Tag Archives: Tzimtzu

O umbră care nu a fost niciodată

Baal HaSulam, Introducere în Cartea Zohar, Punctul 24: Şi, deoarece esenţa sufletului nu este decât o dorinţă de a dărui şi toate manifestările sale şi posesiunile sale sunt realizările acestei dorinţe de a dărui care există deja în prima stare eternă, astfel că, în a treia stare viitoare, este nemuritor şi de neînlocuit. În schimb, el şi toate posesiunile sale sunt eterne şi există mereu. Moartea nu afectează nimic după plecarea corpului.

„Moartea trupului” face referire la moartea dorinţei egoiste de primire. Din momentul în care scapă de intenţia pentru a primi, înseamnă că devine corpul sufletului. Fiecare parte a dorinţei egoiste de primire pentru a primi este numit un corp corupt şi impur. Atunci când face o restricţie (Tzimtzum) asupra lui însuşi el „moare”, apoi primeşte puterea şi dobândeşte intenţia pentru dăruire. Atunci când intenţia este în scopul de a dărui „suprapunerea” pe dorinţa de a primi îl umple cu Lumina Superioară şi îi dă forţa de dăruire, Lumina Reflectată (Ohr Hozer).

Apoi, Lumina Reflectată şi Lumina Directă care întâlnesc dorinţa corectată ce are intenţia corectă, îl umple de viaţă. Apoi, dorinţa este în echivalenţă de formă cu Lumina şi devine corpul sufletului sau Partzuf. Lumina care umple este Lumina vieţii care este în ea. Nu este nimic altceva decât asta, nu există rai sau iad după moartea corpului fizic, aşa cum ni se pare.

De fapt, acest corp nu există deloc. Lumea pe care o vedem nu este decât o hologramă. Adevărul este că, nu există dorinţa de a primi cu intenţia de a primi. Ne este reprezentată astfel ca o imagine fictivă cu care trebuie să lucrăm şi să învăţăm să schimbăm intenţia noastră în scopul de a dărui.

În starea actuală a acestei lumi suntem detaşaţi de scara spirituală astfel că, vom intra în fiecare nivel spiritual de la o stare neutră, externă spiritualităţii. Astfel, obţinem lumea spirituală prin noi înşine. De aceea această lume este importantă şi de aceea ni s-a dat această stare fictivă. Fără ea, nu am fi în măsură să intrăm în spiritualitate. Totuşi, această lume rămâne la exterior pentru categoriile reale ale existenţei noastre.

Întregul sistem al cojilor care aduce atâtea necazuri, probleme şi moartea nu mai există. Nu există decât ca o replică, pe partea opusă, în opoziţie cu Creatorul. De fapt, sistemul cojilor nu este mai mult decât o reflectare, o umbră, există numai atunci când există un defect, o barieră, ceva care blochează Lumina.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.01.2014, Scrierile lui Baal Hasulam