Tag Archives: toiag

Să prinzi şerpi este o meserie curajoasă

Pe parcursul drumului nostru spiritual, toiagul nostru se schimbă mereu în şarpe şi apoi devine din nou un toiag. Asta înseamnă a spune că fie mergem sub raţiune, în raţiune sau prin credinţă deasupra raţiunii.

Când te ridici din nou, după o cădere şi începi să judeci cu mintea ta ce e bun pentru tine, trebuie să fii atent pentru intoarcerea credintei deasupra ratiunii sa nu fie o decizie egoistă pe care mintea te obligă să o iei. Altfel, va rezulta că mergi prin credinţă sub raţiune în loc să fie deasupra raţiunii şi că credinţa ta, care este în raţiune, decade chiar mai jos.

Aceasta este un raţionament foarte fin şi ascuţit care îţi loveşte inima. Trebuie să fim capabili să apărem drepţi în faţa Creatorului, astfel încât să nu ne poată păcăli şi forţa să cădem. Cu toate astea trebuie să prindem acest “şarpe” de coadă şi să-l ridicăm de la pământ astfel încât să se transforme într-un toiag din nou, în loc să cădem sub greutatea acestor stări din nou, sub greutatea acestui şarpe.

Este nevoie de timp ca o persoană să-ţi formeze aceste concepte în interior şi să înceapă să înţeleagă dacă este în această muncă sau nu, dacă face aceste discernăminte. Munca cu toiagul şi şarpele, este deja muncă cu egoismul tău când o persoană este între aceste două forţe ce îl influenţează – Faraonul şi Creatorul.

Totul depinde de ceea ce face cu toiagul său – îl va arunca el la pământ sau îl va ridica sus? Făcând asta, mai târziu, el îşi va construi propriul vas spiritual (kli), sinele său.

Asta nu înseamn, într-un mod simplu, să fii un bun psiholog sau să ştii cum să ieaşi în afara ta sau să te priveşti din exterior pentru a verifica ce se întâmplă. Acestea sunt doar trucuri psihologice, dar nu muncă spirituală interioară.

Vorbim despre judecăţi ce se petrec într-o persoană ce a stabilit un fel de atitudine către Creator sau către sine. Din aceste două puncte începe să construiască Faraonul şi Creatorul, iar pe sine în mijloc.

Apoi se poate lupta cu dragostea de sine, ce aspiră atât de puternic să îl piardă şi, prin virtutea acestei uri pentru calitatea egoistă, se poate ridica deasupra egoismului său.
Din partea 1 a  Lecţiei zilnice de Cabala din 4/13/11, Shamati