Tag Archives: Suferinta

Lumea este rotundă

Întrebare din Japonia: Care sunt motivele dezastrului care ni se întâmplă? Conform prognozelor, ne mai aşteaptă multe cutremure. Putem noi toţi să prevenim aceste evenimente aici şi în restul lumii?

Răspuns: Pentru a putea răspunde la această întrebare, trebuie mai întâi să înţelegem unde suntem. Suntem într-o lume rotundă. Asta ne explică ştiinţa Cabala în secţiunea percepţia realităţii.

Să nu aşteptăm în lumea noastră să apară dovezi dureroase a acestui lucru. Prin metoda exerienţelor dureroase descoperim că suntem cu toţii interconectaţi, că lumea este globală şi integrală, că există efectul de fluture, etc. Haideţi să nu învăţăm lecţiile din dezastrele care se vor întâmpla în mod constant pentru a ne convinge de asta. Haideţi mai degrabă să învăţăm din ştiinţa Cabala.

Până când începe să lucreze experienţa noastră de viaţă, s-ar putea să fie prea târziu. Câte tsunami, cutremure şi alte dezastre trebuie să se mai întâmple pentru ca noi să devenim mai deştepţi? Mai bine să ne îndreptăm către ştiinţă şi înţelepciune. Este scris, Cel care învaţă este înţelept. Deci, ce învaţă această persoană înţeleaptă?

Ştim de la ştiinţa Cabala că toată realitatea este simţită în noi, pentru că este înăuntrul nostru. Percepţia mea se împarte în cinci nivele. Trei nivele sunt senzaţiile mele interioare: rădăcină, suflet şi corp. Ele îmbracă din interior. În afară de acestea, sunt detalii externe pe care le percep în afară în afara mea: îmbrăcăminte şi palate. Asta este întreaga lume din afara mea. Îmbrăcămintea reprezintă totul din jurul corpului sau ce pot atinge cu simţurile mele iar palatele sunt departe, lucruri de neatins sau, în alte cuvinte, lucruri care nu fac obiectul controlului meu.

În acest fel este împărţită lumea mea. Partea interioară este numită Galgalta ve Eynaim, iar partea exterioară AHP. Această împărţire a fost produsă de distrugerea spirituală, care este motivul pentru care noi abia simţim Galgalta ve Eynaim în interiorul nostru şi nu avem nicio senzaţia a AHP, care este tot parte din noi. În acest fel împărţim noi realitatea până la sfărşitul coreţiei, atunci când Galgalta ve Eynaim se va uni cu AHP în întregul celor zece Sefirot.

De aici trebuie să tragem două concluzii: Simţim totul în interiorul Kelim-urilor noastre. Poate fi un tsunami, pământul sau universul cu toate stelele şi galaxiile. Totul este în interiorul meu, în dorinţa mea egoistă. În acest fel este construită dorinţa mea, astfel încât în ea percep realitatea divizată în două: eu şi în afara mea. Eu este Galgalta ve Eynaim, rădăcina, sufletul şi corpul, în timp ce în afara mea este AHP, îmbrăcămintea şi palatele, cele două categorii exterioare ale percepţiei.

În Kelim-urile interioare şi exterioare au loc schimbări variate. Uitându-ne la dezastrele naturale, este foarte greu să înţelegem de ce au loc aceste evenimente mai degrabă în Kelim-urile exterioare decât în cele interioare. De ce influenţează aceste schimbări astăzi o parte specifică a sufletului meu, numită poporul Japonez? De ce catastrofa se întâmplă tuturor oamenilor?

Sufletul meu include, de asemenea, alte părţi pe care eu le percep ca prietenii mei. În realitate, ei nu există ei însăşi ci ca părţi ale mele în ochii mei. Va fi aşa până când voi completa percepţia mea şi apoi totul se va uni într-un întreg, într-o singură dorinţă, îndreptată în întregime către dăruire. Aceasta este forma corectată.

Fără a vedea realitatea din aceste poziţii, nu vom fi în stare niciodată să percepem în mod corect ce se întâmplă, inclusiv războaiele, catastrofele, corupţia sau orice altceva. Nu vom fi niciodată în stare să îl justificăm pe Creator sau să înţelegem cum se îndreaptă totul în direcţia corecţiei.

Totuşi, nu vom fi în stare să ne descurcăm fără să avem o perspectivă corectă a lucrurilor, fără a avea o imagine a lumii rotunde care este înăuntrul unuei persoane şi care depinde de corecţie sa. Nu este nimic în afara mea. Totul este în mine. Este pământul meu, cutremurul meu, Japonia mea, Libia mea, Israelul meu, planeta mea, universul meu. Şi toate acestea reflectă calităţile mele, care nu sunt încă corectate.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/13/11

Un tsunami in cele mai adanci strafunduri ale sufletului nostru

Intrebare: Care ar trebui sa fie atitudinea noastra fata de dezastrele naturale pe care le infruntam, sau la alte probleme?

Raspuns: Traim intr-un timp special, cand dorinta noastra egoista incepe sa ne prezinte dezechilibrul nostru cu natura la toate nivele lui.

Cel mai de jos nivel al naturii este stadiul nemiscat, unde ni se reveleaza acum dezechilibrul si lipsa armoniei noastre cu intreaga natura. Si este la fel de adevarat si pentru nivelele care urmeaza: stadiul vegetativ si animal al naturii. Doar ca noi nu observam acum.

Ne aflam intr-o criza teribila “ o criza a conexiunii” cu un inger numit “ Domem” (mineral) ,  si cu ingerul numit “ Tzomeah” (vegetal= precum si cu ingerul numit “ Hai” (animal). Toate aceste forme ale naturii sunt într-0 lipsa enorma  de  corespondenta si în opozitie cu noi. Obligatia noastra e sa le corectam pentru ca doar omul poate corecta restul naturii corectandu-se pe sine insusi.

Asadar catastrofele pe care  le vedem in jurul nostru sunt propriile noastre reflectii. Intreaga responsabilitate este a noastra. Nu este nimic de pretins de la nivelele  mineral,vegetal si animal ale lumii. Ele urca si coboara impreuna cu omul.

Prin problemele in nivelul mineral,vegetal si animal al naturii care ne inconjoara, noi putem vedea cat de mult sunt necorectati.Toate aceste catastrofe sunt o reflectie sau demonstratie a propriilor noastre defecte,ca sa nu mai mentionam nivelul “ vorbitor” al naturii – societatea umana. Priviti la ce se intampla in lume.

Noi avem posibilitatea sa organizam o viata cu adevarat paradisiaca pentru noi pe acest pamant, dar priviti ce facem in schimb. Daca un musafir din spatiul exterior ar privi la ce facem noi planetei Pamant, el ar gandi ca suntem pur si simplu nebuni. Unde sunt mintea si sentimentele noastre umane? Este corect asa, cum o fiinta ganditoare,i nteligenta isi aranjeaza viata? Numai un adevarat  prost sau unul care se uraste pe sine ar face un asemenea lucru.

Asta este de spus, chiar acum noi revelam gradual adevarata noastra stare interioara. Si doar prin  corectia interioara vom atinge noi armonia cu lumea externa.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/13/11

Chemarea Luminii viitorului

Intrebare: Deseori in viata suferim. Cum putem lucra la asta? De ce simtim suferinta? Ce ar trebui sa facem cu ea?

Raspuns: Este imposibil sa avansam fara suferinta. Pana cand ne atingem scopul final, avansam pe calea suferintei.

Suferinta este atunci cand simt ca ceva imi lipseste. De fapt suferinta nu este necesara, pot obtine placere din suferinta. Daca as sti ca o masa deosebita ma asteapta si ca sunt aproape de ea, daca stiu ca urmeaza sa-l intalnesc pe cel pe care il iubesc, un prieten, si ca ceva bun urmeaza sa se intample, atunci asta nu mai este suferinta. Sentimentul de foame si lipsa starneste in mine anticiparea unei bucurii in viitor si impliniri.

De aceea, intreaga problema nu este in a simti lipsa in acest moment, ci ca lipsa isi are implinirea, un raspuns in viitor. Daca o are, atunci pentru mine este un sentiment placut, la fel ca si foamea inainte de masa. Simt cum satisfactia apare. Sa presupunem ca trebuie sa te intalnesti cu iubitul in seara asta, si abia astepti intalnirea. De ce te-ai simti rau atunci?!

Cu alte cuvinte, problema nu este in conditia mea, ci mai degraba daca gasesc placere in ceea ce ma cheama sa merg mai departe sau nu. Problema este ca oamenii nu pot vedea un viitor adecvat in viitor si de aceea simt suferinta. Daca am simti ca toate problemele pe care le avem astazi ar fi rezolvate cu succes maine, nu am mai simti greutatile ca suferinta. Mai mult, va fi ca si o aventura, o pregatire necesara care precede implinirea.

Deci, intreaga noastra problema este dezvaluita in starea urmatoare, cea in care totul va fi bine. Dar trebuie sa „straluceasca” pentru noi ca si o intalnire placuta.

Acesta va fi raspunsul la toate chinurile noastre. Vom accepta sa trecem prin toate starile neplacute – urcari si coborari, tot felul de confuzi in minte si simtire – necesare pentru corectarea noastra spirituala.

Daca totusi, cu sprijinul mediului nostru, stim ca un viitor luminos ne asteapta, atunci nici una din starile actuale nu va mai aparea ca si suferinta. Le vom percepe ca senzatii necesare, o foarte sanatoasa foame inainte de a aprecia satisfactia pe care ne-o da mancarea.

Din  Prima Lectie de la Conventia din Berlin on 1/28/11

Cand ma simt rau

Intrebare: Trebuie sa caut suferinta pe calea spirituala, sau dimpotriva sa o evit?

Raspuns: Nu ar trebui sa te gandesti niciodata la suferinta. Daca o persoana simte suferinta, trebuie sa stie ca la gradul la care simte senzatiile rele este controlat de impuritate, Klipa.

Asta pentru ca suferinta nu vine de la Creator. El este bun si face bine. Tot ceea ce simt vine de la El, chiar daca mi se pare ca sunt influentat din diferite directii. De aceea, daca senzatiile mele sunt opuse binelui, daca sunt neplacute si rele, inseamna ca sunt condus de Klipa, dorinta egoista, in aceeasi masura. Neutralizeaza influenta buna a Creatorului intorcandu-se de la Lumina la intuneric. De aceea ma simt rau.

Totusi, senzatia rea este menita sa imi arate cat mult sunt afundat in rau. Asta trebuie sa ma impinga sa ma intorc la senzatia de bine. Si daca ma aflu mediul potrivit, atunci pot obtine asta imediat. Suportul grupului ma ajuta sa schimb imediat senzatiile rele in unele bune.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 1/24/11, Scrierile lui Rabash

Indepartindu-te de Disperare

Intrebare: Este bucuria un criteriu pentru avansare?

Raspuns: Cind ma contopesc cu Creatorul si ma plasez sub Influenta Acestuia, simt ca-L fac fericit.

Intrebare: Dar nu ajungem la disperare? Ar trebui sa fiu eu insumi fericit sau ajunge sa stiu ca El este fericit?

Raspuns: Citeodata o persoana simte disperare, dar asta nu ii aduce progres. Nu pot veni mai aproape de Creator in acest stadiu. Cel mai bine este sa facem tot ce este posibil pentru a evita scufundarea in disperare. Este scris: „Un prost sta cu miinile incrucisate”. Este Klipa sa credem ca avansam prin intermediul disperarii.

Cind revelez din disperare raul din mine, sperind ca voi avansa, Klipa obstructioneaza adevarul de la mine. Nu vad Lumina, Creatorul, lumea plina de corectii, bucurie si implinire. Ma aflu in starea de rau ca si un vierme intr-o ridiche si nu am nici o sansa sa ma indepartez de acea stare.

Niciodata nu avansam prin rau. Imaginati-va un copil scufundat in rau. Cum va creste? Cu greutate va reusi sa o faca, sau nu va creste deloc.

Crestem doar prin bucurie, implinire si influenta buna. De aceea, trebuie sa depunem toata energia pentru a iesi din disperare si pentru a fugi de ea. Un moment in plus petrecut in disperare, deja este prea mult. Mai bine va duceti sa trageti un pui de somn; orice altceva, doar ca sa iesiti din disperare.

Intrebare: Ce inseamna sa intimpini Creatorul mai intii si apoi sa intimpini oamenii?

Raspuns: Aceasta inseamna ca in primul rind tu trebuie sa realizezi in gindurile tale, contactul cu scopul vietii tale, cu motivul pentru care ai fost creat, si motivul pentru care faci ceva, pentru care gindesti si pentru care decizi ceva. Si bineinteles, este cu scopul de a revela Creatorul in interiorul vostru. Asta inseamna ca L-ati intimpinat pe El. Dupa asta, deja intoarceti persoana din interiorul vostru si o intimpinati cu scopul de a o aduce la nivelul Creatorului.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 1/23/11, Scrierile lui Rabash

125 de atingeri ale perfectiunii

Noi existam in prima si singura realitate creata de Creator, dar o descoperim doar pana la gradul in care ii corespundem si suntem similari cu ea in proprietatea noastra. Realitatea insasi este constanta si neschimbata, si este numita Lumea Infinitului.

Intre timp, noi existam in dorinta de a ne bucura, proprietatea opusa lumii Infinitului: intentia de a primi in locul celei de a darui. Noi ne putem corecta executand corectiile de mai multe ori, pana la de 125 de ori. Fiecare corectie a noastra se traduce in noi printr-o noua atingere, si in acest fel avansam.

Aceasta este o avansare pas cu pas care ramane prin legea echivalentei formelor, si acolo nu este loc pentru compromis: Suntem situati intr-un sistem care opereaza ca si organismele vii.  Daca ii corespunzi, o primesti in mod corespunzator, si daca nu, o vei primi conform acestei lipse de asemanare. Constant interactionezi cu natura pana in masura asemanarii si puterea fortelor cu care vii in contact.

Daca nimic nu se schimba in noi, ar trebui intotdeauna sa ramanem in aceasi stare. Dar deoarece Reshimot (genele informationale) sunt constant crescatoare si se schimba in noi, devenim din ce in ce mai opusi cu natura si diferiti de ea din ce in ce mai mult. Este exact ceea ce simtim ca si acumulare si manifestare a diverselor dorinte neimplinite si a problemelor.

In acest fel simtim fortele care ne preseaza cu o presiune crescatoare din partea raului. Aceste forte in mod inevitabil ne vor obliga sa ne indreptam inspre scop, insemnand sa cautam cum sa atingem asemenarea cu natura.

Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 1/20/2011, “Calitatea intelepciunii ascunse  – in General”

In Infinitele Atingeri ale Goliciunii

Practic, existenta noastra paminteana, s-a epuizat pe sine. Ceea ce odata ne  parea sa aiba valoare, isi pierde acum farmecul anterior. Toate diferitele placeri raportate la mincare, sex, familie, prosperitate, faima, putere si cunoastere, nu ne mai satisfac si nu mai pot sa serveasca scopului nostru. Chiar si daca sintem impliniti de acestea, tot ne simtim goi in interior.

Acesta este motivul pentru care astazi trebuie sa facem fata unei foarte serioase provocari din partea Naturii, care ne arata ca nu intelegem deloc unde ne aflam. In final, intregul volum al universului este acolo, in  fata noastra, dar noi percepem doar o parte microscopica a acestuia.

In realitate, toata materia este goliciune. Materia este formata din atomi si fiecare atom are un nucleu si electroni. Dar daca maresti si mai adinc in zona atomului, astfel incit nucleul sa aiba marimea unei mici monede, atunci distanta dintre acesta si electroni va fi egala cu un intreg kilmetru! Un atom este precum un sistem solar in care planetele (electroni) se rotesc in jurul soarelui (nucleul), in timp ce orice altceva este goliciune. Mai mult, nu este ca goliciunea cosmica care totusi are particule de materie, ci este goliciune totala.

De aceea, in relatia globala fata de noi, materia este formata din goliciune. Dar putem sa o privim si altfel: nu este goliciune, ci spatiu umplut, si noi doar ca nu simtim aceasta umplere. Totusi, umplutura este partea cea mai importanta. Este umplutura invizibila dintre nuclee si electroni, sau dintre noi toti. Nu partea materiala este cea importanta, ci ceea ce se afla printre.

Vom fi capabili sa simtim doar daca in loc sa percepem natura inconjuratoare ca pe un obiect al receptiei noastre egoiste, o vom simti prin intermediul unei calitati opuse, daruirea. Natura consta din doua calitati: receptie si daruire. Totul este sustinut de echilibrul intre acestea. Dar noi – toti impreuna si fiecare in parte – primim elemente care au scopul de a ne satisface. Folosim doar cele cinci simturi, sau micul nostru „rezervor”, dorinta de a primi, si acesta este motivul pentru care percepem doar un mic volum, calitativ vorbind, o foarte limitata bucatica din lumea ce exista

Acesta este locul in care stiinta Kabbalah vine sa salveze, fiind o stiinta a receptiei, a perceptiei adevaratei stari. Esenta acestei stiinte este de a dezvolta calitatea opusa in fiecare persoana: in locul receptiei, sa dezvolte sentimentul de daruire. Atunci iesiti din voi, inafara volumului vostru interior, inchis, si incepeti sa simtiti lumea in afara voastra si inafara dependentei de voi.

In goliciunea anterioara, in interiorul atingerilor sale infinite, unde materia are o parte minuscula, veti descoperi brusc un volum umplut cu forta daruirii – o lume diferita, externa. Este conectata deplin la lumea noastra, completind-o, fiind radacina si sursa acesteia.

Acesta este momentul in care vom incepe sa intelegem de ce existam, de unde isi are totul originea si cum opereaza. In locul unui bob de linte care nu are inceput si sfirsit, vom vedea tabloul general al intregului univers si acesta ne va vorbi despre cauze si scopuri, si despre ce ni se intimpla.
Din Lectia zilnica de Kabbalah 1/16/11, Scrierile lui Rabash

Toate necazurile conduc spre grup

Scrierile lui Rabash, Care sunt Nenorocirile care Vin la cei Păcătoşi… Înţelepţii spun: Nenorocirea vine în lume numai atunci când sunt păcătoşi în ea şi începe cu cei drepţi…

Este imposibil să avansezi singur. O serie de căderi fac să ţâşnească un puternic egoism într-o persoană, care se întreabă, Este posibil să ies din el de tot? Asta se întâmplă atunci când o nevoie persistentă de a ieşi în afară lui o face să se întoarcă către grup. Numai atunci, împreună cu ceilalţi, poate să atragă forţa care să o conducă în afară.

Toate încercările de a ieşi singur vor eşua. Nu poţi face nimic singur. Asta pentru că o persoană trebuie să corecteze spargerea, ruşinea şi să se pregătească să iasă în afara sa către aproapele său.

De aceea, toate căderile sunt îndreptate pentru a ne aduce pe noi la realizarea propriei neputinţe, astfel încât să ne întoarcem spre grup, neavând altă şansă. Apoi, cu ajutorul grupului, vom obţine realizarea importanţei Creatorului. Această importanţă ne va forţa pe noi să căutăm o cale de ieşire şi ne va îndrepta către decizia corectă: numai în mediu vom găsi forţele de a avansa.

Mediul, aşa cum îl înţelegem, este o imagine artificială. El numai ne pare un element străin şi asta este făcut în mod deliberat pentru ca cineva să fie în stare să îşi respingă egoismul, dorinţa sa de plăcere.

De aceea, nenorocirile ne vin pentru a revela păcătoşii din noi din ce în ce mai mult dar, în acelaşi timp, ele coboară în stările numite drepte.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/5/11, Scrierile lui Rabash

Dulcea Suferinta a Iubirii

Intrebare: Daca nu-mi implinesc dorinta de a ma bucura, sau o implinesc incomplet, simt suferinta. Ai spus ca in dorinta de a darui, deasemeni simt deficienta implinirii, dar asta nu face sa apara suferinta in mine; mai degraba, imi da o senzatie de viata. De ce sufar in dorinta de a ma bucura, dar in cea de a darui, nu sufar?

Raspuns: Sa presupunem ca iubesc pe cineva. Vreau sa fiu impreuna cu el, sa ne unim, sa petrecem timp impreuna, din moment ce il iubesc si tot ceea ce iubim, vrem sa atragem mai aproape de noi. Dar la un moment dat, el este departe de mine si imi e tare dor de el. Totusi, este un sentiment placut, chiar daca se numeste „suferinta din iubire”. Iubiti si simtiti placere: iubirea va atrage si va umple. Dar in acelasi timp, simtiti suferinta deoarece nu v-ati realizat inca iubirea; nu v-ati unit cu cel iubit.

In spiritualitate, daruirea inseamna iubire, din moment ce dam acelora pe care-i iubim. Daca iubesc pe cineva, vreau sa-l implinesc si aceasta impllinire a lui se numeste daruire. Dar din moment ce e bazata pe iubire, daruirea este placere.

Acesta este motivul pentru care in spiritualitate, in daruire, chiar daca simtiti o lipsa a influentei si deci o lipsa a implinirii care va face sa suferiti, aceaste este suferinta iubirii. Este dulce deoarece deriva din iubirea si din conexiunea cu cel iubit.

Si din moment ce nu exista restrictii in daruire, inseamna ca atingerea cu siguranta a oportunitatii de a darui celui iubit, depinde doar de voi. Si de aceea suferinta din iubire ajunge la realizarea sa.

Din prima parte a Lectiei zlnice de Cabala 12/24/10, “Perfectiunea in viata”

O gluma sau o lege stricta?

Intrebare: Daca planul Creatorului este sa aduca omul la scopul creatiei, ce a castigat el din evenimentele care au avut loc la inceputul lunii in Israel? Care sunt consecintele?

Raspuns: Nu o sa sa verific cum s-au schimbat oamenii. Actionam de-a lungul acestei axe a timpului: starea dinainte de incendiu; apoi a fost focul are a luat vieti omenesti si a distrus vegetatia; cand a fost gata, a inceput ploaia.

Ce s-a schimbat in aceasta perioada de timp? Ai inceput sa pui intrebari:”De ce ploaia a inceput o zi dupa ce incendiul a fost stins? A fost un fel de gluma? In timpul focului, am avut nevoie de ploaie atat de mult si am cerut asta atat de mult, si nu a fost nici un raspuns. Si cand nu am mai avut nevoie de ea, a inceput sa toarne cu galeata si sa faca pagube. Am fost loviti de doua ori.”

Asa este, este exact cum descrie Torah: Daca Israel nu merita, ploaia cade atunci cand nu trebuie si unde nu trebuie. Este legea naturii. Deasupra este Lumina, si dedesubt este dorinta de a primi care trebuie sa aiba echivalenta formei cu Creatorul. Lumina lucreaza in mod constant asupra dorintei, si cea din urma incepe sa se schimbe.


Creatorul face doar acest calcul: doua stari, starea initiala si starea finala trebuie sa fie la fel. Bazat pe asta, El actioneaza. La fel cum Lumina a creat cele patru faze a expansiunii Luminii Directe, continua sa dezvolte totul in interiorul lor.

Creatorul nu reactioneaza; este Legea Naturii. Ce vrei de la El? Ai dori sa te apropii de un vulcan si sa il rogi:” Fa-mi te rog un serviciu, si nu mai erupe pentru cateva minute, vreau sa trec?”

Atunci de ce crezi ca Creatorul ar raspunde rugaciunilor tale? In aces caz, tu venerezi un idol. Il vezi ca pe stele care aduc noroc, ca si cand cu ajutorul lor ti-ai putea schimba destinul. Este adevarat ca poti invata ceva despre viitor, dar sa il schimbi este peste puterile tale.

Dn partea a4a Lectiei zilnice de Cabala 7/12/10, “A Handmaid that is Heir to Her Mistress”