Pregătire pentru Convenţia Integrală: Educatorii Integrali.

Noi descoperim că nu suntem destinaţi doar în a păstra legătura cu Creatorul şi nu avem nevoie de publicul larg pentru a menţine “balonul de zmeură,” ci mai degrabă trebuie să avem “balonul de zmeură” pentu a servi publicul larg. Special prin asta ne apropiem de sfârşitul corecţiei.

Aşa putem vedea integralitatea, legăturile şi Arvutul(garanţia reciprocă) în natură. Începem să stabilim relaţia noastră cu publicul larg: cât de mult avem nevoie de ea, pentru că fără ea nu putem aduce mulţumire Creatorului şi cât de mult Creatorul îşi doreşte umanitatea ci nu pe noi.

Aşa ne atingem destinul şi dispărem. O “naţiune de preoţi” este atunci când tu nu exişti. Serveşti publicul larg, serveşti umanitatea şi Creatorul. În asta vezi rolul tău anonim. Nu ai nici un beneficiu din nimic, ci eşti legătura, o coponentă pentru transmisie. Şi asta e bine pentru că aşa noi putem fi cu adevărat mai aproape de natura Creatorului.

Trebuie să dăm un exemplu lumii iar prin acest exemplu transmitem nivelul spiritual pe care l-am atins. Chiar dacă între timp acest nivel este partea opusă a stării spirituale, dacă reuşim să întoarcem faţa lumii către noi, astfel întoarcem faţa noastră către Creator. Intocandu-ne către lume cu iubire, ne putem întoarce cu iubire către El. Se spune despre asta:”De la iubirea pentru creaturi către iubirea pentru Creator.”

Pentru a întoarce faţa lumii către noi, trebuie să trezim oamenii la înţelegerea corectă a uniunii cu ei. Pentru asta este necesar să transmitem tensiunea interioară în cuvinte. Cuvintele trebuie să fie foarte clare şi adânci. Doar aşa putem fi integraţi în cercul exterior şi să ne conectăm cu ei. Atunci vom primi plusul necesar, care ne va ajuta să intrăm într-un nivel mai înalt.

Educatorul integral adecvat pentru dezvoltarea spirituală trebuie să trezească această dezvoltare într-un student. Dacă reuşim să atingem inimile oamenilor, atunci acele experienţe şi impresii pe care noi le trezim în publicul larg vor face posibil ca “balonul de zmeură” să crească, făcând ca punctul de contact cu Creatorul să devină mai puternic.

Se spune:”Am învăţat de la toţi studenţii mei.” Vom înţelege de ce prin conexiunea cu studenţii putem învăţa mai mult decât de la profesori.

Filed under: Educatie integrala - Niciun comentariu→

Convenţia Mondială pentru Zohar 2014 este dedicată celei mai importante şi de neegalat carte care a revelată omenirii de sus prin munca unui grup unic de cabalişti . Toate realitatea este rezultatul  spargerii dorinţei. Iar în lumea noastră această spargere a fost manifestată prin distrugerea primului şi celui de-al doilea Templu .

Cei zece cabalişti care au creat Cartea Zohar au fost ultimii supravieţuitori în urma distrugerii. Pe de o parte, ei au aparţinut marilor timpuri şi nivelurilor spirituale ridicate ale poporului lui Israel în timpul Templului, adică în starea spirituală. Dar, pe de altă parte, ei s-au ridicat deja din spargere şi au atins la o revelaţie unică între ei, datorită unei munci absolut unice.

Niciodată în istorie nu a existat un eveniment ca acesta, ca un grup de zece persoane să se adune şi să atingă o astfel de legătură puternică, ridicându-se la înălţimea de 125 de niveluri de corectare a spargerii care a existat între ei. Şi astfel, prin intermediul conexiunii lor externe, adică prin intermediul cărţii, au reuşit să transmită nivelurile prin care au trecut: de la ură la dragoste, iar după aceea de la o ură şi mai mare la o dragoste şi mai mare, şi aşa mai departe, din nou şi din nou.

Se spune , „Cine este mai mare decât prietenul său are un egoism mai mare. ” Astfel, cu cât ne ridicăm mai mult, cu atât ne simţim mai îndepărtaţi în relaţia cu fiecare dintre noi, cu atât de mult creşte ura. Acesta este modul în care ni se revelează natura noastră, înclinaţia rea.
O persoană obişnuită nu are o înclinaţie rea, ea pur şi simplu are dorinţe. În timp ce înclinaţia rea ​​este revelată între oameni care doresc să se conecteze unii cu alţii, iar în acel moment, în funcţie de aspiraţia lor, de presiune, precum şi de eforturile de a se conecta, ei descoperă cât de incapabili sunt. Ei descoperă că ego-ul este trezit în ei tot timpul şi îi împinge departe unul de altul.

În Cartea Zohar este scris că aceiaşi studenţii ai lui Rabbi Shimon, care au atins o înălţime extraordinară, partea superioară (GAR) din lumea Aţilut, înainte de lecţie, la la prima încercare de a se conecta au simţit o ură insuportabilă unul faţă de celălalt. Ei au exprimat toate aceste lupte interioare şi antagonismele în Cartea Zohar. Ei au simţit cum focul arde în ei, ceva care indică în mod specific un nivel foarte ridicat de recunoaştere a înclinaţiei rele ​​şi corectarea acesteia corespunzătoare înclinaţiei bune.

Din Convenţia Zohar World 2/5/14 , Lecţia 1

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Înălţarea Inimii pe Căile Creatorului.

Pentru a atinge unitatea adevărată, noi trebuie să atragem Lumina care Reformează. Este posibil să o atragem doar dacă respectăm măreția scopului, a grupului, a prietenilor și a forței superioare care are grijă de noi și spre care ne îndreptăm. Așa ajungem să relaţionăm cu Divinitatea.

Atunci când obținem unitatea, noi acționăm împreună ca trupele de comando (ca acelea din lumea noastră care se unesc în grupuri) și din acest punct începem să avem aspiraţii din ce în ce mai mari către Creator. Ca să ajungem la Creator trebuie să creştem importanța pe care o dăm nouă.

Nu există o altă șansă, și asta nu pentru că vrem să fim cu nasu pe sus şi aroganţi în faţa celorlalți, ci pentru că e necesar. Avem nevoie de forţe pentru a ne conecta și mai adânc, avem nevoie de un stimul care să ne dea energie și dorințe urgente pentru compromisuri și unitate.

De unde luăm toți acești stimuli? Răspunsul este „înălţarea inimii pe căile Creatorului.” Asta înseamnă că trebuie să ne ridicăm desupra tuturor, cu siguranță nu deasupra grupului, ci deasupra întregii lumi, deasupa tuturor timpurilor și generaţiilor. Trebuie să fim mândri că suntem pionierii, ultima generație care construiește drumul pentru întreaga umanitate. Trebuie să dezvoltăm mândria de grup, o mândrie pozitivă și cu scop.

Această mândrie trebuie creată cu forța; Nu sunt mulțumit de ea și nici nu sunt din toată inima mândru. Doar că nu am altă șansa decât să măresc această mândrie.  Este mult de lucru aici.

Ar trebui să ne uităm după oportunităţi de a maximiza și a întări garanţia reciprocă. De unde am putea lua „apetitul” pentru asta? Ca o regulă, apetitul pentru garanţia reciprocă vine de la un mediu înconjurător lărgit. Pentru asta trebuie să muncim cu exactitate la importanța conştientizării diferenţei dintre un mediu înconjurător și un mediu înconjurător lărgit.

Cu alte cuvinte, lucrăm în grup și creştem importanța grupului deasupra fiecăruia din noi. După asta, trebuie să creştem importanța grupului deasupra unui mediu înconjurător mai extern.  Doar atunci putem să integrăm dorinţele umanităţii și să întărim garanţia reciprocă.

Nu putem întări garanţia reciprocă dacă ne închidem în grup. Este posibilă garanţia reciprocă doar dacă conectăm vasele externe și deschidem vasele interne. „Nebunul își pune mâinile pe piept și nu face nimic”; și aici nu vorbim despre cineva care nu face nimic ci despre cineva căruia nu-i păsa să își extindă vasele (Kelim). De aceea este un nebun.

Filed under: Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este posibil faptul că înţelepţii  concurează şi nu ajung la un acord unul cu altul?

Răspuns: Dacă nu sunt de acord cu cineva, asta înseamnă că, nu am realizat unitatea. Nu este creierul nostru partea “vinovată” aici. Intelectul nostru ajută doar la clarificarea gradului de detaşare de dorinţele noastre.

În mod natural, suntem mereu separaţi unii de alţii şi deconectaţi de dorinţele noastre. Există un obstacol între noi care nu ne lasă să ne apropiem. Nu cer altora să împărtăşească opinia mea! Este mai bine ca noi să ne păstrăm punctul de vedere şi să încercăm, încă, să ne unim pentru a mulţumi Creatorul.

Toată lumea ar trebui să păstreze proprietăţile lor şi opiniile lor. Totuşi, trebuie să ne ridicăm deasupra dorinţelor şi punctelor de vedere pe care le avem şi să ne conectăm deasupra lor, cu alte cuvinte, Creatorul este cel care ne împacă. Aceasta nu se întâmplă în această lume şi noi suntem incapabili să înţelegem cum funcţionează. De aceea, noi credem că, argumentele şi luptele între înţelepţi sunt, cu adevărat, ciudate, în special şi mai ales animozitatea pe care ei o simt unul faţă de celălalt.

Adevărata ostilitate apare deoarece noi ajungem la concluzia că nu avem prea multe lucruri în comun. Noi ridicăm forţa răului care este numită “Klipat Eimori” şi vedem că ea nu aparţine de ţara lui Israel. Apoi, noi spargem Klipa şi intrăm în Ţara Sfântă. Prin toate mijloacele, fiecare dintre noi păstrează încă, opiniile sale şi punctele sale de vedere. Totuşi, deoarece noi împărţim un obiectiv comun, ne oprim cearta.

Întâlnim mereu probleme, deoarece fiecare suflet este diferit. Chiar dacă lipsa de asemănare dintre noi “cântăreşte” doar un gram sau, chiar dacă diferim numai într-o proprietate, ne vom confrunta mereu cu celălalt.

Munca noastră va fi, de asemenea, diferită. De aceea noi suntem în opoziţie şi complet detaşaţi de celălalt. Pe urcarea noastră spre lumea Infinitului, nu există suflete identice. Vom atinge o imensă dorinţă comună în care nici unul dintre noi nu este similar cu celălalt. Dimpotrivă, suntem copleşiţi cu o animozitate teribilă care este cauzată de lipsa totală a asemănării dintre noi.

La un astfel de nivel, putem să ne conectăm unii cu ceilalţi numai prin Creator şi nu prin calităţile pe care le avem în comun cu ceilalţi. Cu cât ne ridicăm mai mult, cu atât mai mult înţelegerea că nu avem legătură cu ceilalţi devine clară. Este precum argumentele care se produc la marii înţelepţi. Cu cât sunt mai mari, cu atât mai furios simt diferendurile şi neasemănarea lor.

Oamenii obişnuiţi sunt confuzi şi nu înţeleg de ce concurează cu privire la un nonsens total. Totuşi, pentru înţelepţi aceste întrebări nu sunt de neglijat. Aceste banalităţi sunt, de fapt, întreaga lor realitate. Ei explică de ce sunt incapabili să ajungă la un acord cu celălalt.

Fiecare dintre ei acţionează în propriile linii, care nu se intersectează niciodată. Conexiunea dintre ei nu este posibilă decât prin Creator. Cu cât sunt mai avansaţi, cu atât este mai rigidă această cerinţă. Atunci când ei ating ultima etapă, devine posibil să se conecteze numai prin El, astfel că “Cel care face pace în cer, stabileşte pace între noi”.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.12.2013, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Unitate - Niciun comentariu→

Întrebare: A rămas puţin timp până la congresul din Moscova, pentru absolvenţii Academiei de Cabala din Moscova. Cum putem ajuta prietenii care studiază, să recunoască marele avantaj al contactului fizic în timpul congresului?

Răspuns: Dacă o persoană locuieşte într-un loc izolat şi nu întâlneşte fizic prietenii de drum, ea nu are nici o şansă de a descoperi lumea spirituală. La urma urmei, lumea superioară este revelată în legătura dintre noi.

Conexiunea virtuală nu este suficientă. Acest tip de conexiune nu este suficient, chiar şi pentru oamenii din această lume. Chiar şi cu mijloacele minunate de comunicare de astăzi, oamenii de ştiinţă merg la convenţii de mai multe ori pe an. De ce nu este suficient să comunici prin videoconferinţă ? De ce este atât de important să se întâlnească şi să vorbească în persoană, cel puţin o dată la câteva luni ?

Lucrul principal în aceste colocvii este, de fapt, interviul personal, comunicarea în direct. Nu sunt prelegerile care sunt date de la un stadiu care contează, ci, mai degrabă, contactul personal interpersonal care transmite spiritul evenimentului. Nu este vorba despre informaţie, ci de spirit, de atmosferă. Este motivul pentru care ei se întâlnesc în convenţii: un cuvânt aici, mai multe comentarii acolo, discuţii faţă în faţă şi chiar mondenităţile sunt importante.

Mai ales atunci când este vorba despre convenţiile noastre. Dacă nu ne vom conecta atunci când toată lumea este acolo fizic, atunci este inutil să ne pierdem timpul cu studiul în faţa ecranelor, nu va duce la nimic. Trebuie să existe un contact personal, deoarece, prin acest tip de contact, nevoia de spiritual este transmisă.

Deci, noi toţi trebuie să ne întâlnim la Moscova la 13 decembrie. Toţi prietenii noştri din lumea întreagă se conectează la congres şi unii vor veni efectiv. Asta îmi place foarte mult. Ne conectăm mai puternic şi aderăm la celălalt în acest fel. Să sperăm că, Creatorul se va revela în această conexiune reciprocă.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 06.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam, “Învăţătura Cabala şi esenţa ei”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Conexiunea este starea în care nimic nu se referă la mine sau la tine, ci este mai degrabă, “noi”. În acest context, este imposibil să distingi ceva ce aparţine uneia din părţi. Ea nu mai există. Ca şi cum ele ar împrăştia colorant în apă şi s-ar amesteca.

Şi nu este un exemplu specific, deoarece rămân, mereu, molecule de apă şi de colorant. De fapt, se pare că există ceva fără nici o amintire a componentelor şi a împărţirilor precedente. Ceva complet nou este creat.

Chiar şi într-un copil, distingem diferite caracteristici faciale moştenite de la tată sau de la mamă. Acelaşi lucru se produce în momentul coborârii lumilor de sus în jos. O parte ajunge la Zeir ANPIN de la Aba şi o parte de la Ima.

Dar, după aceasta, când încep să urce de jos în sus, totul se uneşte în Creator. Este vorba despre o acţiune sau o stare intermediară prin care noi ajungem la unificare. Şi, unificarea indică faptul că nu există decât unul singur, celelalte două părţi dispar. În lumea noastră, o astfel de uniune nu există, astăzi un cuplu este conectat şi mâine el poate divorţa.

A doua parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.12.2013, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate, Unitate - Niciun comentariu→

Tora, Exodul 20:14: “Să nu pofteşti la casa aproapelui tău, să nu pofteşti la femeia aproapelui tău, nici la robul lui, nici la roaba lui, nici la vaca lui, nici la măgarul lui, nici la orice alt lucru care aparţine aproapelui tău.”

O casă, o femeie, un servitor, un bou sau un măgar, toate reprezintă dorinţele majore ale omului, care se conectează gradual în el,  începând de la vasele externe până la dorinţele cele mai intime.

“Să nu pofteşti”, înseamnă că trebuie să lucrezi cu dorinţele tale pentru a dărui şi nu pentru tine. Dacă până acum a fost vorba de ceea ce ai şi cum ar trebui să lucrezi cu asta, acum este vorba de ceea ce are celălalt şi tu nu poţi folosi.

A folosi înseamnă a vrea. Nu este doar “să nu pofteşti” în sensul “să nu iei” ci de fapt de a nu pofti, astfel încât nu vei simţi nici cea mai mică invidie faţă de celălalt. Apoi, vei începe să înţelegi că, dacă te conectezi la el, nu vei vedea imaginea lui.

De obicei, vezi într-o persoană ceva bun şi rău şi o vei invidia puţin…Nu o poţi vedea aşa cum este în realitate, o vei vedea în raport cu tine, fie mai bună, fie mai rea, într-un fel sau altul. Dacă nu o priveşti prin prisma invidiei, etc., nu vei vedea imaginea sa.

Niciodată ea nu ţi se va arată, deoarece substratul nostru este ca un disc compact sensibil la lumină, care se află în spatele lentilei camerei care captează imaginea, o transformă în semnale electrice şi le transmite la control, astfel încât substratul nostru percepe totul numai în raport cu noi: în ce măsură pare mai bun sau mai rău cu privire la ego-ul meu.

Dacă scap de el, atunci eu nu te văd, dispari din faţa mea. Ce se întâmplă ? Se pare că lumea nu există. Nu văd decât vidul absolut.

Asta înseamnă că starea corectată implică o lipsă de invidie în mine şi a tuturor celorlalte stări cu privire la alte persoane si la umanitate. În acest caz, încep să înţeleg că nu există nimeni şi că totul dispare. Apoi, trebuie să găsesc un atribut cu totul nou, atribut care-mi va permite să văd ceea ce există.

Se pare că, dacă anulez ego-ul meu, atunci toată imaginea de ansamblu a lumii se anulează şi lumea nu există. Deci, ce există? Nimic altceva decât atributul de a dărui. Cum îl pot percepe? Încep să mă schimb în funcţie de acest atribut de dăruire şi, în măsura în care nu sunt compatibil cu el, încep să văd diferenţele si invers; în măsura în care sunt compatibil cu el, încep să simt acest atribut, deoarece un contrast a fost creat.

Se pare că o parte a lumii în care nu sunt compatibil cu atributul de dăruire este încă a mea, iar partea lumii în care sunt compatibil cu atributul de dăruire este Creatorul. Apoi, vom apărea doar eu şi Creatorul şi nu există altcineva în afară de noi.

Când ating, progresiv, corectarea completă, este ca şi cum aş dispărea şi rămâne doar sentimentul meu de unic Creator,. Astfel, ajung la recunoaşterea faptului că “nu există nimeni în afară de El”.

Din kab.tv, “Secretele cărţii eterne”, 04.03.2013

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce intelegem prin “unitate” atunci cand vorbim lumii?

Raspuns: Sa ne unim in concordanta cu conditia garantiei reciproce inseamna sa fim ca un om cu o singura inima. Pentru a ne uni inimile in una singura, pentru a uni toate dorintele intr-o singura dorinta asa cum era inainte de spargerea vaselor, parcurgem doua etape.

In prima etapa neutralizam vointa de a primi de dragul primirii si astfel efectuam conditia Hafetz Hesed, “Nu face altuia ce tie nu iti place.” In conformitate cu aceasta eu nu mai fac rau aproapelui meu. Eu nu mai judec o persoana in functie de cat este e buna sau rea, de cat de mult o pot folosi, si insela.

Eu nu mai caut profitul in lume. Eu pur si simplu nu mai vreau nimic. De indata ce am realizat amploarea si intreaga viclenie a raului meu, care ma impinge sa fac rau celorlalti in fiecare moment, tanjesc sa minimalizez la maxim folosirea dorintelor mele. Eu cer doar acele lucruri fara de care nu pot, minimul necesar, sperand ca atunci voi dobandi proprietatea de a darui.

Eu vreau sa devin un punct, asemeni Malchut care devine inclus in Bina. Doar un punct. Este ca si cum nu as exista. “Eu-l” meu este inclus in Bina si este credincios acestuia, asemeni unui strop de sperma in pantec. De acum sunt o simpla picatura care nu exista prin sine, ci pe seama celui superior.

Aceasta este prima etapa in care inimile noastre nu sunt unite inca, insa nu se resping una pe alta.

In urmatoarea etapa ele incep sa se apropie, asa cum este scris, “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti.” Din toata inima mea (pentru ca nu am alte instrumente), eu verific inima aproapeui meu si vad masura in care il pot umple si pot primi de la el. Inima mea lucreaza in intregime pentru a servi si umple inima lui, iar el ma trateaza in acelasi el. Aceaste este unitatea inimilor pe care o putem realiza avand in vedere principiul iubirii pentru aproapele meu ca si pentru mine, devenind astfel un om cu o singura inima.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 7/27/11, “Pacea”

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Oamenii vor bani, faima, si putere. Cum alaturam aceste dorinte in munca noastra de diseminare?

Raspuns: Noi spunem oamenilor ca ei vor avea orice doar cu conditia ca ei se unifice. Natura insasi ne arata astazi ca suntem interconectati si, prin urmare, doar pe masura unitatii noastre putem reusi in orice si putem gasi solutia oricarei probleme, referitoare fie la persoana insasi, familie, sanatate, pensie, locuinta, preturile mancarii, economia globala, sau orice altceva.

Nu mai exista nici o problema care poate fi rezolvata fara a ne schimba atitudinea fata de lume, fara a realiza interconexiunile ei globale. Voi insiva deveniti un pic mai mult globali, asemenea lumii. Perceptia voastra, mintea si felul in care ganditi trebuie sa se schimbe; ar trebui sa incepeti sa functionati intr-un mod diferit printr-un program care este in mod repetat actualizat pana spre versiunea integrata. Voi insiva trebuie sa va schimbati altfel nu veti ficapabili sa faceti o corecta estimare referitoare la copii, voi insiva, sau munca; numic nu va fi estimat corect.

Venind treptat in acest cadru, nu intelegem unde suntem. Brusc, aerul devine mai gros, legandu-ne cu legaturi mai puternice. Si daca nu va incadrati in acest nou format, sunteti similari unui obiect strain aflat in corp. Ca raspuns, corpul il inchide intr-o capsula, altfel spus, il izoleaza. In mod analog, aratati la fel, ca ceva care este izolat de lume.

In lume suntem miliarde si ne gasim intr-o retea integrata. Noi suferim, ne simtim respinsi si izolati in ea pentru ca suntem straini acesteia. Acest lucru se aplica la orice, inclusiv guverne, afaceri si in special profesorilor. In fond, se presupune ca ei educa umanitatea cu privire la lumea globalizata, vorbesc despre unitate, insa nu inteleg ce se intampla. Ministeriul Educatiei a devenit astazi “Ministerul Esecului” deoarece continua sa foloseasca un program expirat, depasit.

Ne gasim intr-o retea noua si suferim fara a sti ce sa facem. Cabala ne invata ca lumea este rotunda si ca noi toti suntem interconectati. Am facut cercetari si da, intr-adevar in conformitate cu ultimele date stiintifice, lumea este parte integranta si un intreg. Insa ce putem face? Trebui sa ajustam omul pentru a se potrivi cu sistemul in care a intrat. Omenirea a ramas cu mult in spatele acestuia.

In primul rand invatam asta, insa oamenii de stiinta descopera aceste lucruri in mod experimental studiind natura. Ei au cunoasterea insa nu pot repara omul. Ei nu sunt constienti de aceasta necesitate datorita lipsei de experienta. Noi, insa, prin contactul cu sursele Cabaliste, avem oportunitatea sa ii folosim pentru corectia omului.

Trebuie doar sa ne unim unii cu altii.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 7/21/2011, “Arvut(Garantia Reciproca)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Talmud Eser Sefirot, partea 1, „Tabel de Întrebări şi răspunsuri despre sensul cuvintelor,” Întrebarea 43: Ce este separarea?

Două grade, fără nici o Tzura Hishtavut [echivalenta de forma] de orice parte sunt considerate ca fiind complet separate una de alta.

Dorintele noastre sunt ca două cercuri: Ele pot coincide în totalitate, suprapunandu-se unul pe altul şi devenind astfel un cerc. Sau se pot intretaia şi sa fie partial unul în interiorul celuilalt. Sau ele pot veni în contact unul cu altul intr-un punct, dorinţa lor comună.

Separarea totală înseamnă că nu avem nici o singură calitate comuna sau dorinta. Adică, primul nu este similar cu al doilea în nici un fel, iar noi nu atingem nici o forma de a darui unul altuia care ne-ar permite să fim unul în interiorul celuilalt.
Dacă eu nu iau nici o singura dorinţă de la tine, în scopul de a-ti darui, iar tu nu iei nici o singură dorinţă la mine, în scopul de a-mi darui, atunci nu ne atingem unul pe altul şi suntem complet separati.

Daca cel puţin o dorinta de a darui unul altuia apare între noi, atunci exista deja contact între noi. Şi dacă există cateva dorinţe de genul acesta, atunci suntem deja parţial unul în interiorul celuilalt: Eu sunt în interiorul dorinţelor tale şi tu esti în interiorul meu.

Acesta este modul în care vom avansa până cand iei dorintele mele şi eu le iau pe toate ale tale, si prin ele ne daruim unul altuia: iti dau totul tie si tu – mie. Aceasta se numeşte adeziune.

Aceste definiţii din Talmud Eser Sefirot sunt deosebit de importante. Memorează-le mecanic, pentru că este util, de asemenea. Mai târziu, prin perceperea lor la nivelul sentimentelor şi intelectului, încearca să unesti treptat mintea şi sentimentul.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 6/27/11, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→