Tag Archives: templu

Drumul lung către templu, partea a zecea

Turnul Creatorului în locul Turnului Babilonului

Întrebare: Societatea israeliană modernă este sfâșiată de egoism și ură. Este complet deconectata. Sistemele sale sunt putrede și implicate în jocuri egoiste. Tuturor le pasă numai de ei înșiși.
Cum poate o societate formata din membri cu cea mai negativa atitudine, să fie adusa la starea de conectare, unitate, și iubire, având în vedere că este extrem de departe de imaginea conturata pentru noi?

Răspuns: Este adevărat: societate israeliană este cea mai egoiste dintre toate. Când poporul lui Israel se inalta, el poate ajunge la  înălțimile stelare. Cu toate acestea, cand decade,decade mai adânc decât restul.

E o lipsa critica de unitate. Este evident! Este bine că lacunele noastre sunt afișate la vedere. Este minunat să știm cât de teribila este starea noastră si cat de disperati  avem nevoie de unitate. Partea buna este că avem”manualul de instrucțiuni”, care ne explică cum să realizam unitatea.

Înțelepciunea Cabalei ne învață pașii pentru a atrage cu o mai mare forță  bunăvoința. Este știința revelarii Creatorului în această lume. Creatorul este puterea iubirii și a daruirii reciproce, forța  unitatii.
Principalul lucru este atragerea și raspandirea fortei daruirii, iubirii, unitatii, și cooperarii reciproce între noi. Opozitia intre puterea separarii, egoism, si forța binevoitoare ne da energie suplimentară.

Puterea vine întotdeauna ca un rezultat al punerii în comun a forțelor opuse. Cu cat este mai mare diferența de potențial, cu atat este mai mare diferența intre un plus și un minus, adica, o sută de volți, o mie de volți, un milion de volți, deci,cu atat este mai mare puterea.
Dacă adăugăm o putere pozitivă acestui minus imens pe care il avem astăzi, vom conecta întregul univers într-o singură structură comuna unificată.

Întrebare: Israelul este țara în care oamenii au cel mai mare egoism din lume, nu-i așa?

Răspuns: Israelul nu este doar o țară. Israelul este o națiune care a atins anterior un anumit nivel spiritual, dar apoi l-a pierdut. De aceea a căzut atât de adânc în materialitate și are cel mai mare egoism în comparație cu alte națiuni.

Întrebare: Avem o șansă reala de a ne uni stiind ca avem un egoism urias?

Răspuns: Evreii sunt cei mai mari egoisti, motiv pentru care au un mare potențial de a ajunge la unitate. Nu există nici o altă națiune care este la fel de egoista, cruda, mioapa și oarba atunci când vine vorba de a misiunea sa. Acesta este motivul pentru care ei sunt capabili de auto-corectare și de aîmpinge întreaga umanitate înainte.

Nu a fost un accident faptul că Israelul a fost ridicat la o înălțare spirituală și apoi a căzut în abisul egoismului, castigand astfel  șansa de a se corecta. Când evreii se vor corecta, întreaga lume se va corecta.
În acest moment al dezvoltării noastre istorice, omenirea a revenit la starea Babilonului antic,  babilonienii  astăzi numara cateva miliarde de locuitori ai Pământului. Poporul lui Israel nu este deloc numeros; Dimpotrivă, această națiune este încă destul de mica, dar Lumina si abundenta pot fi transmise prin ea ca prin urechile acului si poate fi oferita intregii umanitati. Poporul evreu are o putere enormă.

Singurul lucru care ar trebui sa inceapa în această lume este puterea unității, forța superioară de conectare și iubire. Aceasta va umple viața noastră cu fericire și abundență. Puterea va echilibra minusurile existente și va face lumea armonioasă, nedivizată, și binevoitoare.

Ziua de doliu de 9 Av se va transforma într-o zi de bucurie și iubire, așa cum se spune în” Profeți”. Dacă se va întâmpla sau nu, depinde numai de noi. Putem transforma ziua întunecată care provine din rădăcina spirituală a unui întuneric complet în care au avut loc distrugerile: spargerea primelor table, prăbușirea primului și al celui de al doilea Templu,  dezastrele nenumarate petrecute de-a lungul istoriei evreiești.

Prin aducerea puterii  unitatii în întunericul existent, vom corecta distrugerile anterioare și vom reconstitui puterea Creatorului, ridicand astfel întreaga umanitate la starea de unitate. Apoi, toata lumea noastră se va inalta spiritual. Vom accede la viața veșnică, vom trece la următoarea dimensiune. Fie ca aceasta să se întâmple!

Din KabTV  „O Viață Nouă” 7/5/15

Drumul lung către templu, partea a noua

Ziua Intristarii se va transforma in zi de bucurie

In unele momente ale istoriei lor, poporul evreu a dezvăluit sistemul de inaltare, dar după distrugerea a două temple ei au pierdut această cunoaștere. Primul templu a fost distrus cateva secole BC; al doilea Templu a fost distrus la începutul erei noastre.

În prezent, în secolul 21, ar trebui să  construim noi legături între noi. Acest proces este numit „Construirea celui de-al Treilea Templu.”
Astfel, cele mai grave perioade de manifestare ale răului și egoismului se vor transforma în momentele cele mai binevoitoare. 9 Av, cea mai rea zi a anului, va deveni cea mai buna și cea mai minunata zi.

Răul care se dezvăluie în această zi, în acord cu radacina sa spirituală internă poate  fi transformat în bunăvoință, schimband astfel un mare minus într- un plus imens. Procedând astfel, vom declansa schimbari in sistemul de guvernare  în întreaga lume.

Aceasta explică de ce pe data de 9 Av anumite tradiții de doliu trebuie respectate, pentru a comemora ceea ce s-a întâmplat cu evreii în această zi. Pe de altă parte, trebuie să ne referim la această zi ca adulti conștienti.

Acesta este într-adevăr  un moment special. Mult timp în urmă, atunci când poporul lui Israel  rătăcea prin desert, la 9 Av copiii lui Israel săpau morminte și rămaneau  în ele. În cazul în care au murit în această zi, ei erau deja în mormânt, în cazul în care au supraviețuit, au părăsit mormântul.

Și totuși, această zi poate fi transformată în cea mai benefica zi. Această perioadă de timp a fost considerata foarte negativa prin influența ordinii superioare. Acesta este momentul în care transformarea răul în bine este posibilă.
Acest lucru explică de ce nu ar trebui nimeni să plângă pe data de 9 Av. Vom continua cu doliul, dar nu   pentru a face posibila transformarea unei zile „întunecate”  într-o zi „binecuvântata” . În cele din urmă, răul se va transforma în bine; ziua de doliu se va transforma într-o zi de mare bucurie și intr-o festivitate a iubirii.

Întrebare: De ce se întâmplă atât de multe evenimente tragice in istoria poporului evreu pe data de 9 Av?

Răspuns: evenimente bune și rele sunt rezultatul programului de guvernare, superioară care a fost recunoscut de către primul om, Adam, urmat de Avraaam, Moise, și de alti cabaliști. Tot ce se s-a întâmplat vreodată s-a întâmplat cu scopul de a ne aduce la unitate și la o conexiune mai puternică cu restul lumii.

Înainte de orice altceva, unitatea trebuie să fie atinsa de poporului lui Israel. Este responsabilitatea noastră directă. Alte națiuni urăsc  evreii pentru că ele simt subconstient că evreii au cunoștințe despre programul unității mondiale și țin toate fraiele în mâinile lor.

Evreii sunt în măsură să se conecteze cu sistemul intern echilibrand restul lumii‚ folosind puterea  bunăvoinței, daruirii, iubirii și unitatii . Aceasta este  misiunea poporului lui Israel. Nu este un accident faptul că antisemitismul nu dispare de pe fața pământului ci e in continuă creștere. Numai poporul evreu poate aduce restul lumii la corecție.

Națiunile lumii sunt incapabile sa faca acest lucru pe cont propriu. Nu e „vina” lor, deoarece ei nu au libertatea de a alege, nici nu pot discerne intre calea cea buna si calea cea rea. E inutil să așteptăm ca ei să se schimbe. Putem doar sa ne obligam sa ajungem la unitatea pe care strămoșul nostru Avraam a vrut ca noi să o atingem.
Înțelepciunea Cabalei explică cum să atingem asta. Acesta este motivul pentru care am creat organizația noastră. Grupul nostru creste, se întărește, și acționează pe tot globul. Tot ceea ce facem este menit pentru a evita o perioadă teribilă care nu ar trebui să se întâmple din nou;cat mai repede,vremurile rele trebuie să fie transformate în vremuri binevoitoare și fericite.
Va urma…

Din KabTV „O Viață ouă” 7/5/15

Drumul lung către templu, partea a opta

Întreaga lume este ca un nou Babilon

Evreii au transferat cunoștințele lor catre națiunile lumii. În schimb, au obținut alte dorințe, ale altor națiuni, nevoile, și  forme-gand specifice ale egoismului,  pe care evreii nu le aveau inițial. Ca urmare, poporul evreu a cazut și mai mult.

Babilonienii reprezintă națiunile lumii care nu s-au ridicat la nivelul spiritual al lui Avraam. Deoarece evreii au fost răspânditi printre popoarele lumii de mii de ani,ei au preluat si dezvoltat in mod natural egoismul altor popoare,pe care nu-l aveau inițial.

Astăzi, toată lumea are un egoism imens. Intelepciunea pe care poporul lui Israel a dat-o națiunilor lumii, a ajutat pe acestea să se dezvolte, astfel încât ele depind acum pe poporul evreu, forțând Israelul să-și îndeplinească misiunea.
Națiunile lumii anunță în mod constant că motivul pentru toate problemele lumii sunt evreii, chiar dacă acestia din urmă cuprind mai puțin de un procent din populația lumii. Evreii sunt, cu toate acestea, răspânditi în întreaga lume și ocupă poziții-cheie în industrie, știință,domeniul bancar si sunt mulți evrei chiar printre laureatii premiului Nobel.

Evreii au un impact pe o arie largă, dar în opinia antisemiților, influența lor este dăunătoare. Ce se poate face? În acest moment, Cartea Zohar, care a fost scrisă la începutul ultimului exil, acum 2000 de ani, ne ajută să înțelegem, explicând că evreii trebuie să se unească.
Acum este momentul pentru a ajunge la unitate, deoarece întreaga lume a ajuns acum la starea  Babilonului antic, când toată lumea a fost conectata interior si exterior. Evreii au adus omenirea la interdependență prin implementarea metodologiei unitare în industrie, cultură, educație,domeniul bancar, etc.

Deci, ideea de conectare reciprocă a coborât în ​​această lume prin evreeii care au primit forța superioară, forța de conectare, aceasta fiind transferata catre ei din vremea lui Avraam. Dacă nu exista această continuitate, acest fapt nu s-ar fi întâmplat. Forța exista în Babilonul antic în starea sa naturală și  originală. Cu toate acestea, pe măsură ce societatea a continuat să avanseze, forța s-a disipat, lăsând omenirea fragmentată și detașata.
Oamenii s-au bucurat de separarea unora de la alții, indiferent dacă erau într-o pădure sau intr-un desert. În timp ce s-au străduit să se separe de vecinii lor, o stare de unitate a fost posibilă numai datorită evreilor care au reușit să dezvolte industria, cultura, și educația.
Aceasta explică de ce astăzi evreii sunt cei care trebuie să prezinte o nouă metodologie de unificare a lumii.

În Babilonul antic, Abraham nu a reușit să atragă majoritatea babilonienilor cu metodologia sa, în timp ce astăzi, este obligația noastră sa atingem această stare.             Astăzi, evreii sunt de fapt în datori față de lume, și trebuie să ajungă sa reuseasca în eforturile lor de a transfera metodologia  conectarii umanitatii.
Din KabTV  „O viață nouă” 7/0515

Drumul lung către templu, partea a şaptea

De la lumea barabară la lumea civilizată (luminată)

În timpul miilor de ani de exil, poporul Israel a suferit distrugerea primului şi celui de al doilea Templu, a atins starea de spargere completă şi a pierdut şi cea mai mică amintire legată de sistemul comun care îi unea.

Începând cu Adam, primul om, poporul Israel a realizat cum lucrează sistemul. În timpul lui Avram, au studiat cu persistenţa structura unităţii, iar în timpul lui Moise au reuşit chiar să o implementeze între ei.

Această stare a durat până la distrugerea celui de al doilea Templu, până în timpul lui Rabbi Akiva, în timpul căruia totul s-a prăbuşit. Căderea a avut un mare impact în avansarea întregii umanităţii.

Evreii s-au răspândit în toată lumea. Acest proces le-a permis să contribuie la forma de dezvoltare din alte ţări, afectând dezvoltarea religiei, a gândirii, credinţei, filozofiei, ştiinţei şi medicinii.

Această cunoaştere a fost transferată prin vechii greci şi romani, prin filozofi, prin istorie. Evreii au găsit un sistem de comerţ şi industrie în Europa şi a construit baza pentru comerţul modern.

Sistemul pe care l-au creat a fost unul integral şi în ciuda faptului că evreii au fost împrăştiaţi peste tot în lume, ei au vorbit aceeaşi limbă şi s-au înţeles unul cu altul foarte bine. Aşadar au fost capabili să construiască conexiunea unul cu altul. Aceste evenimente au avut loc acum 1500 de ani, şi au fost posibile doar datorită stării speciale pe care o obţinuse poporul evreu.

Un evreu poate călătorii din Italia în Olanda şi poate vorbi cu un evreu local fără nicio problemă, poate să se ducă la o sinagoga,poate sa faca comert.Si invers , evreii din Olanda , pot calatori in Italia , sau in alte tari si sa faca acelasi lucru.

In lumea fragmentata, unde tarile s-au izolat,evreii au servit la conectare.

Evreii au fost uniti prin cultura, educatie, limba si Kasrut (legi religioase ce tin de alimentatie).Cand un evreu a venit in alta tara, el a putut manca doar in casele evreiesti locale, nu in alta parte.Aceasta tradiţie a întărit conexiunea inter-iudaica deoarece turistii evrei au participat la slujbele din sinagogile locale.Acest tip de comportament a stimulat dezvoltarea industriei si a comertului in lume.

Acesta este modul în care evreii au contribuit la progresul general în lume,datorita  exilului, influientand tehnologia, știința, industria, comerțul, și religiile altor popoare.
Inițial, toate religiile au servit scopului  umanitatii de a inainta.Datorita religiei, păgânismul încetat să mai existe. Oamenii s-au oprit de la inchinarea la copaci și pietre, asocierea obiectelor materiale cu puteri supranaturale a incetat. Au devenit mai spirituali.
Astfel, a fost creata o baza buna pentru dezvoltarea artelor, picturii, muzicii, etc. Artele au stimulat cresterea interioara, spirituală a oamenilor, ajungand la oamenii de rând, prin religiile lor. Națiunile lumii nu au indiciul că succesul lor în arte și științe a fost posibil datorita evreilor care au primit această cunoaștere, deoarece, la un moment dat, ei au atins forţa spirituala superioara ascunsa în natură.

Din KabTV  „O viață nouă” 7/0515

Drum lung spre Templu, partea a treia

Nașterea Metodologiei Conectării

Avram a învățat de la cabaliștii care au trăit înaintea lui, începând cu Adam,primul om.  Avram a înțeles că egoismul uman crește de la generație la generație,transformându-ne astfel în egoiști și mai mari; ne detașează unii de alții și ne forțeazăsă ne exploatăm unii pe alții.

De aceea ne apropiem în cele din urmă de o stare în care începem să folosim egoismulnostru în mod corect, adică facem eforturi să ne ridicăm deasupra lui.Totuși,  rămânem complet  egoiști,  incapabili  să  ne  depășim  egourile  deși  ne  dămseama că egoismul nostru este cauza tuturor problemelor noastre. Vechii babilonieniau  suferit  mult  din  cauza  egoismului  lor;  umanitatea  continuă  să  sufere  și  azi.Egoismul ne distruge viața.

Descoperirea  lui  Avram  l-a  determinat  să  adune  un  grup  de  discipoli  care  eraupregătiți să se ridice deasupra egoismului care ardea în interiorul fiecăruia.A găsit mulți oameni pe care i-a adunat într-un grup și care erau dornici să se ridicedeasupra egoismului lor pentru că nu erau complet egoiști așa cum sunt contemporanii noștri. Egoismul lor era mult mai slab decât al nostru.

Pe lângă asta, ei și-au amintitcât de bună era viața lor înainte să înceapă să se urască unii pe alții, adică înaintearidicării Turnului Babel.Când au început vremurile grele, nu a mai rămas nimic pentru ei decât să se despartăși să se împrăștie prin lume. Mulți dintre ei au simțit că Avram chiar le oferea o soluțieadevărată  problemelor lor,  așa că ei  i  s-au alăturat  și  Avram a început să-i  învețemetodologia unității.

Astfel un grup care s-a denumit Isra-El (adică direct către Creator) a luat naștere. Eis-au chinuit să reveleze forța superioară care îi unea și care sălășluia printre ei. În timpce explorau forța superioară, și-au dat seama cum este lumea în care trăiesc. Rețeauape care o construim între noi este de fapt forța superioară.

Mai  târziu,  grupul  lui  Avram s-a  mărit  și  a  format  națiunea numită  Israel.  Israelreprezintă oamenii care depun efort pentru unitate și care muncesc pentru construireaconexiunii între ei deasupra separării.

Ei valorifică puterea separării pentru că ea le dă șansa să depună mai mult efort încăutarea unității, permițându-le astfel să recunoască forța naturii-sistemul guvernăriisuperioare.

Forța separării și puterea unității sunt două forțe opuse ale naturii, esențiale, ca plus șiminus, nord și sud. Una nu poate exista fără cealaltă.

De pe KabTV, O nouă viață, 05.07.2015

 

Templul este măsura nivelului spiritual

Întrebare: De ce a fost distrus cel de a-l doilea Templu?

Răspuns: Atât primul cât şi cel de al doilea Templu, au fost distruse pentru ca evreii să poată să se împrăştie printre naţiunile lumii; ei au condus omenirea către anumite elemente ale conexiunii cu forţa superioară a naturii şi cu completarea dezvoltării lor, începând cu sfârşitul secolului 20, şi-au început elevaţia. S-a spus că evreii s-au dus în exil pentru a colecta sufletele naţiunilor lumii.

Ambele temple simbolizează obţinerea unui nivel foarte înalt al Luminii spirituale, nivelul Haya, iar al doilea Templu nivelul Neşama (suflet).

De fapt, evreii au trebuit să „cadă şi să se dizolve” în naţiunile lumii. De asemenea, conceptul de „naţiunile lumii”, nu se referă la ceea ce noi ne gândim în mod obişnuit, pentru că, conform rădăcinilor spirituale sunt numai 70 de naţiunii ale lumii, iar evreii au trebuit să se împrăştie şi să fie asimilate de ele. A fost spus că la sfârşitul celui de al 20-lea secol, va începe corectarea generală a lumii, realizată la început cu naţiunea Israel şi apoi gradual se vor alătura şi restul naţiunilor.

Din emisiunea de pe Kab TV „Despre viaţa noastră” din 04.06.2015

Ca un mănunchi de trestii – Colinde amestecate, partea 2

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 7

Colinde amestecate

SPANIA, TRAGICA POVESTE DE DRAGOSTE

Josephus Flavius a consemnat căldura cu care au fost întâmpinaţi expatriaţii din Iudeea, în Siria şi Antiohia, după ce au fost expulzaţi de către romani. Evreii au fost ”extrem de amestecaţi”, a scris el şi au trăit ”în cea mai deplină linişte”.176 El a mai scris şi despre modul în care împăratul roman Titus Flavius, ”i-a alungat pe toţi din Siria”177, în lucrarea Antichitatea evreilor, el l-a citat pe geograful grec Strabo care ar fi afirmat, ”Acest popor şi-a croit drumul spre fiecare oraş şi nu este uşor de găsit măcar un loc, în lumea locuibilă, care să nu fi primit această naţiune şi în care să nu se fi făcut simţită puterea ei.”178

Maniera oscilantă în care evreii sunt la început, bine primiţi apoi respinşi, apoi iar bine primiţi şi din nou respinşi, dacă nu chiar, distruşi cu totul, s-a repetat de numeroase ori, încă de la distrugerea primului Templu.179 Aşa cum am subliniat mai înainte, evreii  exilaţi ai primului Templu, care au ales să se împrăştie dincolo de Babilon, după ce le-a fost acordată libertatea, au reuşit să fie asimilaţi, până într-atât încât au dispărut cu totul. Cu toate acestea, majoritatea evreilor care au fost exilaţi după ruinarea celui de-al doilea Templu, sunt recunoscuţi ca fiind evrei, cel puţin datorită moştenirii genetice, dacă nu şi datorită unui anumit nivel de practică.

Au existat multe tentative de a-i converti pe evrei la islam sau creştinism şi ei înşişi au dorit, de multe ori, acest lucru, acţionând activ în sensul convertirii. În cea mai mare parte însă, toate aceste încercări au eşuat sau au avut doar un succes marginal.

Profesorul şi cercetătorul istoriei evreieşti de la Universitatea din Wisconsin, Norman Roth, detaliază atât încercările în masă ale evreilor de a se converti, precum şi consecinţele tragice rezultate din aceste încercări. În Evreii, vizigoţii şi musulmanii în Spania medievală: cooperare şi conflict, el scrie, ”În secolele al paisprezecelea şi al cincisprezecelea, mii de evrei s-au convertit, în cea mai mare parte din voinţa lor proprie şi nu fiind constrânşi, la creştinism. Rolul acestor conversos (evrei convertiţi la creştinism) în societate, a condus la apariţia unei ostilităţi înverşunate la adresa acestora, în secolul al cincisprezecelea ducând chiar la război. Pentru prima dată în istorie anti-semitismul rasial a ieşit la iveală pe scară largă, fiind emis edictul referitor la limpieza de sangre (puritatea sângelui), care face distincţie între creştinii ”puri” şi cei care au strămoşi musulmani sau evrei. În final, a intervenit Inchiziţia, pe fondul acuzaţiilor false despre ”nesinceritatea” acelor conversos, mulţi dintre aceştia fiind arşi. Nimic din toate acestea însă, nu au avut legătură cu evreii, care în majoritatea lor, şi-au continuat vieţile şi relaţiile normale cu creştinii, la fel ca mai înainte.”180

În realitate, acolo unde evreii şi-au păstrat credinţa, ei nu au avut de suferit şi chiar au întreţinut o legătură specială cu gazdele lor spaniole. conform lui Roth, ”Natura relaţiei lor (dintre evrei şi creştini) era atât de neobişnuită, chiar unică am putea spune, încât, pentru a o descrie, s-a folosit un termen special, în limba spaniolă, care nu are un corespondent precis în alte limbi, convivencia (însemnând ”a trăi împreună în alianţă”). Adevărata profunzime a convivenciei din Spania creştină medievală nu a fost încă revelată”.181

Studiul lui Roth accentuează faptul că, atâta timp cât evreii au rămas loiali moştenirii lor şi nu au încercat să se asimileze în alte culturi, ei au fost bine-veniţi, sau cel puţin, au fost lăsaţi în pace. Specific Spaniei a fost faptul că, în anumite momente, căldura şi intensitatea relaţiilor au semănat cu o adevărată poveste de dragoste, presărată cu toate încercările şi necazurile pe care marea dragoste le pune la cale. Cu toate acestea, când evreii au încercat să se amestece cu celelalte naţiuni şi să devină aidoma lor, aceste naţiuni i-au respins şi i-au obligat să se întoarcă la iudaism sau să se convertească, dar într-un mod peiorativ şi coercitiv.

Jane S. Gerber, expert în istorie sefardică din cadrul Universităţii din New York, detaliază pe larg, gradul în care evreii spanioli şi conversos s-au imersat în viaţa seculară şi culturală a Spaniei (sublinierile aparţin editorului). ”Adânc înrădăcinaţi în peninsula Iberică, încă din zorii dispersării lor”, scrie Gerber, ”aceşti evrei au nutrit o dragoste fierbinte pentru Spania şi au simţit o loialitate profundă faţă de limba, regiunile şi tradiţiile ei (…) De fapt, Spania a fost considerată un al doilea Ierusalim.

”Când decretul de expulzare al regelui Ferdinand şi reginei Izabela a fost  promulgat în data de 31 martie (1942), ordonând celor 300000 de evrei din Spania să părăsească ţara în urmatoarele patru luni, sefarzii au reacţionat cu neîncredere şi surprindere. Ei au considerat cu siguranţă, că importanţa de care se bucurau, în toate domeniile vieţii, oamenii din comunitatea lor, logevitatea acestor comunităţi (…) precum şi prezenţa atâtor evrei şi creştini cu ascendenţă evreiască (conversos) în cercurile cele mai înalte ale curţii, municipalităţilor şi chiar ale bisericii catolice, le vor putea asigura protecţie şi vor împiedica aplicarea acestui decret.

”Evreii spanioli se mândreau în mod special cu lungul lor şir de poeţi, ale căror … cântece continuau să fie recitate. Filozofii lor aveau influenţă chiar şi printre învăţaţii vestici, gramaticienii lor inovativi şi-au câştigat un loc veşnic, de pionieri ai limbii ebraice, de asemenea matematicienii, oamenii de ştiinţă şi nenumăraţii medici şi-au câştigat aprecierea. Ingeniozitatea şi serviciile publice aduse de diplomaţii sefarzi, au umplut analele multor regate musulmane. De fapt, ei nu doar că au locuit în Spania; ei au coexistat umăr lângă umăr, cu musulmanii şi cu creştinii, luând extrem de în serios noţiunea de trai în comun (la convivencia).

”Experienţa sefarzilor a dezvoltat chestiunea aculturaţiei şi a asimilării, aşa cum nici o altă comunitate evreiască nu a mai făcut-o. Timp de mai multe secole, civilizaţia evreiască a împrumutat fără restricţii din cultura musulmană înconjurătoare…. Când persecuţiile i-au copleşit pe sefarzi, în 1391 şi li s-a oferit alternativa de a se converti, sau de a muri, numărul converţilor a fost copleşitor mai mare decât acela al martirilor. Această noutate însăşi, a convertirii în masă, unică în experienţa evreiască, i-a făcut pe învăţaţi să caute cauza acestui fenomen în gradul înalt de aculturaţie atins de sefarzi”.182

Şi totuşi, nu aculturaţia a fost aceea care i-a făcut pe spanioli să se întoarcă împotriva evreilor, ci faptul că evreii şi-au abandonat coeziunea socială şi garanţia reciprocă, trăsături care le-au câştigat (în cea mai mare parte) stima inconştientă a naţiunilor gazdă. ”Comentatorii medievali”, continuă Gerber, ”erau ataşati în mod special, de ideea de a blama aculturaţia evreiască, pentru distrugerea disciplinei comunitare şi unii dintre cei mai mari istorici evrei moderni, cum ar fi Iţac Baer, au citat în plus, impactul coroziv al filozofiei lui Averroes şi cinismul clasei de evrei asimilaţi, de pe lângă curte. Dar, în valul de convertiri în masă şi de conflicte accentuale din comunitate, nu au sucombat în faţa persecuţiilor doar filozofii”.183 De fapt, întreaga comunitate a avut de suferit.

Astfel, conştienţi sau nu, evreii au suferit şi au fost în final, alungaţi din Spania, pentru că au fost prea dezbinaţi, uitând de puterea şi beneficiile pe care le poate aduce unitatea şi despre care ne-au învăţat străbunii noştri, timp de generaţii. Cartea Zoharului a scris despre panaceul unităţii: ”Pentru că sunt de o singură inimă şi raţiune …ei nu vor da greş în a face ceea ce îşi propun şi nimeni nu îi poate opri.”184

Dar, Cartea Zoharului, care a ieşit la lumină în Spania, cu doar câteva secole înaintea expulzării, nu i-a putut salva pe evrei. Ei erau, pur şi simplu, prea asimilaţi din punct de vedere spiritual şi cultural, pentru a se uni şi a-şi îndeplini rolul care le este destinat, de a fi o lumină pentru naţiuni. Şi, din moment ce nu şi-au ajustat cursul vieţii prin propria lor voinţă, Legea naturală a dăruirii, Creatorul, a făcut-o prin mediul care îi înconjura, prin creştinii spanioli, cei pe care îi admirau evreii.

Clasicistul şi autorul englez Michael Grant, profesor la Universitatea Cambridge, a notat inabilitatea evreilor de a se amesteca printre ceilalţi: ”Evreii s-au dovedit ca nu sunt doar neasimilaţi, ci chiar inasimilabili. … Acest fapt explică unul dintre momentele de cotitură ale istoriei greceşti, prin influenţa covârşitoare exercitată de către religia lor, de-a lungul anilor, care nu doar că a supravieţuit intactă, dar, ulterior, a dat naştere creştinismului.”185

Thomas Newton, un episcop din secolul al 18-lea, a scris despre evrei: ”Protejarea evreilor este cu adevărat, unul dintre cele mai semnificative şi mai strălucite acte ale Providenţei divine…şi ce oare i-ar fi putut apăra într-o asemenea manieră, aşa cum nici o altă naţiune de pe pământ nu a mai fost apărată, dacă nu o putere supra-naturală. Providenţa Domnului nu este mai puţin remarcabilă nici în ceea ce priveşte distrugerea duşmanilor lor… Vedem cum imperii măreţe, care la rândul lor au supus şi oprimat poporul Domnului, au ajuns, toate, în ruină… Acesta fiind sfârşitul fatal al duşmanilor şi opresorilor evreilor, fie ca el să constituie un avertisment la adresa tuturor acelora care, oricând şi oriunde, se vor ridica cu strigăte şi persecuţii, împotriva lor.”186

Naţiunile resping încercările evreilor de a fi asemenea lor, deoarece, aşa cum am menţionat în capitolul 4, evreii reprezintă în lumea noastră, acea parte a sufletului lui Adam care a realizat unitatea inimilor, conectându-se astfel cu Creatorul şi deoarece rolul lor spiritual este acela de a răspândi această unitate şi conexiunea rezultată, în celelalte naţiuni. Nu avem aici o alegere liberă, ci este vorba despre un comportament compulsiv, care le este impus de chiar gândul Creaţiei. Cei care îndeplinesc aceste nenorociri, înţeleg foarte rar ceea ce se află în spatele tuturor acestor lucruri, dar nu ezită să le execute.

Un incident remarcabil, care reprezintă înţelegerea de către faptuitorii de rău, a gândului Creaţiei, a avut loc într-o noapte tragică, în anul 1492. În Evreul în lumea medievală: o colecţie de izvoare dintre anii 315-1791, învăţatul în istorie evreiască, Rabi Iacob Rader Marcus, detaliază evenimentele descoperite de el. ”Înţelegerea care le permitea (evreilor) să rămână în ţară (Spania), cu condiţia plăţii unei sume mari de bani, era aproape gata, când a fost împiedicată de intervenţia unui prelat, numit Stareţul de Santa Cruz. (Legenda spune că Torquemada, stareţul mănăstirii Santa Cruz, a tunat, cu crucifixul deasupra capului, către rege şi regină: ”Iuda Iscariotul şi-a vândut stăpânul pentru treizeci de bani de argint. Înălţimile voastre îl veţi vinde din nou, pentru treizeci de mii. Iată-l, luaţi-l şi vindeţi-l”)”187 Ceea ce a urmat ilustrează faptul că, indiferent de ceea ce se petrece, evreii sunt obligaţi să fie ceea ce sunt şi să îndeplinească ceea ce au de făcut. ”Atunci regina a dat un răspuns reprezentanţilor evreimii, similar cu ceea ce a spus regele Solomon (Proverbe 21:1): ”Inima regelui se află în mâna Domnului, la fel ca râurile cu apă: El o răsuceşte acolo unde doreşte.” Ea a mai spus: ”Credeţi că toate acestea au venit peste voi, dinspre partea noastră? Domnul este Cel care a pus aceste lucruri în inima regelui.””188

Adevărul este că evreii au fost alungaţi nu din cauză că nu mai constituiau o valoare economică pentru spanioli. Evreii fuseseră recunoscuţi, timp de secole, ca fiind un câştig economic. De fapt, atunci când au fost goniţi din Spania, mulţi dintre ei au fugit în Turcia, care i-a primit foarte bine, tocmai datorită contribuţiei lor la economia ţării care îi găzduia. Sultanul otoman, Baiazid al II-lea, a fost atât de încântat de expulzarea din Spania a evreilor şi de sosirea acestora în Turcia, încât se spune că ”ar fi mulţumit sarcastic lui Fedinand, pentru că i-a trimis pe câţiva dintre cei mai buni supuşi ai săi, sărăcindu-şi astfel propria ţară, pentru a o îmbogăţi pe a sa (a lui Baiazid).”189 O altă sursă menţionează că ”atunci când regele Ferdinand, care i-a expulzat pe evrei din Spania, a fost menţionat în prezenţa sa (a lui Baiazid), acesta a spus: ”Cum îl poţi considera un conducător înţelept pe regele Ferdinand, care şi-a sărăcit propria ţară şi a îmbogăţit-o pe a noastră?””190

Mereu şi mereu, descoperim că isteţimea şi priceperea noastră nu ne asigură favoarea unei naţiuni, ci, mai degrabă, unitatea noastră, căci aceasta este cea care proiectează lumina asupra lor, sau, altfel spus, plăcerea care le-a fost alocată lor, pentru a fi primită prin noi, încă din gândul Creaţiei. Cu cuvintele scriitorului şi gânditorului Rabi Hilel Țaitlin, ”Dacă Israelul este unicul şi adevăratul salvator al întregii lumi, atunci el trebuie să fie demn de această ispăşire. Israel trebuie să-şi ispăşească mai întâi propriul suflet…. Dar cum îşi va salva sufletul? … Oare naţiunea, care este în ruină, atât material cât şi spiritual, va deveni ea o naţiune alcătuită în întregime, din salvatori? … În acest scop, doresc să întemeiez, prin această carte, ”unitatea Israelului” …Dacă dorim să o îndeplinim, unificarea indivizilor se va face în scopul ascensiunii interne şi al invocării corecţiilor tuturor relelor naţiunii şi ale lumii.”191

În realitate, chiar dacă vom câştiga fiecare premiu Nobel, de azi până în ziua de Apoi, în ciuda tuturor beneficiilor aduse umanităţii de descoperirile noastre ştiinţifice, tot nu vom câştiga simpatie, ci doar aversiune. Putem noi dărui lumii, cei mai buni medici, cei mai iluştri economişti, cei mai mari oameni de ştiinţă şi cei mai inovativi antreprenori, dar până când nu vom produce lumina, puterea pe care o extragem prin unitate, naţiunile nu ne vor accepta în veci şi noi nu ne vom justifica niciodată, existenţa pe această planetă.

176 – William Whiston, Munca lui Flavius Josephus, 565.

177 – ibid.

178- Josephus Flavius, Antichități ale evreilor, XIV, 115.

179 – “Diaspora,” Enciclopedia evreilor, url: http://www.jewishencyclopedia.com/articles/5169-diaspora.

180 – Norman Roth, Jews, Visigoths, and Muslims in Medieval Spain: cooperare și conflict (The Netherlands, E.J. Brill, 1994), 2.

181 – ibid.

182- Jane S. Gerber, Evreii din Spania: O istorie a experienție seferadice (New York, Free Press; November 2, 1992), Kindle edition.

183 – ibid.

184- Rabbi Shimon Bar Yochai (Rashbi), Cartea Zohar (Cu comentariul Sulam [Scara] al lui Baal HaSulam, Noah, vol. 3, art. 385 (Jerusalem), 132.

185 – Michael Grant, de la Alexander la Cleopatra: Lumea Helenistică (New York: Charles Scribner & Sons, 1982), 75.

186 – Quoted in The Treasury of Religious and Spiritual Quotations (US, Readers Digest, January 1, 1994), 280.

187 – Jacob Rader Marcus, Evreii în lumea medievală: cartea sursă: 315-1791, (US: Hebrew Union College Press, 1999), 60-61.

188 – ibid.

189 – Dr. Erwin W Lutzer cu Steve Miller, The Cross in the Shadow of the Crescent: An Informed Response to Islam’s War with Christianity (Harvest House Publishers, Oregon, 2013), 65.

190 – Israel Zinberg, Istoria literaturii evreilor: central de cultură evreiesc în imperiul otoman, Vol 5 (New York, Ktav Pub. House, 1974), 17 .

191 – Hillel Tzaitlin, Cartea celor puțini (Jerusalem, 1979), 5.

 

Exilul spiritual și fizic

De la Babilonul antic la distrugerea Templului, grupul lui Avraam a trecut prin mai multe stări diferite, urcări și coborâri. Asta se datorează egoismului care i-a forțat să se unească și astfel au dezvăluit legile anti-egoiste interioare ale naturii pe care le-au scris în cartea numită Tora. Tora este ghidul după care trebuie să trăim astăzi.

Cultivând relațiile corecte cu ceilalți, respectul, încrederea reciprocă și sisținerea, ei au dezvăluit o forță specială de uniune în această unitate, care este forța naturii. Această forță poartă în ea universul întreg și produce deplasarea sa spre armonie.

Aceasta a fost descoperirea majoră a descendenților grupului lui Avraam. Înțelegând forța fundamentală a naturii care provoacă dezvoltarea omenirii, au văzut procesele prin care ei se dezvoltă.

De-a lungul timpului, ieșind din sclavia Egiptului, s-au întors în țara lor numită Israel, țara celor care caută Creatorul, unde ei au construit un stat fondat pe iubirea celorlalți și legile încrederii reciproce. Aceste legi au fost introduse în viața zilnică prin Sinediu, care era un consiliu de înțelepți ce au atins un nivel ridicat de altruism, care le-a spus clar cum să avanseze și ce să facă. Astfel, înțelepții au tratat problemele populației făcându-i să avanseze. Persoanele existau în această stare înainte de vremea numită distrugerea Templului.

Timp de mai multe sute de ani și fiecare generație luptând împotriva ego-ului lor și ridicându-se deasupra, au ajuns la o stare în care un val neașteptat de egoism s-a produs în ei și nu puteau să-i facă față apropiindu-se unul de celălalt. Din cauza acestui egoism societatea s-a prăbușit. Apoi războaiele interne, neîncrederea și dezacordul au început, ducând la invazia de către greci apoi de romani. Astfel, drumul Statului Israel s-a încheiat.

Întregul grup de persoane a trecut din starea sa spirituală la exil, de la o stare de ”iubește aproapele ca pe tine însuți” la o coborâre la egoismul normal de zi cu zi. În viața lor fizică, exilul spiritual s-a manifestat sub forma exilului fizic. Romanii care au cucerit țara lui Israel au expulzat evreii care au fost forțați să înceapă secolele lor de rătăcire.

Ei s-au menținut în mod pur egoist pentru a nu pieri și pentru a supraviețui cumva, au trebuit să meargă din țară în țară, și au primit un adăpost temporar. Astfel cei 2000 de ani de exil a poporului evreu a avut loc.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 24.10.2014

Exilul: La limita dintre lumină și întuneric, partea a patra

Întrebare:  O parte semnificativă a surselor originale a ieșit la iveală în timpul perioadei “incerte” a distrugerii Templului. Înseamnă că textele care au apărut în acea vreme, au fost foarte elevate, tocmai pentru că au fost scrise între o cădere și ascensiunea viitoare. Este corect?

Răspuns: Desigur! În acel timp, pe muchie de cuțit, a fost scris marele Talmud, dar și extrem de multe cărți, printre care Cartea Zohar.

Cei care au scris aceste cărți știau că oamenii vor cădea într-un întuneric total și se vor ridica din nou, după multe generații. Ei știau că, după un anumit număr de secole, aceste cărți vor ieși iar la suprafață, pentru a-i ajuta pe oameni să implementeze învățătura la următorul nivel, mai înalt, împreună cu întreaga umanitate, cu tot Babilonul.

Mai înainte era interzisă transmiterea în scris a acestei învățături. Totul trebuia trăit, așa încât oamenii lucrau în internalitatea lor. De ce ar fi dorit cineva să consemneze această înțelepciune, dacă totul era deja înscris în analele sufletelor lor? Absolut toată învățătura, fiecare fărâmă, a fost înscrisă în memoria acestui “computer spiritual.” Atunci când oamenii au început să piardă conexiunea cu acest computer, ei au primit permisiunea de a scrie despre această învățătură. Au început să scrie cărți, de aceea avem Talmudul Babilonian, Mișna, Ghemara și Cartea Zohar.

Chiar și azi, după sute și mii de ani, avem încă zeci de volume, deși multe părți din Cartea Zoharului nu au supraviețuit! Vă puteți oare imagina, cât de mult au scris acei oameni?

De fapt, din acest motiv cuvântul “Talmud” a devenit sinonim cu un tratat imens și stufos. Vorbim despre un număr incredibil de mare de texte canonice, asupra cărora nimeni nu este îndrituit să intervină. Chiar dacă unele idei ni se par greșite, ele trebuie să rămână așa cum sunt. Există posibilitatea ca ulterior să ne dăm seama că acestea sunt de fapt corecte. Trebuie să ajungem să cunoaștem ceea ce este scris acolo.

Acesta este motivul pentru care Vechiul Testament, adică Tora, a rămas intact. Indiferent de vechimea lor, toate edițiile acestei cărți sunt identice cu descoperirile arheologice.

Întrebare: Cu alte cuvinte, textele originale poartă un filon originar?

Răspuns: Da, așa este. Chiar și acum continuăm să studiem legile care ne explică modul în care ar trebui să ne relaționăm la aceste texte. Nu putem schimba o iotă! Indiferent ce credem noi despre aceste texte, ne este strict interzis să le schimbăm.

Ne este însă permis să facem adaptări cu referire la textul original. În acest moment am reușit să procesăm, într-o oarecare măsură, Cartea Zohar și să o facem ceva mai accesibilă publicului larg. Altfel, ar fi extrem de dificil, practic imposibil de a înțelege ceea ce este scris în aceste cărți, ele adresându-se unui alt tip de intelect sau percepție.

Întrebare:  În acest caz, rezultă că textele sunt scrise pe muchia dintre lumină și întuneric, la limita dintre lumină și exil. Poartă ele oare fetusul viitoarei nostre ridicări?

Răspuns: Mișna, Talmudul, Șulhan Aruch și multe alte texte au fost scrise și studiate în timpul diferitelor faze ale exilului. Începând cu secolul al cincisprezecelea, o dată cu Ari, cartea principală, care a dobândit cea mai mare popularitate între învățăcei, a fost fără îndoială, Cartea Zohar.

Cele două triburi din grupul lui Abraham au dus cu ele toate aceste cărți, pe parcursul întregului exil și continuă să respecte principiul “iubește-ți vecinul ca pe tine însuți.”

Restul triburilor au dispărut, fără să ia cu cu ele aceste cărți, pentru că erau descendente ale Primului Templu, când scrierea era total interzisă.

Întrebare: Acest lucru înseamnă că în timpul exilului oamenii erau uniți în jurul acestor scrieri? Au fost ele scrise în scopul atingerii unității?

Răspuns: Da. Sarcina lor a fost aceea de a depozita înțelepciunea pe parcursul istoriei. La sfârșitul coborâririi trebuia revelată Cartea Zohar, ea fiind destinată a ajuta oamenii să iasă din exil.

Din emisiunea  KabTV “Babylon Yesterday and Today” 9/03/14, Part 6

Exilul: la limita dintre lumină și întuneric, partea a treia

Întrebare: După distrugerea Primului Templu, evreii au existat tot ca popor al  lui Israel, in sensul spiritual al expresiei?

Răspuns: Erau conștienți de incapacitatea lor de a rezista în fața egoismului care îi controla. Acest fapt este documentat în scrieri istorice și în cronici.

Există extrem de multe materiale care acoperă acest subiect. Ele au fost scrise de către participanții la evenimente, imediat după desfășurarea acestora și nu de cercetătorii contemporani.

Evreii erau o națiune cu știință de carte. Ei și-au transmis cunoștințele din generație, în generație. Scrierile lor au fosr păstrate, sistematizate și clasificate, păstrându-se în acest fel timp de secole.

Prin urmare, poporul a înțeles cu claritate: “Între noi nu există nici un Creator!”

Întrebare: Totuși, ce au luat cu ei în exil? Ce purtau cu ei? Mai înainte ei se conformau principiilor lui Abraham, dar ce mai aveau după colaps?

Răspuns: Își aminteau cu precizie propria istorie. Nu era ca și cum nu o cunoșteau, ca loviți în cap. Mai mult, niciodată căderea nu se petrece pe loc; ea se desfășoară treptat; oamenii își pierd entuziasmul încet, încet, își lasă în urmă stările anterioare, continuând să facă tentative lipsite de succes de a se întoarce la aceste stări.

Încercăm să ne agățăm de trecut, dar nu suntem capabili să o facem. În același timp, încercările de a ne întoarce la aceste stări, chiar dacă sunt lipsite de succes, ne fac să continuăm explorarea și retrăirea stărilor anterioare, păstrându-le astfel în amintirea noastră.

Este asemănător cu distribuirea luminii în Parțuf și ieșirea ulterioară a acesteia din el –TANTA. În ultima etapă, când tot restul s-a dus deja, tot ceea ce mai rămâne sunt amintirile (Reșimot). Cu toate acestea, în acest stadiu ele sunt proaspete și poartă numele de vase (Kelim). Acest tip de vase sunt corecte. Ele reflectă adevăratele senzații, definind ceea ce se petrece în interiorul nostru, doar că, în acest moment, omul își înțelege starea anterioară. Atunci când ne găseam în acea stare nu înțelegeam ce reprezenta ea, cu adevărat, pentru noi.

Acest fenomen se petrece și în viața de zi cu zi. Deseori îi spunem cuiva: “Mai târziu, îți vei aminti și înțelege această situație cu totul altfel.” Așadar, atunci când ne pierdem situația anterioară și nu stă în puterea noastră să ne oprim din cădere, ceva continuă să existe în continuare.

Din programul KabTV “Babylon Yesterday and Today,” 9/3/2014