Baal HaSulam, „ Introducere la Talmud Eser Sefirot”, Nr. 44: Deci, intelegandu-I  Intelepciunea este motivul pentru tot ceea ce este bun si lipsa intelegerii este motivul pentru fiecare rau. Reiese ca aceasta este axa pe care toata populatia lumii se invarte, la bine sau la rau.”

Noi nu intelegem guvernarea Creatorului; nu este clar ce simte El pentru noi. De aceea, in permanenta il rugam cate ceva: „Deci unde esti Tu, Cel Bun care face bine?”

Si ce primim ca raspuns? „Sunt bun si intotdeauna iti aduc ce este bun, dar ce faci tu cu asta?! Iei tot ce este bun din ce ti-am trimis si il transformi in rau, si in loc de lumina si caldura dragostei, primesti o lumina de flacara. Tu esti cel care nu imbraci Lumina Hochma (Intelepciunea)in Lumina Hassadim (Mila), si de aceea in locul Luminii Hassadim experimentezi focul destructiv.

Din Lectia zilnica de Cabala 12/3/10, “Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem intelege Reshimot in munca spirituala? O putem percepe sau intelege?

Raspuns: Nu le aud zgomotul, dar simt cum ma schimb de la un moment la altul. Schimbarile sunt rezultatul Reshimot care s-au trezit de-a lungul acestui lant care a fost construit in timpul coborarii sufletului meu, de-a lungul tuturor gradelor, din Lumea infinitului pana jos in lumea aceasta. Acum urc la loc de-a lungul acelorasi grade, dar numai cu conditia ca Lumina sa vina si ca Reshimot sa se schimbe.

In realitate toata lumea urca pe aceasta scara, dar fiecare persoana o face diferit, fie pe calea suferintei, fie pe calea Torah. Lumina ne invaluie pe toti, dar fiecare persoana o foloseste la gradul la care este capabil. Inauntrul acestui sistem integral, singular, toti ne influentam unii pe ceilalti si de aceea corectarea personala pe calea spiritula interfereaza cu grupul si cu corectia universala.

Daca am putea lua vedera unei pasari asupra intregului sistem si sa stabilim toate fazele dezvoltarii sale, am vedea conectarea dintre evenimentele din lumea noastra si am intelege cum  inauntrul complexului ei avanseaza anumite parti spre corectie. Si asta se intampla la fel, pe calea suferintei sau pe calea Torei.

In completare am vedea cum lucrand impreuna, trezim lumea mai mult si mai mult pe dinauntru, astfel ajutand pe fiecare sa faca pasul corect. Astfel, toata lumea avanseaza spre scop repede si usor, in loc sa o faca la modul incet si dureros.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/12/10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca Partzuf inferior este in intuneric, de unde primeste puterea sa se ridice si sa primeasca Lumina?

Raspuns: Cu siguranta, Partzuf inferior nu are puterea sa se ridice la Partzuf superior, dar primeste dorinta de a face asta. O persoana primeste prima trezire de Sus, dar mai tarziu trebuie sa realizeze asta singur. Este scris: Creatorul ii arata unei persoane calea cea buna si ii spune „alege asta”.

Daca nu o faci, ti se va da o noua sansa cu toate ca va fi intr-o alta forma. Se ia in considerare prin ce stari treci, dar doar in contextul liberului arbitru. Asta inseamna ca trebuie sa raspunzi corect, sau data viitoare programul iti va prezenta o alegere care va fi mai „agresiva” si nu atat de favorabila.

Daca si a doua oara ratezi ceea ce era asteptat de la tine, o alta trezire se va intampla, inca odata. De fapt, planul creatiei va cotinua pana la sfarsit. Dar programele vor deveni mai dure si mai neplacute. Si asa mai departe.

De cate ori o persoana nu va actiona conform trezirii care i-a fost trimisa de Sus, alegerile sale devin din ce in ce mai dure. Daca nu accepta proprietatea milei (Hassadim) si nu o foloseste pentru corectie, atunci mila se transforma intr-o proprietate mai dura (Gevurot).

Deci totul este determinat de felul in care reactionam la ceea ce se intampla in jurul nostru.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 12/6/10, “Introducere la Cartea Zohar,” Articolul  “Cine a creat asta”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Singurul lucru care poate ajuta lumea împotriva tuturor dezastrelor şi problemelor, este o conexiune puternică, o cooperare, participare şi atenţie a fiecăruia. Astea este partea pe care lumea o poate împlinii. Iar oamenii din toată lumea care sunt asociaţi cu Isra-El (direct către Creator) trebuie să îşi adauge la asta intenţia lor. Munca noastră este în intenţie.

Conectând intenţia noastră, vom ridica toate aceste acţiuni, toate dorinţele comune, la nivelul dăruirii, înapoi la Creator. Şi atunci vom echilibra toate aceste forţe ale naturii care cad asupra noastră astăzi.

În realitate, aceste forţe sunt bune: Toate dezastrele, incendiile şi uraganele nu sunt altceva decât o Lumină puternică care vine asupra noastră. Dar noi nu o putem primi corect şi de asta ea duce la dezastre. Dacă Lumina Hochma (Înţelepciune), nu este primită înăuntrul Luminii Hassadim (Milă), ea se schimbă în patru plăgi. Lumina Hochma fără Lumina Hassadim se numeşte sabie (cuţit).

Creatorul revelează întotdeauna o Lumină imensă. El se descoperă conform unei formule speciale: El nu vrea şi nu poate să se oprească. El nu va purta încălţările noastre, deoarece El are deja un program complet de la începutul la sfârşitul creaţiei.

Prima stare (iniţială) şi cea de a treia stare (finală) sunt deja unite împreună şi de aceea programul funcţionează: Lumina se descoperă din ce în ce mai puternic, în fiecare moment. Şi, conform acestui lucru, dacă nu începem să lucrăm la o mai mare similaritate cu El tot timpul, dezastrele vor continua.

Ele se vor întâmpla la toate nivelele. Mai întâi, ele au început la acest nivel; acestea sunt loviturile pe care le vedem acum. Sunt ca prima plagă Egipteană, sângele. Şi apoi, doar aşteptaţi, toate celelalte plăgi vor veni: broaştele, lice şi aşa mai departe. Să sperăm că nu va trebuie să o avem şi pe ultima, cea mai îngrozitoare, moartea primului născut.

Întreaga lume trebuie să se conecteze şi să se ajute unul pe celălat, lăsând deoparte toate ostilităţile şi disputele copilăreşti. Iar aceia care au un punct în inimă şi sunt numiţi Israel, trebuie să adauge la asta ecranul lor şi Lumina Reflectată, adică intenţia de dăruire.

Şi apoi toată lumea se va uni împreună şi va obţine echivalenţa cu natura, revelându-l pe Creator pentru toţi! Fiecare individ, conform nivelului şi gradului său de participare, va descoperi lumea spirituală.

Din partea a patra Lecţia zilnică de Cabala12/3/10, Discurs special despre tragedia din nordul Israelului

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Suferinta - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este pedeapsa? Este suferinta din aceasta lume, o lipsa a dorintei pentru unitate, sau doar o senzatie neplacuta?

Raspuns: Asta depinde totdeauna de persoana. Trebuie sa realizam faptul ca cele patru nivele ale naturii – neanimat, vegetative, animat si vorbitor – exista prin mijloacele Luminii care coboara peste dorinta. In afara celor patru tipuri de dorinte, doar nivelul vorbitor (uman) este capabil sa raspunda cu un scop Luminii.

Pe masura  ce dorinta creste, Kli-ul (vasul) incepe sa simta ca nu corespunde Luminii. Natura sufera la toate nivelele sale datorita lipsei adeziunii si a incapacitatii de a o atinge si, in mod natural, omul sufera cel mai mult. Inainte de toate, dorinta sa este mai mare si mai susceptibila, insa mult mai importanta, sfarsitul lantului se afla in mainile lui. El are abilitatea de a merge spre adeziune si sa traga restul nivelelor dupa el.

Suferinta gradului uman ne duce, gradual, la indeplinirea unei alegeri. Si, indata ce omul incepe sa inteleaga ca problemele sunt cauzate de inactivitatea sa, va fi posibil sa vorbim despre recompense si pedeapsa. Tot ce s-a intamplat inainte nu se incadreaza in aceasta categorie, deoarece adevaratele recompense si pedepse corespund mereu scopului corectiei.

Omul incepe sa inteleaga ca Oranduirea Superioara actioneaza in aceasta lume si foloseste recompensa si pedeapsa ca sa il directioneze corect pe el spre scop si sa-l invete, prin consecinte positive si negative, exact asa cum parintii isi educa proprii copii in lumea noastra. Tot ce se intampla cere sa aiba un scop in ochii mei. Pedeapsa, ca si recompense, este o corectie si modul in care o accept depinde de mine.

Oricum, eu doar voi fi capabil sa o accept correct in grup, locul unde Oranduirea Superioara are nevoie sa fie indeplinita. Recompensa si pedeapsa sunt conectate inseparabil cu participarea in grup, garantia reciproca. Examinez recompense si pedeapsa cat pot de précis si ma relationez la ele in acelasi fel. Am nevoie de amandoua ca sa imi corectez mersul, din timp in timp. In esenta, amandoua sunt recompense.

La sfarsit, descoperim un lucru simplu. Nu exista pedeapsa si fiecare stare ne este data cu scopul de a o folosi la capacitatea maxima, ca sa ajungem mai aproape de Lumina.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 21/10/2010, “Eu sunt Primul si Eu sunt Ultimul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De unde vine suferinţa? Din cauza mea, prin lipsa echivalenţei cu Creatorul sau El ne-o trimite?

Răspuns: În mod sigur, toată suferinţa este trimisă de către Creator, deoarece nu este nimeni în afara de El. Umanitatea suferă pe calea evoluţiei sale şi suferinţa este destinată dezvoltării creaturilo la nivelele mineral, vegetal, animal şi vorbitor, astfel încât acestea să ajungă la nevoia ce împlinire corectă. La sfârşit, într-un fel sau altul, toată lumea simte o nevoie datorită lipsei unei stări existenţiale bună, împlinită.

Toate acestea sunt necesare pentru a completa imaginea, prin corectarea spargerii. De fapt, totul se datorează lipsei unităţii sau absenţei Luminii în vas. De îndată ce începem să corectăm Kli-ul, Creatorul ni se descoperă şi apoi, urmând nivelul vorbitor, toate celelalte nivele urcă, ieşind libere din neînţelegeri şi probleme.

Suntem antrenaţi de suferinţa trimisă de Sus până când începem să ne corectăm. Şi nu este nimeni pe care să dăm vina pentru asta, decât pe programul creaţiei. De ce, atunci, trebuie să suferim pe calea iubirii? De fapt, la început, voinţa de a primi (dorinţa) trebuie să simtă că este goală şi numai atunci va experimenta împlinirea. Aici apare o întrebare: Dacă Creatorul mi-a pregătit plăcere eternă, inseamnă că mai întâi trebuie să simt o suferintă eternă? În acest caz, prefer mai degrabă să rămân un animal.

Totuşi, în realitate, noi începem încet şi avansăm în etape, timp după timp, corectând şi umplând cu Lumină noi straturi ale dorinţei noastre. Niciunul dintre noi nu ar putea să suporte sentimentul golului negru infinit. Ne este data porţia exactă pe care o putem suporta, mergând înainte încet şi cu grijă. Asta…… este necesar deoarece noi nu putem să luăm totul dintr-o dată. Spargerea ni se relevă picătură cu picătură, conform capacităţii noastre.

Din lectia 10/22/10, Articolele lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Suferinta - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot ramane concentrat asupra scopului, daca am probleme fizice care imi solicita atentia in mod constant ?

Raspuns: Sunt situatii diferite. Fiecare persoana are cateodata probleme fizice sau emotionale, griji, temeri. Creatorul se adreseaza unei persoane si ii trimite  aceste probleme doar ca sa il trezeasca.

Nu conteaza situatia in care se afla o persoana. Ea primeste intreaga stare in totalitate de la Creator si ar trebui sa se refere la El din aceasta stare. Trebuie sa inteleaga ca daca are probleme de sanatate consulta un medic, daca are probleme financiare isi ia un job, samd.

Cu toate acestea, in ansamblu, daca problemele se rezolva, aceasta doar pentru ca are nevoie sa fie intr-o stare diferita pentru a avansa. Fiecare stare este starea corecta pentru avnsarea ulterioara. Totusi omul trebuie sa se raporteze la ea corectand-o, ca un intreg, in ambele nivele, corporal si spiritual.

Ne este interzis sa separam lumea in doua parti cum ar fi  „asta este pentru mine  si asta este pentru Creator”. Nu exista asa ceva: „Acum o sa lucrez la businessul  meu si ma ocup de afacerile mele. Dupa aceea o sa ma intorc inspre El, o sa fac o donatie si Doamne-ti multumesc, sunt curat acum.” Daca vorbim despre corectarea intentiilor, atunci nu exista nici un singur minut liber. Trebuie sa crestem chemarea catre Creator in toate starile si situatiile in care ne aflam, indiferent de problemele pe care le ridica.

Aceasta rugaminte nu ar trebui sa fi de natura fizica, familie sau orice alta problema. Ar trebui intotdeauna sa fie despre cel mai inalt scop, stiind fara indoiala ca aceasta presupune si implicarea celor mai joase nivele ale grijilor, temerilor, bolilor, nenorocirilor.

Impreuna, ca intreg, sunt numite suferinte si sunt menite sa deprinda persoana cu directia buna. Daca ar exista posibilitatea sa i se inlature ceva suferinte din cale (asa cum este frica, problemele financiare, sanatatea sau familia) s-ar abate de la cale. Nu ar urma calea pe care il indruma Creatorul.

De aceea ne este interzis sa ne implicam direct in proces. Trebuie sa ajutam persoana sa faca fata acestor probleme, dar el trebuie sa stie ca asa este calea. Totul este trimis de catre Creator care este „ bun si face bine” si „Nu exista nimeni in afara Lui”. Omul trebuie sa accepte toate starile si sa le depaseasca corect: prin toate mjloacele in nivelurile fizice si spirituale si  cu ajutorul grupului.

Deci, asa cum este scris, ne este interzis sa cerem moartea „relelor mele”. Ar trebui sa cerem doar ca ele sa se intoarca la Creator. Cu alte cuvinte trebuie sa corectam fiecare stare folosind evident obstacolele negative fiindca ele sunt cele mai utile in progresul nostru spiritual.

[22056]
Din partea a doua a Lectiei zilnce de Cabala 9/27/10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Suferinta, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Ai spus ca putem evalua raul fie conform senzatiilor nostre, fie conform dorintei de a atinge scopul. Poate fi privit raul cu un scop, ca o ucare?

Raspuns: Daca evaluez raul din punct de vedere al scopului, spun: Este bine faptul ca dorinta mea de a primii placere (corpul) sufera, deoarece suferinta pe care o simt in corp (dorinta mea de a primii placere) ma ajuta sa ma ridic deasupra ei, sa o restrictionez, sa stabilesc un ecran peste ea si sa avansez.

Trebuie sa existe Ascundere intre mine si Creator, altfel nu as putea descoperii dorinta de a ma bucura de El. Fie se ascunde Creatorul pe Sine, de dorinta mea, fie ascund ego-ul meu de Lumina Lui (placere). In masura in care ascund egoul meu, Creatorul mi se descopera El Insusi, deasupra dorintei de a primi placere si eu atunci il simt. In acest fel avansez.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 16.09.10, Care este insemnatatea suferintei in munca

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intreaga noastra munca consta in gasirea unei atitudini corecte fata de starile in care primim. Cand lucram in acest fel, incepem gradual sa ne impartim in doua componente:

1. Dorinta mea, in care percep diferite fenomene, cum ar fi binele si raul;
2. Mintea, in care discern Cine imi trimite ceea ce simt si in ce scop.

In masura in care sunt in stare sa analizez starile mele, independent de senzatia de bine sau de rau, sunt capabil sa le inteleg si sa le justific, netinand cont de senzatiile mele. Le doresc in scopul revelarii calitatii de daruire, a Creatorului, chiar daca prin dezvaluirea fiecarei stari noi, trebuie, ca mai intai sa sufar, datorita revelarii unei dorinte noi, goale.

Atitudinea mea fata de dorinta goala imi poate schimba senzatia goliciunii. Senzatia scopului, a conexiunii cu Creatorul, ma poate influenta astfel incat sa depasesc senzatia suferintei.

De aceea avem oportunitatea de a urca deasupra senzatiilor neplacute din intentiile noastre, in senzatiile noastre deconexiune cu Creatorul. Putem justifica toata creatia, in asa fel incat tocmai acest gol ne va ajuta sa urcam deasupra acestor senzatii neplacute si chiar sa extragem revelarea lor, pentru a urca si mai sus de ele.

Nu putem schimba nicio stare in dezvoltarea noastra, dar putem cere sa intelegem cum si cat de bine sunt orientate, deasupra vointei noastre de a primi placere.

In acest fel, prin starile de cadere, putem accelera dezvoltarea noastra in asa fel incat sa nu simtim ca sunt caderi ci, un motiv de a urca. Totul depinde de atitudinea noastra fata de ce ni se intampla.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 16.09.10, Care este insemnatatea suferintei in munca

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune, Suferinta - Niciun comentariu→

Folosesc cuvantul Stimulator pentru a numi un sistem care trebuie acum sa-l construim pentru ca el vine de la cuvantul Grec Stimulus, adica un bat ascutit, folosit pentru lovirea magarilor pentru a-i face sa continue sa mearga. Magarul nostru (Hamor) este dorinta noastra egoista (Homer-materie) care intelege numai limbajul batului. Totusi, in loc sa conducem acest magar prin lovituri dureroase, vrem sa trezim fiinta umana din noi, aceea care se uita inainte si tanjeste dupa viitorul propriu. Ne trebuie un stimul, dar unul pozitiv. Trebuie sa fim condusi de suferinta din iubire, dorinta de a obtine aceasta stare. Aceasta trebuie sa fie singura forta care sa ne conduca inainte, in loc de durerea corporala care ne impinge din spate.

Trebuie sa invocam doar un tip de suferinta in noi, intrebarea De ce,inca nu am obtinut unitatea cu Creatorul ? De ce nu sunt in veneratie pentru El? Primul stagiu in intoarcerea catre Creator este pocainta din teama, care se intampla cand depun efort pentru a cultiva o senzatie interioara a veneratiei (teama din respect)privind telul spiritual, Creatorul si daruirea, in loc de a alerga inainte pentru ca imi este frica de loviturile durerose care vin dupa mine. Asa imi schimb motivatia fata de Stimul.

Daca alerg inainte motivat de lovituri (frica de lucruri din aceasta lume sau pedepse in lumea care va veni), atunci nu ma intorc la Creator. De fapt, in acest fel a avansat natural umanitatea, de mii de ani, dar nu este o evolutie spirituala. Este evolutia dorintei atunci cand inlocuim o stare neplacuta a existentei cu una noua, mai buna.

Totusi, intoarcerea la Creator este descrisa  ca Tshuva (intoarcerea) Hei, la Vav, ceea ce inseamna ca invoc propria mea teama interioara, de a nu avea calitatea de daruire si de iubire. Dar ce pot face daca, de fapt nu sunt interesat de asta si nu simt nicio frica? De unde pot sa o iau? Raspunsul este numai in mediul inconjurator!

Daca mediul imi deseneaza o imagine pentru care ma face sa realizez cat de oribila este situatia mea si, in acelasi timp, ca acolo este ceva incredibil de minunat care ma asteapta, atunci voi face tot posibilul sa ajung la ea. Acesta este stimulul spiritual, corect, care ne permite sa avansam. Acesta este modul corect de avansare, pentru ca este voluntar, si noi tebuie sa facem acest intreg proces o trezire de jos.

Totusi, daca nu-mi asigur un mediu in care sa fie in mine aceasta tanjire pentru avansare, care sa ma faca sa alerg fiindca imi este teama ca, inca nu am atins acest scop si din aceasta cauza ma urmaresc teribile greseli, eu nu ma voi muta niciodata in momentul urmator! De fapt, nu ma voi misca deloc.

De aceea avem nevoie un stimulator, unul pozitiv!

Filed under: Internet, Istorie, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→