facem acelasi efort – dar prin sentimente, mai degraba decat prin vedere – atunci cand citim Cartea Zohar, iar apoi, prin senzatia acestei lumi, vom simti Lumea Superioara.

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Kabbalah spune ca oamenii nu ar trebui sa practice misticismul, ci ar trebui sa trateze tot ce are loc, dintr-un punct de vedere realist. Pe de alta parte, metoda Kabbalah este bazata pe „miracole” de Sus – lucruri care sunt irationale si de neinteles, dupa cum ai explicat. Cum se potrivesc aceste lucruri impreuna?

Raspunsul meu: Noi suntem situati intr-o parte a naturii – in partea materiala, care este separata de cealalta parte a naturii – partea spirituala. E nevoie de eforturi pentru a ne uni cu partea spirituala, dar daca le facem, atunci vom face o „descoperire” a unitatii care este acolo.

Asta seamana cu un miracol, pentru ca noi nu vedem conexiunea intre eforturile noastre si revelatia spirituala. Daca am sti ce este aceasta conexiune, am intelege clar cate eforturi trebuie sa depunem, pentru a obtine ceea ce vrem. Insa aceasta conexiune pare sa nu existe, pentru ca noi existam inlauntrul calitatii primirii, inlauntrul egoismului si nu simtim calitatea daruirii in aceasta stare.

Noi nu facem actiuni de daruire si nu avem un contact evident cu Lumea Spirituala. Cu toate astea, exista un sistem pe care il activam cu actiunile noastre egoiste, pe care le facem pentru a atinge lumea spirituala; acest sistem atrage asupra noastra Lumina care Reformeaza, Or Makif. Este un sistem de conexiune intre noi – egoism – si lumea spirituala – daruire – si este descris prin versetul, „Am trudit si am gasit”.

Suntem deconectati de spiritualitate si nu aspiram deloc la ea. Noi ne imaginam spiritualitatea sub forma unui profit sau a unei constatari, mai degraba decat ca pe calitatea daruirii. Insa chiar si genul acesta de stimulent este capabil sa atraga treptat asupra noastra Lumina care Reformeaza. Ca urmare, incepem sa avem o dorinta mai mare pentru calitatea spirituala a daruirii.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Lumea spirituala este o lume de forte care actioneaza conform unor legi pe care le intelegem partial, desi unele aspecte raman necunoscute – la fel ca stiintele general acceptate, care exploreaza natura acestei lumi. Noi intelegem parti din lumea spirituala, iar alte parti raman ascunse.

Trebuie sa adoptam o abordare strict stiintifica si sobra fata de cercetarea spirituala, asa cum facem atunci cand studiem natura fizica. Ceea ce astazi e ascuns, maine se va dezvalui. Stiinta Kabbalah ne ofera instrumentele de cercetare (Kelim), care se pot asemui unui microscop din noi, pe care il putem folosi pentru a vedea fortele spirituale, fortele daruirii.

Insa trebuie sa detinem puterea daruirii, pentru a putea sa masuram aceste forte, sa le vedem si sa le discernem. O fiinta omeneasca interpreteaza toata cunoasterea si toate experientele pe care le primeste prin sine.

Dupa ce imi dezvolt puterile daruirii, le acordez, asa cum as acorda un microscop sensibil, pe care il folosesc ca sa patrund in profunzimea materiei (dorintei), unde observ diverse fenomene (a da si a primi), in conformitate cu sensibilitatea vasului perceptiei mele (Kli).

In orice stiinta, noi slujim intotdeauna drept instrument, pentru ca noi suntem cei care, in cele din urma, primim cunoasterea, iar intr-o anumita masura, o facem subiectiv. Atunci cand studiem stiinta Kabbalah, o facem constient, iar noi devenim un instrument de cercetare. Insa cercetarea insasi trebuie sa fie pur stiintifica. Cercetarea noastra devine obiectiva, pentru ca este in natura noastra sa ne straduim sa ajungem la obiectivitate.

In multe randuri, kabalistii au spus, „Te voi cunoaste dupa actiunile Tale”, „Cunoaste-ti Creatorul si slujeste-L”, „Caci toti, de la cel mai mare la cel mai mic, Ma vor cunoaste”.

Exista numai doua forte (proprietati) in tot universul: Lumina (proprietatea daruirii) si dorinta de a fi multumit (proprietatea primirii) pe care a creat-o aceasta. Orice altceva decurge din aceste proprietati.

Acelasi lucru este valabil si in matematica: avem un zero, si avem o valoare care e alta decat zero. Orice altceva decurge din aceste valori si este pur si simplu o chestiune de calcul. Fizica este si ea la fel: exista doua forte, care sunt diferite una de alta.

Acelasi lucru este valabil si in cazul Luminii Superioare. In momentul in care apare un punct care este putin mai intunecat decat Lumina, avem doua proprietati diferite. Acesta este momentul in care incepe progresul si in care apare stiinta Kabbalah.

Ca si in cazul oricarei alte stiinte, Kabbalah studiaza discrepantele dintre doua forte (fenomene). Acest lucru devine posibil prin intensificarea diferentelor dintre ele, cu ajutorul unui microscop (analiza), sau prin gasirea unor puncte de conexiune (sinteza).

Stiinta se bazeaza pe gasirea interactiunilor dintre doua forte – Creatorul (daruirea) si creatia (primirea) la toate nivelurile manifestarii lor in interiorul dorintei (materiei). Este imposibil sa identificam si sa studiem o forta fara cealalta. Cu ajutorul analizei si sintezei, studiem interactiunea lor si apoi ajungem la anumite concluzii. „Nu exista Creator fara creatie si nu exista creatie fara Creator”.

Contemplarea unei singure forte este gresita si nu va duce la concluzii stiintifice, ci mai degraba, va genera deliberari despre o forma abstracta. Atunci cand spun, „Proprietatea daruirii”, ce vreau sa spun? Ce este asta? Cui ii da ea? Pe cine influenteaza? Unde apar semnele ei? Cum stiu ca e daruire? Raspunsul este: intelegand opusul.

Putem sa ne dam seama de diferenta numai comparand contrariile – studiind pe cineva care primeste. Nu putem sa spunem, pur si simplu, ca ceva este pozitiv, pentru ca este pozitiv in raport cu ce? Unde este negativul?

Cu alte cuvinte, nu poti sa discerni ceva ca atare – poti sa discerni ceva numai in relatie cu altceva. Fundamentul oricarei stiinte se afla in comparatii. Nu exista nimic altceva in univers, in afara de doua forte.

Aceasta abordare este respectata cu strictete in stiinta Kabbalah. Daca te indepartezi de materie si de forma care defineste materia, ea devine misticism.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cel mai important lucru pentru noi acum este sa formulam abordarea corecta a studiului. Cu adevarat, nu exista nimic de studiat in cartile de Kabbalah, de vreme ce putem sa studiem numai ceva ce putem sa simtim prin sentimentele noastre si sa investigam cu ratiunea noastra. Insa ceea ce facem in prezent este sa asteptam si sa ne  contam pe o forta miraculoasa (Segula), pe Lumina Superioara, incercand sa o atragem la noi.

Noi existam in starea de ascundere (simpla si dubla), pana ce trecem de Machsom si incepem sa simtim Lumea Superioara. Deocamdata, sarcina noastra este sa iesim din starea inconstienta si sa incepem sa simtim ca suntem in starea de ascundere, ca ceva ni se ascunde. Aceasta descoperire (sau senzatie) a ascunderii este ceea ce ne va duce la relevatie.

Ar trebui sa ne simtim ca si cum am fi in intuneric si ar exista cineva care asteapta in apropiere, urmarindu-ne prin crapaturi si prin ferestre – “Metziz Aleynu Mi Halonot.”. Atunci cand ajungem la revelatie, primul stadiu va fi “daruirea de dragul daruirii”—calitatile Bina, Hafetz Hesed.

In acest stadiu nu exista investigare, ci noi doar dobandim calitatile si forta daruirii. Aceasta este starea revelatiei simple. Apoi, inaintam la “primirea de dragul daruirii”, unde putem sa facem investigatii. Acesta este stadiul revelatiei duble.

Daca raportam asta la stadiile umane de crestere, atunci primul stadiu de ascundere (in care existam in prezent) este ca o copilarie. Apoi, ne ridicam la nivelul “daruirii de dragul daruirii” si dobandim calitati spirituale – calitatile Bina. Asta se poate asemana cu stadiul acumularii de cunostinte si al invatarii sau, cu alte cuvinte, adolescenta, tineretea si formarea (scoala, facultatea).

Dupa aceea, incepem sa primim de dragul daruirii. In acest stadiu, suntem ca un savant care investigheaza si invata despre lume, facand noi descoperiri. Aici incepe stiinta; este momentul in care lucram activ cu dorintele, primind inauntrul lor, de dragul daruirii. Ca urmare, putem sa le investigam, fiind similari cu Creatorul.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

O persoana care a evoluat este diferita prin aceea ca este pregatita sa suporte mari suferinte pe o lunga perioada de timp in vederea atingerii unui mare tel, deci necesita un mare efort si mult timp pentru a-l realiza. Gradul de dezvoltare al unei persoane este determinat de cat de mult timp si efort este dispusa sa investeasca pentru a merita o rasplata, dat fiind  faptul ca este capabila sa-si imagineze un tel care sa merite un asemenea efort.

Vedem in lumea noastra ca exista oameni care traiesc si fac rost de bani dupa cum le e norocul. O asemenea persoana pleaca dimineata de acasa, gaseste vreo slujba prin care poate castiga suficienti bani cat sa se hraneasca in acea zi, si apoi se intoarce acasa.

Am avut odata un vecin care spunea mereu, “Am 50 de dolari pe ziua de azi si imi ajung. Ma duc cu familia la plaja. Avem bani cat sa ne luam sandvisuri pe toata ziua asa ca putem sa ne odihnim”.  Am ramas surprins. Am intrebat “Si pentru maine?”, iar el raspundea “Pentru azi imi ajung”. Asta era atitudinea lui fata de viata.

In acelasi timp, o alta persoana pleaca de acasa ingrijorat. Il intrebi “S-a intamplat ceva? N-ai bani sa dai de mancare la ai tai?”, el raspunde “Nu, totul e bine” asa ca il intrebi “Care-i problema?” si atunci incepe sa iti spuna despre probleme “existentiale”, sau despre ceva care se poate intampla peste cativa ani. Daca ii sugerezi sa mearga la plaja cu familia sa se odihneasca,  el nu ar putea sa opreasca aceste ganduri care il framanta.

Cu cat o persoana a evoluat mai mult, cu atat domeniul sau de preocupare e mai mare, cu atat telul sau este mai mare, si cu atat mai mult si mai de durata este dispusa sa sufere pentru ca sa isi atinga telul. La fel este si in ceea ce priveste spiritualul, prin aceea ca persoana care isi va atinge scopul este cea care este dispusa sa indure multa suferinta, sa depuna efort si sa astepte ani de zile, in ciuda criticilor si dezacordurilor  vis a vis chiar de calea in sine.

Singurul lucru de care are nevoie o persoana este senzatia ca avanseaza catre acest tel, si ca nu este important cand il va atinge, fie imediat fie intr-un moment indefinit. Daca receptam o asemenea senzatie, asta inseamna ca ne-am corectat Vasele. Daca telul nostru este de a darui, atunci nu mai intrebam nimic despre rasplata.

Este nevoie sa simtim ca nu solicitam ceva in afara acestui tel, si ca nu are importanta pentru noi cand il primim sau daca il primim. Aceasta inseamna ca existam in el deja! Tocmai prin aceasta metoda persoana intra in spiritual, experimenteaza perfectiunea, si se simte scufundata intr-un ocean de bunatate.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Stiinta Kabbalah ne dezvaluie o lume enorma si noua, Lumea Spirituala, care include intreaga noastra lume de azi ca un minuscul fir de nisip in intregul univers. Dar cum putem ajunge la senzatia lumii spirituale? Suntem ca in situatia unui copil care nu are cunostinte sau senzatii prin care sa poata sa se refere la lumea din jurul lui. Dar, treptat, el acumuleaza impresii din aceasta lume, aude si recunoaste sunete, vede imaginile, discerne culori, si simte diferenta intre rece si cald. El trebuie sa invete toate astea, din impresiile pe care le primeste.

La inceput, de exemplu, el pur si simplu isi dezvolta simturile si invata sa discearna prezenta sau absenta  sunetului. Mai tarziu, el incepe sa discearna senzatii diferite in fiecare simtire. Ce face ca o persoana sa se dezvolte diferit fata de ceilalti este faptul ca simturile sale sunt in masura sa perceapa lucrurile mai fin. Pentru un muzician, sunetele trezesc o lume intreaga de senzaţii. Un pictor traiestein lumea culorilor. Un scriitor simte umbra fiecarui cuvant.

Dar toate acestea vin catre o persoana, treptat. Noi existam intr-un fel de realitate, care ni se releva gradat. Aceasta ne influenţeaza sa facem progrese si formeaza in noi capacitatea de a o percepe. Acesta este modul in care realitatea materiala, aceasta lume, este constituita, si ne dezvolta si ne dezvaluie lumea spirituala de-a lungul a exact acelorasi etape si prin aceleasi legi.

Zohar este o carte speciala care ne dezvolta in mod constant senzatia lumii spirituale, in plus fata de aceasta lume. In esenta, traim intr-o lume comuna, dar relativ la noi, ea se imparte intr-o parte pe care o putem percepe si o parte care ne este ascunsa. In scopul de a descoperi partea ascunsa a lumii, noi trebuie sa incepem sa simtim intr-o maniera directa, ca un copil. Aceasta este ceea ce aceasta carte unica, Zohar-ul, ne ofera.

Filed under: Zohar - Niciun comentariu→

Trebuie sa percepem fiecare cuvant din Cartea Zohar, in sensul sau spiritual, pentru ca vorbeste despre dorintele, fortele si calitatile noastre interioare. Trebuie sa incercam sa gasim legatura dintre ele. Unde sunt calitatile mele interioare pe care Zohar-ul le numeste animale, pesti, oameni, arca, apele potopului?

Le descopar singur. Vreau sa vad singur, din interior, ca intr-o radiografie cu raze X, pentru ca toate aceste lucruri se intampla in mine. Nimic altceva nu exista in afara mea.

Zohar-ul vorbeste despre materie (dorinta) si forma acestei materii – ce “fel” de dorinta e. Dar toate aceste dorinte sunt indreptate “spre binele meu” si de aceea imi ofera perceptia numita “lumea aceasta”.

Daca insa, le-as schimba intentia, sensul, in “spre binele altora” (vecinul sau Creatorul), as incepe sa simt “cealalalta” lume prin ele si nu prin “aceasta” lume. Cuvintele din Cartea Zohar nu se refera la nimic altceva decat calitatile mele.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca aceasta lume este imaginara, nu inseamna asta ca toate actiunile noastre in aceasta lume nu au nici o legatura cu scopul creatiei?

Raspunsul meu: Nu, pentru ca tu trebuie sa functionezi, sa te ajuti singur si sa-ti construiesti viata in lumea noastra cu scopul de a exista. Pentru a ajunge in lumea spirituala, trebuie mai intai sa fii dezamagit de existenta ta corporala. Asta te va face sa te gandesti in ce fel sa executi actiunile spirituale si apoi vei incepe sa-ti conectezi viata din aceasta lume cu spiritualitatea. Intreaga ta existenta aici va fi apoi directionata spre dezvoltarea sufletului.

Tot ceea ce faci in acesta lume imaginara se va transforma in spiritualitate. In consecinta, aceasta lume va disparea, intrucat tu deja ai primit tot ce ai nevoie de la ea pentru starea ta eterna. Ea dispare pentru ca se dizolva complet si in intregime in procesul de completare a punctului din inima.

Asta reprezinta corectarea acestei lumi. Totusi, acesta nu se poate schimba de unul singur, intrucat este incapabil de a obtine calitatea de a fi altruist direct. Corpul nostru de proteine si materia fizica nu pot exista de dragul altruismului. Desi toate componentele sale de pe nivelele neanimat, vegetativ si animat isi dau una alteia pentru binele unei existente comune, ele nu fac asta in mod constient.

Totusi, daca eu folosesc intreaga lume cu scopul de a exista pentru a putea sa-mi dezvolt sufletul, voi folosi, prin urmare, aceasta lume intr-un mod corect si o voi consuma in intregime. Celelalte nivele ale naturii (neanimat, vegetativ si animat) sunt legate inconstient unul de celalalt intr-o conexiune globala si armonioasa. Intre timp, oamenii folosesc aceste nivele, inclusiv eu-rile lor animate, cu scopul de a executa o actiune altruista in suflet, pe nivelul superior. O fiinta umana, prin urmare, isi ridica intreaga fiinta corporala odata cu ea.

Omul nu trebuie sa corecteze obiectele neanimate din natura sau platele si animalele; ele sunt deja corectate. Mai mult, in vreme ce existam in corpurile noastre de animale, trebuie sa folosim doar ceea ce este esential pentru a trai si sa directionam orice altceva spre corectarea punctului din inima. Apoi tot ce este pe nivelele neanimat, vegetativ, animat si uman in aceasta lume va fi in echilibru cu nivelul spiritual.

Se pare ca nivelele neanimat, vegetativ si animat sunt reciproc incluse unul in celalalt si sunt controlate de Creator, fara intentia lor personala. Noi, oamenii trebuie, de asemenea, sa aprovizionam corpurile noastre animate cu tot ceea ce este necesar ca ele sa existe pentru binele dezvoltarii spirituale. Corpurile noastre animate sunt deja pregatite pentru a fi folosite intr-o forma spirituala.

Nu-mi pot face corpul sa daruiasca si nu pot sa-i schimb regulile. Totusi, in vreme ce acesta exista pe nivelele neanimat, vegetativ si animat ii pot adauga intentia de a fi folosit intr-un mod corect – pentru existenta trupului si pentru dezvoltarea sufletului. In acest fel, el participa la intreaga corectare. Cu acest tip de atitudine din partea noastra, intreaga creatie va ajunge la perfectiune si corectare. In consecinta, nu exista o singura parte a dorintei, chiar in aceasta lume imaginara, care sa nu fie supusa corectarii.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→