Întrebare: Are fiecare persoană un suflet, și acesta este veșnic?

Răspuns: Numai o persoană care construiește sufletul are unul. Construirea unui suflet înseamnă atingerea nivelului iubirii altora. În măsura în care aş atinge dragostea altora, simt dragostea lor în dorința mea corectată, un sentiment care se numeşte Lumina Superioară.

Dorința cu Lumina în interiorul acesteia, care este absolut scopul dăruirii şi dragostea pentru alţii se numește suflet. Lumina este sentimentul de forță superioară, a Creatorului, în interiorul dorinţei. Dorința care are ca scop iubirea faţă de alții și Lumina care o umple, ceea ce înseamnă ceea ce simt în dorinţa mea de iubire cu scopul de a dărui altora este numit suflet.

Vasul sufletului este dorința și umplerea dorinţei este Lumina Superioară. Acesta este modul în care ne descoperim sufletul. Astfel, este clar că inițial nimeni nu are un suflet, dar toată lumea îl poate dobândi dacă îşi corectează atitudinea faţă de ceilalţi. Viața noastră este aranjată astfel încât în ​​cele din urmă toată lumea îşi va atinge sufletul, indiferent cum.

Dacă vorbim despre națiunea care îl va atinge prima, poporul Israel este destinat pentru a ajunge la atingerea sufletului primul. Acum, în generația noastră oricine poate face acest lucru.

Acesta este motivul pentru care înțelepciunea Cabalei este revelată, metoda care ne spune cum să atingem sufletul din dorința egoistă, cum se schimbă dorința în beneficiul altora, conform principiului „iubeşte-ţi prietenul tău ca pe tine însuți” , când întreaga națiune israeliană începe să se angajeze în ea și atinge acest nivel, statutul care se numește suflet, şi când toate națiunile lumii nu prea vor fi capabile să facă același lucru.

Oricare ar fi situaţia dacă îl poate atinge națiunea israeliană atunci  va curge, de asemenea şi înspre alte naţiuni. Toate problemele și corupția care au fost în ultimul timp descoperite în Israel anunţă că am început să corectăm sufletul nostru de mult timp, dar acum suntem rămaşi în urmă.

Din israelian Programul Radio 103FM, 5/10/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul 25:23: Pământul (țara) să nu-l vindeți în veci fiindcă pământul este al Meu, iar voi sunteți străini și rezidenți (temporari) cu Mine.

Creatorul ne-a dat o dorință (țara) și noi va trebui să o corectăm și nu să o folosim așa cum simțim noi.

Noi nu avem nimic în această lume pentru noi înșine și, de aceea, când facem o înțelegere trebuie să înțelegem că noi cumpărăm pământul numai pentru a-l folosi temporar, îl închiriem. De fapt nu cumpărăm pământul, îl închiriem pentru a-l putea folosi pentru o anumită perioadă de timp. Nimic nu este etern și nimic nu ne aparține.

Comentariu: Rezultă că toate națiunile care stau pe această planetă nu sunt proprietarele ei.

Răspuns: În funcție de rădăcina sufletului, proprietar este un om care este compatibil într-un fel sau altul cu pământul (țara) pe care trăiește. De aceea, o parte din acest pământ trebuie să se întoarcă la proprietarii lui. Se face referire la neamurile care au ieșit din Babilon și s-au așezat pe întreg globul. Așezarea în Israel trebuie să fie după Tora și fiecare trib și familie are partea lor predeterminată și este eternă. Este așa deoarece calitățile interioare ale familiei sau tribului se armonizează cu calitățile unei părți de pământ. În acest fel este efectuată corectarea dorinței.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

I-am pus odată lui Rabaş aceaşi întrebare: „Ce se întâmplă cu sufletul omului atunci când moare?” Iar el a răspuns că este la fel ca atunci când la sfârşitul zilei iei o cămaşă murdară şi o arunci în maşina de spălat…

La fel şi la sfârşitul vieţii, iei corpul de pe suflet şi îl arunci. Corpul putrezeşte, în timp ce sufletul continuă să trăiască. De fapt, după ce îţi scoţi cămaşa veche rămâi în viaţă… În acest fel rămâi în viaţă chiar după ce scoţi sufletul din corpul fizic.

Întrebare: Atunci cum există sufletul fără corp?
Răspuns: Sufletul există şi acum fără corp. Doar îl acompaniază şi nu îl atinge. Sufletul există în altă dimensiune pe care tu nu o simţi.

Baal HaSulam scrie în articolul „Pacea”: „Astfel, în lumea noastră, nu există suflete noi aşa cum se reînnoiesc corpurile ci numai o anumită sumă de suflete care se încarnează… De aceea, în cea ce priveşte sufletele, toate generaţiile, încă de la începutul creaţiei şi până la sfârşitul corecţiei, sunt ca o generaţie care şi-a extins viaţa peste câteva mii de ani…”

Perioada de dezvoltare a sufletului în această lume este de 6000 de ani. Această dezvoltare a început cu Adam HaRişon (primul om), care a trăit acum 5775 de ani, şi va continua până la sfârşitul celor 6000 de ani. Asta înseamnă că ne-au rămas încă 225 de ani. În timpul acesta, cu toţi trebuie să ne dezvoltăm sufletul, adică partea noastră din sufletul colectiv, şi să ne conectăm împreună într-un singur suflet.

Înţelepciunea Cabala explică întregul proces. Acum 14 miliarde de ani, a început evoluţia materială a universului de la o scântei; a fost folosită ca începutul „Big Bang”. Aşa a început evoluţia naturii minerale. Acum 2 miliarde de ani au apărut primele plante pe Pământ, apoi animalele  şi apoi omul. Specia umană s-a dezvoltat până când a început să se dezvolte în el dorinţa de a obţine sursa vieţii sale, lumea superioară, următorul nivel.

Dezvoltarea avansează de la mineral la vegetal, la animal şi apoi la uman. Iar umanul trebuie să obţină un nivel mai înalt, care se numeşte dezvoltarea sufletului său, şi să se ridice la următorul nivel, lumea superioară. Iar în lumea superioară sunt, de asemenea, fazele de mineral, vegetal, animal şi uman. Dar sunt nivele spirituale pe care trebuie să le dezvolţi şi să te ridici chiar la o şi mai înaltă lume. Şi asta trecem prin cele cinci lumi.

Întrebare: înseamnă că Adam HaRişon a trăit acum 5775 de ani şi a dezvoltat sufletul în el?

Răspuns: Da, şi astfel se numeşte Adam HaRişon.

Întrebare: Asta înseamnă că toată lumea trebuie să îşi dezvolte sufletul în timpul următorilor 225 de ani?
Răspuns: Da, toată lumea, fără excepţie, în 225 de ani sau mai devreme. Vedem cu această dezvoltare se accelerează; timpul devine mai strâns şi se pare că se comprimă şi micşorează. Dacă nu ne dezvoltă sufletul, dacă nu ne împingem către dezvoltare, vom fi aruncaţi într-o teribilă presiune a forţelor naturii, care ne vor presa prin tot felul de dezastre şi probleme; ne va împinge înainte către dezvoltarea sufletului.

Dezvoltarea sufletului are loc numai în această lumi şi în al doilea rând, poate fi reînnoită numai prin conexiunea dintre oameni. Prin conexiunea dintre noi dăm formă unui singur suflet care este general şi comun pentru noi toţi.

Din programul de radio Israel 103 FM din 01.02.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Unde este sufletul nostru localizat? Există până și experimente care încearcă să determine greutatea sufletului în grame!

Răspuns: Este complet inutil. Sufletul nu are nicio greutate în lumea corporală. Imaginează-ți că în urmă cu o clipă nu ai vrut să bei apă și acum ți-e sete. Ți-a apărut deci o nouă dorință. Poți să o măsori? Unde este localizată în tine această dorință? Nu poți să spui. Sufletul este de asemenea o dorință, o dorință de a atinge Forța Superioară, acea sferă comună exterioară care conduce lumea noastră, sistemul care ne înconjoară.

Sufletul este numit dorința de a obține scopul vieții, sensul vieții noastre. Dacă apare în om o astfel de dorință, atunci el începe să simtă că sufletul lui are nevoie să se dezvolte și îl obligă să învețe cum să obțină asta.

Întrebare: Dacă am reușit să dezvolt sufletul în timp ce trăiesc în această lume, este semn că viața mea a fost cu succes? Și dacă nu reușesc, voi fi întors în această lume încă o dată?

Răspuns: Te vei întoarce și vei trece prin vieți noi până când este dezvoltat în tine sufletul. În timpurile noastre însă, avem oportunitatea să accelerăm dezvoltarea noastră și nu vom mai avea nevoie atunci de alte reîncarnări. Fiecare din noi am trăit deja destul în această lume.

Din Programul de Radio 103FM – Israel

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Lumea Spirituală este chiar aici dar, atâta timp cât nu ai suflet, nu o vezi. Dacă nu te-ai fi dezvoltat dintr-o picătură de spermă, nu ai fi simțit nici această lume. Dar fiindcă corpul tău s-a dezvoltat din acest lichid seminal, tu simți prin el această lume. La fel se întâmplă și cu sufletul. Și el are o mamă și un tată.

Întrebare: Ce fel de legătură există între sufletul meu și rudele mele: tată, mamă, frați?

Răspuns: În sistemul general al unui singur suflet sunt părți care sunt mai apropiate de mine și părți care sunt mai îndepărtate de mine. Aproape sau departe în Lumea Spirituală este derivat din acest lucru. Nu este din întâmplare faptul că tocmai acești oameni au devenit părinții mei și nu alții. Nu este din întâmplare că m-am însurat tocmai cu această femeie și am cu ea tocmai acești copii.

Toate acestea sunt derivate din sistemul general care a fost deja creat și stabilizat. Este știut de la început ce va fi cu mine. Eu doar descopăr și pentru mine acest lucru. Dar toate aceste evenimemnte există deja în potențial, ca forțe potențiale.

Din Programul de Radio 103 FM – Israel

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere în Cartea Zohar, Articol 21: Nu fiţi dezorientaţi de filozofi care spun că esenţa sufletului este o substanţă intelectuală şi că ea nu există decât prin conceptele pe care le învaţă, prin care creşte şi că ele sunt chiar esenţa sa.

Conform filozofilor, nevăzând decât această lume, vom atinge şi ceva spiritual. Pe ce bază gândesc astfel? Pe baza raţionamentului. Ei nu cunosc şi nu studiază natura, ci doar scolastica din propria lor minte şi deci, evident, nu au o cunoaştere reală. Domeniul lor este imaginar, nu se bazează pe nici un studiu empiric şi în limitele teoriei.

Prin urmare, punctul de vedere filozofic asupra sufletului uman este: ”Dacă vom reflecta şi vom dezbate asupra sufletului, suntem în contact cu el”.

Pe de altă parte, cabaliştii explică faptul că totul este o mare minciună. Nimeni în lumea noastră nu are suflet. Pentru a obţine sufletul, trebuie să obţinem proprietatea dăruirii care este deasupra dorinţei noastre, deasupra naturii noastre. Cel care a înţeles asta posedă suflet, cel care nu, nu are.

În continuare, noi trebuie să înţelegem ce este existenţa actuală pe care o numim “viaţă”. Oricum, nu există nici o legătură între dorinţele noastre actuale şi suflet. La urma urmei, sufletul este dorinţa de a dărui şi nu se poate raporta la noi. În percepţia noastră, trebuie să separăm cele două părţi printr-un adevărat “zid de fier”.

Fie totul într-o persoană se bazează pe cele pământeşti, dorinţele “animalice”, fie ea se găseşte de cealaltă parte şi le controlează.

În acest caz, toate acţiunile lor nu sunt comparabile cu dorinţa de a dărui, cu posibilitatea de a dărui. Această dorinţă, această acţiune este numită suflet, care creşte urcând cele 125 de trepte ale scării spirituale.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 12.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

În spiritualitate, „raţiunea” reprezintă Lumina de Hohma (Înţelepciune) îmbrăcată în vas. În conformitate cu această Lumină, noi îl simţim şi îl înţelegem pe Creator. Cheia aici nu este în actuala Lumină de Hohma ci în Lumina de Hasadim (Milă, Îndurare) care o primeşte, adică măsura altruismului de care fiecare este capabil. Aceste două Lumini se potrivesc şi se ajustează una după cealaltă.

În lumea noastră, noi primim direct, în dorinţa noastră, o porţie anumită de Lumină fără să o îmbrace pe dorinţă, şi fără să fie similară cu Creatorul. De aceea noi suntem foarte limitaţi în raţiunea noastră. Raţiunea nu ne dezvoltă fiindcă nu ne învaţă ce să facem în continuare pentru a-L descoperi pe Creator.

În contrast, în lumea spirituală primim Lumina superioară, revelarea Creatorului în vasele de altruism, dăruire. Asta înseamnă că îl revelez pe Creator prin înţelegerea completă a ceea ce este şi cine este Creatorul.

În această lume pot să mă uit la un om şi să văd un perete. Pentru mine este „impenetrabil”, nu-i înţeleg limbajul, nu-i ştiu calităţile şi gândurile. El  este ascuns pentru mine. Dar în lumea spirituală, contactul nostru înseamnă unificare. Eu generez în interior calitatea de dăruire care este apoi îmbrăcată de Lumină şi prin asta îl înţeleg pe celălalt. Deci, îl înţeleg pe celălalt şi apoi pe mine. Dorinţa mea îmbracă forma lui, structura lui. Şi acelaşi proces este valabil pentru toţi.

Eu am această dorinţă primară, fără formă, de a primi ceea ce aparţine lui Malhut de Infint. Iar prin iubire şi altruism, construiesc în această dorinţă diferite modele care preiau formele tuturor sufletelor care există în afara mea. Îmi creez în interior un spaţiu pentru a construi un „set” de suflete şi, astfel, îi includ pe toţi în interiorul meu.

Dar acest lucru este posibil cu condiţia să aloc în interiorul dorinţei mele un loc pentru fiecare suflet, conturând spaţiul în care fiecare din ele va merge. Cum pot să ştiu un astfel de lucru? Simplu, în măsura în care dăruiesc, permit celorlalţi să intre înăuntru.

Imaginea rezultată este foarte asemănătoare logo-ului următoarei Convenţii de la Moscova. Toată dorinţa mea este un cerc şi în interiorul lui aloc câte un anumit segment pentru fiecare prieten. Treptat, cercul se umple cu suflete şi, procedând astfel, îmi întorc propriul suflet la mine. Într-adevăr, el există ca atare în afara mea, dar tot ceea ce percep ca existând în afară, este sufletul meu.

Rezultă că altruismul, calitatea dăruirii pe care o generez, este doar un mijloc, o stare, care permite sufletului meu să se întoarcă în mine.

Partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 4/28/2011 „Acţiunea minţii”

Filed under: Fara categorie, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebui să fac dacă sunt nerebdător să fiu corectat dar nu sunt pregătit să primesc această corectie de la Creator?

Răspuns: Acestea sunt stările prin care ne trece drumul. Când venim prima dată la Cabala, nu înţelegem unde ne aflăm, câtuşi de puţin; suntem conduşi de gena de dezvoltare interioară (Reshimo) ce se mişcă precum o particulă încărcată electric într-un câmp electromagnetic şi ne aduce într-un loc unde putem atinge un oarecare echilibru temporar.

Astfel ne mişcăm înainte în câmpul de forţă şi sfârşim în grup, sursa luminii. Nu înţelegem încă de unde am venit; simţim doar că am găsit ceva foarte interesant şi am vrea să ştim mai multe despre asta. Dar o persoană nu realizează încă ce i se întâmplă şi ce este acest loc unde se află.

Toată umanitatea evoluează treptat de-a lungul istoriei sale pământeşti, şi din generaţie în generaţie dorinţele noastre se dezvoltă. Iar acum am ajuns la încarnarea noastră ultimă, cea crucială. Cu toate astea înainte nu am înţeles ce se întâmplă cu noi. Numai azi, pentru prima dată, ne apropiem de realizarea sufletului nostru.

Cu toate astea o persoană se rătăceşte si nu pricepe ce se întâmplă cu ea. Nu înţelege că se află într-un proces foarte lung si unic prin care toată umanitatea trece: sunt cei care merg înainte şi cei cărora nu le-a sosit încă timpul dar va veni acest moment şi pentru ei. Oricum munca adevărată începe atunci când o persoană înţelege că trebuie să lucreze pentru a se uni cu prietenii.

Şi atunci va descoperi numeroase obstacole pe care nu şi le poate justifica. Alege să se predea acestui curent de duşmănie faţă de ceilalţi  în timp ce trece printr-un şir nesfârşit de afirmaţii şi calcule. Acesta este cel mai problematic moment în care mulţi se împotmolesc şi renunţă – până data viitoare când vor primi încă o oportunitatea, în câţiva ani sau poate în viaţa viitoare.

Nimeni nu o poate evita asta din moment ce sufletul trebuie să ajungă la corectare, şi nu are nimic de aface cu dorinşele unei persoane. Ce poate face este să realizeze ce libertate are, adică să îşi facă corecţia acum sau la un moment dat în viitor.

De aceea munca adevărată începe când simţim repulsie faţă de grup. Şi din momentul ăsta  succesul  unei persoane depinde de cât de bine înţelege că asta este doar un joc ce este jucat de sus şi nu o realitate.

Nimic nu este real în legătură cu viaţa noastră; chiar şi viaţa asta este doar un joc. Şi cel mai serios joc este atunci când simte respingerea şi ura faţă de un anumit prieten cu care îi este destinat să atingă unitatea şi să intre în spiritualitate împreună.

Aceşti prieteni ce se adună cu el în grup sunt părţile sufletului său, cele mai apropiate faţă de el. Şi îi este dat să simtă ură faţă de ele pentru ca el să ceară să fie unit cu ele de către Creator. Şi aceasta este unitatea unde îl va găsi pe Creator cu adevărat.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de cabala 3/25/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să intru intr-un mediu?

Răspuns:  Sa intru intr-un mediu inseamna ca ma simt sau sa ma imaginez ca fiind in interiorul sistemului unde toate sufletele sunt conectate împreună. Avansez împreună cu eleşi depind de ele. Sunt mai mari decât mine şi prin ele pot primi Lumina care ma corectează şi ma îndeplineşte .

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/23/11, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabalişti scriu, în cărţile lor, numai despre suflet. Ei nu se ating de lumea noastră, care este sub linia vieţii. Este o iluzie care ne este dată nouă temporar, astfel încât să începem să ne trezim din acest vis şi să construim o viaţă adevărată.

Acum, gândiţi-vă cum să vă apreciaţi prietenii care vă pot ajuta să vă treziţi către o viaţă nouă. Înţelegeţi că sunteţi împreună într-un vis şi numai o mică scânteie care v-a fost dată, vă poate ajuta să ieşiţi din el. Este similar cu situaţia în care dormi şi înţelegi că nu te poţi trezi dacă încerci. Cheia care te poate ajuta să te trezeşti este punctul în inimă.

Atunci când conectezi toate punctele pe care doreşti să le trezeşti şi ceri ca alarma sa sune, Forţa Superioară te trezeşte. Te va trage din acest vis. Altfel, vom continua doar să dormim.

Singura posibilitate de a revela lumea spirituală este de a fi în acest vis. Nu este nimic mai jos de asta, mai jos de existenţa animală, mai jos decât această viaţă iluzorie.

Singurul lucru care ne rămâne după moarte este ceea ce am obţinut în lumea spirituală în timpul vieţii acesteia. De unde ar putea veni altceva? De ce nu există acum? De ce stă în cale corpul tău animal? De ce este nevoie să suferi acum ca să te bucuri mai târziu?

Avem numai ceea ce percepem în dorinţa de a  primi plăcere. Dacă în plus la percepţia vieţii corporale obţin şi una spirituală, atunci cu siguranţă o voi avea. Nu depinde de viaţa corporală. Există două tipuri de dorinţă: una este de dragul propriu şi alta de dragul dăruirii.

Asta înseamnă că, pentru moment, voi continua să trăiesc simultan în două lumii şi, odată ce corpul moare, voi continua să trăiesc doar în lumea spirituală. Corpul animal moare şi încetează să perceapă realitate în cele cinci simţuri, similar ca şi cum noi acum ne-am pierde auzul. Astfel, toate senzaţiile corporale dispar.

Dorinţa egoistă nu poate exista pentru totdeauna; are o limită. Totuşi, odată ce ai obţinut dorinţa de dăruire, aceasta este eternă.

Din partea a patra a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/25/10, „Corp si suflet”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→