Tag Archives: vas

Este imposibil să golești oceanul cu pipeta

Întrebare: Cum pot zece oameni să aibă informația despre tot universul?

Răspuns: Nici nu ai nevoie de zece oameni pentru asta. Încă un om în afară de mine ajunge. Lucrul principal este să ies din mine însumi. Percep lumea, realitatea, cu simțurile mele. Percep chiar și realitatea interioară în măsura în care o pot cuprinde sau percepe în formă opusă felului în care este ea în afară și să ies din ea.

Atunci Masah-ul (ecranul) prin care văd imaginea lumii nu mai este în mine, ci în afara mea. Acum măsor din afară totul față de toți ceilalți. Asta se cheamă „iubirea pentru aproape ca pentru tine însuți”, ceea ce înseamnă obținerea unui nou simț.

Întrebare: Asta înseamnă probabil o schimbare calitativă în percepția noastră și nu una cantitativă?

Răspuns: Sigur! Ies din mine și trăiesc acolo. În acest fel percep realitatea adevărată care este în exteriorul meu. Nu o denaturez prin defectele din mine și, de aceea, nu o văd distorsionată.

Pot să percep chiar și întreaga realitate în vasul meu mic fiindcă, pot să mi îmi folosesc mica mea pipetă să trag din oceanul vast o informație și să văd numai ce conține ea sau, pot să ies din acest tub și să cuprind întregul ocean fiindcă am ieșit din mine.

Întrebare: Înseamnă că eu rămân cu acest tub mic?

Răspuns: Nu, pur și simplu obțin un nou simț prin acest tub care este în afara lui. Astfel percep tot ceea ce este în oceanul enorm.

Întrebare: Nu e nevoie ca pentru asta să am multe tuburi?

Răspuns: Trebuie doar să-l scoatem afară și să părăsim percepția egoistă anterioară. Asta înseamnă că tu ai obținut toate cele zece Sfirot și chiar dacă sunt foarte mici, ele sunt exterioare ție și asta este de ajuns ca să începi să simți realitatea spirituală.

Noi nu percepem niciodată adevărata realitate exterioară nouă, dar ne dezvoltăm din ce în ce mai mult și ne apropiem de adevărata imagine. Asta indică urcarea noastră pe scara spirituală.

Întrebare: De ce este de ajuns un grup de doi pentru a simți adevărata realitate exterioară mie?

Răspuns: Dacă mulți oameni se conectează și sunt gata să se unească, este mai ușor pentru fiecare din ei să iasă din sine. Dar este posibil de asemenea și pentru doi oameni să o facă, dacă sunt împreună. Sunt cazuri când un om își conduce obținerea revelării spirituale singur, dar este foarte dificil. Cu cât sunt mai mulți oameni care te susțin și încearcă să facă asta împreună cu tine, cu atât mai ușor este de îndeplinit. Este cel mai bine când sunt cel puțin zece oameni.

Atunci începi să vezi realitatea din afara corpului tău, ceea ce înseamnă, în Lumina Reflctată. Nu este în tine, ci în afară și fuzionează și se integrează cu realitatea exterioară.

Din programul KabTv „Întâlnirea Lumilor” 20/06/2014

 

Vai şi amar de cei care cer pentru ei înşişi

Mai întâi, a fost creat doar un vas care a fost spart în multe fragmente, iar noi reprezentăm aceste fragmente. Fragmentele care trebuie colectate primele, iar după aceea acestea vor ajuta alte fragmente să se adune, se numesc Israel, Yashar El (direct către Creator).

Baal HaSulam ne povesteşte despre asta într-o manieră foarte emoţională, directă, în articolul său „Nu este timpul pentru adunarea turmei Lui”, în Fructul înţelepţilor (Pri Hacham). În Cartea Zohar este o parabolă despre doi oameni care plutesc într-o barcă,  (deoarece toată umanitatea se află în aceeaşi barcă), iar unul dintre ei face o gaură sub el. Prietenul lui îl admonestează: „ De ce găureşti barca?”, iar prostul răspunde: „Ce îţi pasă? Nu vezi că fac gaura sub mine?” –  ca şi cum nu este parte din alţii şi îşi face rău doar lui. Cum poate înţelege că depinde de toată lumea şi că toată lumea depinde de el, dacă nu simte asta?

Toate părţile creaţiei, natura minerală, vegetală şi animală, sunt conectate una de alta şi susţin această conexiune în mod instinctual, fie sprijinindu-se una pe alta, fie mâncându-se una pe alta. Forma în care se conectează nu contează, dar există o armonie între ele şi o comunicaţie corectă, naturală. Totuşi, în Israel nu este aşa şi nici în restul umanităţii. Nu înţelegem asta acum şi se pare că toată lumea sapă o gaură sub propria persoană. Dar, de fapt, o persoană poate distruge tot binele în general şi chiar datorită unei singure persoane, toată umanitatea poate cădea mai jos şi mai jos.

În fiecare generaţie, simţim că suntem din ce în ce mai împărţiţi şi detaşaţi, deoarece egoul nostru creşte. Nu ne pasă de ceilalţi şi suntem chiar mândri că suntem individualişti, cât de speciali suntem şi cât de mult îi desconsiderăm pe alţii. Prin asta, desigur, aducem o deteriorare generală.

Acesta este secretul rugăciunii în societate: individul nu poate fi diferit ci trebuie de fapt să se simtă parte a generalului, ca o parte inseparabilă a roţilor dinţate din această maşină şi este imposibil să ceri pentru propria persoană, chiar dacă cererea este de a-i aduce bucurie Creatorului, trebuie să o faci pentru general.

Cerând să fii capabil să dăruieşti tu însuţi Creatorului, aduci corupţie propriei persoanei şi restului lumii. Este imposibil ca un individ să ridice o rugăciune, o cerere, o deficienţă, chiar dacă este în scopul de a-i aduce plăcere Creatorului, deoarece este o cerere greşită, care nu este doar ineficientă dar şi corupe întreaga structură a vasului general.

Asta înseamnă că este imposibil să ceri să îi aduci plăcere Creatorului, înainte ca să ceri să poţi să fi în stare să aduci plăcere generalului. Numai atunci când eşti încorporat în toată lumea şi în dorinţa generalului poţi să ridici o deficienţă şi să ceri.

Asta pentru că cineva care se separă de societate şi cere pentru el însuşi, nu construieşti şi aduce distrugerea sufletului. Cineva vrea cu adevărat corecţia şi cere să dăruiască către toată lumea, dar cere pentru el însuşi. Nu cere pentru el contra celorlalţi ci vrea de fapt să îi ajute pe ceilalţi şi să îi servească. Totuşi, atâta timp cât simte că este un individ şi nu parte a generalului, amestecat printre ei, rugăciunea sa este invalidă şi aduce chiar daune sufletului său.

Dacă eşti diferit de alţii, în orice fel, eşti deja într-o stare de distrugere şi, dacă ridici o rugăciune către Creator din starea în care eşti diferit de alţii, chiar dacă vrei să te incorporezi în toată lumea, aduci distrugere prin asta. Toate cererile pot fi doar din încorporare. Chiar dacă cer: „Ajută-mă să mă încorporez în toată lumea”, este tot mândrie şi rugăciune a individului. Ne putem ruga Creatorului numai pentru societate, oriunde ne aflăm şi în orice stare ne găsim.

De asemenea, în timpul muncii, când cineva se roagă individual, se separă de general fără voie şi îşi distruge sufletul. De aceea, niciun individ din copiii lui Israel nu ar trebui să se trezească şi să ceară ceva pentru el însuşi, deoarece individului nu îi lipseşti nimic, pentru că nu ar trebui să se simtă ca indivizi. „Copiii lui Israel” este societatea în care nimeni nu se simte pe el însuşi ci numai generalul ca un întreg.

De aceea, există rugăciunea celor mulţi, rugăciunea publicului, deoarece există doar un singur suflet şi nu există eu sau alţii şi aceasta este puterea lor de a ieşi puternic din Egipt, când toată lumea se simte ca unul cerând să iasă.

Fiecare persoană ar trebui să îşi strângă toată puterea în societatea Israel ca un întreg, în toate cererile către Creator, în rugăciune şi în muncă şi ar trebui să se includă în rădăcinile lui Israel, iar apoi toate turmele ar trebui să bea apă din fântână, dintr-o singură sursă, pentru că unul primeşte de la Unicul. Asta pentru limita anterioară care a fost în a simţii individul va fi înlăturată pentru toate sufletele lui Israel, atât mai jos de el cât şi mai sus de el, atât în purificare cât şi în obţinerea Aviut, iar generalul sfinţeniei se va extinde mai mult, chiar la părţile care înainte nu aparţineau lui Israel şi acum sunt conectate la unitatea lui. Asta pentru că Lumina se va revela de la Chazeh (piept) în jos, unde erau înainte vasele de primire care nu se puteau conecta într-unul singur, în dăruire care atributul vaselor de la Chazeh în sus. Şi asta pentru că aşa este natura Luminii generale care locuieşte în fiecare individ care se anulează şi nu se mai simte el însuşi. Asta înseamnă că se încorporează în Israel general şi încetează să îşi mai simtă individualitatea.

De aceea, nu există altceva în care să ne angajăm decât în a învăţa şi a-i învăţa pe alţii cum să obţină conceptul de Israel. Aceasta este starea pe care trebuie să o atingă fiinţa creată, pentru a ajunge aproape de adeziunea cu Creatorul, care este scopul creaţiei.

Din pregătire pentru  Lecţia zilnică de Cabala Lesson 7/10/14

Munca de rutină nu este benefică

Baal HaSulam, ”Matan Tora” (Dăruirea Torei), Punctul 14: Pentru că munca în Mitzvot între om și Dumnezeu este fixă și specifică, și nu este strictă, și ne obișnuim ușor cu ea, și tot ceea ce este făcut prin obișnuință nu mai este util.

Dar Mitzvot dintre om și aproapele lui sunt schimbătoare și neregulate și îl înconjoară ca el să poată să se schimbe. Prin urmare, remediul lor este mult mai sigur și obiectivul lor este mult mai apropiat. Nu putem atinge Creatorul. Nu putem să-L simțim și să verificăm dacă acționăm corect sau nu cu privire la El, sau cum reacționează El. Cât timp dorința noastră nu este gata cu adevărat, nu suntem dispuși să-L auzim, să-L vedem sau să-L simțim în orice formă.

Chiar și pentru a atinge primul nivel în spiritualitate, Nefesh de Nefesh, cere pregătirea unei dorințe complete pentru nivelul zero cu cele zece Sfirot. Dar nu știm cum să abordăm asta, cum să începem, cum să trecem prin jumătate sau un sfert din drum pentru a pregăti un vas în acest mod.

Nu vom avea capacitatea de a simți Creatorul și atitudinea Sa față de noi, înainte de a deveni pregătiți pentru acest tip de conexiune. Muncim deci cu vasul spart care ne-a fost dat. Grație adunării părților sale, conectându-le în forma corectă și raportându-ne unul la celălalt cu intenția corectă, descoperim conexiunea noastră cu Creatorul prin intențiile de dăruire și conexiunea cu prietenii noștri.

Grație relațiilor reciproce cu prietenii realizez un vas care este mai legat, mai complex, mai conectat și, în cadrul acestuia, descopăr Creatorul. Nu avem posibilitatea de a munci direct cu Creatorul, ci doar prin corectarea vasului în care clarificăm relația noastră mutuală cu prietenii, toate avantajele sale și neajunsurile și înțelegem modul de a reacționa și a ne comporta pentru a realiza conexiunea corectă.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala, 25.05.2014, Scrierile lui Baal Hasulam

Secretul caracterelor pure

Ordinea inversă a luminilor şi vaselor este o lege care operează şi care există de la începutul lumii până la final. Provine din faptul că, cu cât este mai mare vasul, dorinţa, şi cu cât este mai mare “groasă”, cu atât lumina care se dezvăluie în ea este mai mare. Cu alte cuvinte, lumina se dezvăluie în partea pură prin partea “groasă”.

Partea “pură”, transparentă prin care începe creşterea – este Keter şi partea “aspră, groasă” este Malchut. Astfel, Malchut determină măreţia luminii care va fi în Keter. Această lege este aceeaşi pentru cele zece Sefirot din tot; de la o mică celulă, o parte a lumii, lumea întreagă sau întreaga realitate care există.

Există două legi de fapt în această lege a ordinii inverse a luminilor şi vaselor rezidă:

  • Prima, îl descopăr pe Creator în funcţie de mărimea dorinţei mele. Cu alte cuvinte, descopăr gustul în funcţie de apetitul meu.
  • A doua, există legea echivalenţei de formă: cu cât vasul meu este mai pur,cu atât este în echivalenţă de formă cu o lumină mai mare şi mai înaltă.

Se pare că am o parte groasă cu ajutorul căreia atrag şi descopăr luminile şi am o parte a vasului pură cu ajutorul căreia simt aceste lumini. De aici, rezultă un mare număr de consecinţe care ne dezorientează complet.

De exemplu, pentru a atinge vârful în orice artă, artiştii trebuie să muncească mult în situaţii foarte dificile, “grele”, “pragmatice”. Putem crede că ei zboară în sfere înalte dar, în realitate, ei sunt destul de “complicaţi”.

„Cel care este mai mare decât prietenul său, dorinţa sa este mai mare”. Aceasta este consecinţa ordinii inverse a luminilor şi vaselor, chiar şi aici, în lumea materială.

Pentru a obţine ceva sublim, rafinat, trebuie să treci prin toate stările în viaţă – abia atunci vei fi capabil să creezi, cu adevărat, o operă de artă. Doar “murdărindu-te” suficient va putea atinge vârful.

Deci, dacă ne-am apropia mai mult de aceste naturi fine, am vedea în ele ceva total diferit de ceea ce am crede – deoarece există totul în ele.

Astfel, puritatea şi Aviut (asprimea, grosimea) sunt conectate, pentru că relaţia dintre ceva din ceva şi ceva din nimic este inversă. Pe de o parte, ceva din ceva trebuie să se manifeste şi, pe de altă parte, ceva din nimic trebuie să îşi dezvăluie esenţa sa şi polul opus care-i lipseşte. Aşa obţinem spiritualitatea.

Avansăm mai departe, ne murdărim căzând în noroi, generaţiile coboară mai jos în abis – şi sunt exact stările care ne pregătesc pentru realizarea cea mai pură. În ceea ce priveşte „existenţa din nimic”, descopăr lumina în funcţie de grosime, de „asprimea”dorinţei mele, iar conform cu „ceva din ceva”, descopăr lumina în funcţie de puritatea mea.

Astfel, dorinţa mea conţine două părţi: partea aspră, care atrage lumina şi o parte pură, care o primeşte.

Din lecţia „Introducere la Cartea Zohar”, 27.02.2014

Acum este rândul tău să fii Rege şi să conduci

Toate schimbările apar în dorinţa de a primi, în timp ce Lumina Superioară este în repaus absolut. În acelaşi timp, ştim că totul vine de Sus şi că nu este nimeni în afară de El, de Creator, şi că El singur decide şi acţionează. Atunci cum se poate ca odată să spunem că totul este determinat de Lumină şi altădată să spunem că totul depinde de vas, de eforturile noastre, de dorinţă, de munca noastră?

Putem vedea asta în două feluri: din perspectiva Luminii sau din perspectiva dorinţei. Dar este clar că toate atributele şi programul care sunt părţi ale Luminii, operează într-o manieră ascunsă asupra dorinţei şi o activează. Asta se numeşte „forţa operatorului asupra celui operat”.

Putem estima Lumina care operează asupra dorinţei, funcţie de acţiunea ei asupra dorinţei. Asta înseamnă că toate revelaţiile noastre încep de la vas, de la dorinţă. Nu descopăr Creatorul care operează asupra mea ci descopăr fenomenul în vasele mele, fenomen prin care ghicesc că El operează înăuntrul meu.

Lumina este întotdeauna acolo, iar eu descopăr numai influenţa Ei. Atunci, se pare că dorinţele mele sunt pline şi că încep să lumineze ca nişte scântei de Lumină, dar ele doar revelează Lumina care este deja în ele. Aşadar este mai bine să privim vasele din altă parte, deoarece ne ajută să ne concentrăm în mod corect la muncă şi să nu aşteptăm ca ceva să vină de Sus de la Lumină.

Lumina Superioară nu îşi încetează niciun moment iluminarea asupra celor de jos. Asta înseamnă că influenţa ei nu se schimbă, pentru că este bună şi benevolentă cu toată lumea. Forţa nu se schimbă, doar vasele o fac, sub influenţa acestei forţe. Trebuie să o spun pentru că mă obligă să am grijă de vasele mele, să mă gândesc la conexiunea cu prietenii şi să absorb deficienţe spirituale suplimentare de la ei.

Mulţumită acestei deficienţe suplimentare pe care o primesc de la conexiune, printr-o mai mare importanţa a scopului, eu cer Lumina! Nu îi cer să mă ilumineze mai mult ci să îmi deschidă dorinţa, iar apoi Lumina mă poate influenţa mai mult.

Dorinţa se deschide iar Lumina rămâne la fel. Aceasta este o diferenţă semnificativă de abordare. Doar ne rugăm şi cerem milă sau ştim că totul depinde de munca noastră? Dorinţa noastră este rezultatul muncii noastre şi a conexiunii dintre noi. Aşa se pare că operăm cu Lumina dar, de fapt, noi doar deschidem un canal în dorinţa noastră de primire, canal în care se poate revela Lumina.

Dacă vorbesc din perspectiva vaselor, mă oblig să îmi fac în permanentă griji legate de ele. Nu aştept ca Lumina să se schimbe şi nu vărs o lacrimă atunci când nu operează asupra mea şi nu mă umple, şi nu o blamez pentru ce mi-a făcut mie şi întregii lumi în trecut. Asta înseamnă că nu văd Lumina ca responsabilă pentru tot, aşa cum o văd de regulă oamenii când fac o greşeală. De fapt, nimic nu depinde de Lumină pentru că „El a dat o lege care nu se poate încălcă.” A dat totul omului, ca un sceptru, astfel încât el să fie rege şi să conducă. Aşadar totul depinde numai de mine şi nu mai este nimeni pe care să contez.

De aceea, trebuie să ieşim să disemină şi să sprijinim grupul şi să nu fim materialiştii şi misticii care se sprijină pe o anumită forţă superioară ascunsă. Aceasta este mare diferenţă dintre diferite religii şi Cabala, adică dintre credinţe şi ştiinţă. În Cabala, toate instrumentele sunt în mâinile noastre, deoarece ştim că dorinţa noastră determină totul şi Creatorul nu decide nimic; El ne dă de fapt control total.

Atunci de ce spun Cabaliştii că totul depinde de Creator? Dacă descoperim că totul depinde de noi, vom descoperi că totul depinde într-adevăr de El, conform muncii pe care o facem. De aceea, este spus: „Am depus efort şi am descoperit, crede!” Dar asta este de fapt ceva pe care lumea nu este pregătită să o accepte. Numai prin eforturile noastre nu putem obţine nimic şi altfel putem să stăm în rugăciune pentru totdeauna. În acelaşi timp, spunem: „Dacă ar putea cineva să se roage toată ziua.” Asta înseamnă că ar trebui să atingem în rugăciunea noastră o deficienţă care să fie constant reînnoită, mulţumită muncii noastre asupra conexiunii dintre noi. Acesta este mărul discordiei care distinge înţelepciunea Cabla de toate celelalte credinţe.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 12/19/13, Talmud Eser Sefirot

Cercul vieţii

Baal HaSulam, “Învăţătura Cabala şi esenţa ei”: Deoarece, în primul discerământ  fiecare primeşte în mod egal, fără adaos, nici scădere, ca Adam, în înţelegerea realităţii acestei lumi. Văzând aceasta, toţi sunt egali, dar nu este aşa în înţelegerea sa – unii evoluează din generaţie în generaţie, alţii regresează.

Întrebare: Care este diferenţa dintre o coborâre şi un regres?

Răspuns: Noi putem descrie avansarea noastră ca o electrocardiogramă (ECG) cu multe coborâri şi urcări. Nu este grav dacă sunt sus sau jos cât timp avansez.

Coborârile fac parte din drumul nostru, deoarece ele vizează, în mod egal, obiectivul. Inima mea bate şi desenează această linie curbă şi este normal. Este viaţa noastră, o continuitate de urcări şi coborâri, în care unele nu pot exista fără altele. În timp ce eu mă agăţ de intenţia de a progresa, urcările şi coborârile sunt, împreună, într-un flux general care avansează.

 

Este ca o roată, în care fiecare parte atinge o înălţime maximă, apoi începe să coboare. Mai mult, la un moment dat, pare să se deplaseze înapoi, în loc să avanseze spre scop. În momentul în care o persoană descoperă asta, ea strigă după ajutor. Ea vede că se deplasează înapoi şi că nu avansează şi deci, are nevoie de mai multă susţinere din partea grupului.

În general, mişcarea grupului este înainte şi, prin urmare, eu sunt în partea din spate a cercului şi prietenii mei progresează înainte. Deci, atunci când sunt conectat la ei, în inima mea şi sufletul meu, simt că fac parte din întregul care continuă şi avansează drept înainte.

           

 Dar, dacă sunt deconectat de prieteni, nu sunt partea inferioară a roţii generale şi nu sunt într-o stare de coborâre, cu sunt, cu adevărat, în exterior, în regresie. Nu mai fac parte din procesul general de avansare înainte.

Asta înseamnă că, lucrul principal este de a adera la prieteni. Atunci, noi avansăm toţi şi înţeleg că şi coborârile sunt benefice şi că ele sunt în scopul de a urca. Atunci când cobor, ceilalţi urcă şi astfel, noi constant vom schimba locurile.

Noi suntem ca o supapă, un piston şi toate aceste mişcări se schimbă alternativ. Nu poate exista o schimbare, dacă nu există două mişcări, înainte şi înapoi, înainte şi înapoi. Nu poate fi doar o mişcare înainte, trebuie să fie un contrast şi este doar o problemă de amplitudine.

De aceea, conexiunea mea cu mediul este atât de importantă. Dacă sunt încorporat în toată lumea, atunci vectorul comun este clar pentru mine.

Întrebare: Este spus că nu există lipsă în spiritualitate şi că nimic nu dispare. Dar, într-o stare de regresie, tot ce ai avut este îndepărtat de la tine…

Răspuns: Nu este adevărat. Starea de regresie se referă la dezvăluirea unui nou nivel de spargere. Noi nu regresăm, ci mai degrabă descoperim un nou vas care nu este corectat pentru moment.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Evadarea din Tine in Altul

Ce inseamna evadarea din tine insuti, din Egiptul tau?

Eu apuc orice lucru pe care il pot cara si alerg numai ca sa ma ascund. Dar unde sa fug, daca in jurul meu se afla numai intunericul Egiptului? Sunt captiv in propria mea dorinta asa ca unde sa fug de ea? Pana la urma nu am nimic altceva.

E adevarat ca sunt incapabil de a face acest lucru de unul singur, dar trebuie sa aspir spre el. Altfel nu am nici o sansa de a supravietui. Omul ia toate vasele egiptenilor si fuge in timpul noptii prin intuneric. Dar unde poate fugi daca peste tot in jurul lui este numai intuneric? Urmatoarea etapa este de asemenea intunecata, dar el simte ca este mai aproape de libertate.

Chiar daca acum ii urasc pe ceilalti si nu sunt conectat cu ei, tot pot intelege ca etapa urmatoare  e mai avansata. In alte cuvinte, evadez din propriile dorinte in dorintele aproapelui meu cat de mult pot. Fug pur si simplu. Totusi, nu vad nicio Lumina in ei, in acele momente. Trebuie sa-mi arat pregatirea de a iesi din dorintele mele, in ciuda intunericului.

Ajung la Marea Finala (Marea Rosie), si sunt pregatit sa sar in ea, din moment ce din urma nu-mi straluceste nimic si sunt incapabil sa mai raman in ego-ul meu in continuare. Sunt pregatit sa-l ucid numai ca sa intru in dorintele comune, cele ale aproapelui meu.

In ciuda faptului ca acolo nu voi primi nimic, vad ca urmatoarea etapa, una spirituala este situata acolo. Omul intelege ca dorintele externe ale altor oameni sunt la un nivel superior fata de dorintele proprii, interne.

Cunoasterea spirituala trece prin vase comunicante

Studentul poate sa capete cunoastere spirituala de la invatatorul sau numai in masura in care se straduieste sa devina ca el. Atunci, cunoasterea spirituala pur si simplu curge in el, ca prin niste vase comunicante.

O renumita lege a fizicii spune ca, daca doua vase se conecteaza, atunci apa curge dintr-un vas in altul si se ridica la acelasi nivel, indiferent de latimea vasului. In spiritualitate, se intampla indiferent de capacitatea initiala a sufletului, care depinde de locul sau in sistemul lui Adam.

Vasul spiritual al invatatorului poate sa fie enorm de larg, in timp ce vasul studentului poate sa fie foarte ingust (sau invers), insa daca se unesc, atunci studentul va dobandi aceeasi implinire ca si invatatorul. Totul depinde de inaltimea legaturii studentului cu invatatorul sau.