Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 2

Doresc,

prin urmare exist

Viaţa ca evoluţie a dorinţelor

În capitolul anterior am afirmat că numele Israel este alcătuit din: Iaşar (direct) şi El (Dumnezeu) şi a apărut atunci când Abraham a adunat un popor care dorea să ajungă la Creator, să-L descopere pe Domnul,fiind numit ”Israel” după această dorinţă. În acest capitol vom discuta despre formarea dorinţelor, în general şi despre formarea dorinţei pentru Creator, numită Israel, în particular. În acest scop trebuie să examinăm realitatea ca fiind o evoluţie a dorinţelor.

În 1937 Baal HaSulam a publicat Talmud Eser HaSefirot (Studiul celor zece Sefirot), un comentariu monumental asupra scrierilor lui Ari, autorul Arborelui vieţii. În acest comentariu autorul explică în detaliu faptul că, la baza realităţii stă dorinţa de a dărui, pe care o numeşte ”dorinţa de a copleşi cu daruri”, care a creat imediat dorinţa de a primi. Baal HaSulam arată că, din acest motiv, învăţaţii noştri depun mărturie că ”El este bun şi face bine”⁴¹ şi vorbesc despre ”Dorinţa Lui de a face bine creaturilor Sale”⁴².

În partea întâi a Studiului celor zece Sefirot, Baal HaSulam explică de ce dorinţa de a dărui a dat naştere dorinţei de a primi şi din ce motiv aceste două dorinţe sunt fundamentul întregii Creaţii. Iată cuvintele sale, ”De îndată ce El a contemplat creaţia în scopul de a-Şi delecta creaturile, această Lumină (plăcere) a iradiat şi s-a răspândit pe deplin de la El, dând formă plăcerilor pe care El Le-a contemplat. Totul este inclus în acel gând, pe care îl numim ”Gândul Creaţiei”. …Ari a spus că, la început, o Lumină superioară simplă a umplut întreaga realitate. Aceasta înseamnă că, atunci când Creatorul a contemplat gândul de a delecta creaturile şi Lumina s-a răspândit şi a plecat de la El, dorinţa de primi Plăcerile Sale a fost imediat imprimată în această Lumină”.⁴³

Pentru a accentua afirmaţia că dorinţa de a dărui (Creatorul) a creat dorinţa de a primi pentru a putea dărui acesteia plăcere, Baal HaSulam a intitulat această secţiune, ”Dorinţa de a copleşi cu daruri, din Emanator, în mod necesar a generat dorinţa de a primi din emanat şi aceasta (dorinţa de a primi) este vasul în care emanatul primeşte Abundenţa Sa.”⁴⁴

Aşlag, deşi s-a exprimat cu o mare claritate, nu a fost primul care a scris despre crearea dorinţei de a primi, de către dorinţa de a dărui. Rabi Isaia HaLevi Horovitz (Sfântul Şlah) a scris şi el că, ”Deoarece El a făcut favoarea de a face bine creaturilor Sale, El a dorit să le facă să beneficieze de adevăratul câştig, la fel ca şi în chestiunea creării relei înclinaţii (a dorinţei de a primi, a egoismului), care este în favoarea creaturilor.”⁴⁵

La fel ca şi ceilalţi doi învăţaţi menţionaţi anterior, Rabi Natan Sternhertz scrie în Likutei Halachot (Diverse reguli), ”Domnul Îşi măreşte binecuvântările şi bunătatea, pentru că doreşte să aducă beneficii creaturilor Sale, în cel mai bun mod dintre cele mai bune.”⁴⁶

Aşadar, dorinţa de a dărui – Creatorul – doreşte să acorde darurile Sale creaţiilor Lui iar noi trebuie să primim acest beneficiu, dăruirea. Ce este însă acest beneficiu, binele, pe care se presupune că trebuie să-l primim?

În ”Introducere la Studiul celor zece Sefirot”, Baal HaSulam scrie că beneficiul pe care ar trebui să-l primim, este dobândirea Creatorului, la fel cum a făcut-o Abraham, acum aproape 4000 de ani, după cum urmează, ”(după dobândirea Creatorului) omul simte minunatul beneficiu conţinut de Gândul Creaţiei, care este acela de a încânta creaturile Sale, prin mâna Lui plină, bună şi generoasă. Datorită abundenţei câştigurilor dobândite, între om şi Creator apare o dragoste minunată, curgând neîncetat asupra acelui om, urmând aceleaşi căi şi canale, prin care apare şi iubirea naturală. Toate acestea însă, sunt primite de o persoană doar incepand cu momentul dobândirii înainte.”⁴⁷

Pentru a ajunge la Creator, trebuie să avem calităţi similare cu ale Lui, sau, cu cuvintele lui Baal HaSulam, trebuie să obţinem ”echivalenţa de formă” cu El. În lucrarea, ”Introducere la cartea, Panim Meirot uMasbirot (Faţa strălucitoare şi ospitalieră)”, Aşlag scrie, ”Şi atunci, cum poate cineva dobândi Lumina… atâta vreme cât este separat şi aflat într-o formă total opusă … şi între ei (Creator şi persoană) există o mare ură? … Din acest motiv omul … se purifică treptat şi îşi inverează forma de primire, într-una de dăruire. Descoperiţi că persoana îşi egalizează forma cu aceea a sistemului de sfinţenie iar echivalenţa şi dragostea dintre ei, se reinstaurează … Apoi omul este recompensat cu Lumina … căci el a pătruns în prezenţa Creatorului.”⁴⁸

CELE PATRU NIVELURI ALE DORINȚEI

DAU FORMĂ REALITĂȚII

Atunci când au examinat realitatea, din perspectiva evoluţiei dorinţelor, cabaliştii au descoperit că dorinţa de a primi, pe care am descris-o anterior, este alcătuită din patru niveluri distincte – mineral (neanimat), vegetal (flora), animal (fauna) şi vorbitor (uman). Numeroşi învăţaţi şi cabalişti au discutat aceste patru niveluri, încă din vremea în care ARI a descris divizarea realităţii în aceste patru niveluri, în secolul al 16-lea.⁴⁹ MALBIM (Meir Leibuş ben Iehiel Michel Weiser)⁵⁰, Rabi Pinhas HaLevi Horoviţ⁵¹ şi RABaD (Rabi Abraham Ben David) care a scris, ”Toate creaturile lumii sunt la nivelul mineral, vegetal, animal şi vorbitor”⁵², sunt doar trei dintre numeroşii înţelepţi care au afirmat că realitatea este alcătuită din aceste patru niveluri.

Nici un învăţat nu este însă, atât de descriptiv ca Baal HaSulam. Scrierile lui, pe care le-a compus în mod intenţionat pentru a fi citite şi înţelese de toată lumea, detaliază sistematic şi elaborat structura realităţii, aşa cum a fost ea percepută, de-a lungul veacurilor, de către cabalişti şi învăţaţii evrei. În eseul său, ”Libertatea”, el explică structura dorinţelor minerale, vegetale, animale şi vorbitoare, în secţiunea ”Legea cauzalităţii”. El explică faptul că toate elementele realităţii sunt conectate şi iau naştere unul din celălalt. Iată cuvintele sale, ”Este adevărat că există o conexiune generală între toate elementele realităţii din faţa noastră, care respectă legii cauzalităţii, conform cauzei şi efectului, mişcându-se înainte. Aşa cum este întregul, tot astfel este şi fiecare componentă în sine, adică fiecare creatură din lume, dintre cele patru tipuri – mineral, vegetal , animal şi vorbitor – respectă legile cauzalităţii, conform cauzei şi efectului.

”Mai mult, fiecare formă particulară a unui comportament particular, care adoptată de o creatură aflată în această lume, este generată de cauze anterioare, silind-o pe aceasta să accepte strict acea schimbare comportamentală şi nu alta. Acest fapt este evident tuturor acelora care analizează căile Naturii, dintr-un punct de vedere pur ştiinţific şi fără urmă de părtinire. Într-adevăr, trebuie să analizăm această chestiune, pentru a ne permite să o examinăm din toate unghiurile.”⁵³

41 – Talmudul Babilonian, Masechet Berachot [Tratarea binecuvântărilor] p 44a; Maimonides,Mishneh Torah, “Regulile binecuvântării,” Capitolul 8, Regula 14; Rav Moshe Cordovero (Ramak), An Orchard of Pomegranates, Poarta 23, Capitolul 5; și numeroase altele.

42 – Rabbi Isaiah HaLevi Horowitz (Sfângul Shlah), Masechet Pesachim, Interpretarea șase, (27); Rabbi Menachem Nachum of Chernobyl, Maor Eynaim [Ochi strălucitori], Lech Lecha [Mergi înainte], Rabbi Tzadok HaCohen of Lublin, Gândurile celui harnic, art 19, și numeroase altele..

43 – Yehuda Ashlag, Talmud Eser Sefirot (Studiul celor zece Sefirot), Part 1, HistaklutPnimit (Reflexie interioară), Capitolul 2, art. 10-11 (Jerusalem: M. Klar, 1956), 17.

44 – ibid.

45 – Rabbi Isaiah HaLevi Horowitz (Sfântl Shlah), Masechet Pesachim, Interpretarea șase, (27).

46 – Rabbi Nathan Sternhertz, Likutey Halachot [Reguli asortate], “Regulile lui Tefilat Arvit[Rugăciunea de seară],” Regula nr. 4.

47 – Yehuda Ashlag, Talmud Eser Sefirot (Studiul celor zece Sefirot), Partea 1, “Introducere la studiul celor zece Sefirot,” art. 104-105 (Jerusalem: M. Klar, 1956), 31.

48 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Introducere la cartea, Panim Meirot uMasbirot [Fața strălucitoare și binevoitoare]” (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 150.

49 – Rabbi Itzhak Luria (the Holy ARI), Arborele vieții, Poarte 39, art. Nr. 3.

50 – Rabbi Meïr Leibush ben Iehiel Michel Weiser (MALBIM), on 1Kings, 8:10, Secținea, “Explicația Problemei.”

51 – Rabbi Pinhas HaLevi Horovitz, Sefer HaMikneh [Acțiunile cumpărării], Masechet Kidhushin [Treatise Betrothal], p 82a.

52 – Rabbi Abraham Ben David, (RABaD), The RABaD Comentariul la Cartea Creației, Capitolu 2, Studiul nr. 2.

53 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Liberatea” (Israel: Ashlag Research Institute, 2009), 415.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

UNITATE – PRIN URMARE, EGALITATE

Astăzi, singura noastră speranţă stă în unire, pentru că unitatea, aşa cum cum vom vedea în cele ce urmează, este direcţia forţei care ne conduce vieţile. Prin urmare, preocuparea noastră este de a învăţa cum  să ne unim. Este ceva posibil şi este ceva plauzibil, dar într-un timp de criză, această acţiune va necesita recunoaşterea forţei vitale şi generarea unui efort comun de colaborare şi cooperare, pentru a putea trăi conform principiilor acestei legi.

Merită subliniat faptul că unitatea nu necesită similaritate şi potrivire, mai mult chiar, este nevoie de discrepanţe, deasupra cărora să aibe loc unirea. astăzi, de exemplu, există mai multe denumiri în cadrul religiei iudaice, dar şi între evreii neafiliaţi. Unitatea evreiască ar presupune ca fără să ne schimbăm obiceiurile, fără să adoptăm o singură denumire, să ne unim şi să învăţăm să apreciem şi, în final, să ne îngrijim unii de alţii.

Poate că vi se pare imposibil acest lucru, dar să luăm cazul unei familii cu mai mulţi copii. În familia obişnuită fiecare copil are caracterul lui unic. Deseori aceste caractere se ciocnesc, aşa cum ne amintim din propria noastră copilărie, despre certurile cu fraţii şi cei de vârsta noastră. De multe ori ne gândim la fraţii şi surorile noastre cam aşa, ”Dacă nu ar fi fratele/sora meu/mea, niciodată nu l-aş accepta/aş accepta-o în preajma mea.” Dar însuşi acest fapt, de a fi împreună cu rudele noastre atât de diferite de noi, dovedeşte că acolo unde există dragoste, ne putem uni peste deosebiri.

Iată ce trebuie să facem – să ne unim peste deosebirile dintre noi. În acest fel vom simţi cu intensitate, atât calităţile noastre, deseori opuse, cât şi unitatea care se află deasupra lor. Atunci când se va petrece acest lucru, noi vom fi capabili să ne folosim la maximum diferenţele dintre noi, pe măsură ce fiecare va contribui cu perspective, idei şi moduri de acţiune originale, alcătuind astfel un întreg mult mai puternic. Aşa cum corpurile noastreau nevoie de diferite organe, pentru a lucra împreună şi a ne menţine sănătoşi, tot astfel şi noi, rămânem diferiţi, dar ne unim mai presus de diferenţe, pentru scopul comun de a îndeplini rolul poporului evreiesc – acela de a aduce naţiunilor, lumina unităţii.

Să ne întoarcem la topicul nostru anterior, acolo unde, în urma plecării lui Abraham din Babilon, oraşul a continuat să-şi cultive abandonul în egoism. Deşi nu este ceva rău în a căuta plăcerea şi desfătarea, atunci când este extrem de egoistă, această cale este auto-distructivă. Abraham a descoperit că adevăratul scop al vieţii este acela de a deveni similari cu forţa unică a vieţii, de a experimenta unitatea a tot ceea ce există. Înţelepţii noştri numesc această unitate Dvekut (adeziune) şi înţeleg prin aceasta că este necesar să dobândim cândva, calităţile Creatorului, să devenim similari sau chiar egali cu El.

”În ceea ce priveşte Dvekut-ul (adeziunea) cu forţele Marelui Nume şi cu calităţile Sale, te alipeşti la Domnul Dumnezeul tău, căci El este numele Său şi numele Său este El, căci tu eşti înrudit şi similar cu El iar Dvekut-ul cu El, este adevărata viaţă”³³ sunt cuvintele lui Rabi Meir Ben Gabai. La rândul său, Sfântul Șlah, a scris în Toldot Adam (Generaţiile omului), ”Învăţaţii noştri spuneau (Sota 14a), ”Și te vei alipi la Domnul”, vei adera la calităţile Sale şi apoi el se va numi Adam (bărbat, om), ca în adame la Elion (Eu voi fi la fel cu Cel mai de sus).”³⁴

În secolul al 20-lea, Baal HaSulam a explicat pe larg termenul Dvekut, defininindu-l ca ”echivalenţă de formă”, aceasta însemnând dobândirea ”formei” (a calităţilor) Creatorului. În ”Introducere la Prefaţă la înţelepciunea Cabalei” el a scris, ”În acest fel, (sufletul) va fi pregătit să primească toată abundenţa şi plăcerea înclusă în Gândul Creaţiei şi, în plus, va fi în Dvekut absolut (adeziune totală) cu El, în echivalenţă de formă.”³⁵

În ”Introducere la Cartea Zoharului”, Baal HaSulam adaugă, ”Omul îşi cumpără astfel, adeziunea totală la El, căci adeziunea spirituală nu este nimic altceva decât echivalenţa de formă, aşa cum spuneau învăţaţii noştri, ”Cum este posibil să ne alipim la El? Mai degrabă, să ne alipim la calităţile Sale””.³⁶

În timp, aşa cum am menţionat deja, grupul lui Abraham a crescut şi a devenit o naţiune, apărând nevoia unei noi metode de unire. Abraham a continuat să-şi predea învăţătura atâta timp cât fiecare om din Israel putea fi instruit. Dar, în timpurile când poporul lui Israel a părăsit Egiptul, număra deja 600000 de bărbaţi, în total circa trei milioane de oameni. Era imposibil să fie instruiţi fiecare dintre ei, prin predarea directă, de la profesor, la elev.

La poalele muntelui Sinai a apărut şi soluţia la această problemă. Acolo, în acel moment de răscruce din istoria poporului nostru, a fost enunţat principiul fundamental al Torei, valabil şi astăzi, în fiecare zi şi în fiecare clipă. Acesta este, aşa cum a fost exprimat de către Rabi Akiva, ”Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”.

Marele înţelept şi traducător, RASHI explică faptul că am primit Tora, lângă muntele Sinai, legile prin care urmează să ne unim, tocmai pentru că am fost de acord, din toată inima, să procedăm astfel. Cuvintele sale spun, ”Și Israel şi-a ridicat acolo tabără – ca un om, cu o singură inimă”.³⁷ Din acel moment înainte, unitatea a constituit bunul cel mai preţios al poporului evreu, mijlocul prin care îl putem dobândi pe Creator, putem să-i emulăm calităţile şi să obţinem Dvekut-ul, echivalenţa de formă (în calităţi) cu El.

Midraş Tana de Bei Eliahu scrie, ”Domnul le-a zis, lui Israel: ”Fiii mei, îmi lipseşte oare mie ceva, de ar trebui să cer de la voi? Și ce vă cer de fapt? Doar ca voi să vă iubiţi unii pe alţii, să vă respectaţi între voi şi să vă îngrijoraţi unii pentru ceilalţi, să nu existe nici o încălcare a legii, nici un furt sau urâţenie între voi.””³⁸

Cu timpul, unitatea a devenit atât de importantă, încât a întrecut orice alt comandament. Ea a devenit unica şi singura cale spre izbăvirea spirituală a Israelului şi spre salvarea sa, de toţi duşmanii. Midraş Tanhuma  scrie, ”Dacă o persoană ia un mănunchi de trestii, el nu le poate rupe dintr-o dată. Dar dacă le ia una câte una, chiar şi un copil le va frânge. La fel şi Israelul, el nu va fi izbăvit decât atunci când vor constitui un singur mănunchi.”³⁹

În acelaşi spirit, Masechet Derech Ereţ Zuta scrie, ”Iată ce ar spune Rabi Eleazar ha-Kapar, ”Să iubeşti pacea şi să urăşti divizarea. Măreaţă este pacea, căci, chiar şi atunci când Israel practica idolatria, dar era pace între ei, Creatorul spunea, ”Nu doresc să mă ating de ei (să le fac rău)”, aşa cum este scris (Hosea, 4:17), ”Efraim s-a unit cu idolii; lasă-l în voia lui.” Dar dacă există divizare între ei, ce se spune (Hos, 10:2)? ”Inima lor este divizată, acum vor suporta consecinţele greşelilor lor.””⁴⁰

Şi iată că, în ciuda a tot ceea ce s-a spus despre importanţa unităţii, atunci când privim în jurul nostru este evident că partea majoritară a poporului nostru, nu doreşte nici să se unească, nici să descopere beneficiile unităţii şi, în mod clar, nu vor să facă asta cu vecinii lor, aşa cum ne impune legea. Ca să înţelegem cum a ajuns acest principiu să domine existenţa poporului nostru şi acum, existenţa întregii lumi, trebuie să examinăm evoluţia realităţii dintr-un punct de vedere diferit de acela ştiinţific. Trebuie să privim realitatea ca fiind o evoluţie a dorinţelor. Atunci când vom analiza realitatea în acest fel, va deveni perfect clară motivaţia din spatele preeminenţei dorinţei de unitate, precum şi a dobândirii ulterioare a calităţii Creatorului. De aceea, subiectul capitolului următor este evoluţia dorinţelor.

33 – Rabbi Meir Ben Gabai, Avodat HaKodesh [The Holy Work], Partea 2, Capitolul 16.

34 – Rabbi Isaiah HaLevi Horowitz (The Holy Shlah), Toldot Adam [Generația omului], “Casa lui David,” 7.

35 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile Baal HaSulam, “Introducere la Prefața înțelepciunii  Kabbalah” (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 155.

36 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar” (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 432.

37 – Rabbi Shlomo Ben Yitzhak (RASHI), Interpretarea lui RASHI a Torei, “Despre Exod,” 19:2.

38 – Midrash Tanah De Bei Eliyahu Rabah, Capitolul 28.

39 – Midrash Tanhuma, Nitzavim, Capitolul 1

40 – Ithak Eliyahu Landau, Rabbi Shmuel Landau, Masechet Derech Eretz Zutah, Capitolul 9, art 28-29 (Vilna: Printer: Rabbi Hillel, 1872), 57-58.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

ISRAEL – DORINTA CEA MAI ADANCA

Eforturile lui Abraham au condus la un rezultat uluitor și anume la nașterea unei națiuni, care cunoștea legile cele mai profunde ale vieții, Teoria fundamentală a Tot ceea ce există, sau cu cuvintele lui Maimonides:”În lume a fost constituită  o națiune care îl cunoaște pe Domnul”.²⁷

Adevărul este că Israel nu este doar numele unui popor. În ebraică, cuvântul Israel constă din două cuvinte: Iașar (direct) și El (Dumnezeu). Altfel spus, Isarel desemnează hotărârea de a dori să descoperi legile vieții, o dorință de a-l dobândi sau percepe pe Creator. Cu cuvintele lui Rabi Meir Ben Gabai, ”Semnificația numelui ”Israel” cuprinde și Iașar El (direct la Creator)”²⁸ Marele Ramchal, în Druș (predică scrisă) despre Rugăciunea Călătorului, a scris și el, cu simplitate, ”Israel – Iașar El”.

Cu alte cuvinte, Israel nu constituie un atribut genetic ci, mai degrabă direcția dorinței care l-a condus pe Abraham la descoperirile sale. Din punct de vedere genetic, primii israeliți au fost fie babilonieni, fie membri ai altor națiuni care s-au alăturat grupului lui Abraham. Înțelesul numelui lor era clar pentru israeliții din antichitate. Așa cum scria Maimonides, ei își aveau proprii învățători, pe leviți, care îi învățau să urmeze legile esențiale ale vieții.

Din păcate astăzi, nu mai știm faptul că ”Israel” se referă de fapt la dorința de a cunoaște legea fundamentală a vieții, pe Creator și nu face aluzie la o descendență genetică. Cei aproape 2000 de ani de ascundere a adevărului, până la ruinarea celui de-al doilea Templu, au șters practic, adevărul, că descoperirea lui Abraham a fost destinată tuturor oamenilor din lume, așa cum însuși Abraham a dorit să o împărtășească tuturor babilonienilor, ulterior ”începând să cheme toți oamenii lumii”, pentru a-l cita pe Maimonides.

De-a lungul veacurilor, doar cabaliștii au mai păstrat viu acest adevăr. Cabaliștii, cum ar fi Elimelech din Lijensk,²⁹ Șlomo Efraim Luntșiț³⁰, Haim Iben Attar³¹, Baruch Așlag³² și mulți alții, au scris cu claritate: Israel înseamnă Iașar El (direct la Dumnezeu).

Mai mult, nevoia de a descoperi această forță este astăzi mai acută ca niciodată. În Natură nu s-a schimbat nimic, față de vremea lui Abraham și Creatorul este încă, forța unică, cea care creează, guvernează și susține viața.

Ceea ce s-a schimbat astăzi, este faptul că avem nevoie de Creator, mai mult ca oricând. În vremea lui Abraham, umanitatea avea de ales între numeroase alte căi de urmat, în afară de calea adevărului a lui Abraham. Pe când azi, căile sociale se dovedesc treptat, ineficiente în rezolvarea declinului în ceea ce privește coeziunea și etica societății noastre.

Cu timpul, cultura babiloniană a dispărut și oamenii s-au dispersat în întreaga lume. Alienarea lor, precum și discordia socială, care au provocat decăderea acestora – reprezentată de prăbușirea turnului – a devenit discretă și greu de remarcat. Oamenii s-au mutat în alte locuri, luând cu ei cultura și atitudinea babiloniană, fără a fi conștienți că purtau mai departe de fapt, discordia și obiceiurile lor – sămânța viitoarelor neînțelegeri.

Acum, când avem o comunitate globală, fiecare criză este globală. Greșelile pe care le facem sunt plătite de întreaga lume, astfel încât, descoperirea lui Abraham despre forța unică, atotputernică, este informația salvatoare pe care trebuie să o luăm în calcul, dacă dorim să supraviețuim.

27 – ibid.

28 –  Rabbi Meir Ben Gabai, Avodat HaKodesh [Lumea sfântă], Partea 3, Capitolul 27.

[29 – Elimelech of Lizhensk, autor al Noam Elimelech (Plăcerea lui Elimelech),Likutei Shoshana (“Colecția trandafirului”) (publicata prima data în Levov, Ukraine, 1788), obținută de la http://www.daat.ac.il/daat/vl/tohen.asp?id=173

30 – Shlomo Ephraim Luntschitz, autor al Keli Yakar [Vasul prețios], Privind Beresheet [Genesis], 32:29.

31 – Chaim ibn Attar, în Ohr HaChaim [Lumina vieții], Bamidbar [Numere], Capitolul 23, art. 8, https://sites.google.com/site/magartoratemet/tanach/orhahaym

32 – Baruch Shalom Ashlag (Rabash), în Scrierile lui Rabash, Vol. 1, Articolul no. 9, 1988-89 (Israel: Ashlag Research Institute, 2008), 50, 82, 163.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→